Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 3394/110/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 763/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. I.
JUDECĂTOR B. A.
JUDECĂTOR I. V.
***********
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR G. B.
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul M. N. C. împotriva încheierii din 1.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Bacău.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat B. A. V., în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat I. P. și recurentul inculpat M. N. C., în stare de arest, asistat de apărător ales – avocat C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că P. de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul M. N. C. au formulat recurs împotriva încheierii din 1.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul B. A. V. și s-a menținut măsura arestului preventiv, în baza art. 300/1 Cod procedură penală, pentru inculpatul M. N. C..
Avocat C. F., depune la dosar un înscris medical pentru recurentul inculpat M. C..
Reprezentantul Ministerului public, avocat I. P. și avocat C. F., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău cu privire la inculpatul B. A., casarea încheierii sub acest aspect, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B. A..
Arată că instanța de fond cu ocazia sesizării instanței cu rechizitoriu a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că temeiurile care au de determinat luarea măsurii arestului preventiv subzistă și la această dată.
Învederează că motivarea instanței de fond este în contradicție cu dispozitivul prin afirmația că „pericolul social concret nu mai este atât de amplu” .
Apreciază că pericolul social concret nu este modificat și rezultă din împrejurările comiterii faptei de instigare la furt calificat, fapta fiind comisă în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 Cod penal, una dintre persoanele implicate fiind minoră.
Arată că în cauză nu s-a pornit cercetarea judecătorească și apreciază că măsura arestului preventiv se impune în continuare, probele administrate în cursul urmăririi penale nefiind încă analizate.
Solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B. A..
Avocat I. P. pentru intimatul inculpat B. A., solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău .
Arată că la luarea măsurii arestului preventiv erau întrunite temeiurile prevăzute de art. 148 lit.f și art. 143 Cod procedură penală, dar la acest moment au fost administrate probatorii, iar aceste temeiuri s-au modificat.
Învederează declarațiile martorilor L. C. (fila 195-196), declarația martorului C. (fila 183-184) și apreciază că temeiurile nu se mai mențin, câtă vreme au fost audiați toți martorii.
Arată că nu sunt motive care să determine menținerea arestului preventiv, având în vedere că așa cum rezultă din interceptări, inculpatul B. îl întreabă pe inculpatul M.: „Câți oameni ai nevoie?” și „Să ți-i aduc acum?”, aspect care demonstrează că inculpatul B. nu avea nicio implicare și nu știa despre ce vrea să facă M..
Invocă jurisprudența CEDO, cauza Jablonski contra Poloniei.
Arată că lăsarea în libertate a inculpatului B. nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nu este suficientă menținerea măsurii arestului preventiv doar pentru împiedicarea inculpatului de a săvârși alte infracțiuni.
Precizează că motivele de recurs nu fac trimitere decât la temeiurile arestării preventive .
Învederează că prin toate probele administrate, inclusiv declarațiile inculpatului M. prin care a recunoscut comiterea faptei, rezultă că inculpatul B. nu știa că urma să se săvârșească o infracțiune.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea și a stabilit inculpatului obligația de a nu lua legătura cu niciuna dintre părțile implicate, a avut în vedere toate probele și a constatat în mod corect situația de fapt.
Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici pericolul social concret pentru ordinea publică, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca fiind temeinică și legală.
Avocat C. F., solicită admiterea recursului formulat de recurentul inculpat M. N. V. împotriva Încheierii din 1.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, casarea încheierii și pe fond, revocare a măsurii arestului preventiv.
Arată că P. de pe lângă Tribunalul Bacău în mai puțin de o lună a finalizat urmărirea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, dosarul fiind înaintat în instanță.
Menționează că inculpatul M. a recunoscut comiterea faptei, a dat declarație și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 300/1 al.2 Cod procedură penală, întrucât nu mai există indicii temeinice care să atragă menținerea stării de arest preventiv.
Precizează că într-adevăr inculpatul M. era polițist, dar la acest moment nu mai are această funcție deoarece și-a dat demisia, nu există posibilitatea ca inculpatul să poată influența buna desfășurare a procesului penal, inculpatul nu poate lua legătura cu celelalte părți și nu se pune problema ca inculpatul să se sustragă sau să comită alte infracțiuni.
Învederează că inculpatul a lucrat 6 ani în poliție, a avut un comportament ireproșabil, este tânăr, nu are antecedente penale și consideră că instanța trebuie să aibă în vedere și lucrurile bune care îl caracterizează pe inculpat.
Precizează că inculpatul a depus la dosar o decizie medicală eliberată de Spitalul M. Focșani și arată cu în cursul anului trecut inculpatul a suferit un accident în urma căruia a fost spitalizat 5 luni, a suferit mai multe intervenții medicale și i s-au implantat tije metalice care ar trebuie extrase în perioada imediat următoare când se împlinește un an, iar în caz contrar sănătatea i-ar putea fi pusă în pericol.
Consideră că la acest moment inculpatul M. ar pute fi cercetat și în stare de libertate, având în vedere că în cauză au fost audiate toate părțile, iar declarațiile acestora arată că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai avea efect negativ asupra cercetărilor.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu – Târgu Ocna, cu toate obligațiile și condițiile prevăzute de lege, pe care inculpatul le va respecta.
Arată că față de ceilalți colegi ai inculpatului M., respectiv, învinuiții A. L. și M., s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal, dar inculpatul M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. Pentru egalitate de tratament, solicită clemență ca și în cazul celorlalți învinuiți și cercetarea inculpatului M. în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpatul M. N. C. ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca temeinică și legală cu privire la acest inculpat.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat, nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar pericol social concret pentru ordinea publică rezultă din modul în care a conceput și organizat comiterea faptei.
Arată că este lipsit de relevanță faptul că la acest moment inculpatul nu mai are calitatea de polițist pentru că și-a dat demisia, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, fapta a fost comisă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, respectiv, a racolat persoane pentru a sustrage bunuri dintr-un loc public și a asigurat paza patrulând cu autoturismul de serviciu, una dintre persoane fiind minoră, aspecte care denotă un pericol social deosebit de mare.
Cu privire la problemele de sănătate ale inculpatului, având în vedere reglementările legale, învederează că Administrația Națională a Penitenciarelor are spitale cu dotări speciale iar inculpatul ar putea fi tratat într-una din aceste unități sanitare din rețeaua A.N.P.
Consideră că nu există garanții suficiente că inculpatul va respecta obligațiile impuse dacă în timp ce avea calitatea de polițist a încălcat orice normă de deontologie profesională și a organizat și coordonat comiterea de infracțiuni.
Subliniază faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și consideră că există posibilitatea influențării martorilor și a celorlalți inculpați.
Avocat C. F. arată că este surprins de atitudinea vehementă a reprezentantului Ministerului Public și consideră că se exagerează întrucât lăsarea în libertate a inculpatului M. nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Avocat I. P., invocă egalitatea de tratament juridic și învederează că șoferul care a condus mașina nu este arestat deși sunt la dosar convorbiri telefonice interceptate.
Recurentul inculpat M. N. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta care a fost o inconștiență de moment și solicit judecarea în stare de libertate.
Intimatul inculpat B. A. V., consideră că este arestat doar pentru că i-a răspuns la telefon inculpatului M., acesta l-a rugat să-i găsească doi oameni să încarce ceva, el i-a dus pe acești oameni, dar nu a stat să vadă ce s-a încărcat, ci s-a dus până la magazinul Real, s-a întors și a plecat.
Precizează că toți cei audiați au declarat că el nu a participat, nu a fost prezent, ci a plecat imediat.
Arată că are 2 copii minori, soția sa este bolnavă de cancer la sân și face periodic tratament în Turcia, iar el trebuie să aibă grijă de cei 2 copii și are un loc de muncă la firma părinților săi.
Solicită judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 01.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos._ 13 s-a dispus în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpatului M. N.-C., fiul lui N. și M., născut la data de 09.01.1986, în orașul Târgu Ocna, jud. Bacău, cetățenia română, studii liceale, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în orașul Târgu Ocna, .. E 95, . forme legale în mun. Bacău, ./B/10, jud. Bacău, în prezent aflat în arestul I.P.J. Bacău.
S-au respins cererile de revocare a arestului preventive și de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 139 alin. 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului B. A. V. (fost N.), fiul lui R. și G., născut la data de 20.12.2013 în mun. Bacău, CNP_, domiciliat în mun. Bacău, ./B/16, studii 12 clase, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, doi copii minori, cu antecedente penale, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea – mun. Bacău.
Supravegherea inculpatului, pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi localitatea va fi exercitată de Poliția Municipiului Bacău.
În temeiul art. 145 alin. 1/1, alin. 1/2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală și instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se aproprie de persoanele împreună cu care a comis fapta, membrii familiei acesteia, martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
În temeiul art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului B. A. V. că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: inculpatului, Poliției Mun. Bacău, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr. 42/05.06.2013 emis de Tribunalul Bacău, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a respins cererea de revocare a stării de arest preventiv.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
La data de 28.06.2013 s-a înregistrat pe rolul instanței dosarul nr._ 13 fiind trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații M. N. C. și B. A. V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la furt calificat, prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită (două acte materiale), prev. și ped. de art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la dare și respectiv la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 6, 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pentru inculpatul Miftodi, și pentru infracțiunile de instigare la furt calificat, prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, pentru inculpatul B..
Alături de cei doi inculpați arestați preventiv au fost trimiși în judecată alți cinci inculpați, în stare de libertate, și anume: C. F., M. V., L. V., L. C. și C. D. A..
Se reține în rechizitoriu, următoarea situație de fapt, precum că în după-amiaza zilei de 30.05.2013, inculpatul M. N. C., a luat hotărârea infracțională de a sustrage pavele și borduri aparținând . Suceava, societate care execută lucrări de amenajare urbană pe raza mun. Bacău, ce erau depozitate în loc public, respectiv pe Calea Republicii.
Profitând de faptul că în seara zilei de 30.05.2013, inculpatul M. N. C. urma să intre de serviciu în schimbul III și putea să asigure paza locului faptei, precum și de relațiile apropiate în care se afla cu inculpatul B. A. V. zis „I.”, a apelat la acesta, în sensul de a-l sprijini în realizarea hotărârii infracționale luate.
Concret, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M. N. C. și-a petrecut ziua de 30.05.2013, împreună cu inculpatul B. A. V. și parțial cu învinuitul L. V. zis „R.”, cunoscut în anturajul acestora ca fiind șoferul inculpatului B. A. V..
Inculpatul M. N. C. a solicitat învinuitului L. V. zis „R.” să îi identifice doua persoane dispuse să îl ajute să încarce niște pavele, în noaptea respectivă, atunci când îi va chema el, discuție care a avut loc în prezența inculpatului B. A. V..
Concomitent, inculpatul M. N. C. s-a preocupat de identificarea unui mijloc de transport corespunzător, sens în care a apelat la învinuitul M. V., soțul unei colege – agent de poliție în cadrul Postului de poliție Mărgineni, jud. Bacău, precum și a unei locații în care să fie depozitate bunurile, sens în care a luat legătura și cu martorul F. A., ambii fiind de acord să-l ajute.
Achiesând la solicitarea inculpatului M. N. C., în contextul în care persoanele identificate de învinuitul L. V. erau în stare de ebrietate, după ce s-a asigurat că va obține o sumă de bani, inculpatul B. A. V., în prezența învinuitului L. V., le-a propus învinuiților L. C. (minor) și C. D. A. să-i însoțească pentru a-l ajuta pe inculpatul M. N. C. să încarce niște bunuri, aceasta petrecându-se în seara zilei de 30.05.2013, în jurul orelor 23:20.
Învinuiții C. D. A. și L. C., motivați de obținerea unor sume de bani, au acceptat și i-au însoțit pe inculpatul B. A. V. și învinuitul L. V., care i-au transportat cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, proprietatea familiei B., dar condusă de învinuitul L. V., până în stația Luk Oil de pe Calea Republicii fără număr, din mun. Bacău, loc de întâlnire fixat inculpatului B. A. V. de către inculpatul M. N. C., care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind desemnat să exercite controlul asupra traficului rutier în zona URA a mun. Bacău, în echipaj cu învinuitul C. F., agent principal de poliție în cadrul Secției 1 a Poliției mun. Bacău.
Acolo, în jurul orei 00:07 din noaptea de 30/31.05.2013, inculpatul M. N. C. s-a întâlnit cu inculpatul B. A. V. și cu învinuiții C. D. A. și L. C., întâlnire în cadrul căreia inculpatul M. N. C. le-a propus să-și continue deplasarea până la stația Rompetrol de pe . în care îi aștepta învinuitul M. V., cu camioneta marca Ford Tranzit, de culoare portocalie, cu nr._, înmatriculată în Marea Britanie.
Din acest loc, inculpatul M. N. C. împreună cu învinuitul C. F. s-au deplasat la o altă stație peco (Luk Oil de pe Calea Rep. nr. 205) de unde inculpatul a achiziționat o vestă reflectorizantă, pe care a depozitat-o pe bancheta din spate a autoturismului de serviciu inscripționat POLIȚIA cu nr. de înmatriculare MAI_, după care și-a continuat deplasarea către benzinăria Petrom de pe . îl aștepta autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Procurarea celei de-a doua veste reflectorizante s-a realizat din această din urmă stație peco (Petrom), fiind luată de pe raft de către învinuitul L. C., care a coborât din autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și achitată de inculpatul M. N. C., care a coborât din autoturismul de serviciu pe care l-a oprit lângă autoturismul_ .
De aici, ambele mașini s-au deplasat în stația Rompetrol unde în prezența învinuiților L. V., C. F. și M. V. și a inculpatului B. A. V., inculpatul M. N. C. le-a înmânat vestele reflectorizante învinuiților L. C. și C. D. A., după care a purtat o discuție cu învinuitul M. V., indicându-le locul de unde urmau să încarce pavelele.
În continuare, învinuiții L. C. și C. D. A. au urcat în camioneta Ford Tranzit, împreună cu conducătorul acesteia, învinuitul M. V., inculpatul B. A. V. s-a urcat în autoturismul cu care îi transportase pe cei doi învinuiți pe care i-a determinat să comită fapta, iar inculpatul M. N. C. și colegul de echipaj, învinuitul C. F. au urcat în autoturismul de serviciu - autospeciala Dacia L. cu nr._, toate cele trei autoturisme punându-se în mișcare – camioneta fiind condusă de învinuitul M. V., mașina de poliție fiind condusă de inculpatul M. N. C., iar autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ fiind condus de învinuitul L. V..
Autoturismul de poliție secondat de autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ s-a deplasat în direcția hypermarketului Real, în timp ce autoutilitara Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare_ s-a deplasat la locul în care erau depozitate pavelele ce urmau să fie sustrase, respectiv sub podul de fier al căii ferate care traversează . apropierea blocului nr. 88.
În această locație erau depozitați, pe trotuar, mai mulți paleți cu pavele și borduri, iar cei trei învinuiți, ocupanți ai autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_, au coborât și au început să încarce pavele în bena autoutilitarei.
Din declarațiile învinuiților C. V., L. C. și C. D. A., care se coroborează cu procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor de imagini a activității infracționale, rezultă că învinuiții M. V. și C. D. A. ridicau pavelele de pe trotuar și le depuneau în bena autoutilitarei, unde erau preluate de învinuitul L. C..
În intervalul de timp în care s-a realizat sustragerea bunurilor anterior menționate, inculpații B. A. V. împreună cu învinuitul L. V., pe de o parte, și inculpatul M. N. C. împreună cu învinuitul C. F., pe de altă parte, supravegheau și asigurau paza din autoturismele în care se aflau, patrulând pe Calea Republicii, în sus și în jos, în tandem, în scopul evident de a se asigura că cei care încărcau pavele nu riscă să fie surprinși în flagrant în timpul comiterii faptei.
Mai mult decât atât, inculpatul M. N. C. a ținut legătura telefonic cu învinuitul M. V., indicându-i să sustragă și borduri iar la ora 00:52, chiar a oprit la locul faptei și din autoturismul de poliție, prin geamul portierei dreapta pe care l-a deschis, a discutat cu cei trei învinuiți care sustrăgeau pavele, precizându-le că, în ipoteza în care, pe drumul până la locul de depozitare, vor fi opriți în trafic să declare agenților constatatori că efectuează transportul din dispoziția sa și să-l contacteze pentru a le permite continuarea deplasării.
La finalizarea acțiunii materiale având ca obiect sustragerea pavelelor, în jurul orelor 00:57, învinuiții M. V., L. C. și C. D. A. s-au urcat în autoutilitară și s-au deplasat spre Trebeș, ., unde au intrat în curtea imobilului cu nr. 42, aparținând numitului F. F. A., aflat în străinătate, accesul fiindu-le asigurat de martorul F. A., nepotul proprietarului.
În momentul în care furgoneta, încărcată cu pavele și borduri, s-a pus în mișcare, inculpatul B. A. V. și învinuitul L. V. au încetat să mai patruleze în zonă.
După descărcarea și depozitarea pavelelor și bordurilor în locația anterior menționată, învinuitul M. V. a luat legătura telefonic cu inculpatul M. N. C., comunicându-i că se întoarce la locul comiterii faptei în scopul evident al continuării activității infracționale de sustragere de pavele și borduri.
Datorită unor împrejurări independente de voința inculpatului M. N. C. și a învinuitului M. V., nu a mai avut loc un nou act material de furt calificat.
Probațional a rezultat că în momentul revenirii în mun. Bacău, după descărcarea pavelelor, în satul Trebeș, ., învinuiții M. V., L. C. și C. D. A. s-au întâlnit cu inculpatul M. N. C., tot la stația Peco Rompetrol, de pe Calea Republicii din mun. Bacău, unde inculpatul M. N. C. i-a remis învinuitului L. C. suma de 74 lei, din care acesta i-a dat 30 de lei învinuitului C. D. A., și-a oprit și el 30 de lei, iar din restul, de 14 lei și-au cumpărat de mâncare din incinta magazinului peco.
Ulterior învinuitul M. V., la solicitarea inculpatului M. N. C. i-a transportat la domiciliu pe ceilalți doi învinuiți – autori nemijlociți ai furtului.
La data de 04.06.2013 s-a procedat la efectuarea de percheziții domiciliare la locuințele inculpatului M. N. C. și respectiv F. F. A., ocazie cu care au fost identificate bunurile sustrase.
Concomitent cu efectuarea cercetărilor cu referire la infracțiunea de furt calificat, au fost efectuate cercetări și cu referire la faptele de corupție și asimilate acestora, cu privire la care existau date și indicii temeinice că au fost comise de către învinuitul M. N. C., în perioada în care făcea parte din structurile poliției române și în legătură directă cu exercitarea funcției publice în care fusese investit.
Din probele administrate în cauză apreciem că s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că învinuitul M. N. C. în perioada februarie – mai 2013, în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu caracter de obișnuință, în mod direct, a pretins sau primit foloase care nu i se cuvin ori a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu a respins-o, în scopul de a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu de constatare și sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.
De asemenea, în aceeași perioadă, la solicitarea unor apropiați a apelat la alți agenți de poliție, pe care în schimbul promisiunii oferirii de bani sau alte foloase, i-a determinat să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, constând în sancționarea contravențională pentru diferite abateri la regimul circulației pe drumurile publice.
Referitor la modalitatea de comitere a acestor infracțiuni, din probele administrate în cauză se reliefează că era una abilă, concepută și realizată în așa fel încât posibilitățile de descoperire și dovedire să fie reduse la minim în cadrul unei acțiuni flagrante.
Astfel, s-a evidențiat că învinuitul M. N. C. primea solicitările de intervenție pe un telefon și le dădea curs de pe un alt telefon, iar pentru recompensarea agenților asupra cărora avea influență, intermedia întâlnirile dintre contravenient și agentul constatator la ieșirea din schimb a acestuia.
Pe de altă parte, cu referire la activitățile ce conturează diferitele modalitățile alternative de realizare a elementului material al infracțiunii de luare de mită, săvârșite în mod direct de către învinuitul M. N. C., a rezultat în baza probelor administrate, ca și modalitate de lucru, că după ce constata în urma verificării documentelor sau ale discuțiilor cu contravenienții că aceștia ar putea să-i ofere un folos, se arăta dispus să-i „ierte”, în sensul neaplicării vreunei sancțiuni, cu promisiunea concomitentă a unui folos viitor, cu titlu de contraprestație pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Ulterior, inculpatul M. N. C. folosea aceste promisiuni de așa manieră încât crea contravenienților aparența unei datorii morale și materiale, iar în unele cazuri când recompensa întârzia să apară, era folosită ca un fel de presiune vis-a-vis de conduita pe care o va avea inculpatul M. N. C. în calitatea sa de polițist rutier față de aceeași contravenienți.
Din exploatarea mijloacelor intruzive autorizate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că frecvența intervențiilor solicitate a fi efectuate de inculpatul M. N. C. diferitelor persoane este una semnificativă, fiind întreținută chiar de acesta, care se oferea în diferite anturaje să ajute cât mai multe persoane, astfel încât să nu fie sancționate contravențional pentru abateri la regimul rutier.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate prin solicitarea și anexarea la dosar a documentelor existente în evidența biroului rutier, s-a dovedit că în unele cazuri, așa zisa influență exercitată de inculpatul M. N. C. asupra colegilor săi era reală și-și producea efectul scontat, iar în altele, deși părea reală, nu și-a produs efectul.
Cronologic, în baza probelor administrate în cauză a rezultat implicarea inculpatului M. N. C. în comiterea următoarelor fapte de corupție:
1. În cursul lunii februarie 2013, martorul Biter D. I. a fost oprit în trafic, pe timp de noapte, pe motiv de defecțiuni la sistemul de iluminat, de către învinuitul C. A. I., agent de poliție în cadrul Biroului Rutier al Poliției mun. Bacău, coleg și prieten cu învinuitul M. N. C., în timp ce conducea autoturismul marca Opel Combo, cu nr._, utilizat de învinuitul P. C., dar aparținând tatălui acestuia, P. V., fără însă ca acesta să fi solicitat autorităților competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul legal de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, așa cum era obligat potrivit prevederilor art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Întrucât martorul Biter D. I. nu avea asupra sa polița de asigurare pentru răspundere civilă a autoturismului, învinuitul C. A. I. i-a reținut documentele prezentate de acesta, respectiv cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare și i-a solicitat să îi prezinte dovada încheierii poliței de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în vederea luării măsurilor legale corespunzătoare după caz, permițându-i să plece, fără a-i întocmi vreun proces verbal de constatare și/sau sancționare și fără a-i elibera vreo dovadă înlocuitoare pentru reținerea documentelor.
A doua zi, respectiv pe data de 9.02.2013, aflând de la martorul Biter D. I. cele întâmplate, învinuitul P. C. a apelat la învinuitul M. N. C. în sensul de a-l sprijini prin efectuarea unei intervenții la învinuitul C. A. I., în vederea restituirii documentelor reținute.
Dând curs acestei solicitări, inculpatul M. N. C. l-a contactat în mod repetat pe învinuitul C. A. I. care a tergiversat restituirea documentelor, urmărind obținerea unui folos material ce nu i se cuvenea. Concret, acesta a pretins în mod indirect prin intermediul inculpatului M. N. C., textual sub forma: „păi vine cu mâna-n c.., aducă și el un suc”, în scopul evident de a-și îndeplini defectuos atribuțiile de serviciu cu referire la această situație.
În cele din urmă a acceptat să se întâlnească în față la Maya Caffe, cafeneaua administrată de învinuitul P. C. cu acesta, care era împreună cu inculpatul M. N. C. și Biter D. I., iar în cadrul întâlnirii care a avut loc la data de 11.02.2013, ora 18:28, învinuitul P. C. a promis, în schimbul restituirii actelor și neluării măsurilor legale de sancționare față de Biter D. I., darea de foloase necuvenite, constând în două sticle de vin.
Ulterior, la data de 12.02.2013, cu ocazia organizării unui spectacol la cafeneaua anterior menționată, prin intermediul inculpatului M. N. C., învinuitul P. C. a asigurat rezervarea a două locuri pentru învinuitul C. A. I. și soția acestuia, fără achitarea contravalorii biletului de intrare și a suportat și contravaloarea consumației făcute de aceștia în acea seară în valoare totală de aproximativ 120 lei.
2. În cursul lunii martie 2013, învinuitul M. I. H. a fost oprit în trafic în timp conducea autoturismul de serviciu aparținând . înspre hypermarketul Real, întrucât a depășit viteza legală de către inculpatul M. N. C., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Cu acea ocazie, inculpatul M. N. C. i-a precizat învinuitului M. I. H. că fusese surprins de radar conducând cu o viteză de aproximativ 80 km/h, solicitându-i totodată documentele.
Învinuitul M. I. H. știind că mai avea puncte de penalizare, l-a rugat pe inculpatul M. N. C. să nu-l sancționeze. După ce i-a verificat documentele, inculpatul M. N. C. l-a chemat pe învinuitul M. I. H. lângă mașina de poliție, ocazie cu care l-a întrebat dacă lucrează la firma menționată pe certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar după răspunsul afirmativ al acestuia, inculpatul M. N. C. l-a întrebat care este obiectul de activitate al firmei respective.
După ce învinuitul M. I. H. i-a spus că firma respectivă comercializează lubrifianți auto și industriali și după ce și-a oferit disponibilitatea de a-i procura în schimbul nesancționării contravenționale uleiuri de la firma la care lucra, la un preț foarte scăzut, inculpatul M. N. C. a acceptat promisiunea, i-a solicitat cartea de vizită și i-a precizat că urma să-l contacteze pentru a-i procura ulei de motor pentru autoturismul său VW B. și i-a permis să plece fără a întocmi proces verbal de sancționare contravențională.
După aproximativ 3 săptămâni, inculpatul M. N. C. l-a apelat telefonic pe învinuitul M. I. H. și după ce i-a reamintit că el era polițistul care nu-l sancționase contravențional pentru depășirea limitei vitezei legale, i-a solicitat să-i procure cantitatea de aproximativ 4-5 litri ulei de motor promisă.
În baza înțelegerii cu inculpatul M. N. C. și a promisiunii pe care i-o făcuse acestuia în momentul în care nu l-a sancționat contravențional, învinuitul M. I. H., la cererea inculpatului M. N. C., la data de 12.04.2013 i-a livrat acestuia la adresa de domiciliu indicată uleiul de motor (procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 12.04.2013 ora 9:17:46 volumul V filele 29-31) și văzând din atitudinea acestuia că nu era dispus să plătească contravaloarea produsului, chiar dacă aceasta avea reducerea aplicată angajaților societății, ridicându-se la suma de doar 140 lei, nu i-a mai solicitat achitarea contravalorii uleiului.
Fapta descrisă anterior este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă cu declarațiile învinuitului M. I. H. care se coroborează cu mijloacele de probă identificate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului M. N. C., unde între alte înscrisuri, a fost identificată și cartea de vizită aparținând învinuitului M. I. H. și cu procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M. N. C. (MNC) cu învinuitul M. I. H. zis I. (I), din care redăm sintetic:
……………………………………………………………………………….
MNC: – I., C. M. sunt. Ne-am întâlnit noi acu’ vreo două trei săptămâni, patru... Pe sus, pe la ROMPETROL, pe acolo, dacă mai ții minte, mi-ai dat o carte de vizită.
I: – Unde la ROMPETROL?
MNC1: – La ROMPETROL sus, la URA.
I: – Da’ de ce ne-am întâlnit? Nu mai țin minte, de-asta, mai spuneți-mi o dată.
MNC: – Erai cu familia, te grăbeai nu știu pe unde te duceai, și... Ne-am întâlnit noi, și mi-ai lăsat tu o carte, ai zis că dacă am nevoie, oricând, de un ulei, de ceva de pe la tine, pe acolo.
I: – Da, ia spuneți. De ce ulei ați avea nevoie?
MNC: – Păi cu asta aveam nevoie IONUȚULE, cu... Niște ulei pentru... O B. pentru B. mea, am o B. de 1,6 benzină, 1,6 16 valve.
I: – Am înțeles. Păi... Îți trebuie 5-40, nu? E benzină, nu?
MNC: – 5w30, ziceau băieții la service.
I: – 5-30, da, bine ăla e „pompe duse”, a ta e benzină ai zis, nu?
MNC: – Da, da, da.
I: – Ok, păi pot să-ți aduc.
MNC: – …(Neinteligibil).
I: – Costă undeva la... 5 litri costă undeva la... Cât îți trebuie, 5 litri?
MNC: – Da... 4 litri, 4, 5 litri.
I: – 4 și ceva, da? 5 litri costă undeva la un milion trei sute, ceva de genu’...
MNC: – Da?
I: – Un milion patru sute.
MNC: – Așa, și când aș putea lua, să mă întâlnesc cu tine, să iau, sau asta, când le ai, când le aduci, când le faci?
……………………………………………………………
I: – Da’ jur că nu știu când ți-am dat carte de vizită...
MNC: – Ne-am întâlnit noi, eram eu... Ai mers tu oleacă, ai plecat de la semafor, și ai mers oleacă mai... repede. Înțelegi? Erai cu familia, cu...
I: – A... Am înțeles, am înțeles.
MNC: – Da.
I: – Da, știu când, știu când. Gata! Rezolvăm. Mâine mă duc la BUCUREȘTI, mâine seară când ajung, vă sun, îmi memorez numărul...
MNC: – Hai, te rog eu.
………………………………………..
I: – Acuma mi-am amintit, să trăiți, Doamne ajută!
MNC: – Da tată, numai bine. (neinteligibil).
I: – Spuneți, spuneți, ce-ați zis?
MNC: – Memorează și numărul meu, și-l ai și acolo, în caz de o mai fi vreodată...
I: – Am înțeles, am înțeles. Fără probleme.
MNC: – Bine.
I: – Să trăiți, Doamne ajută.
MNC: – Mersi mult, noroc, pa pa., discuție ca a avut loc în data de 9.04.2013, ora 19:20 la inițiativa inculpatului M. N. C. (volumul V filele 9-11).
3. În seara zilei de 12.03.2013, în jurul orelor 20.20, învinuitul R. N. a fost oprit în trafic de către învinuitul A. L. pe motiv de nerespectare a indicativelor rutiere, pe .. Bacău.
Din cercetări a rezultat că învinuitul R. N. a ieșit din stația OMV amplasată la intersecția străzilor Mioriței cu Prel. Bradului din mun. Bacău și, deși potrivit semnului de circulație amplasat la ieșirea din peco, era obligat să se încadreze la dreapta, acesta a virat stânga și s-a încadrat în direcția opusă indicatorului care îl obliga dreapta.
În timpul verificării documentelor de către învinuitul A. L., învinuitul R. N., vărul inculpatului M. N. C., l-a contactat pe acesta și i-a solicitat „să vorbească puțin cu L.”, în scopul evident de a-l convinge să nu îl sancționeze contravențional.
Probațional s-a dovedit că inculpatul M. N. C. l-a contactat imediat telefonic pe învinuitul A. L., care l-a invitat la fața locului, pentru rezolvarea problemei, iar inculpatul M. N. C. i-a spus că nu are cum să se deplaseze întrucât este și el în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pe zona sud a mun. Bacău, însă și-a arătat disponibilitatea acceptată de învinuitul A. L. de a se întâlni la ieșirea din schimbul II, în jurul orelor 22.00.
Ulterior, în jurul orelor 22:00, învinuitul R. N. s-a întâlnit cu inculpatul M. N. C., pe care l-a așteptat în fața Poliției mun. Bacău, iar după această întâlnire, imediat la ora 22:04, inculpatul M. N. C. l-a contactat pe învinuitul A. L. și, conform înțelegerii anterioare, s-au întâlnit în zona gării din mun. Bacău, pentru a primi folosul necuvenit, în contul nesancționării contravenționale a învinuitului R. N..
Apreciem că din interpretarea logico-juridică a probelor, atât cu referire la această faptă, cât și cu referire la întreaga perioadă de monitorizare a activității infracționale desfășurate de inculpatul M. N. C., rezultă în mod neechivoc că la data de 12.03.2013, l-a sprijinit pe învinuitul R. N. să dea o sumă de bani agentului șef principal A. L., în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, respectiv de a nu-l sancționa contravențional.
Chiar dacă învinuiții nu recunosc pretinderea și primirea folosului material, constând într-o sumă de bani, este evident atât din limbajul codificat folosit de învinuiții polițiști, cât și din ansamblul probelor administrate în cauză, că aceste „servicii” nu se făceau fără măcar promisiunea oferirii unor avantaje ulterioare care, chiar dacă par minore, nu sunt lipsite de relevanță și nu sunt de natură să abolească gradul de pericol social al faptelor, deoarece inoculează în rândul opiniei publice ideea că aplicarea sau neaplicarea legii se poate negocia în stradă, „la drumul mare” prin exercitarea în mod discreționar și pe criterii cel puțin subiective a atribuțiilor de serviciu de către cei îndrituiți și obligați să o aplice.
Aceasta modalitate de lucru rezultă și din mijloace intruzive utilizate în cauză, elocvente în acest sens fiind convorbirile telefonice purtate de inculpatul M. N. C. cu un anume C., utilizator al postului telefonic cu nr. 0742/694.591, care efectuează o astfel de intervenție pentru un prieten de-al său care „nu are acte și se simte băiatul”, iar după ce a fost „iertat” îl contactează din nou pe inculpatul M. N. C. și îi spune că vine la Selena pe Mioriței (în apropierea locuinței învinuitului M. N. C. care se afla acasă), cu băiatul „să-i dea la fraier”, iar inculpatul M. N. C. îi recomandă să nu mai vorbească atâta pe telefon.
4. În data de 9.05.2013, în jurul orelor 21.00, în timp ce se afla la volanul autoturismului utilizat pentru test drive, marca Mercedes Benz, și se îndrepta la sediul firmei la care lucra, martorul I. C. Ș. a fost oprit pe . către un echipaj de poliție din care făcea parte și inculpatul M. N. C., întrucât nu purta centura de siguranță.
În momentul în care inculpatul M. N. C. i-a solicitat documentele, martorul I. C. Ș. i-a spus acestuia că nu le avea asupra sa și l-a rugat să-i permită să meargă la sediul firmei pentru a le aduce.
Văzând inscripția de pe autoturismul condus de martorul I. C. Ș., inculpatul M. N. C. l-a întrebat pe acesta dacă lucrează la reprezentanța Tiriac Auto Bacău și dacă este coleg de serviciu cu C. S., un prieten de-al său, martorul răspunzându-i afirmativ.
În aceste împrejurări, inculpatul M. N. C. i-a îngăduit conducătorului auto, martorul I. C. Ș., să plece la sediul firmei, pentru a-i aduce documentele, iar când acesta s-a întors la fața locului, cu un alt autoturism utilizat pentru test drive, tot marca Mercedes Benz, inculpatul M. N. C. a început să facă aprecieri laudative cu privire la autoturismul martorului.
Atunci, potrivit declarației martorului I. C. Ș., din reflex, acesta i-a înmânat inculpatului M. N. C. o carte de vizită și l-a invitat la salonul auto, la un test drive.
În timp ce-i restituia documentele, într-un gest evident de clemență acordată pentru nesancționarea contravențională, inculpatul M. N. C. l-a întrebat textual pe martor: „Și vinu cine-l dă?”, pretinzându-i astfel în mod expres un folos material cu remitere ulterioară, potrivit prețului său.
După ce martorul i-a promis că-i va oferi folosul solicitat, inculpatul M. N. C. i-a permis să plece de la fața locului, fără a-l sancționa contravențional.
A doua zi, martorul I. C. Ș. i-a povestit cele întâmplate martorului S. C. O., pe care l-a rugat să ia legătura cu inculpatul M. N. C., pentru a clarifica ce anume aștepta învinuitul întrucât nu-l sancționase contravențional.
Potrivit declarației martorului I. C. Ș. care se coroborează cu declarația martorului S. C. și cu procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat rezultă în mod neechivoc faptul că martorul I. C. Ș. era ferm convins că are o datorie față de inculpatul M. N. C. și de asemenea, era convins că nu este suficient să-i remită doar o sticlă cu vin.
Convingerea martorului I. C. Ș. s-a dovedit a fi reală, în condițiile în care ulterior inculpatul M. N. C. i-a solicitat martorului S. C. O. să se întâlnească în zona hotelului M., ocazie cu care învinuitul i-ar fi precizat textual cu referire la I. C. Ș.: „dacă vrea să dea de-o prăjitură, bine, dacă nu, nu”, iar ulterior a insistat în achitarea „datoriei” condiționând-o chiar de conduita pe care o va avea ulterior față de contravenient.
Astfel, așa cum rezultă din mijloacele intruzive autorizate în cauză, după aproximativ 5 zile, inculpatul M. N. C. l-a contactat telefonic pe martorul S. C. O., fiind îngrijorat că martorul I. C. Ș. nu-i oferise încă nici un folos pentru „serviciul” făcut, iar în momentul în care martorul S. C. O. i-a precizat că celălalt martor nu și-a achitat „datoria” din motive obiective, fiind plecat în interes de serviciu în V., inculpatul M. N. C. a precizat „B., bun Cosmine, numai că am zis că poate a uitat, zic ca să știu data viitoare…” – extras din convorbirea telefonică purtată între inculpatul M. N. C. și martorul S. C. în data de 15.05.2013, ora 17.39.
Din probele administrate a rezultat că din motive independente de voința martorului I. C. Ș., nu s-a mai materializat remiterea folosului solicitat până la momentul reținerii inculpatului M. N. C..
5. Separat, la data de 30.09.2010, P. de pe lângă Tribunalul Bacău a fost sesizat de Biroul Rutier al Poliției Municipiului Bacău cu privire la posibila faptă de corupție de luare de mită comisă de agentul de poliție rutieră M. N. – C..
Concret, prin plângerea adresată I.P.J. Bacău la data de 26.08.2010, partea vătămată O. A. - B. a sesizat faptul că la data de 31.07.2010 în jurul orelor 23,00 pe raza mun. Bacău a avut loc o coliziune între două autoturisme, accident în urma căruia a fost avariat și autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aflat în posesia sa, ce se afla parcat în imediata apropiere a locului de impact – intersecția străzilor A. P. cu Călugăreni.
În sesizare, persoana vătămată arată că agentul de poliție M. N. – C., sosit la fața locului, a încercat să intermedieze rezolvarea amiabilă a cazului și ulterior, întrucât aceasta nu a fost posibilă, i-a propus repararea mașinii pe asigurarea alteia, diferită de cele implicate în accident, precizând totodată că a aflat de la conducătorul autoturismului vinovat de producerea accidentului că-i va da agentului suma de 100 euro, pentru a nu-l sancționa.
Cauza a fost înregistrată la nr. 493/P/2010 din 30.09.2010.
Ulterior, la data de 22.10.2010, ofițerii de poliție din cadrul D.G.A. – S.J.A Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de luare de mită, favorizarea infractorului și abuz în serviciu contra intereselor de către același agent de poliție, M. N. - C., constând în aceea că în schimbul unei sume de bani primite de la numitul V. I. – A., acesta nu a luat măsurile legale necesare de constatare și sancționare a evenimentului rutier din data de 19.10.2010, care a avut loc pe .. 143 din mun. Bacău, soldat cu vătămarea corporală a numitei D. E..
Această sesizare a fost înregistrată de urmare la nr. 493/P/2010, având în vederea identitatea de făptuitor și faptă.
Din investigațiile inițiale efectuate în cauză au rezultat date și indicii care au confirmat parțial aspectele semnalate, cel puțin sub aspectul neîndeplinirii de către agentul de poliție sau îndeplinirii în mod defectuos a unor acte potrivit atribuțiilor sale de serviciu, de natură să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane și să asigure un folos alteia.
Prin rezoluția procurorului din data de 20.06.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de M. N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal și față de B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere reținut în vederea suspendării, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată
Având în vedere legătura de conexitate dintre dosarele cu nr. 493/P/2010 și 356/P/2013, vizând același autor cu referire la inculpatul M. N. C. și pentru fapte în legătură cu atribuțiile de serviciu sale a acestuia, precum și împrejurarea că ambele cauze se aflau în același stadiu de cercetare, prin rezoluția procurorului din data de 21.06.2013, s-a dispus conexarea dosarului nr. 493/P/2010 la dosarul nr. 356/P/2013.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 31.07.2010, în jurul orelor 23,00 pe raza mun. Bacău a avut loc o coliziune între două autoturisme aflate în mișcare, respectiv autoturismul marca Toyota Celica, înmatriculată în Italia, cu nr. AL-591-AW, condus de martorul P. A. A. și autoturismul marca Opel Tigra cu nr. de înmatriculare B-3699-PS (înmatriculat în Spania), condus de învinuitul B. M., accident în urma căruia a fost avariat și autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aflat în posesia părții vătămate O. A. B., ce se afla parcat în imediata apropiere a locului de impact – intersecția străzilor A. P. cu Călugăreni.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că în urma sesizării Poliției mun. Bacău, prin serviciul 112, cu referire la producerea accidentului rutier anterior menționat, la fața locului s-a prezentat inculpatul M. N. C., aflat de serviciu în zona respectivă.
Acesta a procedat la solicitarea conducătorilor de vehicule implicați în accident să-i înmâneze documentele, respectiv actele de identitate, permisele de conducere, certificate de înmatriculare sau înregistrare a vehiculelor, ori dovezile înlocuitoare al acestora și asigurările obligatorii, potrivit procedurii privind soluționarea accidentelor de circulație în urma cărora a rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale aprobată la nivelul Direcției Rutiere din cadrul I.G.P.R.
Ulterior, a solicitat tuturor persoanelor ce au suferit pagube materiale în urma accidentului rutier să-l însoțească la poliție în vederea întocmirii documentelor de constatare și pentru luarea măsurilor legale corespunzătoare.
Acolo, în baza declarațiilor verbale ale învinuitului B. M. și martorul P. A. A., în sensul că intenționează să-și rezolve pe cale amiabilă daunele, fiecare pe cheltuiala proprie și ale declarațiilor verbale ale martorului P. A. A., în sensul că va repara el mașina părții vătămate O. A. B., întrucât este vinovat de producerea evenimentului rutier, inculpatul M. N. C. a procedat la reținerea documentelor martorului P. A. A., fără eliberarea vreunei dovezi înlocuitoare, până a doua zi când le-a remis părții vătămate O. A. B. ca și garanție a îndeplinirii obligației de a face asumate de martorul P. A. A..
Deși părțile implicate în accident nu au completat și semnat formularul de constatare amiabilă de accident, inculpatul M. N. C. nu a întocmit acte de cercetare, nu a luat măsuri de sancționare contravențională, nu a consemnat în raportul de activitate evenimentul la care a participat și nu a eliberat autorizații de reparație, nerespectându-și astfel obligațiile de serviciu.
În condițiile în care inculpatul M. N. C. a fost desemnat de șeful structurii teritoriale de poliție rutieră să ia de îndată măsuri de verificare cu referire la accidentul rutier cu privire la care a fost informată unitatea de poliție competentă și ajuns la fața locului a constatat că cei implicați în accident nu au completat și semnat formularul de constatare amiabilă de accident, acesta avea obligația de a soluționa accidentul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 21 ale procedurii de soluționare a accidentelor de circulație în urma cărora a rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale aprobată la nivelul Direcției Rutiere din cadrul I.G.P.R.
Mai mult decât atât, în virtutea atribuțiilor de serviciu conferite de Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române și Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, precum și în conformitate cu atribuțiile specifice polițistului rutier, conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și a Regulamentului de aplicare a acesteia aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, inculpatul M. N. C. avea obligația de a verifica valabilitatea și legalitatea documentelor prezentate de cei implicați în accident și de a lua măsuri de sancționare contravențională a persoanei vinovate de producerea accidentului (cazul martorului P. A. A., pentru neacordare de prioritate), precum și de constatare și întocmirea actelor premergătoare privind săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere suspendat (cazul învinuitului B. M.).
Neprocedând în acest fel, inculpatul M. N. C. și-a încălcat în mod evident și cu bună-știință atribuțiile de serviciu și prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale ale părții vătămate O. A. B., constând în prejudiciul material suferit prin reperarea necorespunzătoare și neautorizată a autoturismului, precum și asigurarea unor foloase materiale nepatrimoniale altor persoane, constând în neluarea măsurilor legale de sancționare contravențională față de martorul P. A. A., pe de o parte și neluarea măsurilor legale de constatare a infracțiunii comise de învinuitul B. M. A..
Potrivit dispozițiilor art. 300 indice Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, mai înainte de expirarea duratei arestării preventive, la 03.07.2013.
Inculpații legal citați au fost prezenți la instanță, fiind asistați de apărători aleși.
Apărătorul ales al inculpatului M. N. C. a arătat că s-a încheiat o etapă din cadrul acestui proces penal, respectiv urmărirea penală și a început o alta, cercetarea judecătorească, astăzi instanța trebuind să se pronunțe în baza unei încheieri, cu privire la starea de arest a inculpatului, dacă va fi menținută aceasta sau dacă va fi revocată, toate acestea în baza art. 300/1 Cod procedură penală. Arată că în calitatea sa de apărător există posibilitatea să fie considerat mai subiectiv în ceea ce privește probele dintr-un dosar penal, însă consideră că în mod cert instanța va fi obiectivă atunci când va dispune prezenta încheiere, sarcina sa fiind de a convinge instanța că într-adevăr în momentul de față nu mai sunt indicii temeinice care să justifice menținerea stării de arest în ceea ce-l privește pe inculpatul M. N. C.. În acest sens, precizează că inculpatul este trimis în judecată pentru patru fapte, o instigare la furt, luare de mită, complicitate la luarea de mită și un abuz în serviciu, precizând că nu există nici un fel de discuții cu privire la faptele de furt, inculpatul având o poziție de recunoaștere, iar în ceea ce privește celelalte acuzații acesta a dat declarații atotcuprinzătoare. Arată că la acest termen nu se discută fondul cauzei dar totuși în momentul în care instanța se va pronunța asupra menținerii acestei măsuri consideră că trebuie să aibă în vedere faptul că în momentul de față nu există nici un fel de indicii care să justifice menținerea unei asemenea măsuri. Având în vedere poziția pe care inculpatul a înțeles să o afișeze pe parcursul urmăririi penale, acesta dând declarații la parchet și în fața instanței de judecată când s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de acesta, apreciind că nu există nici un fel de pericol pentru ca cercetarea judecătorească să fie impietată în vreun fel dacă acesta va fi lăsat în libertate, nu există acest pericol tocmai datorită poziției dumnealui. Mai mult, solicită să se aibă în vedere că în momentul de față inculpatul nu mai este cadru activ al poliției române întrucât și-a dat demisia și astfel, nu mai poate influența nici pe ceilalți colegi ai săi care mai sunt implicați în dosar. Arată că din câte a observat din rechizitoriu față de mulți din acești colegi s-a dispus aplicarea art. 18/1 Cod penal, practic fiind luată măsura sancțiunii administrative, ceea ce îl frapează fiind faptul că acei polițiști care au fost cercetați pentru luare sau dare de mită, complicitate în legătură cu faptele comise de M. au primit 18/1 Cod penal, dar inculpatul a fost trimis în judecată deși apreciază că nu există probe clare și concludente care să atragă această încadrare juridică în ceea ce-l privește pe dumnealui, dar acest aspect vizează o altă chestiune, cert fiind că în momentul de față dumnealui nu poate influența în nici un fel cursul judecății, nu există pericolul și nici instanța nu are indicii temeinice și nici P. nu aduce indicii temeinice care să întărească instanței convingerea că lăsarea în libertate al inculpatului ar constitui un pericol pentru ordinea publică, întrucât nu există pericolul influențării martorilor, a celorlalți inculpați din dosar, nu există pericolul ca să se sustragă de la cercetarea judecătorească, este un om care după 6 ani de activitate fără nici un fel de abatere, nu are cazier, a greșit, nu neagă nimeni acest lucru și din discuțiile purtate cu acesta a indicat faptul că parcă s-ar fi trezit dintr-un vis urât, regretând foarte mult ce s-a întâmplat, considerând că nu trebuie să fie judecat acest inculpat mai aspru decât se impune pentru faptele pe care le-a comis sau care se presupune că le-a săvârșit, trebuind ca instanța să se aplece cu multă atenție asupra dosarului întrucât este vorba totuși de dreptul de libertate a unui om, iar starea de libertate reprezintă normalitatea pentru că judecarea unui inculpat se face în această stare, excepție făcându-se în anumite cazuri, când se impune starea de arest preventiv, însă consideră că trebuie să se țină cont că nu este vorba despre o infracțiune de omor, de trafic de persoane sau alte infracțiuni de violență gravă, considerând că trebuie să se aibă în vedere la acest moment și persoana inculpatului care timp de 6 ani nu a avut nici un fel de problemă în cadrul poliției, ba mai mult, sens în care va depune și acte medicale la dosar, dumnealui, tot în cadrul activității din poliție a suferit un accident grav, a stat 6 luni în spital cu diferite contuzii, însă apreciază că de aceste lucruri nu mai ține cont nimeni la acest moment, se uită foarte ușor și iată că pentru o greșeală este condamnat. Apreciază că instanța nu are în fața sa un element atât de rău, atât de negativ care să necesite menținerea stării de arest, considerând că instanța în temeiul art. 300/1 alin. 2 Cod procedură penală poate dispune revocarea măsurii arestului preventiv pentru că în momentul de față indicii temeinice cu privire la pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestui inculpat nu există, o menținere prin urmare a stării de arest din punctul său de vedere constituind o executare a unei pedepse care încă nu a fost pronunțată, apreciind că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, eventual, instanța având posibilitatea să dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, acesta fiind din Bacău, are părinți, este singurul copil al acestora și astfel are unde să locuiască, se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie, fiind vorba totuși despre un om care a reprezentat legea ani buni și știe care sunt rigorile legii, știe să se folosească de ele și să respecte aceste legi în momentul de față. Consideră că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este cea mai corectă în momentul de față, cercetarea apreciind că poate continua în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a solicitat instanței judecarea sa în libertate, că regretă nespus de mult cele petrecute, parcă a fost în stare de șoc, realizează că și-a distrus întreaga carieră, dar că dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru a avea șansa să-și găsească un nou loc de muncă.
Apărătorul ales al inculpatului B. A. a învederat instanței că reprezentantul Parchetului în concluziile sale nu a făcut deloc referire la clientul său, precizând că infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul M. iar tot acest dosar adus în fața instanței nu-l privește pe B. A., infracțiunile legate de corupție, infracțiunile legate de darea de mită, pentru care este trimis în judecată M. neavând nimic de-a face cu inculpatul B., de aceea instanța în mod evident va analiza situația fiecăruia raportat la infracțiunile pe care le-a comis, la calitatea acestora și mai ales la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile respective. În ceea ce privește temeiurile pentru care s-a luat măsura arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală cu cele două condiții cumulative, respectiv datele certe din care rezultă că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și evident cuantumul pedepsei apreciază că în momentul de față ele nu sunt întrunite. Asupra cuantumului pedepsei în ceea ce privește instigarea la furt pentru care a fost trimis în judecată B. A. arată că nu poate comenta, dar are de comentat cu privire la această condiție care apreciază că nu este îndeplinită, respectiv că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând referire la relațiile sociale ocrotite de lege. La dosarul cauzei, la urmărire penală arată că a depus înscrisuri, aflate la filele 321-360 vol. I și înscrisul de astăzi din care rezultă că inculpatul are o ocupație remunerată, el este salariat într-o societate și nu numai că este salariat, dar este susținut puternic și de către părinți, făcând referire la acest aspect pentru că este în interesul inculpatului, dar mai ales pentru că este în apărarea până la urmă a administrării justiției a se arată că B. A. dacă va fi lăsat în libertate nu este un pericol pentru ordinea publică, din tot acest dosar apreciind că se poate observa că B. A. nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că apreciază că ar trebui să aibă același regim pe care l-au avut inculpații F., M., C., L. C., L. V., C., care în momentul de față sunt trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni, adică tot instigare dar și furt în cazul lui M., L. C. și în cazul lui C. și aceștia sunt cercetați în stare de libertate, probabil pe considerentul că ei nu au știut că săvârșesc o faptă penală, dar subliniază că nicăieri din dosar nu rezultă că nu au știut, așa cum nici în cazul lui B. nu rezultă din toate probatoriile administrate, făcând referire la declarațiile lui F., ale lui M. șoferul, ale lui C., unul din autorii infracțiunii, care au încărcat pavelele, L. C., cel de-al doilea băiat care a încărcat acele pavele, făcând referire și la declarația lui C. cel de-al doilea polițist care se afla în mașina poliției atunci când a patrulat cu M. în seara respectivă, referindu-se și la L. V., precizând că acestea sunt într-un fel aspecte privind fondul cauzei, însă consideră că acestea sunt temeiuri și motive temeinice pentru care s-a luat măsura arestării preventive, dar care astăzi după ce au fost administrate toate probatoriile, nu s-a schimbat cu nimic atitudinea și poziția procesuală și declarațiile pe care le invocă. Solicită să se aibă în vedere declarația lui C., care la fila 182 vol. I dosar urmărire penală spune că l-a întrebat pe Ichi, respectiv pe inculpatul B. ce să încarce la care acesta a spus faptul că nu știe și că o să le spună persoana care l-a sunat, același lucru susținându-l și L. C., ba mai mult, la fila 193 din volumul de interceptări la un moment dat B., discutând cu M. la telefon, acesta din urmă îl întreabă pe B. dacă a vorbit cu o persoană să îl ajute cu cele două persoane și el spune, nu știu dacă a vorbit, după care întreabă, aspect care se aude și în interceptare, „l-ai întrebat?”, cineva răspunzându-i „nu mă că sunt beți ăia” și atunci B. citând, spune „lasă că te ajut eu” după care are un schimb de discuții cu două persoane, adică cu L. C. și C. care atunci văzându-le i-a întrebat dacă vor să facă un ciubuc, acestea rezultând din interceptările depuse la dosarul cauzei și atunci dacă acestea sunt probele, acestea sunt interceptările care duc spre vinovăția sau nevinovăția inculpatului, dar și spre atitudinea lui procesuală raportate și coroborate cu celelalte probe din dosar și în special cu celelalte declarații de inculpați din dosar consideră că măcar același regim juridic ar fi trebuit să fie aplicat lui B., în sensul reținerii unei alte măsuri preventive, respectiv a uneia mai puțin restrictive și de aceea crede că în momentul de față dacă face trimitere la toate declarațiile din dosar ale lui M. șoferul, C., cel care a încărcat, L. care la fel a încărcat, acestea fiind declarații care apreciază că sunt extrem de relevante și extrem de utile cauzei pe care instanța cu siguranță trebuie să le aibă în vedere atunci când va aprecia dacă subzistă sau nu aceste temeiuri. Consideră că un alt aspect care ar trebui avut în vedere constă în faptul că această cauză s-a pornit de la o „urmărire” care îl privea pe M., B. picând într-adevăr datorită unor interceptări în care spune că „lasă că te ajut eu”, probabil instanța de fond urmând să aibă în vedere o intenție indirectă în sensul că ar fi trebuit să își dea seama dacă săvârșește sau nu o infracțiune numai că este vorba despre un polițist și dacă un polițist vine și spune ajută-mă arată că el ca și avocat nu s-ar gândi că el va săvârși o infracțiune și nu și-ar pune o astfel de întrebare, solicitând ca la analizarea necesității menținerii acestei măsuri instanța să aibă în vedere și aceste aspecte. Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere atunci când s-a luat măsura arestării preventive, dacă existau, în sensul existenței celor de la art. 143 Cod procedură penală, respectiv existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni, care de altfel nu este contestată nici de M., care la rândul său arată în declarația sa de la fila 277-278 vol. I dosar urmărire penală că l-a rugat pe B. și atunci dacă L. C., C. A., M., F., cel care a primit în custodie acele pavele și pentru care nu era prima dată când se întâmpla, ei beneficiază de un anumit regim de detenție mai puțin restrictiv în sensul doar a obligării de a nu părăsi țara, consideră că același regim mai ales că din toate probele nu rezultă o altă implicare al lui B. și ca atare consideră că nu i se poate aplica un alt regim mai restrictiv doar pe considerentul că P. crede că B. este mai implicat, însă acest lucru nu rezultă de nicăieri și atunci dacă s-a dat scoatere de sub urmărire penală pentru alți inculpați întrucât s-a considerat că nu s-a dovedit vinovăția lor dincolo de orice îndoială justificată, apreciază că și în ceea ce privește starea de arest a inculpatului B. trebuie avută în vedere această „contribuție”, pentru că atunci când au dat declarații la luarea măsurii arestului preventiv au dat declarații separat, solicitând acest lucru tocmai pentru ca instanța să își formeze o opinie măcar obiectivă dacă declarațiile sunt sau nu sincere și evident că atunci când s-au luat declarațiile s-a văzut atitudinea procesuală a fiecăruia, dar s-au văzut și elementele care arătau cu certitudine că nu se contrazic, că sunt sincere și că sunt până la urmă cele mai apropiate de adevăr. Față de aceste aspecte solicită să se facă aplicarea art. 160/b alin. 2 Cod procedură penală în sensul că nemaiexistând temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest să se revoce această stare și să fie pus de îndată în libertate inculpatul. Arată că evident instanța poate lua o altă măsură, dacă va considera că în cauză trebuie luată totuși o măsură pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciind că măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală nu împiedică cu nimic aflarea adevărului, nici una din declarațiile martorilor sau a celorlalți inculpați nu ar putea fi împiedicată sau alterată pentru că dacă ar fi alterată ar veni cu altceva în detrimentul inculpatului B. ori în momentul de față în condițiile în care acesta se află în stare de arest ei au dat niște declarații care arată cu certitudine că el nu era parte în această infracțiune și atunci o schimbare de declarație se întreabă ce ar spune, că este parte și atunci se întreabă din nou care ar fi influența, de aceea apreciază că B. A. nu ar influența cu nimic aflarea adevărului, administrarea probatoriilor în faza de cercetare judecătorească și ca atare consideră că nu ar exista temeiuri de menținere a stării de arest. Consideră că obligarea de a nu părăsi localitatea sau chiar țara prevăd anumite obligații pe care inculpatul trebuie să le respecte și anume de a nu lua legătura cu nici unul dintre coinculpați, martori sau alte părți din dosar, de a se prezenta ori de câte ori este nevoie, de a aduce la cunoștință orice schimbare de domiciliu, acestea fiind de fapt garanții procedurale ca cercetarea judecătorească să nu fie impietată cu nimic, pentru ca procesul să poată să își ducă până la capăt finalitatea și să își atingă scopul, apreciind că, cu siguranță, scopul va fi atins și art. 52 din Codul penal nu va fi împiedicat dacă B. A. va fi judecat în stare de libertate cu una din măsurile prevăzute la art. 145 sau 145/1 Cod procedură penală, de aceea solicită să se facă aplicarea acestor dispoziții.
Inculpatul în ultimul cuvânt a arătat că achiesează la cele spuse de domnul avocat, că nu înțelege pentru ce stă el arestat preventiv, doar pentru faptul că a vorbit la telefon cu inculpatul M.. Dorește să fie judecat în stare de libertate fiindcă are doi copii minori acasă, soția sa este bolnavă și că nu înțelege de ce nu poate fi cercetat și el în lebertate așa cum sunt și ceilalți inculpați implicați în dosar, raportat la contribuția pe care a avut-o el la comiterea faptelor.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 3001, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, „După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datare să verifice din oficiu, în camera de consiliu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive”.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpatul M. N. C., s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 05.06.2013 a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că M. N. C. este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Art. 148 Cod procedură penală „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:….f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe să lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”
Art. 143 Cod procedură penală „Măsura reținerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat numai după ascultare acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”.
Art. 68 indice 1 Cod procedură penală „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.
Cu privire la prima condiție, Tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală” (art. 143 alin. 1 Cod procedură penală), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală. Astfel: procese - verbale de sesizare din oficiu; plângere penală formulată de . Suceava; proces - verbal de sesizare; adresa . Suceava; proces - verbal de constatare a furtului comis la . Suceava; planșă foto cu aspecte fixate la fața locului în cazul indicării zonei de unde au fost sustrase pavele și borduri în seara zilei de 30/31.05.2013; adresa DGA - SJA Bacău prin care se comunică faptul că M. C. face parte din structurile poliției judiciare, și fișa postului acestuia, adresa IPJ Bacău - Serviciul resurse Umane prin care se comunică faptul că M. C. a încetat raportul de serviciu ca polițist (demisie) începând cu data de 05.06.2013, procese - verbale de identificare (baza MAI) a numitul M. C., C. C., M. V., B. A. V., B. R., M. N., M. N. C., F. A., F. F. - A.; proces - verbal de verificate al DGA - SJA Bacău privind bunurile sustrase de la . Suceava, procese – verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșe foto întocmite cu ocazia acestor activități, planșe cu înscrisuri ridicare din sufrageria inc. M. C. cu ocazia percheziției domiciliare, adresa DGA - SJA Bacău către IPJ Bacău Serviciul Rutier prin care se solicita relații cu privire la planificarea lucrătorilor de poliție din noaptea din 30/31.05.2013, și răspunsul la aceasta, adresa DGA - SJA Bacău prin care se solicită informații privind ag. C. F. (dacă face parte din structurile poliției judiciare) și răspunsul la aceasta (nu face parte din structurile poliției judiciare) și fișa postului; adresa DGA - SJA Bacău către LUKOIL ROMÂNIA SRL Bacău prin care solicită pe suport optic imaginile înregistrate pe camerele de supraveghere interioare și exterioare din noaptea de 30/31.05.2013 și răspunsul, planșă foto cu imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din incinta LUKOIL - Stația Bacău nr. 5 Calea Republicii; planșă foto cu imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din incinta benzinăriei OMV PETROM SRL Bacău Stația nr. 2 din noaptea de 30/31.05.2013, adresa DGA - SJA Bacău către ROMPETROM DOWNTREAM - Bacău, .-102, prin care solicită pe suport optic imaginile înregistrate pe camerele de supraveghere interioare și exterioare din noaptea de 30/31.05.2013, planșă foto cu imagini înregistrate de camerele de supraveghere din incinta benzinăriei ROMPETROM DOWNTREAM - Bacău, .-102, declarație martor F. A.; declarație înv. M. V.; declarații înv. C. D. - A.; declarații înv. L. C.; anchetă socială privind înv. minor L. C.; expertiză medico - legală psihiatrică; procese - verbale de identificare (baza MAI) a numitul C. F.; declarații înv. C. F.; declarații înv. L. V.; declarații înv. M. C.; proces - verbal prin care se constată că înv. M. C. nu dorește să dea declarație în această fază procesuală; declarație inc. M. N. C.; declarații înv. B. A. - V., proces verbal de efectuarea percheziției asupra fișetului și documentele aferente (opis Biroul rutier Bc, bon fiscal, bon cu nume conducători auto-pasageri, adresa IPJ Bc – Serv. Poliție rutieră, fișa infracțiunii sesizate, raport nr._/4.03.2013, proces verbal, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de audiere, alcooltest, proces verbal de prelevare, buletin de examinare clinică P. D., fișă de incident, proces verbal de înștiințare accident rutier, duplicat original „direct line”, fotocopii permis de conducere D. E., R. Geo D., fișă contro în trafic moped, schiță, raport nr._/3.02.2013, NR._/2.06.2013, poliță de asigurare, proces verbal îndreptare eroare materială, proces verbal sancționare contravențională; declarație Marmitan A. I., decizie medicală nr. A2860/2.06.2012 privind pe ag. M. N. C. emisă de Comisia de Expertiză medico militară Focșani, adresa IPJ Bc (plic expediție – Biroul rutier, copii buletinul posturilor, report activități desfășurate, procese verbale sancționare contravențională, chitanță), adresa IPJ Bacău – Serviciul resurse umane (cu documentele aferente: buletine posturi, raport activități desfășurate, procese verbal de sancționare contravențională, raport din 5/6.03.2013, 09.03.2013, 5/06.05.2013 proces verbal constatare, declarație C. B. I., proces verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică, adrese, tabel repartizarea pe trasee și zone de siguranță publică, proces verbal de verificare registru de evidență, adresa informații clasificate, tabel privind organizarea dispozitivului de ordine și siguranță publică), adresa IPJ Bacău – Serviciul resurse umane (împreună cu un CD privind înregistrare aparat radar, procese verbale de sancționare contravențională, procese verbale verificare eveniment rutier, buletinul posturilor, raport privind activitățile desfășurate, registru de evidență a proceselor verbale de constatare a contravențiilor, raport privind activitatea desfășurată și procese verbal de sancționare contravențională, adresa . de punere la dispoziție imagini video (împreună cu bonuri fiscale, registru de casă, un CD, planșe fotografice, adresa SJA Bacău privind citirea și descărcarea agendei telefonului mobil al inc. M. N. C., documentele evenimentului rutier P. C. și materialele anexate (adresa PT Bc solicitare documentație, adresa Poliției mun. Bacău, referat, raport conexare lucrări, adrese IPJ Bc – Biroul rutier, declarații B. B. I., P. C., B. P. I., M. B. M., rezultat alcooltest, referat cu propunere de NUP, proces verbal, planșe fotografice, copii acte identitate B. B. I., P. C., M. B. M. și permis de conducere, proces verbal de audiere, cazier judiciar B. P. I., U. J. M., adresa . cu un CD – înregistrare camere de supraveghere, adresa . cu un CD. imagini camere de supraveghere, raport din 15.06.2013 al Poliției mun. Bacău – Birou rutier, declarație martor M. N. - la care este atașat chitanța de plată a amenzii, declarație martor P. I., declarație martor C. A. R.; declarație martor T. V. - Ș., declarație martor M. L., declarație martor M. N., U. V., B. C., declarație martor Biter D. I., declarație martor Burtărescu C., declarație înv. A. L., procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice imprimate pe suport optic tip DVD-R marca TRAXDATA, în baza autorizației de interceptare și înregistrare nr. 60/2013 din 08.02.2013 emisă de Tribunalul Bacău, purtate de către M. N.-C., Procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor și comunicațiilor telefonice imprimate pe suport optic tip DVD-R, marca TRAXDATA, în baza autorizației de interceptare și înregistrare nr. 108/2013 din 08.03.2013 emisă de Tribunalul Bacău, purtate de către M. N.-C., procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice imprimate pe suport optic tip DVD-R marca TRAXDATA, în baza autorizației de interceptare și înregistrare nr. 156/2013,emisă de Tribunalul Bacău, purtate de către M. N.-C., procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice imprimate pe suport optic tip DVD-R marca TRAXDATA, în baza autorizației de interceptare și înregistrare nr. 187/2013, emisă de Tribunalul Bacău, purtate de către M. N.-C., Procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice imprimate pe suport optic tip DVD-R marca TRAXDATA, în baza autorizației de interceptare și înregistrare nr. 198/2013 emisă de Tribunalul Bacău, purtate de către M. N.-C., procese verbale de vizionare și realizare de capturi foto în baza autorizației nr. 60/2013 emisă de Tribunalul Bacău și planșe fotografice de pe fișierele video rezultate în urma supravegherii operative pe suport optic CD-R cu privire la activitatea înv. M. N.-C., procese verbale de vizionare și realizare de capturi foto în baza autorizației nr. 108/2013 emisă de Tribunalul Bacău și planșe fotografice de pe fișierele video rezultate în urma supravegherii operative pe suport optic CD-R cu privire la activitatea înv. M. N.-C., procese verbale de vizionare și realizare de capturi foto în baza autorizației nr. 202/2013 emisă de Tribunalul Bacău și planșe fotografice de pe fișierele video rezultate în urma supravegherii operative pe suport optic CD-R cu privire la activitatea înv. M. N.-C., plângerea părții vătămate și declarațiile acesteia O. A. B..
Potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura”.
Infracțiunile pentru care inculpatul M. N. C. este cercetat sunt de furt calificat, prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, de luare de mită (două acte materiale), prev. și ped. de art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la dare și respectiv la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 6, 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal. Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost săvârșită infracțiunea.
Față de probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar și morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
În ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului, instanța a apreciat că aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil în sensul dispozițiilor art. 5 alin. 3 din CEDO astfel încât să legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită (a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea T. c. Austriei din 12 decembrie 1991).
Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără aaduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celei de prelungire a acestei măsuri, îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în posibilitatea să se întâlnească cu ceilalți inculpați care sunt cercetați în stare de libertate, cu martorii care au fost audiați de organele de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art. 3001 Cod procedură penală cu referire la art. 160 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului.
La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a avut în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (normele speciale care reglementează statul de polițist), rezonanța socială a faptei date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârșită fapta, prin colaborarea lor. Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia că se impune menținerea în stare de arest preventiv a acestuia pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Pentru argumentele expuse, nu considerăm a fi suficientă măsura obligării de a nu părăsi localitatea, de a fi înlocuită arestarea preventivă cu această măsură, garanțiile pe care le oferă inculpatul sunt minime, obligațiile prevăzute la art. 145 Cod procedură penală nu pot să asigure desfășurarea procesului penal în bune condițiile, în cauza de față, la acest moment procesual și nici pentru revocarea arestului preventiv.
În privința situației juridice a inculpatului B. A. V., instanța reține că acesta a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat, prev. de art. de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, că temeiul arestării preventive l-a constituit art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Este adevărat că în continuare persistă prima condiție, aceea a pedepsirii infracțiunii cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, însă cu privire la cea de-a doua condiție, aceea a pericolului social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate, apreciem că acesta (pericolul) nu mai este atât de actual și imperios.
El a petrecut aproximativ 30 de zile în stare de arest preventiv pentru fapta pentru care este cercetat, instigare la infracțiunea de furt calificat. Cauza este la începutul cercetării judecătorești, nu se poate preconiza durata procesului.
Raportat la activitatea infracțională a acestui inculpat, la contribuția sa alături de a celorlalți inculpați care sunt cercetați în stare de libertate, pentru egalitate de tratament considerăm că și el poate fi judecat în stare de libertate.
Situația familială este una sensibilă, cu doi copii minori în întreținere, cu soția bolnavă (potrivit înscrisurilor depuse pe parcurs la dosar). Atitudinea sa, colaborarea cu organele de urmărire penală a fost una sinceră, astfel că nu ar putea influența în vreun fel desfășurarea normală și fără riscuri a procesului penal.
Pentru stoparea unui eventual „elan infracțional”, instanța a considerat că-i pot fi impuse acestuia măsuri și obligații așa cum revăd dispozițiile art. 145 Cod procedură penală, și anume, în special să nu ia contact cu persoanele împreună cu care a comis faptele, să de-a dovadă de disciplină, prin prezentarea la termenele impuse de instanță și de organul de control (Poliția mun. Bacău).
Sancțiunea nerespectării lor este revenirea la locul de deținere.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că împotriva sa se poate lua o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul Bacău și să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală și instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se aproprie de persoanele împreună cu care a comis fapta, membrii familiei acesteia, martori, experți, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
În temeiul art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului B. A. V. că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: inculpatului, Poliției Mun. Bacău, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr. 42/05.06.2013 emis de Tribunalul Bacău, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Pentru argumentele arătate mai sus, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestului preventive, așa cum a solicitat inculpatul, prin avocatul ales, o minimă supraveghere asupra inculpatului se impune a fi făcută, iar cu privire la legalitatea luării măsurii arestului preventive, nu există temeiuri pentru a fi considerată ca nelegală cu consecința revocării ei. Controlul judiciar asupra măsurii s-a făcut de către instanța ierarhic superioară, Curtea de Apel Bacău, la momentul soluționării recursurilor declarate.
S-a constatat că inculpații au avut apărători aleși iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal inculpatul M. N. C. și P. de pe lângă Tribunalul Bacău, motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel că nu vor mai fi reluate ci doar analizate.
Cu privire la inculpatul M. N. C., curtea reține următoarele:
Analizând actele dosarului și probatoriul administrat până la acest moment al procesului, curtea consideră că măsura arestării preventive se impune a fi menținută întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Privitor la existența în continuare a cazului prev. de art. 148 lit.f Cprpen curtea constată:
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Din actele și lucrările dosarului curtea constatată că există dovezi privind existența cazului comiterii unei infracțiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.
Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei
Sub acest aspect, Curtea constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpat, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la faptă, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Infracțiunile de instigare la furt calificat comise de un polițist prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece aduc atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei dar și la buna desfășurare a activității de serviciu, care presupune îndeplinirea cu probitate de către funcționarii publici, precum și de către ceilalți funcționari a îndatoririlor de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte antisociale. În aceste condiții lăsarea inculpatului în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a sa și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pe de altă parte, aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni foarte grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii temeinice.
Aplicând criterii impuse de jurisprudența CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, curtea reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatei impun privarea în continuare de libertate a acesteia.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor: inculpatul a instigat mai multe persoane, printre care și minori să comită o infracțiune de furt calificat, s-a folosit de autoturismul din dotarea poliției pentru a supraveghea această activitate, curtea apreciază, în acord cu opinia tribunalului, ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Deși inculpatul nu are antecedente penale și este familist, acest fapt nu constituie o garanție în sine a lipsei de pericol social concret, dimpotrivă existenta stării de pericol este demonstrată de condițiile concrete în care s-au comis acestea, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor.
Cât privește motivele de sănătate invocate de către inculpat, pe de o parte acestea nu pot prevala interesul societății privind privarea sa de libertate, iar pe de altă parte inculpatul are posibilitatea să uzeze de disp. art. 139 ind. 1 cpp potrivit cărora în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua ANP, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de cercetare judecătorească.
Privitor la necesitatea luării față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate respectiv cea reglementată art. 145 ind.1 Cod pr. pen, că deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în vederea bunei desfășurări a procesului penal se impune privare de libertate în continuare.
Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Cu privire la inculpatul B. A. V., curtea reține faptul că în mod greșit Tribunalul a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea subliniază că infracțiunile de instigare la furt calificat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social deoarece aduc atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei astfel încât lăsarea inculpatului în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a sa și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor: inculpatul a identificat și determinat pe inculpații L. C. și C. D. să participe la comiterea furtului, a asistat la dotarea acestora cu veste reflectorizante și a supravegheat locul faptei până la finalizarea activității infracționale, circulând cu autoturismul personal în tandem cu mașina poliției în care se aflau agenții de poliție inculpați, curtea apreciază, în dezacord cu opinia tribunalului, ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului B. A. V. pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptei despre care se prezumă că a fost săvârșită de inculpat și activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că a fost implicat, aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
Tribunalul Bacău, în momentul pronunțării încheierii atacate, a pierdut din vedere atât pericolul social abstract al faptelor ce se presupun a fi săvârșite de către inculpat, cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestuia, față de modul de săvârșire a faptei, urmările produse care sunt grave și lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial.
Astfel, cu privire la persoana inculpatului curtea reține că acesta deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, fiind condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere, a reiterat comportamentul infracțional, fapta fiind comisă în termenul de încercare.
De asemenea, curtea apreciază că în speță nu s-a aplicat un tratament diferențiat față de inculpat în raport cu ceilalți inculpați, judecați în stare de libertate, acuzațiile ce planează asupra acestuia fiind semnificativ mai grave, lucrările dosarului creând o puternică prezumție că acesta, împreună cu inculpatul M. N. C. au rolul determinant în comiterea infracțiunii de furt calificat, prin recrutarea celorlalți inculpați și prin organizarea în detaliu a activității infracționale.
Este adevărat, că prin încheierea recurată, s-au impus inculpatului mai multe obligații, însă în opinia Curții, protecția deplină a ordinii publice se poate realiza numai prin menținerea detenției preventive a acestuia.
Având în vedere aceste motive, Curtea în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat M. N. C.
Va constata că recurentul inculpat fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva aceleași încheierii.
Va casa in parte incheierea atacata, cu privire la inculpatul B. A. V..
Va reține cauza spre rejudecare si in fond
În temeiul art.300 ind. 1 cpp rap. la art. 160 ind. b alin. 1,3 cpp va menține starea de arest preventiv a inculpatului B. A. V..
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Va constata că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat M. N. C. împotriva încheierii de ședință din 01.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Constată că recurentul inculpat fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
II. În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.penala admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva aceleași încheierii.
Casează în parte Încheierea atacata, cu privire la inculpatul B. A. V..
Reține cauza spre rejudecare și în fond;
În temeiul art.300 ind. 1 cpp rap. la art. 160 ind. b alin. 1,3 cpp menține starea de arest preventiv a inculpatului B. A. V..
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. I. B. A.
I. V.
GREFIER,
M. C.
red. înch. fond D.R. D.
red. dec. recurs I.N.C. (04.07.2013)
tehnored.M.C.
3 exemplare
05 Iulie 2013
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 755/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
