Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1276/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1276/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1276/2015
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -D. P.
JUDECĂTOR- C. D.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: M. S.
*
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de către inculpatul C. C. C., împotriva sentinței penale nr. 1067 din data de 03 Iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data 03 decembrie 2015, fiind consemnate prin încheierea din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
1. Inculpatul C. C. C. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1067/2015 a Judecătoriei Bacău criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
2. Actul de sesizare:
2.1. Inculpatul în motivele de apel a arătat următoarele:
A solicitat admiterea apelului, retinerea spre rejudecare si pe fond modificarea sentintei penale cu modificarea modalitătii de executare, aplicând suspendarea conditionată a executării pedepsei, prev. de art.81 Cod penal.
A precizat că la instanta de fond, pozitia inculpatului a fost oscilantă cu privire la fapta săvârsită, dar la termenul de judecată prin declaratia dată a relatat că regretă si recunoaste fapta comisă, precum si faptul că, a gresit.
Precizează că evenimentul la care a fost implicat a fost traumatizant, deoarece nu a avut niciodată probleme cu organele de politie si nu a realizat pe moment. Ulterior a și-a dat seama de consecintele săvârsirii faptei.
3. Circumstanțele cauzei:
3.1.Prin rechizitoriul nr. 4056/2013 din 05.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost trimis în judecată inculpatul C. C. C. în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în esență, următoarele:
În 19.05.2013, ora 19,15 a condus autoturismul marca Renault cu nr de înmatriculare VN =2 WAX pe DJ 119 B prin satul C., . având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90g%0.
3.2. Prima instanță a dispus următoarele:
În temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen. din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu (faptă săvârșită la data de 19.05.2013), din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. C. C., fiul lui I. și T., născut la data de 16.06.1980 în Bacău, domiciliat în ., jud. Bacău, CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii 9 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. 1969.
În temeiul art. 86 indice 1 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, iar, în baza art. 86 indice 2 C. pen. 1969, stabilește un termen de încercare de 4 ani, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 C. pen. 1969, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, preum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacelor lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 alin. 2 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligațiilor impuse.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpat la plata sumei de 970 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 370 lei aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 600 lei aferentă judecății.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
3.3. Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în data de 19.05.2013, în jurul orei 19.15, lucrătorii din cadrul Postului de poliție Măgura au fost sesizați cu privire la producerea unui accident rutier pe DJ 119 B în satul C., .> Deplasându-se la fața locului, organele de cercetare penală au identificat autoturismul marca Renault înmatriculat sub nr._ care intrase într-un parapet metalic. Cu aceiași ocazie, au fost identificați și martori oculari, respectiv numiții A. E., A. I., C. C. P., care au comunicat organelor de cercetare penală că cei doi ocupanți ai autovehicului s-au deplasat în curtea școlii din satul C., indicându-l ca și conducător auto pe inculpatul C. C. C..
Imediat ulterior producerii accidentului, inculpatul a încercat să îl lovească pe martorul A. I. cu o cheie mecanică, pe care a luat-o din portbagaj, după ce a coborât din mașină, întucât acesta din urmă i-a reproșat că a condus în stare de ebrietate și că ar fi putut vătăma vreo persoană. Inculptul a fost oprit de martora C. C. P. să procedeze în acest sens, motiv pentru care s-a îndreptat, împreună cu pasagerul din mașină, spre școala din satul C.. Acest aspect reiese din declarațiile martorilor A. E., A. I., C. C. P. și P. I. (f. 32, 33, 34, 35 dos. u.p.).
În locația indicată, organele de poliție l-au identificat pe inculpatul C. C. C., care era însoțit de martorul C. O. C..
Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante inculpatul C. C. a declarat că el era pasager al autoturismului care fusese condus de un prieten al său, al cărui nume nu îl cunoștea însă.
Inculpatul a susținut același aspect și în fața instanței, cu ocazia audierii sale, precizând că autoturismul a intrat în parapet din cauză că a explodat un cauciuc. Această susținere este infirmată de martora A. E., aflată la locul în respectiv, care a precizat că nu s-a auzit niciun zgomot care să provină de la o explozie, înainte de producerea accidentului de circulație.
În ceea ce privește declarația martorului C. O. C., aceasta a precizat că autoturismul a fost condus de inculpatul C. C. C. în stare de ebrietate (f. 27, 28-29 dos. u.p., f. 54 dos. jud.).
Din declarația acestui martor reiese că producerea accidentului a fost cauzată de conducerea autoturismului, cu viteză mare, de către inculpat, aflat în stare de ebrietate. Acesta a mai arătat că în urma producerii accidentului, doar mașina inculpatului a fost avariată.
Acest martor, dar și martorii A. E. și A. I., au fost audiați în faza de judecată, împrejurare în care au prezentat aceeași situație de fapt, pe care au ilustrat-o în cursul urmăririi penale și care a fost reținută în prezenta hotărâre.
Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, organele de cercetare penală au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest din dotare, rezultând o valoare de 0,97 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere valoarea rezultată, inculpatul C. C. C. a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde i s-a recoltat o probă de sânge la ora 2100, în ceea ce privește cea de-a doua probă acesta refuzând să i se mai preleveze probe biologice.
La data de 21.05.2013 a fost înaintat buletinul de analiză toxicologică acesta arătând o concentrație de 1,90 g‰ alcool pur în sânge pentru prima probă (f. 8 dos. u.p.).
Cu ocazia prezentării în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a refuzat să dea declarații, iar, ulterior, după punerea în mișcare a acțiunii penale, s-a sustras cercetărilor. Acest aspect reiese din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare și din procesul-verbal de verificare din data de 19.11.2013, depuse la dosarul de urmărire penală (f. 37, 38, 39, 40, 41, 42).
Cu toate acestea, inculpatul a înaintat o cerere de probatorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care a solicitat audierea numiților R. I. L. și C. T., în calitate de martori.
Astfel, conform depoziției martorului R. I. L. a rezultat că, în fapt, în data de 19.05.2013, acesta ar fi condus autoturismul marca Renault înmatriculat sub nr._, fiind solicitat de inculpat și adus pe raza satului C. de martorul S. F.. Ulterior producerii accidentului, conform depoziției martorului R. I. L., acesta ar fi părăsit locul coleziunii, deplasându-se în satul Măgura, a doua zi în jurul orei 16, deplasându-se la Poliția mun. Bacău pentru a declara accidentul.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a susținut că acesta a fost motivul pentru care nu a fost identificat la locul săvârșirii faptei persoana care de fapt a condus autoturismul său în acea zi.
De asemenea, martora C. T., mama inculpatului, a precizat că mașina fiului său a fost condusă de martorul R. I. L., întrucât inculpatul era în stare de ebrietate.
Fiind audiat numitul S. F., acesta a precizat că în cursul lunii mai 2013 l-a transportat pe colegul său, R. I. L., pe raza satului C., însă acesta nu își aduce aminte cu precizie data, însă susține că acesta din urmă nu s-a întâlnit cu nicio persoană. Mai mult, conform actelor ridicate de la asigurator, R. I. L. a declarat accidentul la data de 27.05.2013, cu mult timp după data menționată în declarația dată în fața organelor de cercetare penală.
Declarația inculpatului și ale celor doi martori propuși de acesta sunt infirmate de mijloace de probă administrate în cauză, fiind probat că persoana care a condus autoturismul în data respectivă este inculpatul.
Inculpatul, prin apărător a susținut că în cauză nu poate fi vorba despre un accident de circulație, în condițiile în care nu s-a produs vătămarea niciunei persoane și nici distrugerea altor bunuri.
În acest sens, instanța are în vedere prevederile art. 75 din OUG nr. 195/2002 conform cărora „Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:
a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;
b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;
c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.”
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța constată că prin acțiunea ilicită a inculpatului s-a produs un accident de circulație, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de norma juridică enunțată anterior.
Inculpatul, prin apărător, a mai susținut că există incertitudine cu privire la alcoolemia reținută în sarcina acestuia, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați reiese că inculpatul s-a deplasat spre școala din C., având în mână o sticlă de bere de 2,5 litri.
Instanța observă că niciunul dintre martori nu a precizat dacă inculpatul a continuat să consume bere după ce a coborât de la volanul autoturismului.
Cu toate acestea, instanța are în vedere art. 78 din OUG nr. 195/2002 care prevede următoarele:
„(1) Conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe psihoactive după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.
(2) În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.”
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că inculpatul avea la momentul conducerii autoturismului alcoolemia reținută în buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1087/21.05.2013 (f. 8 dos. u.p), legiuitorul înțelegând să îi sancționeze pe conducătorii auto care încearcă să zădărnicească aflarea adevărului printr-o conduită ilicită.
Având în vedere faptul că infracțiunea analizată a fost săvârșită de inculpat la data de 19.05.2013, dată anterioară intrării în vigoare a NCP, se impune analizarea legii penale mai favorabile.
Art. 3 din C. pen. consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând comparativ dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și cele ale art. 336 alin. 1 C. pen., instanța a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a NCP, în raport de următoarele argumente.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanța a constatat că noua reglementare prevede, spre deosebire de OUG nr. 195/2002, alternativ pedeapsa închisorii cu amenda penală, astfel că, sub acest aspect legea nouă ar fi mai favorabilă, în măsura în care instanța s-ar orienta spre aplicarea acestei sancțiuni.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 C. pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
De altfel, infracțiunea de conducere unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta și de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanța a constatat că prin săvârșirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, stare de pericol care este prezumată, fiind vorba despre o infracțiune de pericol.
Instanța a apreciat că valoarea mare a alcoolemiei constatate (1,90 g %0) ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier. De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că din cauza stării de ebrietate în care se afla inculpatul s-a produs un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat doar autoturismul acestuia.
Comportamentul iresponsabil al inculpatului este reflectat și de acțiunea acestuia de a consuma băuturi alcoolice după producerea accidentului de circulație și de părăsire a locului acestuia.
Instanța a reținut faptul că inculpatul nu a colaborat cu organele de urmărire penală și că a refuzat să se prezinte la chemările acestora, după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa. Mai mult, acesta a încercat să influențeze ancheta penală prin propunerea unor martori care au dat declarații în neconcordanță cu realitatea incidentului în cauză.
În schimb, instanța a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală.
Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
4. Dispoziții legale relevante în cauză:
Art. 417 (1) Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Art. 418 (1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. (2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.
Art. 421 Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții:
2. a. admite apelul…
ART. 81
Condițiile de aplicare a suspendării condiționate
Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).
5. Cu privire la admisibilitatea căi de atac:
Curtea constată că apelul declarat în cauză a fost exercitat de inculpat; acesta este enumerat între subiecții procesuali care pot uza de calea de atac „apelul” în dispozițiile art. 409 C. pr. pen.
Apelul declarat in cauză a fost exercitat în termenul procedural prev. de art. 410 alin. 1 C. pr. pen., adică în 10 zile de la data comunicării copiei minutei hotărârii primei instanțe.
6. Analizând hotarârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată următoarele:
Prima instanță în mod just a constatat existența faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul; împrejurările de timp, de mod, de mijloace și scopul comitere acesteia – procurarea unui folos material soției sale-. Probele administrate în cauză relevă la nivelul standardului de efectivitate prev. de art. 396 alin. 1,2 C. pr. pen. existența faptei reținuta ca infracțiune în sarcina inculpatului; imputabilitatea acesteia inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
În atare condiții soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este legală.
Curtea constată că potrivit art. 74 C. pen. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social”.
Prima instanță a făcut aplicarea criteriilor de individualizarea judicară a pedespei aplicate inculpatului dimensionandu-o just prin raportare natura și gravitatea infracțiunii, scopul urmarit, conduita inculpatului în cursul procesului penal și anterior săvârșirii infracțiunii, nivelul de educație,varsta, starea de sanatate, situatia sociala si familială. Astfel că pedeapsa aplicată apare ca fiind apta să aibă efect preventiv educativ, context în care solutia primei instante apare ca fiind temeinică în privința pedepsei aplicate. .
7. Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat:
Curtea constată că inculpatul este angajat in Anglia potrivit înscrisului sub semenătură privată depus la dosar. Acesta a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei reținută prin prezenta ca infracțiune în sarcina sa ceea ce relevă concluzia că atingerea scopurilor pedespei poate fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia pentru executarea pedepsei aplicată.
Curtea constaă că în cauză sunt realizate și condițiile vizând pedeapsa aplicata; aceasta fiind sub limita impusă de art. 81 alin. 1lit. a C. pen. (anterior); în cauză nu este realizată nici condiția negativă prev. de art. 81 lit. b C. pen., adică inculpatul nu a mai fost anterior condamnat. Prin urmare, atât din pespectivă obiectivă, cât și subiectivă sunt realizate condițiile defipte de art. 81 alin. 1 C. pen.(anterior) context în care instanța de apel găsește întemeiată critica inculpatului vizând individualizarea judiciară a excutării pedepsei, drept pentru care o primeiște favorabil reformând sentința penală apelată pe această linie.
Potrivit art. 82 C. pen. (anterior) termenul de încercare este de 3 ani și 6 luni.
8. Față de considerentele expuse Curtea admite apelul inculpatului și în consecință reformează sentința penală apelată potrivit dispozitivului prezentei.
9. Cheltuielile judiciare:
9. 1. Cheltuielile judiciare avansate de stat
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat C. C. C. împotriva sentinței penale nr.1067/2015 din data de 03.07.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale.
Desființează, în parte sentința penală apelată, numai sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și în fond;
În baza art.81 alin.1 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului.
Fixează, în baza art.82 Cod penal din 1969, un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 alin.1 Cod penal din 1969, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea condiționată a pedepsei principale aplicate, dispunând executarea în întregime a acesteia, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se va aplica pentru noua infracțiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. C. D.
GREFIER,
L. G.
Red.s.p.f.M. A.M.
Red.d.p.a. C. D./ 21.12.2015
Tehnored. L.G. / 21.12.2015.
5 ex.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1277/2015. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1186/2015. Curtea de... → |
|---|
