Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 279/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 10560/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 279/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
JUDECĂTOR A. A. M.
JUDECĂTOR M. V.
************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR V. P.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petenta D. E. împotriva sentinței penale nr. 1776 din 6.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat T. B. cu delegație de substituire pentru avocat A. A. – apărător ales al intimaților A. A. și G. (fostă A.) L.; lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată în recurs; recurenta petentă D. E. a depus la dosar un memoriu în care solicită și judecarea cauzei în absența sa.
Instanța, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 1776/6.11.2012 a Judecătoriei Bacău prin care s-a soluționat plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, respectiv, împotriva unei sentințe definitive.
Avocat T. B. solicită admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Reprezentantul Ministerului Public arată că petenta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1776/6.11.2012 a Judecătoriei Bacău prin care s-a soluționat plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, sentință care este definitivă.
Solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Prin sentința penală nr. 1776 din data de 06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ s-a dispus:
In temeiul art. 278 ind.1 al.8 lit.a C.p.p. s-a respins plângerea petentei D. E. prin mandatar C. D., împotriva ordonanței nr. 5296/P/2011 din 22.05.2012 adoptată de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău și confirmată prin rezoluția nr. 1301/II/2/2012 din 07.08.2012 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
S-a menținut în integralitatea sa ordonanța atacată.
S-a constatat că intimații au fost reprezentați de apărători aleși.
În temeiul art.192 al.2 teza a III-a C.p.p. a fost obligată petenta la plata sumei de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin rezolutia, ordonanta procurorului de la P. de pe langa Judecătoria Bacău nr. 5296/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de angajați ai Primăriei Bacău- Serviciul de Cadastru, pentru art. 289 C.p. întrucat a intervenit prescripția răspunderii penale și s-a disjuns cauza pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în privința numiților A. A. și G. L..
La data de 10.07.2011 persoana vătămată D. E. s-a adresat organelor de poliție cu o plângere prin care a solicitat a se efectua cercetări față de numiții A. A. și G. L. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că au făcut afirmații mincinoase cu ocazia audierii ca martori în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bacău, precum și față de angajați din cadrul Primăriei mun. Bacău - Serviciul de Cadastru, care au falsificat rolul agricol din perioada 1959-1963 al suprafețelor de teren ce au aparținut numitului F. P., care a condus la eliberarea titlului de proprietate nr. 6371/1994.
În cadrul actelor premergătoare a fost audiat mandatarul persoanei vătămate, numitul C. D., care a anexat declarației mai multe înscrisuri.
La data de 22.09.2011 organele de cercetare penală au înaintat dosarul Parchetului de pe langă Judecătoria Bacău cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale față de numiții A. A. și Glușcă L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p. precum și față de angajați din cadrul Serviciului de cadastru al Primăriei mun. Bacău sub aspectul săv. infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 al. 1 C.p. întrucat faptele nu există.
În ce privește propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de numiții A. A. și G. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p. s-a apreciat că aceasta nu poate fi însușită, întrucat s-a întemeiat pe datele obținute în urma efectuării unor acte premergătoare inconsistente, în cadrul cărora persoanele față de care s-a formulat plângere nu au fost audiate motiv pentru care se impunea restituirea cauzei în vederea completării actelor premergătoare.
În ceea ce privește plângerea părții vătămate D. E. față de angajați din cadrul Primăriei mun. Bacău, Serviciul de Cadastru cu privire la săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. s-a apreciat că propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale este legală, cu mențiunea că temeiul corect al soluției este, însă cel prev. de art. 10 lit. g C.p.p., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, conform dispozițiilor art. 122 al. 1 lit. d C.p. data comiterii presupusei fapte neputând fi decât anterioară cel mult anului 1994, ținând seama că acest registru agricol a stat la baza eliberării titlului de proprietate 6371/1994 pe numele moștenitorilor lui F. P..
Ordonanța, a fost atacata de către petent la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în termenul prevăzut de art.278 al.3 C.p.p.
Prin rezoluția primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 1301/II/2/2012 din 07.08.2012 plângerea a fost respinsă.
Pentru a dispune astfel primul procuror a apreciat că:
La data de 10.07.2011 persoana vătămată D. E. s-a adresat organelor de poliție cu o plângere prin care a solicitat a se efectua cercetări față de numiții A. A. și G. L. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că au făcut afirmații mincinoase cu ocazia audierii ca martori în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bacău, precum și față de angajați din cadrul Primăriei mun. Bacăun- Serviciul de Cadastru, care au falsificat rolul agricol din perioada 1959-1963 al suprafețelor de teren ce au aparținut numitului F. P., care a condus la eliberarea titlului de proprietate nr. 6371/1994.
În cadrul actelor premergătoare a fost audiat mandatarul persoanei vătămate, numitul C. D.tru, care a anexat declarației mai multe înscrisuri.
La data de 22.09.2011 organele de cercetare penală au înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale față de numiții A. A. și G. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p. precum și față de angajați din cadrul Serviciului de Cadastru al Primăriei mun. Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 al. 1 C.p. întrucat faptele nu există.
În ce privește propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de numiții A. A. și G. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C.p. s-a apreciat că aceasta nu poate fi însușită, întrucât s-a întemeiat pe datele obținute în urma efectuării unor acte premergătoare inconsistente, în cadrul cărora persoanele față de care s-a formulat plângere nu au fost audiate motiv, pentru care se impunea restituirea cauzei în vederea completării actelor premergătoare.
În ceea ce privește plangerea numitei D. E. față de angajați din cadrul Primăriei mun. Bacău, Serviciul de Cadastru cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. s-a apreciat că propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale este legală, cu mențiunea că temeiul corect al soluției este, însă cel prev. de art. 10 lit. g C.p.p., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, conform dispozițiilor art. 122 al. 1 lit. d C.p. data comiterii presupusei fapte neputând fi decât anterioară cel mult anului 1994, ținând seama că acest registru agricol a stat la baza eliberării titlului de proprietate 6371/1994 pe numele moștenitorilor lui F. P..
Soluția adoptată în dosarul nr. 5296/P/2011 a fost comunicată petentei la 11.06.2012, iar aceasta a formulat prezenta plângere la data de 29.06.2012, în termen.
Motivele plângerii au fost, în esență următoarele: nu s-au făcut cercetări pentru stabilirea existenței infracțiunii prev. de art. 260 C.p. și a vinovăției făptuitorilor A. A. și G. L.; organele de urmărire penală ar fi trebuit să se pronunțe, cu prioritate, asupra legalității actului fals înainte de a constata prescripția răspunderii penale.
Analizând soluția atât prin prisma criticilor invocate de petentă, cât și ex officio, s-a constatat că este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Referitor la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p. în mod corect s-a dispus disjungerea și restituirea cauzei la Sectia 2 Poliție Bacău, în vederea continuării cercetărilor, având în vedere că actele premergătoare efectuate în cauză erau incomplete, nefiind audiași făptuitorii.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 289 C.p. în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în condițiile în care s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Având în vedere existenta cazului care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. g C.p.p. continuarea cercetărilor pentru stabilirea existenței sau inexistenței falsului s-ar fi dovedit superfluă, acest lucru urmând a fi realizat de către instanța civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 184 C.p.p. conform căruia „Cand nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă”.
Împotriva ordonanței procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău în termenul prevăzut de art.278 ind.1 al.1 C.p.p. a formulat plângere petenta.
Plângerea a fost înregistrata la Judecătoria Bacău la nr._/13.08.2012.
In drept au fost invocate prev. art.278 ind.1 C.p.p.
Petenta prin mandatar a depus memorii.
Analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor invocate și pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța a apreciat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic și în temeiul art.278 ind.1 al.8 lit.a C.p.p. a respins plângerea ca nefondată și a menținut rezoluția, ordonanța atacată.
Situația de fapt a fost corect reținută și apreciată de organele de urmărire penală și a fost confirmată de conținutul actelor premergătoare efectuate.
Pe timpul cercetării judecătorești nu au fost descoperite fapte, ori împrejurări noi care să conducă la o altă soluție și care să nu fi fost cunoscute, ori care să fi fost eludate de către organul de urmărire penală.
Probele au fost legal identificate strânse și prelucrate. Administrarea lor s-a făcut cu respectarea prev.art.200 C.p.p. si art.202 C.p.p. atât în favoarea cât și în defavoarea făptuitorului, învinuitului, în scopul aflării adevărului și pentru justa soluționare a cauzei.
Împrejurările, stările și situațiile avute în vedere de procuror la stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii au fost legal reținute și în consecința sancțiunea aplicată este temeinică.
În temeiul art.192 al.2 C.p.p. constatând culpa procesuala a petentei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs petenta D. E., motivele recursului, depuse în scris la dosarul cauzei, vizând netemeinicia sentinței recurate, pe motiv că probele administrate în cauză conduc la vinovăția intimaților.
Odată cu motivele de recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 10 ind. 1 C .p p. care prevăd că hotărârea pronunțată în materia plângerii împotriva soluției de netrimitere este definitivă.
Din oficiu, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, incident procedural care va fi soluționat cu prioritate și va fi admis pentru următoarele considerente:
Din coroborarea dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 8 și 10 C .p .p . rezultă că hotărârea pronunțată de către instanța de judecată prin care se soluționează plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă, fiind pronunțată în primă și ultimă instanță.
Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt strict și limitativ prevăzute de lege, iar împrejurarea că dispozițiile art. 278 ind. 1 al. 10 C .p .p . menționează că hotărârile pronunțate în materia plângerilor la soluția procurorului sunt definitive exclud exercitarea oricărei căi de atac.
Pronunțarea unei hotărâri împotriva căreia nu se poate formula nici o cale de atac în materia plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată se justifică și în raport de dispozițiile 278 in1 al. 11 C .p .p ., potrivit cărora este posibilă redeschiderea urmăririi penale în situația în care au fost descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
În consecință, în cauza a fost formulate recurs, în condițiile în care dispozițiile procedurale penale nu permit exercitarea acestei căi de ‚atac, împrejurare în raport de care se impune admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Cât privește excepția de neconstituționalitate invocată, trebuie avut în vedere că ordinea de soluționare a excepțiilor impune analizarea cu prioritate a excepției de inadmisibilitate, soluție impusa de necesitatea existentei unui cadru procesual în care sa poată fi analizata o cerere ulterioara. Cum în cauză urmează a fi admisă excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil, în lipsa cadrului procesual necesar, nu va mai fi analizată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pe de altă parte este de menționat că dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au fost supuse controlului Curții Constituționale, prin raportare la prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, reținând că, potrivit art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278 ind. 1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. În același sens sunt și Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.
În cauză vor fi aplicate și prevederile art. 192 al. 2 C .p .p ., în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a C .p .p . respinge ca inadmisibil recursul formulată de recurenta D. E. împotriva sentinței penale nr. 1776 din 06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ .
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurenta să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.3013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. C. A. A. M.
M. V.
GREFIER,
M. C.
red. sent. V.S.C.
red. dec. M.A.A.
tehnored.M.C.
2 exemplare
1 Aprilie 2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
