Exercitarea fără drept a unei profesii. Art. 281 C.p.. Decizia nr. 1296/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1296/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1296/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A.
Judecător C. D.
Grefier N. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR – N. S.
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpatul F. N. și persoana vătămată P. Sf. P. P. Berești, împotriva sentinței penale nr. 430 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
1. P. de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul F. N. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 430/2015 a Judecătoriei Bacău criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
2. Actul de sesizare:
2.1. În motivele de apel procurorul a arătat următoarele:
Sentința penală sus-menționată este nelegală sub aspectul termenului de încercare și omisiunii anulării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă anterior.
În primul rând, față de infracțiunea săvârșită de inculpat s-a reținut că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. 1969, scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 82 C pen. 1969 „durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani". În raport de aceste dispoziții și pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată de instanța de fond inculpatului F. N. rezultă că termenul de încercare stabilit este superior valorii maxime îngăduite de legea penală, astfel se impune reducerea acestuia la 2 ani și 10 luni.
În al doilea rând, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de un an închisoare, tot cu suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 281, art. 286 și art. 287 C. pen. 1969 prin Sentința penală nr. 1314/01.07.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia Penală nr. 1354/16.12.2013 a Curții de Apel Bacău.
Faptele constând în exercitarea fără drept a atribuțiilor specifice profesiei de preot au fost comise, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, în perioada 02.03._14, datele calendaristice ale întocmirii celor două rechizitorii. Față de specificul infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii ce presupune comiterea fiecărui act material în formă continuă însă în același timp, față de ansamblul activității infracționale, să aibă un caracter continuat, rezultă că aceasta cunoaște atât momentul consumării cât și pe cel al epuizării. Cum exercitarea fără drept a activităților religioase de către inculpat, pentru care a fost antrenată răspunderea sa penală în prezenta cauză, a debutat anterior rămânerii definitive a condamnării prin Sentința penală nr. 1314/01.07.2013 a Judecătoriei Bacău, însă s-a epuizat după acest moment, reiese că sunt incidente dispozițiile art. 85 C. pen. 1969 referitoare la anularea suspendării condiționate. în raport de momentul consumării - ce trebuie avut în vedere - a infracțiunii judecată în prezentul dosar, aceasta este concurentă cu cea care a făcut obiectul Sentinței penale nr. 1314/01.07.2013.
2.2. Inculpatul în motivele de apel a arătat următoarele:
Instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică, în materie, nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte.
In acest sens s-au exprimat în mod unitar si convergent, inclusiv Convenția Europeană a Drepturilor Omului (in Art. 6 alin. I ), H.G. nr. 53/2008 - Statutul B.O.R., Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (capitolul IV), Decizia Curții Constituționale nr. 640/10.06.2008, Decizia CEDO - in Cauza Tyler Tomson contra Regatului Unit al Marii Britanii.
Pe fondul cauzei, plecând de la textul de lege privind infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 348 Cod penal, exercitarea fără drept a unei profesii, arată că atât exercitarea fără drept cât și exercitarea în alte condiții decât cele legale a unei profesii sau a unei activități pentru care legea cere autorizație realizează elementul material al infracțiunii numai dacă legea specială prevede că săvârșirea unei astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale.
3. Circumstanțele cauzei:
3.1.Prin rechizitoriul nr. 2145/2012 din 29.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost trimis în judecată inculpatul F. N. în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunea exercitarea fără drept a unei profesii prev. și ped. de art. 281 C. pen(anterior) rap. la rt. 23 alin. 4 din Legea nr. 486/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.(anterior).
S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în esență, următoarele:
Inculpatul după ce a fost caterisit prin sentința nr. 7/19.07.2010 a Consorțiului Eparhial al Arhiepiscopiei R. și Bacăului pierzând dreptul de a exercita profesia de preot a continuat să exercite activități care intră în atribuțiile acestei funcții slujbe, cununii, botezuri.
3.2. Prima instanță a dispus următoarele:
În baza art. 281 C.p. de la 1969 cu referire la art. 230 alin. 4 Legea 489/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. de la 1969 a fost condamnat inculpatul F. N., fiul lui A. și V., n. 18.11.1975 în București, Sector 3, domiciliat în com. Sascut, ., CNP_ la pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b C.p. de la 1969.
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii precum și executarea pedepselor accesorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. de la 1969 a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării.
S-au respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate în cauză.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
3.3. Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut următoarele:Inculpatul F. N. a fost hirotonisit în anul 1996 ca preot de A. R. și Bacăului, desfășurându-și activitatea la biserica cu hramul Sf. P. din satul Berești, ..
La data de 19.07.2010 Consistoriului Eparhial al Arhiepiscopiei R. și Bacăului, prin sentința nr. 7 a dispus caterisirea preotului F. N., sentința rămânând definitivă în termen de 15 zile de la comunicare, prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Din actele de la dosar rezultă că această sentință i-a fost adusă la cunoștință inculpatului la 20.07.2010 de către reprezentanții Arhiescopiei R. și Bacăului prin înmânarea unui exemplar al sentinței inculpatului F. N..
Evacuarea inculpatului F. N. din Biserica Sf. P. din satul Berești, ., a avut loc la data de 21.06.2012, în baza s.civ.115/2011 pronunțată în dosarul nr._/180/2010 a Judecătoriei Bacău.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul F. N., ulterior datei de 21.06.2012 a continuat să oficieze slujbe și servicii religioase până la sfârșitul lunii iulie 2012 în incinta Bisericii Sf. P. din Sascut, iar ulterior lunii iulie 2012 în mod repetat a exercitat atribuțiile specifice profesiei de preot la domiciliul din satul Berești dar și servicii religioase ( botezuri, cununii, pomeniri) la locuințele sătenilor din satul Berești.
Aceste aspecte sunt confirmate de depozițiile martorilor P. B.-M., Deja N., P. N. și B. V., audiați în cursul urmăririi penale precum și de depozițiile martorilor T. N., Paris M. și P. N., audiați în cursul cercetării judecătorești.
Inculpatul nu a dorit să dea declarații în cursul cercetării judecătorești iar prin probele propuse și administrate (martori, înscrisuri) și-a susținut nevinovăția cu privire la acuzațiile aduse.
Astfel, inculpatul a invocat că activitatea de preot o desfășoară în cadrul „Federației misionare ortodoxe ucrainene din România” și a „Vicariatului ortodox misionar mitropolitan”, situație confirmată și de martorii V. M. C. și T. N., audiați în această calitate în cursul cercetării judecătorești (f. 126-128 dos. inst.).
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cultele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale acestui act normativ, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
Din adresa nr. C-67/29.01.2015 emisă de Secretariatul de Stat pentru Culte rezultă că „Federația misionară ortodoxă ucraineană din România” precum și „Vicariatul ortodox misionar mitropolitan” nu au calitatea de cult sau de asociație religioasă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Prin urmare, în raport de cele expuse, instanța a constatat că exercitarea profesiei de preot de către inculpatul F. N. a avut loc în alte condiții decât cele legale, iar legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale și în consecință sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „exercitare fără drept a unei profesii” prev. de art. 281 C.p. de la 1969 cu referire la art. 23 alin. 4 Legea 489/2006 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. de la 1969, identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu noile reglementări sub aspectul modalității de executare a pedepsei ce urmează a fi stabilită în cauză, precum și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de Codul penal de la 1969, minimul pedepsei închisorii fiind mai mic decât cel prevăzut de noua reglementare.
Așa fiind, s-a respins ca nefondată apărarea inculpatului atât în ce privește excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în analizarea răspunderii juridice a inculpatului cât și în ce privește neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art. 348 n . C.p. cu denumirea marginală „exercitarea fără drept a unei profesii sau activități” la care face referire inculpatul în notele de concluzii scrise depuse la dosar.
Instanța a observat că lista cultelor recunoscute în România nu conține și entitățile invocate de inculpat și contrar celor susținute de acesta, caterisirea are în primul rând un caracter oficial, iar consecința acestei decizii luate de Biserica Ortodoxă Română este pierderea dreptului de a exercita profesia de preot.
De asemenea, instanța nu a contestat dreptul inculpatului la libertatea de conștiință și religie, la dreptul la muncă, la libera alegere a profesiei însă acestea trebuie exercitate în conformitate cu normele constituționale și internaționale la care România este parte.
Ori, exercitarea profesiei de preot de către inculpat în alte condiții decât cele legale constituie infracțiune și angajează răspunderea penală a acestuia.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut în sarcina inculpatului forma de vinovăție a intenției.
La stabilirea duratei pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea inculpatului care rezultă din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penal, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială.
Instanța s-a orientat spre pedeapsa închisorii al cărui cuantum se va situa în limitele prevăzute de textul de lege incriminator.
Natura faptei săvârșite a condus la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b C.p. iar ca modalitate de executare instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cât și a executării pedepselor accesorii.
Scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83C.p. de la 1969 a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată P. „Sf. P.” din comuna Sascut, . s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 de lei reprezentând taxa încasată pentru 5 cununii, 3 botezuri, 2 slujbe de sfințire.
Instanța a observat că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat este o infracțiune de pericol, urmarea imediată neconcretizându-se în mod direct într-un rezultat material efectiv și anume o pagubă materială, astfel că pretențiile civile au fost respinse ca nefondate, partea civilă având posibilitatea de a se adresa instanței civile cu acțiune civilă separată pentru valorificarea pretențiilor sale ce ar putea decurge din activitatea infracțională desfășurată de inculpat.
Nu se justifică, în opinia instanței, nici confiscarea specială a sumei menționate mai sus, astfel cum s-a solicitat de către partea civilă P. „Sf. P.” din comuna Sascut, . întrucât din actele de la dosar nu rezultă date și elemente că inculpatul ar fi încasat respectiva sumă de bani în urma activității infracționale reținute în sarcina sa.
4. Dispoziții legale relevante în cauză:
Art. 417 C. pr. pen.
(1) Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Art. 418 C. pr. pen.
(1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.
Art. 421 C. pr. pen.
Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții:
2.admite apelul…
5. Cu privire la admisibilitatea căi de atac:
Curtea constată că apelurile declarate în cauză au fost exercitate de procuror și inculpat; aceștia sunt enumerați între subiecții procesuali care pot uza de calea de atac „apelul” în dispozițiile art. 409 C. pr. pen.
Apelul declarat in cauză a fost exercitat în termenul procedural prev. de art. 410 alin. 1 C. pr. pen., adică în 10 zile de la data comunicării copiei minutei hotărârii primei instanțe.
6. Analizând hotarârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată următoarele:
Prima instanță în mod just a constatat existența faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul; împrejurările de timp, de mod, de mijloace și scopul comitere acesteia – procurarea unui folos material soției sale-. Probele administrate în cauză relevă la nivelul standardului de afectivitate – al dovezii dincolo de orice îndoială rezonabilă - prev. de art. 396 alin. 1,2 C. pr. pen. existența faptei reținuta ca infracțiune în sarcina inculpatului; imputabilitatea acesteia inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
În atare condiții soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este legală.
7. Apelurile procurorului și a inculpatului:
7.1. Cu privire la critica procurorului vizând individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului:
Curtea constată că inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 1314/2006 a Judecătoriei Bacău –definitivă la 16.12.2013 -.
Prima instanță a omis a se pronunța asupra situației juridice a inculpatului prin raporatare la sentința penală menționată care privește o infracțiune concurentă cu cea din prezenta cauză, dat fiind faptul că data rămânerii ei definitivă este ulterioară momentului consumării infracțiunii dedusă judecății -16.12.2013-.
În atare condiții cele două infracțiuni sunt săvârșite în condițiile concursului ca formă a pluralității de infracțiuni prev. de art. 33 C. pen.(anterior) ca lege penală mai favorabilă aplicabilă în cauză în conformitate cu art. 5 C. pen.
Mai mult instnața de apel observand criterile generale de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului constată că soluția primei instanțe, din această perspectivă apare ca fiind netemeinică. În concret Curtea constată că potrivit art. 74 C. pen. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social”.
Inculpatul deși se afla în cursul procesului penal pentru prima infracțiune a continuat activitatea infracțională pe toată durata acestuia și chiar ulterior condamnanării definitive. Practic nici condamnarea în primă instanță și nici condamnarea definitivă nu a marcat pozitiv atitudinea inculpatului care pur și simplu a nesocotitit legea penală premeditat. Având în vedere aceste împrejurări și modul de comitere a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului Curtea socotește că aplicarea unei pedepse majorate este de natură a conduce la realizare un raport optim între gravitatea acesteia și peroculozitatea infractorului fiind aptă să atingă scopul preventiv-educativ și reconsiderarea pozițiie inculpatului ață de ordinea de drept.
La redozarea pedepsei instanța de apel a avut în vedere nivelul de educație a inculpatului, vârsta acestuia, starea de sănătatea si situația familială și socială astfel cu este evidențiată în înscrisurile de la dosarul cauzei depuse de inculpat.
D. fiind faptul că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt concurente se impune a fi făcută aplicațiunea dispozițiilor art. 85 C. pen. (anteripor) în sensul anulării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1314/2006 a Judecătoriei Bacău –definitivă la 16.12.2013 -.
În baza art. 33 lit. a C. pen. (anterior) comb. cu art. 34 lit. b C. pen. contopește cele două pedepse aplicate inculpatului; pedeapsa rezultantă este 1 an și 8 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în stare de detenție.
Individualizarea judiciară a executării pedepsei se justifică astfel pe considerentul că inculpatul deși anterior i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare condiționată a continuat activitatea infracțională de a aceiași natură ceea ce relevă faptul că atingerea unuia dintre scopurile pedespei –reeducarea inculpatului- nu poate fi atins fără privarea sa de libertate.
Față de considerentele expuse Curtea primește favorabil criticile procurorului și reformează sentința penală apelată potrivit dispozitivului prezentei.
7.2. Cu privire la critica inculpatului vizând necompetența jurisdicțională a instnațelor de judecată:
Curtea constată că în materie penală instanțele de judecată au competență deplină de jurisdicție pe teritoriul Romaniei potrivit art. 3 C. pen.(anterior). Faptul că inculpatul a exercitat fără drept profesia de preot ortodox nu scoate de sub jurisdicția instantelor de judecată activitatea sa ilicit-penală; trimiterile pe care inculpatul le face la decizia Curții Constituționale sunt neavenite în cauză dat fiind că acestea vizează o altă categorie de răspundere juridică și anume răspunderea disciplinară a persoanelor care fac parte din structurile religioase a cultelor legal recunoscute pe teritoriul României și care au organe și proceduri proprii de angajare a acestui tip de răspundere. Prin urmare, critica inculpatului pe această linie nu va fi primită favorabil
7.3. În privința celorlalte critici aduse de inculpat Curtea constată că acesta a exercita profesia de preot în alte condiții decât cele stabilite de Statutul Bisericii Ortodoxe Române. Inculpatul cunoaște condițiile în care poate exercita profesia de preot ortodox, dat fiind faptul că a avut o atare calitate –ulterior i-a fost retrasă-; prin urmare, trimiterile la „acreditarea sa” de către o altă structură religioasă decât cea recunoscută în cadrul Bisericii Ortodoxe Române nu-i justifică activitatea desfășurată prin legitimare normativă.
Iată de ce Curtea nu primește favorabil criticile pe această linie.
8. În privința apelului părții civile P. Sf. P. Berești Curtea constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță nu este susceptibilă de a genera pagube materiale sau morale. Prin urmare, nu poate susține funcțional exercitarea unei acțiuni civile alăturate acțiunii publice ceea ce face ca soluția primei instanțe pe această linie să fie temeinică și legală.
De altfel partea civilă apelantă nu a relevat aspecte care să-i susțină acțiunea civilă și implicit apelul declarat în cauză pe care Curtea nu în primește favorabil.
Pentru aceleași considerente nu va fi primită nici critica procurorului pe latură civilă.
Cu privire la motivele de apel invocate din oficiu:
Nu au fost identificate motive de apel decelabile din oficiu.
9. Față de considerentele expuse Curtea admite apelul procurorului și respinge apelurile inculpatului și a părții civile și în consecință reformează sentința penală apelată potrivit dispozitivului prezentei.
10. Cheltuielile judiciare:
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. cheltuielile judiciare din apel se vor suporta parțial de inculpat și partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
1. În baza art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr.430/2015 a Judecătoriei Bacău și în rejudecare:
2. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului F. N. la 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii exercitarea fără drept a unei profesii prev. și ped. de art. 281 C. pen. (anterior) rap. la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 486/2006 cu aplic. 41 alin. 2 C. pen.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. (anterior).
3. Anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1314/2013 a Judecătoriei Bacău –definitivă la 16.12.2013- în baza art. 85 C. pen.(anterior).
4. În baza art. 33 lit. a C. pen.(anterior) comb. art. 34 lit. b C. pen.(anterior) contopește pedepsele aplicate inculpatului de la pct. 2 și 3; pedeapsa rezultantă 1 an și 2 luni închisoare.
Pedeapsa de executat 1 an și 2 luni închisoare.
4. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.
5. Respinge apelurile declarate de inculpatul F. N. și partea civilă P. Sf. P. -Berești, ca nefondate.
6. Obligă inculpatul și partea civilă la plata sumei de 300 lei, fiecare, către stat cu titlu de cheltuielile judiciare parțiale din apel.
7.Definitivă.
8. Pronunțată în ședință publică astăzi 18.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
S. A. C. D. N. C.
Red.s.p. L. P.
Red.d.a. C.D./4.01.2016
Tehnored. NCC
Ex.7
12.01.2016
| ← Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 1111/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1165/2015.... → |
|---|
