Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1338/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 7595/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1338
Ședința publică din 12 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: V. M.
JUDECĂTOR: C. C.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de P. V. – procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul S. M. împotriva sentinței penale nr.1544 din data de 12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul arată că insistă în cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Curtea invocă excepția inadmisibilității și acordă cuvântul pe cererea de sesizare a Curții Constituționale și pe excepția invocată.
Petentul arată că cererea este admisibilă, dat fiind că judecătorul trebuie să se supună reglementărilor comunitare, care se aplică cu prioritate, conform art.20 din Constituție. Precizează că normele comunitare sunt de aplicare prioritară. Invocă protocolul 7, art.2. Invocă prioritar normele comunitare și jurisprudența CEDO în materie. Susține că, având în vedere dispozițiile art.189 al.3 din Tratatul de constituire al Comunității Europene, solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și respingerea excepției inadmisibilității.
Reprezentantul Ministerului Public arată că petentul, în dosarul nr._, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței penale nr.1544/12.09.2013, invocă excepția de neconstituționalitate a art.28/1 pct.1 lit.b,b/2, modificate și introduse prin art.18 pct.8 din legea nr.202/2010 - privitor la competența Curții de Apel de a judeca infracțiunile săvârșite de anumite categorii de persoane, printre care și dispozițiile art.278/1 al.10 Cpp. Precizează că se susține că este încălcat art.2 din Protocolul 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului - dreptul la un recurs efectiv. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.278/1 al.10 Cpp, modificat, afirmă că, Curtea Constituțională a mai fost sesizată și s-a pronunțat prin decizia nr.245/15.03.2012. Menționează că și art.2 pct.2 din Protocolul la Convenție susține eliminarea unor căi de atac prin legi speciale, dreptul la două grade de jurisdicție putând face cazul unor excepții. Cu privire la neconstituționalitatea art.28/1, învederează faptul că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei. În baza art.29 al.1 din Legea nr.47/1992 pune concluzii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru neconstituționalitatea art.28/1 pct.1, ca inadmisibilă, potrivit art.29 al.1 din Legea nr.47/1992 și conform art.29 alin.4 sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.278/1 al.10, invocată de petent. Depune concluzii scrise. Pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1544/ 12.09.2013 a Judecătoriei Bacău s-a dispus, în tem.art.278 ind.1 al.8 lit.a teza I C.p.p. respingerea plângerii formulate de petentul S. M. împotriva rezoluției procurorului de la P. de pe langa Judecătoria Bacau nr.2706/P/2010, ca nefondata.
In temeiul art.278 ind.1 al.8 lit.a teza II C.p.p. a fost mentinută rezolutia atacata.
In temeiul art.192 al.2 C.p.p. a fost obligat petentul sa plateasca suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Bacău a reținut următoarele:
Prin rezoluția procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 2706/P/2010, în temeiul art. 228 al. 6 C.p.p raportat la art. 10 lit. a C.p.p. s-a dispus neînceperea urmăriii penale față de numiții L. A. și L. M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.p., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al. 1 C.p., instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 288 al. 1 C.p. și uz de fals, prev. de art. 291 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p., întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel procurorul a reținut că propunerea organelor de cercetare penală este temeinică și legală. Potrivit referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale:
Prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 910 din 30.05.2005 S. V. a vândut făptuitorilor L. A. și L. M. imobilul situat în mun. Bacău, .. 31/D/48.
Din sentința civilă nr. 8160/25.10.2004 a Tribunalului Bacău s-a stabilit că apartamentul susmenționat nu face parte din masa de partaj, fiind dobândit de S. V. înainte de căsătorie. Având în vedere că în componența masei succesorale a fost reținută o sumă de bani reprezentând contribuția defunctului la apartamentul soției sale, instanța a obligat-o pe S. V. să dea lui S. M. o cotă-parte din această sumă. Prin urmare, apartamentul în cauză era proprietatea exclusivă a numitei S. V., iar sulta cuvenită petentului, fiind un drept de creanță, nu afecta dreptul de proprietate al acesteia.
Din sentința penală nr. 2504/26.11.2007 a Judecătoriei Bacău și Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, arată că S. M. a depus și alte plângeri prin care a sesizat aceleași infracțiuni comise de soții L., cât și de S. V., plângeri ce au făcut obiectul dosarelor penale nr. 1032/P/2007 și 6517/P/2006, în care s-a propus neînceperea urmăririi penale.
Ca urmare a plângerilor repetate, prin care a sesizat fapte nereale, S. M. a fost pedepsit la 2 ani închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
În ceea ce privește infracțiunea de furt, partea vătămată nu poate face dovada că bunurile au fost vreun moment în posesia sa, nici în momentul achiziționării imobilului de către soții L. și nici ulterior, în baza vreunei hotărâri judecătorești, condiție esențială pentru existența acestei infracțiuni. Totodată, faptul că S. M. reclamă că ar fi existat mai multe bunuri în apartament înainte ca acesta să fie vândut, nu există dovada că bunurile au fost proprietate comună a defunctului S. I. și a numitei S. V. sau proprietate personală a unuia dintre cei doi, mai mult că deja fusese hotărât de către instanță că apartamentul era proprietatea numitei S. V..
Rezoluția a fost atacată de către petentul S. M. la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în termenul prevăzut de art. 278 al. 3 Cpp.
Prin rezoluția primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 809/II/2/2013, în temeiul art. 278 Cpp plângerea a fost respinsă.
Pentru a dispune astfel, primul procuror a apreciat că neînceperea urmării penale față de numiții L. A. și L. M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.p., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al. 1 C.p., instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 288 al. 1 C.p. și uz de fals, prev. de art. 291 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p., întrucât faptele nu există este legală și temeinică față de împrejurarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența faptelor reclamate. Plângeri similare formulate de petentul S. M. au făcut obiectul dosarelor penale 1032/P/2007 și 6517/P/2006, în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată a făptuitorilor L. A. și L. M. în temeiul art. 10 lit. a Cpp.
Împotriva rezoluției procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău, în termenul prevăzut de art. 278 ind. 1 al. 1 Cpp a formulat plângere petentul S. M..
Plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la nr._ .
În motivarea plângerii petentul a afirmat că există erori majore în ce privește acele fapte încadrate juridic de către procuror și anume:
- Cei doi făptuitori nu sunt ceea ce se consideră a fi, adică „nepoți”.
Prin rezoluția procurorului nr. 1026/P/2011 a Parchetului Judecătoriei Suceava „nu are niciun grad de rudenie” cu S. V. sau sora sa B. M., deci impostori.
Prin sentința civilă nr. 8160/2004 s-a propus un partaj care se va face iar nu că s-a efectuat obs. disp. art. 67310 – art. 67311 – art. 67314 C.P.Civ. procedura civilă a fost ignorată, interpretată total eronat ceea ce a condus la o îmbogățire a respectivilor „nepoți” certificați de avocat D. F. F.. Nu există o hotărâre pe fondul cauzei – art. 67314 C.P.Civ.
La acea vreme art. 67310 C.P.Civ enunța posibilitatea ca instanța la cererea unuia dintre coproprietari să-i atribuie provizoriu întregul bun acesta trebuind a plăti sulta cuvenită – alin. 1 – la alin. 3 – în cazul în care nu se depuneau sultele dispuse cuvenite instanța putea atribui bunul altui coproprietar cu obligația de a plăti sulta corespunzătoare, identic și alin. 4.
La art. 67311 C.P.Civ – care ne interesează – la alin. 1 – se dispunea ca în caz că nu au fost achitate sultele cuvenite, instanța prin încheiere va dispune vânzarea bunului iar la art. 67314 C.P.Civ – care nu există – deci nu se poate vorbi de vreun partaj ci de o fastuoasă încercare de înșelăciune, urmare a unei interpretări total eronată a textelor de lege care a creat o pagubă imensă patrimoniului. Cererea introdusă de către S. V. nu a fost niciodată semnată și timbrată dar a primit toată succesiunea fără să o fi acceptat.
Mai grav este faptul că procurorul face o atingere nepermisă persoanei sale cu privire la infr. Prev. și ped. de art. 259 C.P. pentru că a fost achitat.
Achitat prin Dec. P. nr. 68/A/08.02.2011 și confirmată prin D.FC. DFN nr. 999/30.09.2011 C.A. Bacău. Poziția procurorului apare ca insultătoare, denigratoare ceea ce nu-i permis.
În ce privește bunurile sale împrumutate cu titlu definitiv de către nepoții - impostori are inventarul bunurilor executat de către executorii judecătorești – semnat de către numita S. V. cu doi martori și care nu a contestat chiar menționând că bunurile rămân în custodia numitei debitoare – DS. Nr. 1790/2000 – deci un act autentic săvârșit în condiții de legalitate de doi executori judecătorești într-un dosar al Judecătoriei Bacău nr. 4268/2000 – din 24 aprilie 2000 și prin care s-a dispus inventarierea bunurilor comune aflate în Bacău, .. 31, . P.V. este semnat de către toate părțile, martori și executori, numita S. V. Semnând la debitor iar el S. M. la creditor. După revânzarea bunului imobil – apartamente – cumpărătoarea N. E. a declarat ca martor ocular cum „familia L. a încărcat toate bunurile într-o mașină din fața blocului”.
În ce privește declarațiile numitei S. Vctoria cu privire la imobilul litigios a se observa ceea ce susținea prin întâmpinare că-i bunul său în totalitate iar prin declarația atașată la fila DS. Civ. Nr. 7590/2001 le contrazice ceea ce potrivt art. 69 C.P.P. prezentând de fiecare dată o altă versiune a aceleiași împrejurări face ca să conchid că numita ascundea adevărul. Mai mult prin D.A.P. din 14.01.2002 – fl. 5 – din Dec. Nr. 320/15.03.2001 – comunicată la data de 21.09.2012 instanța conchide: „Pârâta – (S. V.) nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste rate…”
In drept au fost invocate prev. art.278 ind.1 C.p.p.
Analizând rezoluția atacata prin prisma motivelor invocate si pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei, instanta a apreciat ca actul de dispoziție al procurorului este legal si temeinic si in temeiul art.278 ind.1 al.8 lit.a C.p.p. a respins plângerea ca nefondata si a menținut rezoluția atacata.
Instanta și-a întemeiat convingerea pe următoarele considerente:
Pe timpul cercetării judecătorești nu au fost descoperite fapte, ori împrejurări noi care să conducă la o altă soluție si care sa nu fi fost cunoscute ori care sa fi fost eludate de catre organul de urmarire penala.
Probele au fost legal identificate strânse si prelucrate. Administrarea lor s-a facut cu respectarea prev.art.200 C.p.p. si art.202 C.p.p. atât in favoarea cat si in defavoarea făptuitorilor, în scopul aflării adevarului și pentru justa soluționare a cauzei.
In temeiul art.192 al.2 C.p.p. constatând culpa procesuala a petentului, instanta a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat.
Împotriva sentinței penale sus-menționată a declarat recurs petentul S. M..
Analizând din oficiu sentința penală pronunțată, Curtea constată că recursul declarat este inadmisibil, întrucât în raport cu prevederile art. 385/1 c. pr. pen., corob. cu 362 c. pr. pen., sentințele și deciziile penale pot fi atacate cu recurs doar în condițiile de către persoanele menționate expres și limitativ de textele de lege invocate.
De asemenea, art. 278 alin.8 C.Pr.P.., prevede că ,,judecătorul soluționând plângerea pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a-c c.pr.pen.”, iar hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă ( alin.10).
Lecturând texte legale mai sus menționate, examinând și conținutul sentinței penale recurate se constată că hotărârea penală atacată a rămas definitivă în fața instanței de fond, Judecătoria Bacău care s-a pronunțat în ultimă instanță, la data de 12.09.2013 potrivit art. 278/1 c.pr.pen.
În aceste împrejurări, constatând că potrivit textelor de lege enunțate, sentințele pronunțate în condițiile art. 278/1 alin.8 și 10 C.Pr.P.. nu mai pot fi atacate prin căi de atac ordinare, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. a c. pr. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de fond.
În ceea ce privește sesizarea instanței de contencios constituțional instanța de recurs constată că obiectul excepției de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească următoarele cerințe imperative stabilite prin legea organică a Curții Constituționale )- să fie o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, (doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituționalitate, nu și actele administrative;- legea sau ordonanța ori dispoziția criticată să fie în vigoare;- legea sau ordonanța ori dispoziția criticată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; - legea sau ordonanța ori dispoziția criticată să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate petentul recurent S. M. susține că dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât soluția pronunțată de judecător în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare prin decizia nr. 977 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, instanța de contencios constituțional a reafirmat jurisprudența existentă potrivit căreia dispozițiile legale criticate nu aduc nicio atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 129 din Constituție întrucât împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Curtea de apel Bacău în reținerea acelorași considerente, reținând că intră în atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, or în cauza pendinte petentul a uzitat de 2 căi de atac pentru valorificarea drepturilor sale iar o altă cale de atac nu mai este posibilă, urmează să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât dezlegarea problemei de drept solicitată de petent nu are legătură cu fondul cauzei cu care a fost investită instanța de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit.a C.Pr.P.., respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent S. M., împotriva sentinței penale nr. 1544/12.09.2013 a Judecătoriei Bacău.
Respinge cererea privind sesizarea Curții Constituționale.
În temeiul art. 192 alin.2 C.Pr.P.. obligă recurentul să plătească statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.12.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. A. A. Pt. V. M., aflată în C.O.
Semnează președintele completului
M. A. A.
C. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.L. S.
Red.d.r.C.C.
Tehnored. A.D.I.
2 ex.
23.12.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 151/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
