Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4145/321/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.173/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: V. I.
P. D.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
– B. G.- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul B. D., împotriva sentinței penale nr.250/18.10.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat identificat cu BI . nr._, asistat de avocat ales C. C. lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
A. oficiu C. L. a depus la dosar referatul și a solicitat plata onorariului din fondul MJ pentru prestația sa de până la acest termen.
Curtea a adus la cunoștința recurentului inculpat prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nicio declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirea care i se aduce.
Recurentul inculpat a răspuns că nu are aspecte noi de declarat în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat prin apărătorul ales și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
A. ales C. C. având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că potrivit dispozițiilor art.385/9 pct.18 Cpp s-a comis o eroare gravă de fapt. Probatoriul administrat în faza urmăririi penale trebuie motivat în sensul reținerii temeiniciei acestuia. S-a efectuat o expertiză în cursul urmăririi penale care conchide că singura încălcare reținută în sarcina inculpatului este viteza cu care circula, 68 km/h în momentul impactului, poziția victimei care circula pe carosabil mai aproape de axul drumului, circula haotic și avea o alcoolemie destul de mare care coroborată cu vârsta duce la afectarea percepției senzoriale.
În faza cercetării judecătorești s-a efectuat expertiza B. cu expert recomandat S., care a conchis că viteza cu care se deplasa inculpatul era de 41 km/h. Acest lucru s-a stabilit pe baza datelor din tahograf, schițele și planșele efectuate de poliție. Sunt diferențe majore raportat la viteză și se întreabă retoric de ce nu s-a dat credibilitate celor doi experți.
Inculpatului nu i se poate reține nicio culpă, a luat toate măsurile ce puteau fi luate dar victima fiind o persoană în vârstă și în pragul comei alcoolice, circula pe mijlocul drumului, nu avea cum să i se impute vreo culpă.
Pentru aceste motive a solicitat achitarea inculpatului.
Dacă se va trece peste această apărare, a solicitat ca, culpa ce –i va fi reținută să fie minimă, de 10%, care ar consta într-o insuficientă atenție în observarea victimei dând eficiență și circumstanțelor atenuante, să se reducă pedeapsa sub minimum prevăzut de art. 76 lit.d Cp..
Sub aspectul laturii civile a susținut că s-a soluționat greșit, aceasta nu a fost alăturată acțiunii penale, în cauză a fost încheiată o tranzacție și s-a precizat că părțile civile nu mai au pretenții civile.
A solicitat amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
În pronunțare va depune concluzii scrise însoțite de înscrisuri în susținerea motivelor de recurs.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. S-a stabilit cu certitudine vinovăția și culpa inculpatului, din ambele expertize rezultă o viteză peste limita legală, impactul a avut loc foarte aproape de trecerea de pietoni iar diligențele inculpatului nu au fost suficiente. Cu privire la latura civilă a solicitat a se observa că nu a existat constituire de parte civilă.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt și-a însușit concluziile puse de apărătorul său.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.250 din 18.10. 2012, pronunțată de judecătoria Târgu N.,s-a dispus condamnarea inculpatului B. D. fiul lui D. și M. născut la data de 14.11.1973 în . cetățean român, studii liceu. Căsătorit cu 3 copii minori, fără antecedente penale CNP_ domiciliat în mun. Suceava Calea Burdujeni nr. 20 . . la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art 178 al 1,2 cod penal cu aplicarea art 74 lit.a” cod penal raportat la art 76” lit”d” cod penal.
In temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni,termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal.
În temeiul art 71 al 2 cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art 64 al 1 lit”a” teza II și lit”b”cod penal pe durata pedepsei aplicate.
In temeiul art.71 al.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că părțile vătămate L. I., L. N., N. V., U. A.. A. T., O. N., A. M., L. C., L. V., L. M., L. I. și L. P. M. domiciliați în C.. Răucești . cu domiciliul ales la cabinet A. L. F. mun. Iași . parter jud. Iași nu s-au constituit părți civile.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N. nr. 398/P/2011 din 09.12.2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg .N. sub nr._, s-a disjuns punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. D. fiul lui D. și M. născut la data de 14.11.1973 în loc. Verești jud. Suceava pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 al 1,2 cod penal.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că la data de 26.02.2011 în jurul orei 18,50 în timp ce inculpatul B. D. conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ proprietatea . Suceava pe DN 15 C pe direcția Brusturi – Tg. N. în localitatea Oglinzi ., înaintea unei treceri de pietoni la o distanță de aproximativ 1,4 m semnalizată prin indicator și marcaj de traversare pentru pietoni în condiții de drum nefavorabile ( carosabil umed) și vizibilitate redusă pe timp de noapte, după intersectarea cu un autovehicul care circula din sens opus a observat la mică distanță pietonul L. I. care avea o alcoolemie de 2,6%0 îmbrăcat cu haine de culoare închisă și care traversase o porțiune de carosabil și se oprise la o distanță de aproximativ 0,5 m față de axul drumului, pe sensul de deplasare a autovehiculului. Conducătorul auto a intrat în manevra de evitare prin frânare și viraj la stânga însă a surprins pietonul acroșându-l cu partea dreaptă față a utilitarei în zona barei de protecție față, a grilei de mască față a farului dreapta și lămpii de semnalizare dreaptă proiectându-l în șanțul din partea dreaptă a carosabilului la o distanță de aproximativ 0,.8 m față de acostamentul din dreapta al acestuia. După impact autoturismul s-a deplasat către stânga pătrunzând pe contrasens oprindu-se pe partea stângă a părții carosabile cu fața către Tg.N..
În urma impactului a rezultat decesul lui L. I..
Conform raportului de necropsie nr. 66 din 27.02.2011 moartea numitului L. I. s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu fractură craniană și leziuni consecutive grave ale creierului și meningelui, între leziunile cranio-cerebrale și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
De asemenea s-a mai reținut că sângele recoltat de la victimă conținea 2,69%0 alcool etilic.
Așa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expertul tehnic O. Ș. în momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat circula cu viteza de 68 KM/h, această viteză rezultând din analiza palierului de viteză din graficul ce reprezintă intervalul de viteză raportat la timp extras din memoria aparatului digital tahograf montat pe autovehicul.
Față de această viteză și având în vedere schița locului accidentului și procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că primele cioburi de sticlă provocate pe carosabil au fost identificate la 4,1 m față de trecerea de pietoni precum și calculul efectuat de expertul tehnic, instanța a reținut că poziția pietonului înainte de producerea accidentului a fost la aproximativ 1,4 m înainte de marcajul de traversare pentru pietoni pe sensul de mers Brusturi- Tg N. la 0,5m față de axul drumului, astfel că nu s-a reținut susținerea inculpatului că impactul a avut loc după trecerea de pietoni.
Instanța a mai reținut că inculpatul circulând cu viteza de 68 km/h a încălcat prevederile cuprinse în art. 49 al. 1 din OUG 195/2002 conform cu care limita maximă de viteză în localitate este de 50 KM/h.
În cauză s-a efectuat o nouă expertiză tehnică auto de către expertul tehnic B. I. .
Prin această expertiză nu s-au infirmat concluziile expertizei tehnice efectuate în cursul urmăririi penale cu privire la viteza autovehiculului, arătându-se că înainte de a începe frânarea efectivă autovehiculul circula cu viteza de 67 Km/h.
Instanța nu a reținut concluziile expertului tehnic B. I. prin care s-a arătat că locul impactului a fost la o distanță de 2,7 m după marcajul „trecere pietoni” apreciind că modul în care s-a stabilit locului impactului de către expertul tehnic Ș. O. care a avut în vedere schița locului accidentului și procesul verbal de cercetare la fața locului este cel corect.
Martora B. A. audiată în instanță a arătat următoarele:
Se afla în mașină cu inculpatul în dreapta acestuia, coborând în vale, din față venea o mașină și atunci soțul său a redus viteza și a aprins luminile de întâlnire.
După ce a trecut acea mașină soțul său a aprins luminile de drum și atunci a văzut o persoană cu fața spre ei și foarte aproape de axul drumului. Soțul său a frânat încercând să evite contactul pe partea stângă și deși a pătruns pe contrasens a lovit cu partea dreaptă, victima.Acest incident s-a întâmplat cu 14-15 m de după trecerea de pietoni.
Instanța nu a reținut susținerea martorei, că impactul cu victima a avut loc cu 10-15 m după trecerea de pietoni având în vedere că aceasta nu se corelează cu celelalte probe administrate în cauză.
Situația de fapt astfel reținută, a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului din 26.02.2011, schița locului producerii accidentului, concluziile raportului de necropsie nr. 66/27.02.2011, concluziile rapoartelor de expertiză tehnică auto întocmite de experții tehnici Ș. O. și B. I., în parte declarația martorei B. A., coroborate cu declarația inculpatului care recunoaște în parte săvârșirea faptelor.
În atare context, instanța a reținut, față de probatoriul administrat și prezentat anterior, că săvârșirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind și linia de raționament a curții europene de contencios al drepturilor omului de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul național nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste și arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
În drept faptele inculpatului au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev,. de art 178 al 1,2 cod penal cu aplicarea art 74 lit”a” cod penal raportat la art 76 lit”d” cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 cod penal.-
Având în vedere atitudinea acestuia după săvârșirea faptelor, de recunoaștere și regret a reținut în favoarea sa, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit „c”cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată sub minimul special ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 cod penal.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată de instanță nu depășește 2 ani, iar instanța a apreciat că scopul pedepsei, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, a dispune suspendarea condiționată a executării pedepse, potrivit art. 81 cod penal.
În temeiul art 14,346 cod proc. penală s-a luat act că părțile vătămate L. I., L. N., N. V., U. A., A. T., O. N., A. M., L. C., L. V., L. M., L. I. și L. P. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. D., susținerea motivelor fiind făcută de apărătorul ales al acestuia și consemnată în mod detaliat în preambulul hotărârii, astfel că nu se va mai relua și în considerente.
În principal, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d Cod procedură penală,întrucât acesta nu are nici o culpă în producerea accidentului, neavând cum să-l evite.
În subsidiar, a solicitat reținerea culpei majore a victimei în producerea accidentului, în raport de care să se reducă substanțial pedeapsa aplicată.
Instanța de control judiciar, analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit o situația de fapt corectă, în raport de care a dat faptei comise de către inculpat, o încadrare juridică legală, respectiv aceea de ucidere din culpă, prev. de artg.178 alin.1,2 Cod penal.
Apărarea inculpatul că nu are nicio culpă în producerea accidentului care a condus la decesul victimei L. I., nu poate fi primită, din următoarele considerente:
Inculpatul B. D., circula în momentele premergătoare accidentului ,cu o viteză de 68 km/h, stabilindu-se că impactul cu victima, s-a produs în timpul întârzierilor involuntare,respectiv la sfârșitul timpului de reacție al șoferului și începutul întârzierilor mecanice ale sistemului de frânare, astfel încât,accidentul nu putea fi evitat de către conducătorul autoturismului prin manevra de frânare a acestuia.Totodată, s-a stabilit poziția pietonului pe carosabil înainte de producerea impactului cu autovehiculul, aceasta fiind la cca.1,4 metri înainte de marcajul de traversare pentru pietoni pe sensul de mers Brusturi-Tg.N., la cca. 50 de c. față de axul drumului.
Raportat la constatarea susmenționată, s-a concluzionat că inculpatul în calitate de conducător auto nu a respectat dispozițiile art.49 alin.(1) OUG 195/2002,care prevede că „Limita de viteză în localități este de 50 Km/h”.
Referitor la viteza cu care circula mașina condusă de către inculpat, se constată că nu există nici o contradicție între cele două expertize efectuate în cauză, respectiv prima efectuată în faza de urmărire penală și ce-a de a două efectuată în faza cercetării judecătorești.
Sub acest aspect, în expertiza efectuată la instanța de fond,referitor la obiectivul nr.2 stabilit de către instanță, care era viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpat și dacă aceasta era corespunzătoare condițiilor de trafic și vizibilitate la data accidentului, se răspunde astfel:
„După .,autoutilitara, a mai circulat cca 410 metri cu viteza cuprinsă între 70-65,85 km/h, după care a intrat într-un proces de frânare efectivă,până la oprire.
În condițiile în care,traficul n u era intens, drumul avea carosabil umed, vizibilitatea era redusă, condițiile de trafic impuneau măsuri de precauție suplimentare,iar în raport de indicatoarele de avertizare,până în momentul frânării efective,autoutilitara s-a deplasat cu viteză necorespunzătoare, în condițiile în care trebuia să se deplaseze cu viteza maximă de 30 km/h”
Totodată, la capitolul V din expertiza efectuată în faza cercetării judecătorești, respectiv,enumerarea dispozițiilor legale încălcate de conducătorul auto B. D.,se precizează că acestea au fost următoarele:
-art.49 alin.1 din OUG 195/2002, modificată, referitor la nerespectarea limitei de viteză de 50 km./h din localități;
-art.114 alin.2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002,respectiv că „Pe timpul nopții, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora, sunt obligați ca de la o distanță de cel puțin 200 metri, să folosească luminile de întâlnire,concomitent cu reducerea vitezei”
-art.121 alin.1 din același regulament și anume „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus”
-art.123 lit.h din Regulament, care stabilește:”Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30/Km în următoarele situații:
h)-în zona de acțiune a indicatorului de avertizare”Copii”, în intervalul 7,00-22,00”.
De asemenea, aceeași expertiză, tot la capitolul V,indică și dispozițiile legale încălcate de pieton, respectiv victima accidentului L. I. și anume:
-Art.72 alin.2 din O.U.G.195/2002,”Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule,numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate,marcate și semnalizate corespunzător.”
-Art.72 alin.3 din același act normativ:”Traversarea drumului public de către pietoni, se face perpendicular pe axa acestuia,numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora în localități, pe la colțul străzii,numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic”.
-Art.166 din Regulament:”Pe timp de noapte, pietonul care circulă pa partea carosabilă a drumului,care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte, accesorii fluorescent-reflectorizante, sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri”.
-Art.167 alin .1 lit.d din Regulament: „Se interzice pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise”.
Curtea, constată ,deși instanța de fond reține în considerentele hotărârii atât dispozițiile legale nerespectate de inculpat, dar și de către victimă,,nu face nicio apreciere cu privire la gradul de culpă al acesteia din urmă, astfel încât consideră că se impune sub acest aspect, admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, considerând că accidentul s-a datorat și culpei concurente a victimei, va reduce pedeapsa aplicată, de la 1 an și 6 luni, la 1 an închisoare.
Având în vedere că instanța de fond a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, urmare reducerii pedepsei, corespunzător, se va reduce și termenul de încercare.
Celelalte mențiuni ale hotărârii atacate, vor fi menținute.
Se va lua act că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală;
Admite recursul declarat de inculpatul B. Dorinei, împotriva sentinței penale nr.250 din 18 octombrie 2012,pronunțată de Judecătoria Târgu N., doar cu privire la cuantumul pedepsei și durata termenului de încercare.
Casează sentința recurată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și pe fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului, de la 1 an și 6 luni închisoare, la l(un) an închisoare.
Reduce termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni, la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței susmenționate.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. V. I.
P. D.
GREFIER,
P. G.
red. sent.F. Sîrghiuță
red. dec. recurs V.I.
tehnored. P.G.
3 ex., 28.02.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1345/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 518/2013. Curtea de... → |
|---|
