Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 784/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 3546/110/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.784
Ședința publică din 17 iulie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: I. N. C.
GREFIER: A. D. - I.
*********************************************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - a fost reprezentat legal de P. V. – procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata B. M. împotriva încheierii din data de 15.07.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta – inculpată B. M., în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei - inculpată arată că inculpata insistă în recurs și nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentei – inculpată, avocat A. C., arată că se va referi în concluziile sale la temeinicia măsurii. Precizează că fapta datează din anul 2010 iar expertiza a fost efectuată în anul 2012 și trebuie văzut care este pericolul concret pentru ordinea publică a inculpatei, vorbind despre o faptă din 2010, pentru care autoritățile nu au considerat că este necesar să se ia o măsură în tot acest timp. Susține că dacă din decembrie 2010 până în prezent inculpata nu a mai săvârșit fapte de această natură, acest pericol nu mai este actual și inculpata poate fi judecată în libertate. Afirmă că trebuie realizat echilibrul între acuzare, drepturile inculpatei și lăsarea acesteia în libertate. Menționează că inculpata nu a putut desemna un expert parte și nu a putut formula obiective la expertiza care s-a efectuat în cauză. Invocă inegalitatea de tratament penal cu referire la ceilalți inculpați, care sunt judecați în libertate, pentru inculpata B. primând faptul că a mai fost condamnată anterior. Învederează faptul că cei mai mulți bani au fost ridicați de ceilalți inculpați iar aceștia sunt cercetați în stare de libertate, deci nu rezultă temeiurile pentru menținerea stării de arest a inculpatei. Arată că încheierea atacată este netemeinică și solicită admiterea recursului și luarea altei măsuri – obligarea de a nu părăsi țara. Precizează că inculpatei i s-a menținut măsura pentru acele antecedente, reținându-se că fapta prezintă pericol pentru relațiile sociale și există pericolul ca inculpata să administreze alte afaceri ilegale, dar din anul 2010 inculpata nu a mai săvârșit astfel de fapte. Susține că, referitor la afirmația că există posibilitatea ca acea carne să fie de cal, sunt simple presupuneri. Menționează că trebuie realizat un echilibru cu privire la probele administrate, fiind încălcată egalitatea armelor prin administrarea expertizei în lipsa inculpatei. Solicită să fie avute în vedere probele cu privire la ceilalți doi inculpați și cele referitoare la B., sumele de bani care au profitat celorlalți doi inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând că măsura este temeinică și legală și subzistă temeiurile care au dus la luarea ei – prev. de art.143, 148 lit.f Cpp. Referitor la art.143 Cpp – existența indiciilor sau probelor de săvârșire a celor două infracțiuni, se constată existența mijloacelor de probă – documente de achiziție fictive, declarațiile martorilor, procese verbale întocmite de Garda Financiară, acte contabile. Precizează că este îndeplinită condiția de la art.148 lit.f referitoare la cuantumul pedepselor. Susține că s-a insistat pe pericolul pentru ordinea publică, or acesta există și se referă al înfrângerea relațiilor economice. Afirmă că activitatea inculpatei a avut un caracter continuat. Menționează că evaziunea fiscală are 18 acte materiale iar delapidarea – 42 de acte materiale, prejudiciul fiind în sumă de_. Solicită să se țină cont că inculpata a mai fost condamnată anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Învederează faptul că în aceste condiții se menține un pericol pentru ordinea publică. Arată că s-a susținut că anumite acte au fost întocmite nelegal, însă acest aspect nu are legătură cu verificarea măsurii arestării preventive. Precizează că încheierea este temeinică și legală și solicită respingerea recursului.
Recurenta – inculpată B. M. arată că este nevinovată. Precizează că nu a avut calitatea de administrator, a avut doar împuternicire pentru actele întocmite la bancă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din din data de 15.07.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos._ 13 s-a dispus, în baza art. 300/1 Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv a inculpatei B. M., CNP:_, fiica lui V. și C., născută la 18 septembrie 1958 în ., aflată în Arestul I.P.J. Bacău.
S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – secția de urmărire penală și criminalistică nr. 49/P/2012 din 4 iulie 2013, inculpata B. M., CNP_, fiica lui V. și C., născută la 18 septembrie 1958 în ., a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea în formă continuată și în stare de recidivă, a următoarelor infracțiuni:
- evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (11 acte materiale) și a art. 37 lit. a din Codul penal;
- uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal,cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (42 acte materiale) și a art. 37 lit. a din Codul penal;
- delapidare, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (42 acte materiale) și a art. 37 lit. a din Codul penal.
Faptele constau în aceea că inculpata B. M. acționând ca administrator de fapt al S.C.”DENISCARN IMPEX” SRL Pâncești, ., înmatriculată sub nr. J/_ și C._ și având împuternicire pe mai multe conturi bancare ale societății, a efectuat o . operațiuni bancare, reprezentând totodată societatea, în calitate de administrator la încheierea unor contracte, însușindu-și suma de 1.866.980 lei din banii societății, retrași din conturile deschise la O.T.P. BANK pe baza a 42 de borderouri de achiziții false.
Arestarea inițială a inculpatei s-a dispus în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d, art. 143, art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, măsura fiind prelungită de Tribunalul București prin ÎNCHEIEREA din 19 iunie 2013, până pe data de 25 iulie 2013.
Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ din 12 iulie 2013, primul termen de judecată fiind fixat la data de 27 august 2013,ora 9,00 C.2 direct.
La înregistrarea dosarului, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei, potrivit art. 300/1 Cod procedură penală.
Procedând în consecință, Tribunalul Bacău a constatat că a fost legal investit cu soluționarea cauzei, întrucât tribunalelor le revine competența de a soluționa în fond evaziunea fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005. Fapta supusă judecății a fost comisă prin intermediul unei societăți comerciale înmatriculată în municipiul Bacău, inculpata având domiciliul în județul Bacău.
Examinând din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei, instanța a constatat că nu s-a strecurat nici o greșeală, la luarea, respectiv prelungirea măsurii, care de altfel au fost confirmate de către instanța de control judiciar (Curtea de Apel București), ca urmare a recursurilor promovate.
Potrivit art. 300/1 alin. (3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, arestarea preventivă.
Instanța a constatat că în speță există suficiente elemente de fapt care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată și că restrângerea libertății individuale servește pe mai departe unei necesități reale de interes public.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiuni, cu un grad ridicat de pericol social, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (de la 10 la 20 de ani închisoare pentru o infracțiune), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Acest gen de infracțiune a cunoscut o creștere alarmantă și creează o puternică stare de nesiguranță pentru relațiile sociale referitoare la colectarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.
Inculpata prin avocatul său ales cât și personal a cerut ca să fie judecată în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea public, însă cererea sa nu poate fi admisă.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. c din Convenția europeană, privarea de libertate este admisă atunci când obiectivul este de a aduce persoana în cauza de față autorității judiciare competente. În raport cu acest obiectiv, sunt prevăzute trei condiții, întrucât sunt necesare motive plauzibile pentru a bănui că cel în cauză a comis o infracțiune sau motive rezonabile pentru a crede că există necesitatea de a-l împiedica să comită o infracțiune, mai ales de a fugi după comiterea acesteia. ceste condiții nu sunt cumulative: atunci când una dintre ele este îndeplinită, privarea de libertate este permisă.
Cazierul inculpatei se află la fila 28 vol. I dosar urmărire penală, din cuprinsul căruia se constată că a mai condamnată pentru infracțiuni care țin de domeniul afacerilor.
Antecedentele penale și înscrisurile din cazierul fiscal i-au interzis inculpatei dreptul de a mai desfășura activități din sfera afacerilor și cu toate acestea a nesocotit legea, administrând în fapt afacerile unei societăți comerciale înființate pe numele unei alte persoane, care ea administrator de drept.
Or, un asemenea comportament face ca inculpata să nu poate fi judecată în stare de libertate, întrucât există pericolul să administreze în fapt și alte afaceri ilegale.
Obiectul de activitate al S.C. „DENISCARN IMPEX” SRL Pâncești, ., l-as constituit comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne.
Firma a livrat carne unor magazine din capitală. Urmare a controalelor efectuate, s-a constatat că prin acele măcelării se comercializa și carne de cal, drept carne de vită.
Or, o astfel de faptă, oriunde în lume trezește un sever oprobriu în rândul opiniei publice, un scandal imens. Tocmai datorită gravității deosebite a faptelor și complexității ridicate a cauzei s-a impus preluarea anchetei de către P. de pe lângă Î.C.C.J. – secția de urmărire penală și criminalistică.
Din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat că S.C. „DENISCARN IMPEX” SRL Pâncești, . ar fi vândut carne de cal, drept carne de vită, însă achiziționând bovinele pe care le-au sacrificat de la cetățeni, care nu se regăsesc în baza de date a Evidenței Populației României, nu este exclus ca animalele să fi provenit din furt, știut fiind faptul că sunt frecvente furturile de animale de prin gospodăriile sătenilor.
Această suspiciune constituie un temei nou care justifică menținerea prevenției inculpatei.
Mai mult, din cercetările efectuate a rezultat că S.C. „DENISCARN IMPEX” SRL Pâncești, a ținut o evidență contabilă în care, însă nu a înregistrat în totalitate livrările considerabile.
Activitatea infracțională a fost stabilită prin reconstituire, ca urmare a controalelor încrucișate la beneficiarii cărnii livrate și prin confruntarea declarațiilor 394 (fila 81 vol. I dosare urmărire penală).
Nu este exclus ca până la urmă să se procedeze la o schimbare de încadrare juridică, din delapidare în spălare de bani.
Oricum dosarul prezintă un grad ridicat de dificultate.
Valoarea prejudiciului produs bugetului de stat este foarte mare.
Având în vedere rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni, se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatei, pentru a se da un mesaj de descurajare în rândul celor care ar mai avea de gând să comită fapte similare.
S-a luat act că inculpata a fost asistată de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii a declarat în termen legal recurs inculpata B. M..
Motivele de recurs au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii astfel că nu vor mai fi reluate ci doar examinate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În acord cu opinia judecătorului instanțe, Curtea constată că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 68/1 din Codul de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata intimat a săvârșit fapte prevăzute de legea penală față de care este judecată, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale indicate și enumerate în conținutul rechizitoriului.
Curtea este în concordanță cu opinia judecătorului care a pronunțat încheierea recurată, constată în baza propriului examen, că în cauză, sunt întrunite cerințele art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală. față de recurenta inculpat.
Curtea constată că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit.f C.p.p., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există în cauză probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite,dimensiunea fenomenului infracțional evazionist, modalitatea în care a acționat și urmarea imediată produsă, constând în producerea unui important prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 3.095.69 lei.
Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei B. M.- pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpat, activitatea infracțională concretă în legătură cu care se prezumă că a fost implicat - constând în înregistrarea de documente fictive ale societății . și efectuarea a 42 de retrageri de numerar din contul acestei societăți în sumă totală de 1.866.980 lei - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
Curtea apreciază că inculpata în calitatea sa de comerciant (administrator al unor societăți comerciale), ar fi trebuit să adopte în activitatea derulată, o conduită corectă, în sensul respectării obligațiilor fiscale către stat.
Curtea observă că inculpata se pare că în mod global nu înțeles acest rol, suferind anterior condamnări definitive tot pentru comiterea de fapte de același gen, aspect de care Curtea nu poate să nu țină seama, căci persistența în acest tip de activități este un element pe care trebuie să îl analizeze la aprecierea asupra gradului de pericol social.
Din această perspectivă, Curtea constată că există motive rezonabile și suficiente pentru a considera că, lăsată în libertate, inculpata, care în continuare este administrator al unei societăți comerciale, va comite și alte fapte prevăzute de legea penală de natura celor în discuție, ori că va avea o conduită socialmente periculoasă pentru societate.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată este absolut necesară, în condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor de care este bănuită aceasta, avându-se în vedere, așa cum s-a mai arătat și aspectul că inculpata a mai suferit rigorile legii penale fiind anterior judecată și condamnată pentru comiterea de infracțiuni de același gen, împrejurare care a atras incidența stării de recidivă, aspect care contribuie la relevarea periculozității sociale a inculpatei.
Având în vedere, totodată și consecințele grave prin cuantumul prejudiciilor care s-au produs, Curtea constată că menținerea arestării preventive față de inculpată se impune, cel puțin în acest moment.
Susținerea recurentei cu privire la existența unei inelegalități de tratament juridic între aceasta și celelalte persoane acuzate în cauză care sunt judecate în stare de libertate, nu poate fi reținută.
Este cunoscut că dreptul la un proces echitabil, ca expresie a principiului preeminenței dreptului impune în sensul specificat de paragraful 1 și 3 al art.6 din Convenție și obligația asigurării unui tratament egal la părților pe toată durata desfășurării procedurii, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți din proces, presupune ca „fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj”(cauza Ankerl contra Elveției, Kress contra Franței)
Analizând situația faptică ce se desprinde din probatoriul administrat până în prezent, Curtea constă că inculpata recurentă nu se află într-o situație identică cu inculpații B. G. și Laica C. care, potrivit situației de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, au derulat o activitate infracțională mai redusă comparativ cu recurenta, fiind trimiși în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală ( spre deosebire de inculpata B. căreia i s-au imputat și infracțiunile de delapidare în formă agravată și uz de fals) și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
În atare situație, Curtea remarcă că menținerea detenției provizorii a inculpatei își găsește deplină justificare, periculozitatea pentru ordinea publică a inculpatei dacă ar lăsată în libertate fiind evidentă
Pentru toate aceste argumente, Curtea în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata B. M. împotriva încheierii din data de 15.07.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos._ 13.
În baza art.192 al.2 C.p.p. obligă recurent-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. C. A. B.
I. N. C.
GREFIER,
A. D.-I.
Pron.încheierea M. M.
Red.d.r. A.B.
Tehnoredactat A.D.I.
18.07.2013/2 ex.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 94/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1011/2013. Curtea... → |
|---|
