Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 126/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 126/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 612/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 126
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat de PROCUROR – E. L.
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul D. A., împotriva rezoluției din data de 04 iulie 2013 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 319/II/2/2013 și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 29.05.2013 dispusă în dosarul nr. 93/P/2013 de P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.p.p. în sensul că au fost desfășurate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul B. M., lipsă fiind petentul și intimatul Margașoiu F..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Intimatul B. M. – având cuvântul – solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și nefondată. Arată că după cum se poate observa, inclusiv în rezoluția 468/P/2012 s-a soluționat, s-a verificat același obiect, chiar dacă au fost alte persoane învinuite.
Din punctul său de vedere, în calitate de consilier juridic, și-a făcut datoria așa cum prevede și Statutul Consilierului juridic și Statutul funcționarului public cu statut special și deontologia persoanelor și principiile sale de viață.
În acel dosar la care face referire petentul, arată că a făcut o propunere de inoportunitate a exercitării căii de atac, tocmai având în vedere datele problemei. Petentul susține că ar fi scutit de taxa de timbru, însă au fost șase citații pe acel recurs, toate cu taxa de timbru calculată și impusă de instanță. Era clar că trebuia plătită și s-ar fi creat un prejudiciu în plus, pe lângă suma pe care o datora acelei societăți.
După cum se poate observa în cele două plângeri, petentul se adresează întâi, pe aceleași obiect, acuzând alte persoane de o „făcătură” de contract, acuză că acel contract a fost încheiat tendențios, apoi îl acuză pe el și pe comandantul unității, că nu a câștigat, dar recunoaște că ar fi încheiat contractul într-un anume fel.
Consideră că niciuna din cele două susțineri nu este adevărată, contractul a fost făcut ca și celelalte, mai puțin lipsa unui paragraf sau un alineat, crede că dintr-o greșeală de listare întrucât la data respectivă nu lucra în sistem. Mai mult de atât, tocmai încetarea furnizării forței de muncă beneficiarului acelei societăți S.C. Romagria a condus la toate acțiunile judecătorești. Dânșii i-au dat în judecată pentru prejudiciul cauzat, dânsul a „reziliat” acel contract, l-a încetat efectiv, fără să facă nicio formalitate în acel contract, întâi trebuia somat beneficiarul dacă nu și-ar fi îndeplinit o anumită obligație, în speță se susține neplata uneia din facturi. S-a observat din cercetări, că factura respectivă era în termenul scadent, e adevărat că a ajuns la societate din greșeală, însă chiar dacă ar fi ajuns la beneficiarul real, era în termenul de 30 zile de plată. Deci, nu era acesta un motiv.
Apoi, a invocat un altul, că intrase în vigoare noua lege a pedepselor, vorbim de anul 2006. D. fusese publicată în iulie 2006, ea urmând să intre în vigoare 3 luni mai târziu, dar oricum acea lege nu dispunea nimic suplimentar cu privire la relațiile cu beneficiarii forței de muncă specială. Ca drept dovadă, celelalte 11 contracte care erau în derulare s-au derulat normal, doar aici a avut petentul ceva cu beneficiarul forței de muncă.
Mai mult de atât, la solicitarea în scris a beneficiarului de a relua furnizarea forței de muncă, s-a răspuns că nu se va mai face datorită oricărui argument, mai puțin clauzele din contract cu privire la încetarea sau rezilierea contractului.
E adevărat, s-au judecat cu acea societate, toate datele erau împotriva lor au pierdut și a trebuit să plătească acel prejudiciu. Tot la fel de adevărat este că în urma cercetării administrative, s-a găsit vinovat petentul și a fost nevoit să îl îndrepte împotriva lui, dosar pe care nu l-a câștigat.
În concluzie, solicită, respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca nefondată având în vedere că faptele reclamate de petent nu s-au confirmat, că s-au făcut verificări, s-au cerut relații și la conducerea A.N.P. Bacău, iar acestea nu sunt confirmate de probele administrate în cauză. De asemeni, din dosarele atașate rezultă că petentul este o persoană căreia îi place să facă foarte multe reclamații, a reclamat același gen de fapte împotriva altor persoane cu cadre de conducere, dosare care s-au soldat cu neînceperea urmăririi penale, acuzațiile nefiind confirmate.
CURTEA
- deliberând –
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 29.07.2013 petentul D. A. a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției procurorului dată în data de 29.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, județul Bacău, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților MARGAȘOIU C. F. și B. M. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute da art.246 alin.1c. pen., art.248 alin.1 C.pen., art. 264 alin.1, 249 alin.1, art. 289, art. 291 și ar.215 alin.1,2 și 3 C.P.. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și art. 33 C.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 93/P/ 2013 la data de 29.05.2013 de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților Margașoiu C. F. și B. M., ofițer instructor și respectiv consilier juridic la Penitenciarul Bacău, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și a celor publice, favorizarea infractorului, neglijență în serviciu, fals, uz de fals, delapidare și înșelăciune, prev. și ped. de art.246 al.1, 248 al.1, 249 al.1, 264 al.1, 289, 291, 215/1 și 215 al.1, 2, 3 cu aplicarea art.41 al.2 și 33 lit.a C.pen. deoarece nu au comis aceste fapte, ele sunt de natură civilă și au mai fost cercetate de organele de parchet.
Pentru a pronunța această soluție, P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău, județul Bacău a reținut că la data de 28.03.2013, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a înregistrat dosarul nr. 93/P/2013 privitor pe susnumiții, reclamați de D. A. din Bacău, . nr.5, . pentru comiterea infracțiunilor menționate, cerându-se tragerea la răspundere penală a acestora.
Efectuându-se mai multe acte premergătoare începerii urmăririi penale, au rezultat următoarele:
La data de 29.03.2013 a fost citat numitul D. A. pentru a se prezenta la unitatea de parchet în vederea audierii și precizarea obiectului plângerii sale, citarea făcându-se pentru data de 09.04.2013, orele 9,00.
Deși procedura de citare a fost realizată, în sensul că s-a primit dovada de îndeplinire a acestei proceduri, la data de 13.04.2013, totuși petentul nu s-a prezentat la parchet pentru a da relațiile necesare.
La data de 05.04.2013 s-au cerut relații de la Agenția Națională a Penitenciarelor București, în legătură cu susținerile petiționarului (în plângere acesta solicitând a se cere relații de la această instituție), iar la data de 30.04.2013 s-au primit aceste relații și mai multe copii de pe unele înscrisuri ce interesează cauza.
La datele de 16.04.2013 și 29.04.2013 au fost audiați Margașoiu F. C. și B. M., fost comandant al Penitenciarului Bacău, respectiv consilierul juridic al acestei instituții.
Cu ocazia audierii susnumiții au precizat că D. A. a fost comandant al penitenciarului Bacău, că după ce a fost schimbat din funcție a făcut plângeri repetate la organele locale și centrale ale statului, reclamând în sarcina tuturor celor care au deținut funcții de decizie în penitenciar, înainte și după perioada în care acesta a sesizat comiterea de către acele persoane a unor fapte penale, care au mai fost cercetate de către organele de parchet și care nu s-au confirmat (dosarul 468/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău – rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 07.11.2012, dosarul 90/P/2009 al Serviciului Teritorial Bacău - Direcția Națională Anticorupție – rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 14.02.2011 ș.a.).
De asemeni, în declarațiile susnumiților, aceștia au mai aratat că aspectele sesizate au fost reclamate și la Agenția Națională a Penitenciarelor București și că acestea nu s-au confirmat – reținându-se în acest sens și relațiile primite de la această instituție, în prezenta cauză, cu adresa nr._/D/P din 26.04.2013.
În sfârșit, susnumiții au mai aratat că D. A. face mereu asemenea reclamații, pe care le adresează în special Ministerul Justiției, că de fiecare dată când a fost citat la organele investite cu verificarea sesizărilor sale, acesta a refuzat să se prezinte, că reclamațiile sunt făcute de D. A. deoarece Penitenciarul Bacău a formulat o acțiune în regres împotriva acestuia, pentru perioada cât a fost comandant, în legătură cu prejudicierea penitenciarului cu o sumă mare de bani, legată de neexecutarea corespunzătoare a unui contract de prestări servicii cu . (dosarul nr._/180/2011 al Judecătoriei Bacău, care a avut termen la 14.05.2013, termen la care instanța de judecată, cu ocazia audierii persoanelor reclamate menționate mai sus, a precizat că în dosarul de mai sus, în prezent se judecă recursul formulat de D. A. la Tribunalul Bacău fiind recurată decizia nr. 287/15.06.2010 a Judecătoriei Bacău, cauza fiind casată cu trimitere de Î.C.C.J. București, în prezent aflându-se în rejudecare – prejudiciul reclamat fiind de 47.880,93 lei).
S-au atașat la dosar mai multe înscrisuri depuse de cele 2 persoane reclamante, cât și de pe dosarul nr. 468/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Analizând toate actele premergătoare menționate mai sus a rezultat că cele sesizate de D. A. nu se confirmă, reclamațiile nu sunt susținute de petent în fața organelor judiciare unde a fost citat, că în speță este vorba de o faptă civilă, de competența instanțelor de judecată, unde există dosarele menționate, judecata civilă fiind pornită încă din anul 2009.
De asemeni, s-a reținut că D. A. i-a reclamat în timp, repetat pe fiecare factor cu funcție de decizie din Penitenciarul Bacău, încercând să demonstreze că aceștia sunt vinovați de faptele penale susmenționate și care au creat prejudiciul, despre care s-a făcut vorbire.
Dacă în dosarul nr. 468/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, D. A. i-a reclamat pentru aceleași fapte, pe fostul comandant al penitenciarului Bacău – Preivara C. M. și pe numiții P. M., G. Tonica, C. G. M., C. G. ș.a., iar în dosarul nr. 90/P/2009 i-a reclamat pe Margașoiu C. F., M. E. C., B. O. M. și S. M., în prezenta cauză i-a reclamat pe Margașoiu C. F. (din nou) și pe B. M. pentru aceleași fapte, care nu s-au confirmat.
Nu s-a mai motivat în plus rezoluția deoarece fiind vorba de aceleași fapte care au fost cercetate în dosarul 468/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și 90/P/2009 al Serviciului Teritorial Bacău al D.N.A. rămân valabile motivările date de procuror în rezoluțiile din cele 2 dosare menționate.
Nu s-au confirmat nici celelalte acuzații privind relațiile neprincipiale dintre Margașoiu F. C. cu unii deținuți, ajutorul dat de aceștia susnumitului, în diferite ocazii, ori oferirea de avantaje materiale în diferite ocazii.
Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere și prin rezoluția dată în dosarul nr. 319/II/2/2013 din data de 04.07.2013, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 Cod procedură penală, plângerea fost respinsă.
Petentul s-a adresat, potrivit, art. 278/1 alin.1 Cod procedură penală, cu plângere la Curtea de Apel Bacău, județul Bacău la data de 29.07.2013, astfel că, față de prevederile art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală, plângerea a fost formulată în termen la instanță.
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că cercetările penale efectuate în cauză sunt finalizate, complete și s-a ținut cont de obiectul plângerii.
Privite în toată complexitatea lor, activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art. 3 Cod procedură penală, „să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului”.
Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.
Din examinarea dosarului de urmărire penală, rezultă că organele de cercetare penală au efectuat o cercetare penală efectivă, întrucât s-a procedat la audierea intimaților, s-au atașat actele relevante soluționării corecte a cauzei, s-au solicitat relații lămuritoare de la Agenția Națională a Penitenciarelor - 30.04.2013 și ulterior s-a dat o interpretare corectă și legală întregului probatoriu administrat, în pofida susținerilor petentului.
Urmărirea penală nu s-a făcut în mod arbitrar așa cum tendențios se susține, ci în baza probatoriului apreciat ca fiind util stabilirii realității și mai mult organele de cercetare penală au stabilit fără echivoc adevărul.
În conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, organele de cercetare penală au obligația, cu deosebire atunci când se invocă încălcarea legii de cei învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, de a verifica susținerile petenților și de efectua o cercetare penală efectivă care să lămurească cauza sub toate aspectele de fapt și drept, recomandări care au fost respectate, netăgăduit realizate și demonstrate prin actele de urmărire penală desfășurate.
Așadar, din actele dosarului rezultă indubitabil că petentul, a uzitat de toate căile legale în valorificarea drepturilor sale procesuale, însă argumentele sale în lipsa unor dovezi certe care să susțină acuzațiile aduse intimaților nu pot fi primite ca întemeiate.
Din cercetările penale efectuate în cauză inclusiv la cererea repetată a petentului rezultă fără nici un dubiu că afirmațiile relativ la prejudicierea bugetului Penitenciarului Bacău urmare a management defectuos practicat de angajații instituției al cărei comandant a fost petentul sau cu ajutorul și complicitatea ofițerului instructor Margașoiu C. și respectiv a consilierului juridic B. M., sunt lipsite de suport real și în contradicție cu probele administrate în cauză, aspecte detaliate inclusiv în dosarul nr.468/ P/11.10.2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cauză instrumentată la solicitarea petentului pentru aceleași fapte reclamante în prezenta petiție și prin care s-a constatat netemeinicia acuzațiilor aduse altor persoane aflate în conducerea Penitenciarului Bacău, persoane pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În aceste condiții, în lipsa unor probe certe, sigure și concludente care să conducă la veridicitatea afirmațiilor petentului, faptele de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi –art. 247 C.pen. abuz în serviciu contra intereselor publice,- art. 248 alin.1 cp contra intereselor publice, favorizarea infractorului, art. 264 alin.1 C.pen., neglijență în serviciu-art. 249 alin.1 C.pen., fals intelectual-art. 289, uz de fals-art. 291 C.pen., delapidare-art. 215/1 C.pen. și înșelăciune - art. 215 alin.1, 2 și 3 C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen., nu au fost dovedite sub aspect constitutiv al laturii obiective și subiective pentru a constitui infracțiuni în sensul legii penale, astfel că plângerea petentului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca nefondată, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a c. pr. pen.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 193 alin.6 C.Pr.P.. petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.278/1 alin.8 lit.a C.Pr.P.., respinge plângerea formulată de petentul D. A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 29.05.2013 dată în dosarul nr. 93/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În temeiul art.192 alin.2 C.Pr.P.. obligă petentul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.11.2013.
PREȘEDINTE,
C. C. GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – C.C.
Tehnored. – E.D. – 2 ex.
12.11.2013
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 40/2013. Curtea de... → |
|---|
