Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 2411/110/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 133
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 20 AUGUST 2013
Completul a fost constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. – președinte secție
JUDECĂTOR : M. A. A.
GREFIER: S. G.
Ministerul Public – Parchetul DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
- legal reprezentat de procuror – B. C.
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de inculpatul V. G., împotriva sentinței penale nr. 213/D/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat P. A., apărător ales, lipsă fiind intimatul-parte civilă A. G..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. A. având cuvântul, a depus la dosar motivele de apel însoțite de practică judiciară și a precizat că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Curtea, a adus la cunoștință apelantului – inculpat prevederile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă da o declarație, i s-a pus în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Apelantul-inculpat a precizat că nu dorește să dea o altă declarație și că se prevalează de prevederile art. 70 al. 2 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, nu a avut alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea a constatat apelul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat P. A. având cuvântul a precizat că apelul inculpatului vizează nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca urmare a respingerii ca nefondată a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
Susține pe larg motivele de apel formulate în scris și arată că pentru stabilirea intgenției trebuie făcută o analiză completă a îmărejurărilor comiterii faptei. În general, intenția de a ucide rezultă din modul în care a fost săvârșită fapta, însă în cauză, din împrejurările săvârșirii faptei nu rezultă vreo intenție a inculpatului de a ucide partea vătămată. În condițiile în care intenția nu rezultă în mod evident din activitatea făptuitorului, pentru existența ei trebuie să se stabilească în ce măsură acesta a prevăzut și a urmărit producerea morții sau cel puțin a acceptat acest rezultat, pentru reținerea infracțiunii de tentativă la omor.
În cauză, nu este relevată intenția inculpatului de a ucide, neexistând niciun indiciu concret care să conducă la o asemenea concluzie. Din probele administrate rezultă săvârșirea de către inculpatul V. G. a unei infracțiuni contra integrității corporale și sănătății victimei, însă nu săvârșirea infracțiunii de omor, pentru care acesta a fost condamnat.
Din concluziile certificatului medico-legal, rezultă că partea vătămată A. G. a necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale, prezentând o plagă suturată hemitorace drept cu hematom subiacent, leziuni care nu i-au pus în pericol viața. Pentru existența tentativei de omor nu este întotdeauna necesar ca leziunile cauzate să pună în primejdie viața victimei, atât timp cât este probată intenția autorului de a ucide victima prin alte mijloace, însă probatoriul administrat exclude orice intenție a inculpatului de a ucide
Așa cum este cunoscut poziția psihică a inculpatului trebuie stabilită în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete și îndeosebi, în raport cu instrumentul vulnerant folosit de inculpat, instrument apt sau nu de a produce moartea, regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), dar și în raport de numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură sau mai multe lovituri aplicate cu mare intensitate), raporturile dintre inculpat și victi.mă anterioare săvârșirii infracțiunii, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii
Toate aceste aspecte trebuie îndeplinite în mod cumulativ și nu trunchiat pentru a se stabili dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativa la omor. În cauză, fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior între inculpat și partea vătămată. Niciun moment inculpatul nu a avut intenția de a lovi partea vătămată, intenția sa a fost de a o speria, ca urmare a comportamentului anterior, când partea vătămată a lovit inculpatul.
Face referire la probatoriul administrat, declarațiile martorilor oculari Prisosche M., Petrenciuc A. și V. G. C. și declarația părții vătămate A. G.. Totodată, precizează că din declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, rezultă că acesta a revenit în bar cu gândul de a speria partea vătămată, de a-i aplica o corecție pentru atitudinea acesteia din urmă cu doar câteva minute, cât și pentru bătaia ce i-a aplicat-o cu două săptămâni înainte.
Prezentă în instanță, partea vătămată a declarat că a dedus că inculpatul a venit cu intenția de a o ucide din discuțiile cu celelalte persoane din bar. Solicită înlăturarea acestor susțineri ale părții vătămate, având în vedere declarația martorului V. G. C., fila 36, care a declarat că nu a auzit niciun moment ca inculpatul să fi amenințat partea vătămată cu moartea. Se impune a se reține starea de provocare, datorată comportamentului necuviincios al victimei. Obiectul folosit a fost o secure, dar având în vedere celelalte aspecte, leziunile produse și celelalte aspecte care nu au fost de o amploare deosebită. Nici un moment martorii oculari nu au arătat că inculpatul a avut intenția dea lovi victima și că acesta s-ar fi ferit.
Referitor la intensitatea loviturilor, arată că dacă inculpatul vroia să suprime viața victimei, putea să-i aplice lovituri repetate, însă nu a dorit decât să-i aplice o corecție. Pentru aceste motive, a solicitat schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal cu reținerea circumstanțelor atenuante.
Referitor la motivarea instanței în care se reține că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, dar ulterior, în momentul respingerii cererii de reținere a circumstanței atenuante legale, arată că inculpatul a revenit în bar cu intenția clară de a-i aplica o corecție victimei pentru atitudinea acesteia și nu de a o ucide.
Solicită admiterea apelului, casarea hotărârii și pe fond, schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului așa cum au solicitat. În situația în care se dispune schimbarea încadrării juridice sau se rețin prev. art. 73 lit. b cod penal, față de considerentele primei instanțe și apreciind că a fost un accident în viața inculpatului, consideră că se poate aplica o pedeapsă de 3 ani cu suspendarea executării sub supraveghere.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a pus concluzii de respingerea apelului, ca nefondat, susținând că inculpatul a folosit la săvârșirea faptei o secure, iar intensitatea loviturilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat. Precizează că intensitatea loviturilor a fost atenuată de îmbrăcămintea victimei și că inculpatul nu se afla sub o puternică emoție. Pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării, între prima acțiune a inculpatului și faptă, nu trebuia să treacă o perioadă mare de timp.
Apelantul-inculpat personal în ultimul cuvânt, a susținut că regretă fapta și că nu a avut intenția de a suprima viața victimei. Solicită admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra apelului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 213/D/18.06.2013 a Tribunalului Bacău s-a respins ca nefondata cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăz. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i C.penal în infracțiunea de lovire sau alte violenta prevăz. de art. 180 al. 2 C.penal cu aplicarea art. 73 lit. b C.penal.
A fost condamnat V. G., pentru comiterea infracțiunilor:
- tentativă la omor calificat prevăz. de art. 20 C.penal rap. la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i C.penal cu aplicarea art. 74 lit. a,c si 76 al. 2 C.penal la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăz. de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.penal;
- ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice prevăz. de art. 321 al. 1 C. penal cu aplicarea art. 74 lit. a,c si 76 lit. d C.penal la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- port, fără drept, de obiect tăietor prevăz. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a,c si 76 lit. e C.penal la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b si 35 al. 1 C.penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsa de executat: 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăz. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.penal.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăz. de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.penal pe durata și în condițiile prevăz. de art. 71 al. 2 C.penal.
Potrivit art. 88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 5.04.2013 la zi.
Conform art. 350 C.pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 rap. la art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitiva a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 118 lit. b C.penal s-a confiscat de la inculpat securea folosită la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a luat act ca partea civila A. G. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
În baza art. 191 al. 1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare (800 lei în faza de urmărire penală și 400 lei în faza cercetării judecătorești).
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bacău a reținut că prin rechizitoriul procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 309/P/2013 din 17.04.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inc. V. G. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice și port fără drept de obiect tăietor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i cod penal, art. 321 al. 1 cod penal și art. 2 al. 1 pct. 1 din Lg. nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal deoarece în seara zilei de 05.04.2013, în jurul orelor 20:45, în timp ce se afla în incinta barului aparținând . din mun. Bacău, ., a purtat fără drept o secure cu care a lovit partea vătămată A. G. în zona capului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale și provocând astfel scandal și tulburând liniștea și ordinea publică.
Din ansamblul probatoriu administrat în cauză, în faza de urmărire penală și în cea a cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de 05.04.2013, în jurul orelor 20:45, după ce a avut un conflict verbal cu partea vătămată A. G. în incinta barului aparținând . situată în Bacău, ., inc. V. G., aflat sub influența băuturilor alcoolice și dorind să se răzbune deoarece cu câteva săptămâni anterior a fost bătut de partea vătămată, a mers la domiciliu, unde s-a înarmat cu o secure cu coadă din lemn în lungime de 0,60 m și lama de 10 cm și a revenit la bar.
Aici a pătruns în incinta barului și s-a apropiat de partea vătămată cu intenția declarată de a o lovi în față (în zona capului) cu securea ce o avea asupra sa, însă victima sesizând pericolul a încercat ca să se ridice de pe scaun, nu a reușit, însă s-a ferit.
Ca urmare a eschivei de evitare inc. V. G. a lovit pe partea vătămată cu tăișul securii în zona umărului drept. lovitura a fost puternică dar consecințele asupra corpului părții vătămate au fost atenuate de hainele cu care era îmbrăcată aceasta (giacă din blue jeans și o flanelă din lână).
Pentru a-l opri pe inculpat din agresiune partea vătămată l-a luat în brațe și cei doi s-au încăierat, rostogolindu-se pe pardoseala localului. Martorul Petrenciuc A. și alți consumatori au intervenit, l-au dezarmat pe inculpat și l-au imobilizat până la sosirea organului de poliție.
În timpul săvârșirii infracțiunii în local se aflau mai multe persoane care în urma scandalului produs și de teamă au părăsit localul fiind totodată indignate de comportamentul violent al inculpatului (de ex. martorul V. G. C.).
Prin faptele sale inculpatul a produs scandal public și a tulburat ordinea și liniștea publică în zona barului.
După ce a fost agresată partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Bacău unde i-au fost acordate primele îngrijiri, nu a fost internată și cu ocazia examinării medicale s-a constatat că prezintă o plagă tăiată liniară de aproximativ 3 cm în zona umărului drept.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-au efectuat fotografii ale părții vătămate cu leziunea suferită ca urmare a lovirii sale de către inculpat cu securea.
Conform certificatului medico-legal nr. 322/08.04.2013 al SML Bacău, partea vătămată A. G. a prezentat diagnosticul de plagă suturată hemitorace drept cu hematom subiacent. Leziunea s-a putut produce prin lovire cu un obiect tăios, posibil topor și necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul V. G. recunoaște faptul că a lovit partea vătămată o singură dată cu securea în zona capului, provocându-i o leziune la umărul drept cu motivarea că a acționat în mod violent cu scopul de a se răzbuna pe aceasta întrucât în aceiași seară și în urmă cu două săptămâni îl amenințase și lovise.
La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere ca mijloace de probă declarațiile părții vătămate, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto, declarațiile martorilor oculari Petrenciuc A., V. G. C., Prisosche M., și O. A., toate coroborate cu declarațiile inculpatului V. G. care a recunoscut comiterea faptelor și le regretă sincer.
În drept faptele inculpatului V. G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice și port fără drept de obiect tăietor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i cod penal, art. 321 al. 1 cod penal și art. 2 al. 1 pct. 1 din Lg. nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal pentru care a dispus condamnarea acestuia.
Instanța nu a reținut apărarea inculpatului precum că fapta comisă de el este de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 cod penal cu scuza provocării și nu de tentativă la omor calificat deoarece infracțiunea de tentativă la omor calificat a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv eventualul deces al victimei,, pe care l-a urmărit prin săvârșirea infracțiunii.
Numai întâmplarea și mișcarea de evitare a loviturii de către partea vătămată a făcut ca urmarea acțiunii agresive a inculpatului să nu aibă consecințe mai grave – decesul victimei.
În asemenea cazuri sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat – securea, intensitatea loviturilor și zona anatomică vizată.
Intensitatea loviturii aplicate de inculpat părții vătămate a fost atenuantă de obiectele de îmbrăcăminte purtate de aceasta respectiv geacă din blue jeans și o flanelă de lână.
Faptul că inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu tăișul securii victimei și nu mai multe lovituri nu prezintă relevanță decât pentru individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului și nicidecum pentru încadrarea juridică a faptei.
Totodată, instanța nu a putut reține nici scuza provocării sub imperiul căruia inculpatul ar fi comis faptele. Pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante legale trebuie ca inculpatul să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții când săvârșește faptele. Ori în prezenta cauză, între inculpat și victimă a avut loc mai întâi o ceartă, începută de partea vătămată, în care părțile s-au înjurat reciproc, după care, inculpatul fiind supărat că tot partea vătămată îi adresează cuvinte jignitoare, deși cu 2 săptămâni anterior A. G. l-a bătut, a plecat acasă din bar, a luat securea și a revenit cu intenția clară de a-i aplica o corecție victimei atât pentru atitudinea din seara de 5.04.2013, cât și pentru bătaia ce i-a aplicat-o cu 2 săptămâni înainte.
Ca atare între momentul așa-zis provocator – insultele și amenințările adresate reciproc de cele 2 părți – și momentul aplicării loviturii cu tăișul securii de către inculpat au trecut 15-20 minute, timp în care inculpatul avea posibilitatea să se liniștească, însă el s-a întors în bar cu intenția clară de a-l ucide pe A. G., aspect rezultat din obiectul cu care s-a înarmat (o secure).
De asemenea, intenția de a ucide rezultă și din faptul că inculpatul nu a lovit victima cu coada securii, ci cu tăișul, iar zona vizată a fost capul ceea ce dovedește că a urmărit moartea acesteia și nu doar o corecție fizică aplicată părții vătămate.
Față de toate acestea, instanța a respins ca nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat în lovire sau alte violențe, cu reținerea art. 73 lit. b cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, gradul concret ridicat de pericol social, gravitatea leziunilor provocate victimei, consecințele ce s-ar fi putut produce dacă victima nu se ferea de lovitura aplicată de inculpat, precum și periculozitatea inculpatului care este infractor primar, este tânăr, conduita bună a acestuia atât anterior săvârșirii infracțiunilor, cât și ulterior, atitudinea sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut și regretă faptele (reținându-se circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a,c cod penal).
Instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate sub minimul special prevăzut de lege este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Infracțiunile fiind comise în stare de concurs real, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 al. 1 cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementată a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 cod penal.
Potrivit art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 5.04.2013 la zi, și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 cod pr. penală.
În baza art. 7 rap. la art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor in Sistemul N. de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitiva a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 118 lit. b C.penal s-a confiscat de la inculpat securea folosită la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
Partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 3000 lei despăgubiri civile.
La termenul din 18.06.2013, partea vătămată a declarat în fața instanței că renunță la pretențiile civile și nu mai dorește niciun ban de la inculpat.
Astfel, instanța a luat act că partea civilă A. G. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, acesta a fost obligat conform art. 191 al. 1 cod pr. penală să plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare din care 800 lei în faza de urmărire penală și 400 lei în faza cercetării judecătorești.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, inculpatul VĂSLUIANU G. pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând greșita încadrare juridică dată faptei comise, nereținerea dispozițiilor privind starea de provocare, și consecință acesteia greșita individualizare a pedepselor aplicate.
Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că apelul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.2 C.pen. , infractorul acționează cu intenția generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. acesta acționează cu intenția de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul cum este cazul de față, relevă - prin natura lor și împrejurările în care au fost comise - că inculpații au avut intenția de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.
Fapta constituie indubitabil tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere; infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unui conflict verbal și injurios care a avut loc anterior în cursul aceleiași zile între inculpat și victimă, urmat de înarmarea acestuia cu un obiect apt de a produce moartea ( o secure), prin aplicarea unei singure lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona capului), aspecte recunoscute de inculpat prin declarația dată la data de 06.04.2013 fila 41 ds. urm. pen.
Dacă, așa cum s-a arătat mai sus, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe făptuitorul acționează cu intenția generală de lovire, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere. Există tentativă de omor, și nu de lovire ori de câte ori infractorul acționează vizând afectarea organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de lovire sau vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
Anumite stări ale infractorului ori devierea loviturii în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.
Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.
Modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de lovire și de a aplica o corecție inculpatului,
Între momentul luării rezoluției infracționale și cel al punerii în aplicare a acesteia, a existat un interval temporal de natură să justifice, pe de o parte, concluzia excluderii actului spontan - care înlătură apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi săvârșit fapta ca o reacție la comportamentul provocator al părții vătămate - iar pe de altă parte, concluzia existenței unei perioade suficiente de timp pentru a reflecta, conștient, asupra posibilelor consecințe cu potențial letal ale respectivului act.
Instanța de fond, pe baza unui amplu material probatoriu, a stabilit o corectă situație de fapt și o justă încadrare juridică, a stabilit că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina lui, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a și fost condamnat.
Starea de fapt, astfel cum în mod minuțios a fost reținută de către prima instanță, este corectă fiind rezultatul coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
În ceea ce privește susținerea apărării potrivit căreia leziunile cauzate nu au fost de natură a pune viața victimei în primejdie, este de observat că cele două noțiuni de „punere în primejdie a vieții” și de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.
Practica instanței supreme a statuat constant că „există tentativă la omor atunci când fapta se realizează prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant într-o zonă vitală chiar și fără a pune în primejdie viața victimei”.
Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b c. pen., săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, constituie circumstanța atenuantă a provocării.
Provocarea trebuie să inducă o stare de surescitare nervoasă (perturbatio animi), cauzată de activitatea provocatorului.
Pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie realizate mai multe condiții, respectiv, existența unei activități de provocare din partea victimei, activitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoție persoanei provocatului, infractorul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea puternice tulburări sau emoții și, respectiv, infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.
Provocarea trebuie să fie determinată prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Săvârșirea unui act de provocare, chiar dacă este de o anumită gravitate, nu este suficientă pentru existența provocării, ci mai trebuie ca acesta să fi determinat o puternică tulburare sau emoție făptuitorului. Activitatea de provocare trebuie să influențeze factorii subiectivi (volitiv și intelectiv) în sensul scurtării procesului psihic ce precede în mod obișnuit comiterea unei fapte și al pierderii parțiale a controlului activității.
Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o conduită necuviincioasă, apărare susținută de inculpat inclusiv în calea de atac a apelului. Pentru incidența art. 73 lit. b c. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca și gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.
Din întreg conținutul probator administrat în cauză,- a se vedea depozițiile martorilor oculari, PETRENCIUC A., fila 24 ds. urm. pen. rezultă fără putere de tăgadă că cel care a declanșat conflictul fizic a fost chiar inculatul, care a și recunoscut de altfel actul de agresivitate. După o încercare eșuată de de a lovi victima în zona vizată, zona capului, cu tăișul securii pe care o ținea în mână, inculpatul a fost imobilizat atât de victimă, de către martorul Petrenciuc A. cât și de ceilalți consumatori care au intervenit în ajutorul victimei, l-au dezarmat pe inculpat și l-au predat organelor de poliție. Acesta a fost și considerentul pentru care inculpatul nu a reușit să-și continue activitatea infracțională și să aplice victimei și alte lovituri, astfel că susținerea inculpatului potrivit căreia nu ar fi acționat cu intenția de a suprima viața victimei și că singur și-ar fi reconsiderat conduita punând capăt actelor de violență nu are suport real nefiind susținută de probele administrate în cauză. Nu agresivitatea victimei a fost în măsură să-i tulbure profund pe inculpat care a acționat de o manieră violentă, cu un corp tăietor apt să suprime viața ci dorința de răzbunare afirmată de inculpat prin aceeași declarație dată în fața organelor de urmărire penală.
Se reține în aceste împrejurări că instanța de fond a apreciat corect asupra probatorului administrat și a reținut o situație de fapt corespunzătoare, inclusiv în ceea ce privește circumstanța atenuantă a scuzei provocării,
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.Pr.P.. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat VĂSLUIANU G. împotriva sentinței penale nr.213/D/18.06.2013 a Tribunalului Bacău.
În temeiul art. 383 alin.1/1 C.pr.pen. corob. cu art. 350 C.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 381 alin.1 C.pr.pen., se va deduce în continuare detenția inculpatului începând cu data de 18.06.2013.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 c. pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.Pr.P.. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat V. G. împotriva sentinței penale nr.213/D/18.06.2013 a Tribunalului Bacău.
În temeiul art. 383 alin.1/1 C.pr.pen. corob. cu art. 350 C.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 381 alin.1 C.pr.pen., deduce în continuare detenția inculpatului începând cu data de 18.06.2013.
În temeiul art. 192 alin.2 C.Pr.P.., obliga inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la cominicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.08.2013, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. C. M. A. A. S. G.
Red.s.p. – CL.D.
Red.d...08.2013
Tehnored. S.G. / 3 ex.
23.08.2013
| ← Infracţiuni la legea cecului. Legea nr. 59/1934. Decizia nr.... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
