Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 510/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 867/188/2007
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 510
Ședința publică de la 16 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B.
JUDECĂTORI: A. S.
I. N. C.
GREFIER- P. E.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de –E. C.- procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. și inculpata B. I., împotriva sentinței penale nr. 149 din 08.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată B. I. asistată de avocat ales L. A., și intimații parti civilă C. I. și . Iași reprezentată de C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurenta inculpată, prin apărător arată că nu solicită probe noi.
Întrebată fiind, recurenta inculpată precizează că înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la ascultarea recurentei inculpate, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentei inculpate si procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. așa cum a fost declarat si motivat, invocând gresita achitare a inculpatei, în mod netemeinic instanța reține inexistența prejudiciului în condițiile în care titlul executoriu constată debitul. Emiterea biletului la ordin s-a făcut în scopul acoperirii debitului, însă s-a constatat că instrumentul de plată a fost emis în condițiile în care emitentul nu avea disponibil în cont, inducând în eroare beneficiarul. Consideră că prejudiciul cauzat este stabilit prin titlu executoriu emis de Tribunalul Iași iar mijlocul fraudulos este tocmai biletul la ordin, astfel că inculpata a comis fapta reținută în sarcina sa. Prejudiciul cauzat nu poate fi considerat recuperat prin demararea acțiunii de executare. Totodată arată că există neconcordanțe între dispozitivul hotărârii și motivare, în dispozitiv reținându-se dispozițiile art. 215 alin. 1,2, cod penal iar motivarea este pentru art. 215 alin. 1,3, cod penal .
Avocat L. A. având cuvântul pentru recurenta inculpată solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet și admiterea recursului declarat de inculpată.
Precizează că hotărârea instanței de fond a fost de natură să o multumească pe inculpată din punctul de vedere al acesteia. Arată că este de acord cu punctul de vedere al instanței de fond, insă nu este de acord cu celelalte aspecte stabilite de instanța de fond, potrivit cărora inculpata ar fi emis acel bilet la ordin. Instanța stabileste ca aceasta situatie de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate in cauză, respectiv: inscrisuri- care nu au nici o relevanță, martori oculari si expertiza tehnică efectuată in cauză.
În baza acestor probe s-ar putea stabili daca inculpata a emis sau nu acel bilet la ordin. Nici parchetul si nici instanța nu a analizat cu atentie aceste probe. Există declarațiile unui ofiter de politie, a unui subofiter, a unui executor, toti declarând că in fața lor inculpata a completat biletul la ordin in curtea puctului de lucru de la Piatra Barajului . Ori, este singurul punct comun regăsit in aceste declaratii, in rest fiind variante opuse. Martorul B. I. arată că inculpata nu a avut formularul vizat, a mers cu inculpata la sediul BCR B., i-a procurat un formular si in fata politiei B. l-a înmânat inculpatei care l-a completat, semnat si stampilat. P. si P. arată că biletul l-a semnat in fata lor la sediul societatii inculpatei, la punctul Piatra Barajului.
Nici data si nici ora nu sunt consemnate.. Exista probele stiintifice, expertizele, respectiv cea efectuată la Iași, care retine ca biletul la ordin a fost semnat de inculpata desi inculpata si-a angajat expert parte ale carui concluzii erau opuse si in aceste concluzii s-a efectuat o noua expertiză la Bucuresti. Expertiza de la Bucuresti stabileste alte concluzii, respectiv faptul că nu se poate stabili ca semnătura aparține inculpatei.
Față de aceste probe, instanța trebuia sa pronunțe achitarea in baza art. 10 lit. c c.p.p.
Gresit s-a retinut că situatia de fapt este cea expusă in rechizitoriu.
Cu privire la recursul inculpatei solicită admiterea acestuia, apreciind că nejustificat instanța a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Intimatul parte civilă C. I. arat că nu i-a dat nimic, i-a pus sechestru pe Mercedes pe care l-a vândut cu acte false. Solicită condamnarea inculpatei si obligarea acestea la plata suma de 3000 euro pe care i-a dat prin bancă. La data când trebuia să îi dea marfa nu a mai găsit-o nici în B., stia că este în Bucuresti, că este decedată.
Avocat L. A. arată în replică că partea civilă doreste să fie despagubita, insa problema este dacă biletul la ordin a fost sau nu emis de inculpată.
Intimatul parte civilă, arată că inculpata are multe procese in B., a înselat f. multă lume.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpată.
Recurenta inculpată în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achitarea pentru fapta retinută în sarcina sa si admiterea cererii privind cheltuielile de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr.149/08.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-a dispus în baza art. 11 pct. 2. lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d C. proc. pen. achitarea inculpatei B. I. (născută la data de 30.04.1945 în ., cu domiciliul în orașul B.,., județul N., CNP –_,fără antecedente penale ) pentru infractiunea de înșelăciune, prevazuta de art. 215 alin.1, 2 C.pen.
În temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă precizată, exercitată de partea civilă S.C. D. P. SRL Iași.
În baza art.193 alin.5 C.proc.pen.,s-a respins ca nefondată cererea inculpatei privind cheltuielile de judecată.
În temeiul art. 192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că:
În baza titlului executoriu Ordonanța 667/E/2004 a Tribunalului Iași executorul jud. B. I., la cererea părții civile-creditoarea . Iași - a pornit, în Dos. execuțional 108/2004, în prezența reprezentantului legal al acesteia, C. I., executarea silită a creanței compusă din 3000 dolari SUA (_ lei ROL, avans plătit de creditoare, și 345.000 ROL, cheltuieli de judecată, sens în care prin procesul verbal nr._ din 26.07.2006 a sechestrat definitiv pentru vânzare la licitație publică bunuri proprietatea societății debitoare, în valoare de 20.693,80 RON, conform publicației de vânzare 108/2004 din 13.02.2007 (f.234 ds.exec.,f.6 d.u.p.).
În scopul stingerii acestei datorii, în data de 3.08.2006 inculpata, prezentă la executare, în calitate de administrator al debitoarei S.C. "Soprex Impex . un bilet la ordin în valoare de_ RON, scadent la data de 05.09.2006 (f.9 d.u.p.), pe care l-a remis reprezentantului părții civile. Introdus in bancă pentru decontare la 13.09.2009 Biletul la ordin a fost refuzat la plată din cauza lipsei totale de disponibil în contul debitoarei, atât la data emiterii acestuia, cât și la scadență.
Situația de fapt stabilită este dovedită cu următoarele probe administrate in procesul penal, analizate coroborat: Ordonanța 667/E/2004 a Tribunalului Iași, Publicația de vânzare indicată, Procesele verbale încheiate de executorul jud.B., în Dos. execuțional 108/2004, la 26.07.2006, 3.08.2006,26.09.2006,Biletul la ordin evocat, adresa nr. 3409/2006 a BCR -Sucursala B. (f.13 d.u.p.), constatările și concluziile expertizei LIEC concordante cu depozițiile martorilor oculari B., P. și P. și ale administratorului părții civile. Instanța va înlătura ca nesinceră mărturia marorului Țură G., care nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, de asemenea va înlătura celelalte rapoarte de expertiză efectuate în acest proces întrucât nu se coroborează cu depozițiile martorilor oculari și ale lui C. I., pe de o parte, iar pe de altă parte, scriptele de comparație au fost insuficiente sau parțial neconcludente.
Audiată, inculpata a negat că ar fi semnat și ștampilat biletul la ordin, invocând motive contradictorii
- în faza de urmărire penală în declarația din 13.10.2006 (f.27 d.u.p.) recunoaște că a fost prezentă la executarea silită din 3.08.2006 și că a avut asupra sa ștampila debitoarei, pentru ca în depoziția din 10.01.2007 (f.31 d.u.p.) să declare că era imposibil să ștampileze biletul la ordin deoarece ștampila i-a fost furată în aceeași zi-3.08.2006,
- în etapa cercetării judecătorești neagă prezența ei la aceeași executare, susținând că in aceeași zi s-ar fi aflat la București, martora Sereanu neconfirmând apărarea inculpatei; singur martorul Țură adeverește această apărare, însă declarația acestuia va fi înlăturată pentru motivele pomenite mai înainte.
Singura declarație sinceră a inculpatei este cea din 13.10.2006 care se coroborează cu celelalte probe administrate în această cauză.
Se reține în drept, potrivit art.215 alin.1 C.pen.un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune îl constituie existența unui prejudiciu cert și nereparat în patrimoniul părții civile. În speță însă nu s-a produs dovada prejudiciului în condițiile în care în procedura executării silite a unei creanțe împotriva debitoarei se sechestrează și se licitează bunuri ale debitoarei cu o valoare mult superioară cuantumului creanței urmărite, iar prin emiterea biletului la ordin în analiză nu s-a comis infracțiunea de înșelăciune în contracte prev. în art.215 alin.3 C.pen. care implică situație premisă-încheierea sau executarea unui contract-inexistentă în cauza de față.
Lipsind un element constitutiv al infracțiunii, instanța a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2. lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d C. proc. P..
Față de soluția dată laturii penale, judecătorul în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art.193 alin.5 C.proc.pen.s-a respins ca nefondată cererea inculpatei privind cheltuielile de judecată întrucât inculpata se află în culpă procesuală pentru neplata creanței urmărite.
Cererea inculpatei privind daunele morale a căror întindere nu a fost precizată a fost respinsă ca inadmisibilă în acest cadru procesual, inculpata având calea unei acțiuni civile separate.
În temeiul art. 192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
În cauză au formulat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpata B. I..
În motivele scrise de recurs ale procurorului se susține că hotărârea instanței de fond prin care a dispus achitarea inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut faptul că, în baza titlului executoriu Ordonanța nr. 667/E/2004 a Tribunalului Iași, executorul judecătoresc B. I., la cererea părții civile - creditoarea S.C.D. P. S.R.L. Iași, a pornit dosarul de executare silită nr. 108/2004. În cadrul executării silite, prin procesul - verbal nr. 108/2004 din 26.07.2006, executorul judecătoresc a sechestrat definitiv pentru vânzare la licitație publică bunuri proprietatea debitoarei, în valoare de 20.639,80 lei, conform publicației de vânzare nr. 108/2004 din 13.02.2007.
În scopul stingerii datoriei, la data de 03.08.2006 inculpata, în calitate de administrator al S.C. Soprex Impex Corn S.R.L. a emis un bilet la ordin în valoare de 12.625 lei, scadent la fata de 05.09.2006, pe care 1-a remis reprezentantului părții civile. Introdus în bancă spre decontare la data de 13.09.2006 biletul la ordin a fost refuzat la plată din cauza lipsei totale de disponibil în contul debitoarei, atât la dat emiterii cât și la data scadenței.
În hotărâre instanța de fond motivează că, în drept, potrivit art. 215 alin. (1) cod penal, un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune îl constituie existența unui prejudiciu cert și nereparat în patrimoniul părții civile, dar în speță, nu s-a produs dovada prejudiciului în condițiile în care în procedura executării silite împotriva debitoarei se sechestrează și se licitează bunuri ale acesteia. Se apreciază că prin emiterea biletului la ordin nu s-a comis infracțiunea de înșelăciune în contracte, prevăzută de art. 215 alin. (3) cod penal, care implică situația premisă - încheierea sau executarea unui contract-inexistent în cauza de față.
În mod netemeinic instanța de fond reține inexistența prejudiciului, în condițiile în care titlul executoriu Ordonanța nr. 667/E(2004 a Tribunalului Iași constată existența debitului în sarcina societății administrate de inculpată, reprezentând avans plătit conform contractului nr. 1/12.03.2004 și cheltuieli de judecată, titlul executoriu care constată și existența unui contract între părți.
Netemeinic se constată faptul că nu s-a făcut dovada prejudiciului și în condițiile în care împotriva debitoarei, societatea administrată de învinuită, s-a pornit executarea silită, executare silită care nu a fost finalizată, datorită imposibilității valorificării bunurilor sechestrate.
Emiterea biletului la ordin s-a făcut tocmai în scopul acoperirii debitului, însă s-a constatat că instrumentul de plată a fost emis în condițiile în care emitentul nu avea disponibil în cont, inducând astfel în eroare beneficiarul.
Prejudiciul cauzat este reprezentat de creanța stabilită prin titlul executoriu emis de Tribunalul Iași.
Prin emiterea biletului la ordin în condițiile în care instrumentul de plată nu avea acoperite bancară, în scopul efectuării unei plăți, pentru care exista un titlul executoriu cu privire la care se pornise și executarea silită, inculpata a indus în eroare partea civilă cu privire la realitatea plății. Prejudiciul cauzat este reprezentat de creanța neîncasată de partea civilă. Demararea procedurii executării silite nu echivalează cu recuperarea prejudiciului, dacă executarea nu s-a finalizat cu recuperarea debitului. Mijlocul fraudulos 1-a constituit biletul la ordin emis fără a avea acoperire bancară.
Se observă și faptul că instanța motivează soluția de achitare prin analiză și raportare la dispozițiile art. 215 alin. (1), (3) cod penal, în condițiile în care trimiterea în judecată și judecata privesc infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) cod penal. Cu toate acestea achitarea s-a dispus pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) cod penal. Există așadar și o neconcordanță între expozitiv și dispozitiv.
Față de această situație se constată și faptul că judecata la prima instanța s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului cauzei, instanța analizând fondul cu privire la altă infracțiune decât cea pentru care s-a făcut trimiterea în judecată și fără a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatei și că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Și inculpata își motivează recursul în scris și arată că nu i-au fost acordate cheltuielile judiciare pentru care a depus chitanțele, precum și daunele morale solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că din probele administrate legal în cursul procesului penal rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale recurate. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Deși a reținut o situație de fapt corectă, prima instanță atribuie o semnificație juridică greșită conduitei inculpatei și împrejurărilor în care a fost adoptată, în sensul că prin emiterea biletului la ordin în valoare de 12.625 lei, scadent la data de 05.09.2006 și refuzat la plată din cauza lipsei totale de disponibil în contul debitoarei, atât la data emiterii acestuia, cât și la scadență, nu s-ar fi produs nicio pagubă beneficiarului. Sigur că această concluzie este una greșită, întrucât partea civilă a fost indusă în eroare cu privire la realitatea existenței banilor necesari decontării instrumentului de plată, ceea ce echivalează în mod evident cu un prejudiciu suferit de posesorul biletului la ordin, egal cu suma înscrisă pe acesta. Nu are importanță cauza juridică a acestuia, care oricum este una legitimă, respectiv o hotărâre judecătorească. Totodată, nu are importanță începerea procedurii de executare silită a aceluiași debit și nici gradul de solvabilitate a debitorului. Esențial este că provizia necesară decontării biletului la ordin trebuia să existe la bancă, pentru că acesta este obligația pe care și-o asumă emițătorul față de beneficiar.
Afirmația primei instanțe că nu se verifică situația-premisă a unei convenții între părți este total gratuită, în condițiile în care modalitatea alternativă de comitere a infracțiunii din actul de sesizare este cea prevăzută de art.215, alin.2 c.pen.
Prin urmare, Curtea consideră că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215, alin.1 și 2 c.pen., atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, iar soluția de achitare a primei instanțe este greșită. Chiar dacă instanța de recurs va dispune condamnarea inculpatei într-o cale de atac și fără a readministra probatoriile, este de observat că nu se reține o altă situație de fapt, ci se dă o semnificație juridică diferită faptului juridic a emiterii biletului la ordin, refuzat la plată din cauza lipsei totale de disponibil în contul debitoarei, atât la data emiterii acestuia, cât și la scadență, cu urmarea imediată a lipsirii beneficiarului de suma înscrisă pe instrumentul de plată menționat.
Inculpata susține și în fața Curții aceiași apărare lipsită de consistență probatorie ca la prima instanță, anume că nu ea a eliberat biletul la ordin fiindcă se afla la București, aspect neadevărat și contrazis chiar de declarația sa din 13.10.2006 (fila 27 dup), din care reiese că 03.08.2006 C. I. „i-a pus mâna în gât”, deci nu se afla la București. La aceasta se adaugă multiplele depoziții ale celor prezenți care confirmă că biletul la ordin a fost completat de inculpată, dar și expertizele grafologice care-i atribuie total scrisul sau numai parțial, pentru că restul nu conține suficiente elemente de comparație pentru o concluzie certă.
Cu referire la pedeapsa ce urmează a fi aplicată, Curtea va ține seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 c.pen., mai ales că inculpata B. I. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în ciuda materialului probator concludent.
Cu toate acestea, ținând seama de lipsa de antecedente penale, i se va acorda circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, lit.a c.pen. și art.76, lit.c c.pen. și se va coborî pedeapsa sub minimul special de 3 ani, la 1 an închisoare, în raport de gradul de pericol social
concret al infracțiunii comise și de prejudiciul relativ mic produs. Instanța de recurs nu poate să nu observe atitudinea procesuală de negare adoptată de inculpată, în contradicție vădită cu probatoriul administrat, dar și perioada îndelungată ce s-a scurs fără ca paguba provocată să fie acoperită măcar parțial. Inculpata, deși este infractor primar, totuși debutul la încălcarea normelor penale este unul grav, ce trădează atitudinea subiectivă de negare, ba chiar de dispreț față de valori sociale importante, anume patrimoniul altor persoane. De aceea, Curtea apreciază că funcțiile de reeducare și prevenire a pedepsei nu se pot realiza în persoana inculpatei B. I. decât prin executarea efectivă.
În ceea ce privește motivele de recurs ale inculpatei, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Vinovăția sa astfel stabilită nu lasă loc la acordarea de daune morale sau cheltuieli judiciare..
Pentru aceste considerente, în baza art.art.38515, pct.2, lit.d c.pr.pen., va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.149/08.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Va casa sentința penală recurată în totalitate, iar în rejudecare.
În baza art.215, alin.l și 2 c.pen., raportat la art.74, lit.a c.pen. și art.76, lit.c c.pen., va condamna pe inculpata B. I. la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a-II-a și lit.b c.pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, alin.2 c.pen.
În temeiul art.14 și 346 c.pr.pen., raportat la art.998-999 c.civ., va obliga inculpata la plata către partea civilă S.C. D. P. SRL Iași a sumei de 12.625 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective, reprezentând daune materiale.
În baza art.191, alin.l c.pen., va obligă inculpata la plata a 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.
II. În baza art.38515, pct.l, lit.b c.pr.pen., va respinge recursul formulat de recurenta-inculpata B. I. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.-
Va constata că inculpata a fost asistată de apărător ales.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., va obliga recurenta la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art.38515, pct.2, lit.d c.pr.pen., admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.149/08.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Casează sentința penală recurată în totalitate, iar în rejudecare.
În baza art.215, alin.1 și 2 c.pen., raportat la art.74, lit.a c.pen. și art.76, lit.c c.pen., condamnă pe inculpata B. I. la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a-II-a și lit.b c.pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, alin.2 c.pen.
În temeiul art.14 și 346 c.pr.pen., raportat la art.998-999 c.civ., obligă inculpata la plata către partea civilă S.C. D. P. SRL Iași a sumei de 12.625 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective, reprezentând daune materiale.
În baza art.191, alin.1 c.pen., obligă inculpata la plata a 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
II. În baza art.38515, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurenta-inculpată B. I. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.
Constată că inculpata a fost asistată de apărător ales.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., obligă recurenta la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. B. A. S. A.
N. C. I.
GREFIER
E. P.
Red sent.f. P. I
Red.dec. rec.A.S.
Tehnored.P.E./ 3 ex/3.06.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1017/2013. Curtea de Apel... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 72/2013. Curtea de... → |
|---|
