Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 446/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 2261/103/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 446
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. A.
Judecător B. A.
Grefier E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat de:
E. L. - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de B. C. C., împotriva încheierii din 19.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului N. în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat – în stare de arest – asistat de apărător desemnat din oficiu av.P. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.P. M. – având cuvântul pentru recurentul inculpat – solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv având în vedere că declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile victimei, că a fost un accident și nu așa cum a fost reținut prin rechizitoriu.
Depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției, instanța procedează la avizarea referatului și dispune plata sumei de 100 lei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că menținerea arestului preventiv este temeinică și legală, că Tribunalul N. a reținut corect că nu s-au modificat temeiurile arestării preventive și că subzistă și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat – având cuvântul – arată că nu a acționat intenționat, partea vătămată nu a fost lovită de el, ci de soțul acesteia.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului N., s-a dispus în baza art.300/1 raportat la art.160/h Cod pr.penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B. C. C., aflat în Penitenciarul Bacău trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul N. nr.400/P/2012 din 12.04.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art.174 Cod penal.
În motivarea încheierii se arată că prin încheierea nr. 8/U din 2 aprilie 2013 a Tribunalului N. s-a dispus, în baza art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 148 al. 1 lit. e și f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 3.04.2013 și până la data de 1.05.2013.
În motivarea încheierii s-a reținut că actele dosarului de urmărire penală demonstrează că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii, având în vedere probele adunate până la acel moment.
În propunerea de arestare s-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. e Cod procedură penală, întrucât, deși într-o primă declarație inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, după externarea victimei din spital, s-a înțeles în mod fraudulos cu aceasta să-i susțină apărările, în sensul că o parte a leziunilor suferite ar proveni dintr-o agresiune anterioară săvârșită de soțul acesteia, iar arsurile s-ar fi produs prin stropirea și aprinderea accidentală a diluantului dintr-o sticlă, manipulată neatent. S-a reținut că partea vătămată a fost determinată în susținerea acestor apărări de împrejurarea că nu are unde locui și s-a împăcat cu inculpatul, care este beneficiar al unei locuințe sociale.
Instanța a reținut că apărările inculpatului sunt infirmate, pe de o parte de concluziile constatării medico-legale, iar pe de altă parte, de efectuarea unei constatări tehnico-științifice în condițiile unui experiment judiciar, care a demonstrat că diluantul nu se putea aprinde accidental în împrejurările descrise de părți.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a reținut că fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia, constând în leziunile grave cauzate părții vătămate ce au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile îngrijiri medicale precum și în comiterea agresiunilor asupra victimei prin folosire de obiecte contondente și prin ardere cu flacără.
Potrivit dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, din oficiu, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice, din care rezultă că acesta a comis infracțiunea pentru care este cercetat, precum și faptul că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală.
Raportat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat și la probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că în cauză există în continuare indicii temeinice că acesta a comis faptele reținute în sarcina sa.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitiva a cauzei.
Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, inculpatul poate fi considerat prezumtivul autor al săvârșirii faptelor, astfel că se apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată, este de reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare,iar luarea acestei măsuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
De asemenea, pentru fapta pentru care a fost arestat inculpatul și s-a dispus trimiterea în judecată pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptei - prin violențe exercitate prin folosirea de obiecte contondente cât și prin ardere, îndreptate împotriva concubinei sale, prin consecințele produse și prin atingerea adusă celei mai importante valori sociale ocrotite de lege, viața. Nu mai puțin important este faptul că inculpatul, deși a recunoscut inițial fapta, ulterior a recurs la o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, în scopul de a fi exonerat de răspundere.
În consecință, în cauză sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. e și f Cod procedură penală.
Raportat la fapta presupus a fi săvârșită, la modalitatea de comitere și la încercarea inculpatului de a influența declarațiile părții vătămate, nu se justifică luarea față de acesta a unei măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 3001 Cod procedură penală, instanța a menținut, ca legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4, alin.1, raportat la art.366, alin.4 c.pr.pen., fără a-l motiva în scris.
Oral, prin apărător desemnat din oficiu de instanță, susține că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, acestea s-au schimbat între timp prin aceea că declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale părții vătămate, iar cele întâmplate s-au datorat unui accident.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 c.pr.pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 c.pr.pen., constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, instanța apreciază că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, prin lovirea cu sălbăticie a victimei și stropirea și aprinderea unei substanțe inflamabile pe corpul ei, așa cum în mod corect a pus în evidență și prima instanță, denotă o periculozitate deosebită. Nu este lipsit de relevanță nici una din urmările imediate, ce a constat în avortul terapeutic pe care O. M. a fost nevoită să-l sufere, datorită arsurilor grave de pe corpul său.
Motivele pentru care judecarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, rezultă din convingerea că « pericolul concret pentru ordinea publică » este dat de reacția publică declanșată datorită faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a inculpatului, precum și de profilul personal al acestuia, care a comis fapte de o violență excesivă.
Recunoașterea faptelor, care se impune până la evidență, dar și comportamentul său anterior, nu constituie garanții suficiente pentru a estompa din pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat la data faptelor.
Sub aspectul temeiului prevăzut de art.148, lit.e c.pr.pen., la dosar există elemente probatorii ce indică o poziție procesuală oscilantă a inculpatului, profitând de starea de nevoie în care se află victima după externare. Aceste elemente se constituie într-un indicator de risc ridicat de influențare a cursului procesului, ceea ce este suficient pentru instanță în a aprecia că se impune menținerea detenției preventive.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv chiar declarațiile recurentului, rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 c.pr.pen., în baza art.385/15, pct.1, lit.b c.pr.pen., va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., va obliga recurentul la plata a 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurentul inculpat B. C. C., împotriva încheierii din 19.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului N., ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., obligă recurentul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2013, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. S. A.
B. A.
Grefier,
E. D.
Red.înch. C.P.
Red.d.r. – S.A.
Tehnored. – S.A./E.D.
23.04.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1104/2013. Curtea de Apel BACĂU | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 94/2013.... → |
|---|
