Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1016/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1481/270/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1016
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTORI: S. A.
B. A.
GREFIER: E. D.
***********
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – G. B. – procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul G. R., împotriva sentinței penale nr. 405 din 12.08.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat – în stare de arest – asistat de apărător desemnat din oficiu av.Mârcă R. – în substituire av.Mârcă A., lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu.
Av.Mârcă R. – având cuvântul pentru recurentul inculpat – arată că recursul vizează pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv modalitatea de cuantificare.
Solicită a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele, s-a prevalat de dispozițiile art.3201 C.p.p., iar prejudiciul a fost recuperat integral.
Depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției, pentru avocatul titular, instanța procedează la avizarea referatului și dispune plata sumei de 200 lei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată este legală și temeinică.
Recurentul inculpat – având cuvântul – arată că regretă fapta săvârșită și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.405 din data de 12.08.2013, pronunțată de Judecătoria Onești, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1. G. R., fiul lui I. și G., născut la 13.03.1992 în ., CNP-_, domiciliat în Comănești, ..37 jud.Bacău, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu art.37 lit. a Cod penal și cu aplicarea art.320 ind.1 alin.1 și al.7 Cod procedură penală la pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare;
În temeiul art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 333/06.08.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 21.08.2012, urmând ca inculpatul să execute în întregime această pedeapsă, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre.
PEDEAPASĂ PRCINCIPALĂ DE EXECUTAT – 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a și lit. b Cod penal.
2. A. I., fiul lui V. și L., născut la data de 15.04.1994, în Tg.Ocna, jud.Bacău, CNP-_, domiciliat în ., jud. Bacău, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.d Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 1 și alin. 7 Cod procedură penală, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a și lit.b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni,reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea executării și pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în condițiile art. 359 Cod procedură penală, privind revocarea suspendării.
S-a luat act că inculpatul G. R. este arestat preventiv în altă cauză.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. V. ca fiind neîntemeiată.
S-a dispus restituirea către partea civilă A. V. a bunurilor sustrase de inculpați și păstrate la Camera de Valori a Judecătoriei Onești, respectiv: un geamantan de culoare verde cu role, aflat în coletul nr.1, o combină muzicală marca „Philips” și boxe, aflată în coletul nr. 2; geacă de culoare neagră, radiocasetofon cu CD, telefon mobil marca „Nokia”, MP3 culoare albastră și un lănțișor de argint, bunuri aflate în coletul nr. 3.
S-a luat act că inculpații au fost asistați de către avocați desemnați din oficiu.
În temeiul art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata a câte 500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală (câte 100 lei fiecare) și în faza de judecată (câte 400 lei fiecare).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 338/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații G. R., cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, raportat la art. 37 lit. a Cod penal și A. I., cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, faptele constând în aceea că în noaptea de 31.11/1.12.2012 au pătruns prin efracție în locuința în construcție a părții vătămate A. V., de unde au sustras bunuri în valoare de 3000 lei.
În faza de urmărire penală și în faza de judecată a fost administrat următorul probatoriu: plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procese-verbale de recuperare a bunurilor sustrase, declarații martori și declarațiile inculpaților.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: declarațiile învinuiților, ale martorilor, procesele verbale de constatare, procese verbale de reconstituire, planșe fotografice etc.
La termenul de judecată din data de 23.05.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, ambii inculpați au declarat personal că recunosc în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care nu le-au contestat.
Instanța a admis aceste cereri.
Pe parcursul cercetării judecătorești, dupa citirea actului de sesizare, conform art. 322 Cod procedură penală, în baza art. 323, raportat la art.70 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpaților G. R. și A. I., care au avut o poziție sinceră și au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
În noaptea de 31.11/1.12.2012, în jurul orelor 0.30, inculpații se deplasau de la discotecă spre locuința inculpatului A. I., unde lucra și G. R.. Au luat hotărârea să sustragă bunuri din casa aflată în construcție aparținând părții vătămate A. V.. Au desprins o scândură din gard, au descuiat poarta de acces în curte, G. R. a lovit cu piciorul în ușa termopan până ce aceasta s-a deschis, după care au pătruns în locuință. De aici au sustras; o combinămuzicală marca “Phillips”, cu 2 boxe, un radiocasetofon cu CD, un telefon mobil marca “Nokia”, un lânților din argint, un MP3, o borsetă cu 3 CD-uri, un geamantan și o geacă din fâș și piele.
Bunurile au fost duse la locuința lui A. I., iar în ziua următoare le-a împărțit. Numitului A. I. i-a rămas MP3-ul, radiocasetofonul cu CD, borseta cu CD-uri și lănțișorul din argint.
G. R. a luat combina muzicală cu cele două boxe, geamantanul, geaca din fâș și piele, telefonul mobil. Tot acesta a vândut telefonul martorului Brescan I..
A. I. i-a dat colegului său de școală O. I. lănțilorul din argint, rugându-l să i-l țină.
În cursul cercetărilor bunurile sustrase au fost recuperate. Partea vătămată a refuzat să le primească, susținând că inculpații ar mai fi sustras un costum din tergal, un pahar cristal, 9 cești cafea, 2 tăvi cristal pentru pahare și 3 pulovere.
Din probele administrate nu a rezultat că s-au sustras și aceste bunuri.
Situația de fapt reținută a fost confirmată prin probele administrate nemijlocit în fața instanței și în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, declarațiile martorilor, înscrisurile depuse, etc.
Astfel, față de starea de fapt expusă, prima instanță reține că inculpații G. R. și A. I. au pătruns, noaptea, prin efracție în locuința părții vătămate A. V. și au sustras mai multe bunuri, însușindu-și-le pe nedrept, acțiunea acestora întrunind, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal.
Furtul calificat, ca orice formă calificată a unei infracțiuni, presupune realizarea conținutului legal al infracțiunii tip-furt în prezența unor împrejurări care ridică gradul de pericol social al faptei și care, din această cauză sunt prevăzute ca circumstanțe agravante.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt se poate realiza potrivit art.208 alin.1 Cod penal, printr-o acțiune de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor de către cei doi inculpați (prin efracție), instanța apreciază că în cauză s-a realizat și conținutul legal al infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 209 alin.1 lit.i Cod penal.
Totodată, activitatea infracțională desfășurindu-se de mai mulți inculpați (doi), instanța constată că în cauză s-a realizat și conținutul legal al infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin.1 lit.a Cod penal.
Totodată, activitatea infracțională desfășurindu-se pe timp de noapte, aceștia profitând de condițiile deosebit de favorabile pe care întunericul le oferă sustragerii de bunuri, instanța constată că în cauză s-a realizat și conținutul legal al infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 209 alin.1 lit.g Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective inculpații au acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe, deduse din aceea că au avut reprezentarea clară a faptelor săvârșite și a rezultatului ,urmărind producerea acestuia.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 Cod procedură penală, respectiv: fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpați, instanța urmează să procedeze la tragerea la răspundere penală a acestora.
În procesul complex de individualizare a pedepselor care vor fi aplicate inculpaților pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a motivat că avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, raportat la împrejurările comiterii acesteia, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita fiecărui inculpat.
Prima instanță a arătat că la alegerea si individualizarea pedepsei instanța a făcut, mai întâi, aplicarea dispozițiilor art.320 alin.1 Cod procedură penală, dat fiind că inculpații au recunoscut în totalitate fapta pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor de la urmărirea penală pe care și le-au însușit și pe care le cunosc și nu le constestă ca legalitate și temeinicie, astfel încât va reduce limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.
Faptele inculpaților prezintă pericol social deoarece aceștia, prin actele lor au adus atingere relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile și, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate.
La stabilirea pedepselor instanța a luat în considerare și persoana fiecărui inculpat în parte. Astfel, instanța a constatat că aceștia au avut o atitudine sinceră, fiind prezenți la toate chemările organelor judiciare, că sunt tineri, nu realizează venituri și că inculpatul G. R. a mai comis fapte penale, fiind condamnat pentru fapte de același gen, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar. Astfel, acest inculpat a mai fost cercetat pentru comiterea de infracțiunii de furt până în momentul implicării în faptele ce constituie obiectul prezentului dosar și a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind fapte penale de același fel în termenul de încercare.
Astfel, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, instanța va aplica inculpatului G. R. o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, considerând că această pedeapsă este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, de reeducare și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale.
De asemenea, având în vedere faptul că din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul G. R. a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 333/06.08.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 21.08.2012, la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani închisoare, iar perioada comiterii prezentei fapte, respectiv noiembrie 2012 se situează în perioada termenului de încercare, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr333/06.08.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 21.08.2012, urmând ca inculpatul G. R. să execute în întregime această pedeapsă. Se va adăuga această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, pedepse ce nu se vor contopi.
Totodată, instanța apreciază că inculpatul A. I. a săvârșit fapta ca urmare a vârstei tinere și a lipsei experienței de viață, nerealizând consecințele extrem de grave ale faptei săvârșite și este infractor primar, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, urmează cursurile unui liceu și a avut o comportare bună în societate înainte și după comiterea faptei.
Astfel, instanța va reține în favoarea acestui inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit. a Cod penal.
D. urmare, având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța apreciază că o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege este suficientă în cauză pentru îndeplinirea funcției de exemplaritate a pedepsei, și pentru ca acest inculpat să nu mai săvârșească în viitor și alte infracțiuni.
Astfel, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit. d Cod penal, urmează a condamna inculpatul la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere atât art.71 și 64 Cod penal, cât si prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României fac parte din dreptul intern.
Având în vedere natura faptelor săvârșite, instanța va interzice, în baza art.71 Cod penal, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, respectiv inculpaților le va fi interzis dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, instanța apreciază că, față de natura faptelor săvârșite de către inculpați nu se impune interzicerea dreptului de a alege, motiv pentru care nu le va interzice acestora exercitarea acestui drept.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor aplicate ,în ceea ce îl privește pe inculpatul A. I., apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și va stabili pentru acesta un termen de încercare, conform art.81 Cod penal, apreciindu-se, în raport cu persoana acestuia, că o astfel de modalitate de executare constituie un avertisment pentru inculpat, și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Totodată, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei va suspenda inculpatului A. I. și executarea pedepselor accesorii.
Instanța va atrage atenția inculpatului A. I. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în condițiile art. 359 Cod procedură penală, privind revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, se va lua act că partea vătămată A. V. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și contravaloarea ușii de termopan distruse.
Având în vedere faptul că din probele de la dosar rezultă că toate bunurile sustrase de la partea civilă de către inculpați au fost recuperate de către organele de cercetare penală și depuse la Camera de Valori a Judecătoriei Onești, deoarece partea păgubită a refuzat să ridice bunurile, iar din fotografiile judiciare de la dosar (fila 10 dosar u.p.) rezultă că ușa de termopan de la intrare în locuința nu a fost distrusă „sistemul de asigurare a ușii nu prezintă urme de forțare………..” instanța va respinge acțiunea civilă, ca fiind neîntemeiată.
Totodată, va dispunerestituirea către partea civilă A. V. a bunurilor sustrase de către inculpați și păstrate la Camera de Valori a Judecătoriei Onești, respectiv: un geamantan de culoare verde cu role, aflat în coletul nr. 1, o combină muzicală marca „Philips” și boxe, aflate în coletul nr. 2, o geacă de culoare neagră, un radiocasetofon cu CD, un telefon mobil marca „Nokia”, MP3 culoare albastră și un lănțișor de argint, aflate în coletul nr. 3.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul G. R..
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin avocat a fost criticată hotărârea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și s-a dat dovadă de multă înțelegere, prin aplicarea unei pedepse, care constituie tocmai minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, minim care a fost redus în conformitate cu dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a laturii civile a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția recurentului- inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, recurentul-inculpat a declarat în fața instanței de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.
În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care, așa cum se arăta mai sus, a fost corect reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea unei pedepse, care constituie tocmai minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, minim care a fost redus în conformitate cu dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la individualizare judiciară a pedepselor, instanța trebuie să aibă în vedere prevederile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, precum și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat, infracțiune comisă pe timp de noapte, de două persoane împreună și prin efracție, infracțiune săvârșită dintr-o locuință, infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 3 (trei) ani, la 15 (cincisprezece) ani închisoare.
Ori, ca urmare a aplicării procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile alin.7 al acestui articol, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de recurentul-inculpat se reduc cu 1/3, astfel că pedeapsa care putea fi aplicată de instanța de fond era de la 2 (doi) ani, la 10 (zece) ani închisoare, instanța aplicându-i pedeapsa de doar 2 (doi) ani închisoare.
Desigur, față de faptul că sentința penală a fost recurată doar de inculpat, având în vedere principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, Curtea nu poate majora cuantumul pedepsei principale aplicate și, pe cale de consecință al pedepsei de executat, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria sa cale de atac.
Curtea apreciază că nu se impunea reținerea în favoarea recurentului-inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, și pe cale de consecință nu trebuie coborâtă pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății sub minimul special prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, minim redus potrivit dispozițiilor legale art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, sau a altora asemănătoare, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.
Având în vedere gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, precum și persoana inculpatului, care, așa cum se arăta, a mai cunoscut rigorile legii penale, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, Curtea constată că faptele comise de recurentul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, redus cu 1/3, potrivit art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptei, pedeapsă care nu-și atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentința anterioară de condamnare, în mod legal, instanța de fond a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr.333 din data de 06.08.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 21.08.2012 și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin infracțiunea dedusă judecății.
În conformitate cu dispozițiile art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale aplicate, în raport de aspectele mai sus arătate, Curtea constată că în mod corect s-a dispus executarea în regim de detenție, aceasta fiind singura modalitate de individualizare, față de dispozițiile art.83 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat decursul declarat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat G. R. împotriva sentinței penale nr.405 din data de 12.08.2013, pronunțată de Judecătoria Onești.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.10.2013, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. S. A.
B. A.
GREFIER,
E. D.
Red.sent.L.M.P.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P. – 2 ex.
21.10.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1017/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
