Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 562/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 2961/291/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 562/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -N. C. I.
JUDECĂTOR -D. P.
JUDECĂTOR -B. A.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror C. E.
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul D. I., împotriva sentinței penale nr. 54 din 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria R., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-inculpat D. I., lipsă la termenul de azi, avocat oficiu C. B..
Procedura este completă.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
S-a pus în discutie cererea de amânare depusă la dosar de recurentul-inculpat prin care solicită acordarea unui termen pentru angajare apărător.
Avocat oficiu C. B., lasă la aprecierea instanței cererea de amânare depusă și acordarea unui termen în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită acordarea unui termen față de cererea de amânare depusă pentru apărare.
Curtea, constată că față de data primirii citației de către inculpat-respectiv 01.04.2013, iar la data de 11.04.2013 s-a fixat termen pentru soluționarea cererii privind prelungirea dreptului de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice, astfel inculpatul avea suficient timp să-și angajeze apărător, fapt pentru care respinge cererea de amânare depusă de acesta.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată si s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu C. B. pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale, reținerea spre rejudecare a cauzei și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b C.pr.penală raportat la art.11 pct.2 lit.a C.pr.penală întrucât se consideră nevinovat de comiterea faptei reținute, cu precizarea cî sotia se afla la volanul masinii iar el se afla pe bancheta din spate. Solicită înlăturarea declaratiei martorului B. V. întrucât era incompatibil să dea declaratie atât timp cât era lucrător de politie si făcea cercetări în cauză și de asemenea se impune a fi înlăturate si declaratiile celorlalti martori-tot lucrători de politie.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondurile M.J. potrivit referatului depus, avizat de instanță și față de care s-a dispus plata onorariului în cuantum de 200 lei.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză, corect s-a dispus condamnarea inculpatului si au fost înlăturate apărările acestuia deoarece raportat la probele administrate, împrejurările de comitere a faptei si modalitatea de săvârsire rezultă vinovăția inculpatului.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin sentința penală nr. 54 din data de 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:
Pentru săvârșirea infracțiunii de refuz a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, condamnarea inculpatului D. I., fiul lui M. și A., născut la 08.12.1968 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., studii – 10 clase+ școală profesională, fără ocupație, starea civilă – căsătorit, posedă antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod proc. Penală s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului și îi pune acestuia în vedere dispozițiile art. 82 Cod penal, referitoare la durata termenului de încercare, și anume 4 (patru) ani . S-a pus, de asemenea, în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc. Penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 171/P/2012 din 18.06.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 28.06.2012, P. de pe lângă această instanță a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. I., fiul lui M. și A., născut la 08.12.1968 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., studii – 10 clase+ școală profesională, fără ocupație, starea civilă – căsătorit, posedă antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată.
S-a reținut prin actul de sesizare că în noaptea de 07.01.2012, inculpatul a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, iar ulterior când a fost prezentat la Spitalul Municipal R. a refuzat prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul se deplasa în noaptea zilei de 07.01.2012, în jurul orei 02,10 la volanul autoturismul marca Mercedes Benz (autovehicul prevăzut cu volanul pe dreapta) înmatriculat sub nr. 01KK111, pe . C., însoțit de soția acestuia Anișoara L., când a fost oprit de organele de poliție aflate în executarea serviciului de supraveghere și control al traficului rutier. Întrucât inculpatul emana vapori de alcool, organele de poliție i-au solicitat să efectueze testarea cu aparatul etilotest dar acesta a refuzat, devenind recalcitrant și indicându-i soției sale să susțină că ea a condus autoturismul. Datorită faptului că inculpatul s-a împotrivit deplasării la Spitalul municipal R., încercând să fugă de la locul depistării, s-a procedat la încătușarea acestuia și conducerea spre unitatea spitalicească. Ajuns la Spitalul mun. R. inculpatul a adoptat aceeași poziție de negare și a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect consemnat în Buletinul de examinare clinică și în procesul verbal întocmit cu acest prilej de către organele de cercetare penală.
Inculpatul D. I. nu recunoaște savârșirea faptei afirmând că nu a condus autoturismul marca Mercedez în seara zilei de 07.01.2012, că la volanul acestuia se afla soția lui, el având calitatea de pasager aflat pe bancheta din spate, partea dreapta a autoturismului.
Aceeași susținere o are si soția acestuia, numita D. Anișoara L. care afirmă că soțul acesteia se afla pe bancheta din spate a autoturismului dar această declarație este în contradicție cu probatoriul administrat în cauză.
Organele de poliție care au constatat fapta, respectiv comisar șef A. C., comisar de poliție A. C. E. și agent de poliție B. V. au întocmit rapoarte în care se menționează faptul că au perceput în mod direct și neechivoc că inculpatul D. I. conducea autoturismul menționat( cu volanul pe dreapta) iar soția acestuia se afla pe scaunul din partea stîngă fața în calitate de pasager.
Conform raportului întocmit de comisar A. C., ,,după efectuarea semnalului regulamentar al agentului de poliție, conducătorul auto a virat dreapta și a oprit în fața primului imobil de lângă intersecție, după care conducătorul auto, respectiv un bărbat a coborât din partea dreaptă a autovehiculului prevăzut cu volan pe dreapta. Soția conducătorului auto se afla pe partea stângă față a autoturismului, pe locul pasagerului,,.
Urmare a planului de acțiune întocmit de către I.P.J. N., echipajul alcătuit din organele de poliție A. C., A. C. și B. V. au fost planificați să acționeze pe linia combaterii principalelor cauze generatoare de accidente în intervalul orar 18-22, în noaptea de 07/08.01.2012, pe direcția Piatra N.- R.- Sagna C. iar aceștia nu au săvârșit nici un abuz cu prilejul încheierii procesului verbal de constatare a infracțiunii.
Întrucât depistarea inculpatului a avut loc la o ora târzie iar traficul era inexistent, organele de politie nu au identificat martori oculari sau martori asistenți.
La data de 17 mai 2012( după aproximativ 5 luni de la săvârșirea faptei) inculpatul D. I. se prezintă la P. de pe lângă Judecătoria R. solicitând audierea unei persoane în compania căreia s-ar fi aflat în cursul serii de 07.01.2012 și pe perioada deplasării sale cu autoturismul menționat.
La data de 18 mai 2012, a fost audiat martorul M. V. A. care susține că în seara de 07.01.2012 s-a înțeles cu inculpatul să participe la onomastica unui prieten aflat în mun. R. iar deplasarea a făcut-o cu autoturismul proprietate în spatele autoturismului inculpatului la volanul căruia se afla soția acestuia. In momentul în care inculpatul a fost oprit de către organele de politie acesta și-a continuat drumul fără să mai fie interesat de problemele apărute ale acestuia.
Având în vedere solicitarea inculpatului de audiere a martorului atât de târziu deși a avut posibilitatea în timpul audierilor sale în fața organelor de poliție, de indiciile temeinice că martorul este părtinitor explicată prin existența unei relații de prietenie încercând să inducă în eroare organele de cercetare penală cu intenția clară de a înlătura tragerea la răspundere penală a inculpatului rezultă că declarația acestuia este nesinceră și în contradicție cu materialul probator.
Instanța a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 25 și art. 30 Cod proc. penală.
Apărările inculpatului
În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră, nerecunoscând că a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice așa încât a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect consemnat în Buletinul de examinare clinică și în procesul verbal întocmit cu acest prilej de către organele de cercetare penală.
În cursul judecății inculpatul a învederat același lucru, că nu el a condus autoturismul, ci soția sa, solicitând în apărare, audierea ca martori a soției sale, D. Anișoara L. și a amicului său, M. V. A., a depus înscrisuri în circumstanțiere, fotografii ( filele 92-93). Prin apărător ales, inculpatul s-a opus audierii ca martori a polițiștilor care au constatat nemijlocit fapta, respectiv comisar șef A. C., comisar de poliție A. C. E. și agent de poliție Babată V..
Probe
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului și dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală, s-a dispus audierea nemijlocită a martorilor din lucrări în fața instanței, fiind audiați ca martori soția inculpatului, D. Anișoara L. (fila 89), polițiștii care au constatat nemijlocit fapta, respectiv comisar șef A. C.( filele 48-49), comisar de poliție A. C. E.( fila 51) și agent de poliție Babată V.( fila 52), B. G. ( fila 67) și C. C. ( fila 50). Martorul M. V. A. propus de inculpat în dovedirea situației de fapt și amicul acestuia, deși a fost citat la nenumărate termene, chir și cu mandat de aducere nu s-a prezentat în fața instanței, constatându-se în final imposibilitatea audierii lui nemijlocite.
Inculpatul a depus la dosar în acte în circumstanțiere .
Situația de fapt reținută de instanță
La data de 07.01.2012 comisar șef A. C., comisar de poliție A. C. E. și agent de poliție Babată V. se aflau în executarea serviciului de supraveghere, îndrumare și control trafic rutier în cadrul unei acțiuni organizate la nivelul județului N. pe linia combaterii consumului de alcool de către conducătorii de autovehicule, pe . C.. Autospeciala de poliție se afla staționată în fața primăriei comunei C. orientată cu fața către DN2( E85), moment în care dinspre acel drum se apropia inculpatul aflat la volanul autoturismul marca Mercedes Benz (autovehicul prevăzut cu volanul pe dreapta) înmatriculat sub nr. 01KK111, iar pe bancheta din stânga față era soția acestuia Anișoara L.. Agentul principal de poliție B. V. i-a făcut semn să oprească, autoturismul a trecut pe lângă agent, a virat dreapta și după intersecție a oprit pe partea dreaptă.
Autoturismul a trecut pe lângă agent în centrul intersecției, moment în care a observat clar și fără vreun dubiu că la volanul autoturismului, în partea dreaptă era inculpatul. Agentul principal de poliție B. V. s-a dus prin fața mașinii și i-a cerut actele, iar inculpatul se afla tot la volan și i-a înmânat actele, întrebându-l de unde sunt că nu-i cunoaște.
Întrucât inculpatul emana vapori de alcool, i s-a solicitat să efectueze testarea cu aparatul etilotest dar acesta a refuzat, s-a dat jos din mașină s-a rugat să-l ierte și să nu-i întocmească proces verbal. Văzând că este refuzat a spus că nu recunoaște că el a condus autoturismul, nu are nimeni ce să-i facă și nu se poate dovedi contrariul pentru că nu sunt martori.
Când inculpatul s-a dat jos de la volanul autoturismului și spunea că refuză să fie testat cu aparatul etilotest s-a apropiat și comisarul A. C. E. care i-a explicat consecințele și văzând în continuare opoziția fermă a inculpatului s-a apropiat de autoturism și comisarul șef A. C.. Cu toții au observat că inculpatul a condus autoturismul și nu a existat nici cel mai mic dubiu că la volanul autoturismului se afla soția acestuia.
Susținerile inculpatului că la volan se afla soția acestuia nu este confirmată decât de dânsa și de inculpat. Mai arată că după ce a oprit autoturismul, soția inculpatului s-a dat jos de la volan, înainte de a ajunge agentul de poliție la autoturism, deși această atitudine, contravine regulilor de circulație.
S-a mai susținut de inculpat că locul nu era destul de iluminat, deși în fața primăriei locul este bine iluminat și toți trei agenți de poliție l-au văzut bine pe inculpat aflat la volanul autoturismului.
De asemenea, acesta era la volan când a oprit autoturismul și s-a apropiat agentul principal de poliție B. V. care s-a dus prin fața mașinii și i-a cerut actele însă, văzând că se insistă în sancționarea lui, inculpatul a protestat spunând că nu el a condus, ci soția și cum nu sunt martori nu au ce să-i facă.
Inculpatul a devenit recalcitrant și spunea soției sale să susțină că ea a condus autoturismul. Datorită faptului că inculpatul s-a împotrivit deplasării la Spitalul municipal R., încercând să fugă de la locul depistării, s-a procedat la încătușarea acestuia de agentul principal de poliție B. V. și comisarul A. C. E. și conducerea spre unitatea spitalicească. Ajuns la Spitalul mun. R. inculpatul a adoptat aceeași poziție de negare și a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect consemnat în Buletinul de examinare clinică și în procesul verbal întocmit cu acest prilej de către organele de cercetare penală.
În raport cu probele administrate la urmărirea penală, cât și nemijlocit în fața instanței instanța a apreciat că vinovăția acestuia a fost dovedită în mod neechivoc.
În drept
Fapta inculpatului de a refuza a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87alin.5 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Individualizarea pedepsei
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța a ținut seama infracțiunea comisă, de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal, dând eficiență aspectelor referitoare la modul de săvârșire a infracțiunii, la gradul concret relativ ridicat de pericol social rezultat și la circumstanțele personale ale inculpatului. În acest context, s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior, în cauza de față a adoptat o poziție constant nesinceră, negând comiterea infracțiunii.
Instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale. La stabilirea conținutului pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. 3 Cod penal, apreciind că interzicerea drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. d, e Cod penal ar reprezenta o ingerință nejustificată a statului în exercitarea dreptului recunoscut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În același context, instanța a mai reținut și că interzicerea dreptului la vot ar reprezenta, de asemenea, o represiune excesivă, în condițiile în care nu există o legătură între acest drept (recunoscut de art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului) și infracțiune, iar gravitatea redusă a acesteia nu justifică interzicerea dreptului de a alege (în acest sens pronunțându-se Curtea Europeană în cauza C. împotriva României).
Potrivit fișei de cazier rezultă că inculpatul a mai suferit condamnări anterioare dar care nu atrag starea de recidivă.
Apreciind că scopul pedepsei principale, astfel cum este enunțat la art. 52 Cod penal, sub aspect preventiv și coercitiv, poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții restrictive enunțate de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
Potrivit art. 359 Cod proc. penală s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 82 și 83 Cod penal. Pe cale de consecință, conform art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Alte aspecte
Inculpatul a fost îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 349 raportat la art. 191 alin. 1 Cod proc. penală, luând act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 361 Cod proc. penală,
Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul D. I., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel că nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând sentința penală recurată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Curtea consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului care în noaptea de 07.01.2012, după ce condus un autoturism pe drumurile publice, a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, iar ulterior când a fost prezentat la Spitalul Municipal R. a refuzat prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87alin.5 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc dincolo de orice dubiu că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor A. C., A. C. E. și Babată V., polițiștii care au constat nemijlocit fapta.
Faptul că lucrătorii de poliție au fost audiați în calitate de martori, în legătură cu redactarea procesului verbal de constatarea infracțiunii flagrante, nu are semnificația nerespectării dispozițiilor art. 287 alin. 2 cpp. Instanța de judecată, în acest fel, și-a format convingerea pe baza tuturor probelor administrate.
Audierea polițiștilor este admisibilă prin raportare la art. 78 cpp, text în care este definită calitatea de martor.
Astfel, în accepțiunea acestui text de lege, lucrătorul de poliție care a întocmit un act în cursul procesului penal, este persoana care are cunoștință despre fapte și împrejurări pertinente cauzei, de natură să servească la aflarea adevărului, întrucât ei au întocmit procesul verbal în cauză prin propriile percepții și simțuri, având dreptul și obligația, astfel, să explice în condiții de contradictorialitate datele cuprinse în procesul verbal respectiv.
Cum toți acești martori au confirmat fără nici un dubiu că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul, urmează a fi înlăturată declarația martorului D. Anișoara L., soția inculpatului ca subiectivă, fiind evident făcută în vederea disculpării acestuia.
De asemenea, Curtea consideră că sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicată inculpatului, pentru fapta comisă, precum și a modalității de executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în concret al faptei comise ( relațiile sociale care asigură siguranța circulației reutiere ), circumstanțelor reale în care acesta a săvârșit-o, ( a refuzat să se supună recoltării probelor biologice devenind recalcitrant față de organele de poliție și încercând să fugă de la locul depistării în trafic) și urmările produse ca și consecință a săvârșirii acestei infracțiuni ( starea de pericol pentru circulația pe drumurile publice ), precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, care este cunoscut antecedente penale și care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța de fond aplicând o pedeapsă egală cu minimul special.
Curtea apreciază că pedeapsa principală aplicată în cuantum de 2 ani închisoare pentru infracțiunea comisă, cu suspendarea condiționată a executării, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Având în vedere aceste motive, curtea, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul D. I..
Va constata că recurentul inculpat a fost asistați de apărător desemnat din oficiu.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat D. I. împotriva sent. pen. 54/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 cpp obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. I. D. P.
B. A.
GREFIER,
L. G.
Red.s.p.f. B. L.
Red.d.p.r.N.C.I.
Tehnored.L.G./ 11.06.2013.
2 ex.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 98/2013. Curtea... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 29/2013. Curtea de... → |
|---|
