Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 612/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 13036/180/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 612

Ședința publică de la 10 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – B. A.

JUDECĂTOR – N. C. I.

*

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de

procuror – G. M.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 376 din 12.03.2015 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința de judecată din data de 26 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

CURTEA

- deliberând –

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin s.p. nr. 376 din 12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ s-a dispus:

In temeiul art. 396 alin.1,2 Cpp si art. 210 Cp rap. la art. 208 al.1 Cp, art. 209 al.1 lit.i Cp cu aplic. art. 41 al.2 Cp și art. 5 Cp condamnarea inculpatului R. C. fiul lui A. si Lucreția nascut la data de 31.05.1969 in mun. Bacău cu domiciliul în . la pedeapsa principala a închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la plângere prealabilă.

În temeiul art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art.82 C.p., s-a stabilit termenul de încercare pe o durată de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 C.p.

În temeiul art.71 al.1,2 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și b C.p.

În temeiul art.71 al.5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și b C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.25 C.p.p., art.397 C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R. M. suma de 150.000 lei cu titlu de despăgubiri.

În temeiul art.272 C.p.p., s-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei pentru avocat T. Ș..

În temeiul art.274 al 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău nr.4032/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Rachita C., fiul lui A. si L., nascut la data de 31.05.1969 in mun. Bacău jud. Bacău cu domiciliul in . posesor al CI XC nr._, CNP_, pentru săvârșirea infractiunii de furt pedepsit la plângerea prealabilă, prev de art.210 Cp rap la art.208 al 1 209 al.1 lit i CP cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp.

În motivarea actului de sesizare se afirmă că în perioada octombrie 2011-aprilie 2012 prin spargerea lacatului a pătruns într-o magazie situata pe raza . apartinând părtii vătămate Rachita M. de unde a sustras mai multe bunuri utilizate în constructii iar de pe un teren aflat în apropierea magaziei a sustras un număr de aproximativ 6000 boltari bunurile sustrase fiind vândute ,prejudiciul cauzat fiind estimat de către partea vătămata la suma de_ lei.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:

-plangere su declaratii parte vătămata Rachita M..

-proces verbal de cercetare la fata locului si plansă foto.

-declaratii martori Bradatanu M., B. C., Parnica Valeur,Ciotica V., G. D., Docuță N. M. A. E.,H. A.,

-declaratii inculpat Rachita C..

-procese verbale de efectuare a perchezitiilor domiciliare.

Cauza a fost înregistrată la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Bacau la data de 17.02.2014 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Inculpatul în faza de urmărire penala a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că o parte din bunuri le-a vândut cu acordul părții vătămate iar celelalte bunuri pe care le-a vândut erau ale sale.

Inculpatul nu s-a prezentat în instanta spre a fi ascultat si pentru a propune probe în apărare.

I.SOLUȚIONAREA ACȚIUNII PENALE

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține ca inculpatul Răchita C. deține o locuință si o hală pe raza satului Secuieni jud.Bacău, acestea fiind amplasate în apropierea magaziei fratelui său, persoana vătămata R. M.. Din declarația persoanei vătămate rezultă că din această magazie in perioada octombrie 2011-aprilie 2012 inculpatul i-a sustras mai multe bunuri folosite în domeniul constructiilor iar de pe un teren aflat în apropierea magaziei inculpatul a sustras aproximativ 6000 bucati de boltari ciment pe care le-a vândut diferitelor persoane.

In perioada octombrie 2011 –aprilie 2012 inculpatul a vândut numitilor Bradatanu M., B. C., Parnica Valeru,Ciotica V., G. D., Docuta N. M. M. E., bunuri folosite în domeniul constructiilor . De asemenea la punctul de colectare al fierului vechi din ..Bacău au fost identificati un număr de 33 popi metalici recunoscuti de către persoana vătămata bunuri care potrivit declaratiei administratorului punctului de colectare au fost aduse de către inculpat in iarna anului 2012.

In urma efectuării perchezitiilor la domiciliul inculpatului a fost identificata o schela metalica recunoscuta de către partea vătămată ca fiind a sa iar la locuinta concubinei inculpatului numita H. A. au fost identificate 4 dale din beton recunoscute de către persoana vătămata ca fiind sustrase tot din magazia sa.

Declarația inculpatului data in faza de urmărire penală necoroborată cu alte probe nu poate forma convingerea instanței asupra existenței altei situații de fapt decât cea care a fost reținută și expusă pe larg mai sus.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv:

-plangere su declaratii parte vătămata Rachita M..

-proces verbal de cercetare la fata locului si plansă foto.

-declaratii martori Bradatanu M., B. C., Parnica Valeur,Ciotica V., G. D., Docuță N. M. A. E.,H. A.,

-declaratii inculpat Rachita C..

-procese verbale de efectuare a perchezitiilor domiciliare

În drept, fapta inculpatului R. C. care in perioada octombrie 2011-aprilie 2012 prin spargerea lacătului a pătruns într-o magazie situată pe raza . apartinând părții vătămate R. M.-acesta fiindu-i frate, de unde a sustras mai multe bunuri utilizate în constructii iar de pe un teren aflat in apropierea magaziei a sustras un număr de aproximativ 6000 boltari, bunurile sustrase fiind vândute, prejudiciul cauzat fiind estimat de către partea vătămata la suma de_ lei, întruneste elemnetele constitutive ale infractiunii de furt pedepsit la plângere, prev de art.210 Cp raportat la art.208 alin.1 ,art.209 alin.1 lit.i Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp.

In temeiul art.396 C.p.p. constatând dincolo de orice îndoiala rezonabila că fapta există, fiecare constituie infracțiune și că a fost săvârsită de către inculpat, a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că inculpatul R. C. este în vârstă de 44 de ani studii-fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru aceste motive, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisoare într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, că inculpatul, nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanța constatând întrunite condițiile prevăzute de art.81 C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, a stabilit termenul de încercare pe durata prev.de art.82 C.p. și va atrage atenția inculpatului asupra prev.art.83 C.p.

In temeiul art.71 al.1,2 C.p. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II si b C.p.

In temeiul art.71 al.5 C.p. instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II si b C.p. pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei închisorii.

II.SOLUȚIONAREA ACȚIUNII CIVILE

Persoana vătămată R. M. a precizat in cursul urmăririi penale că se constituie parte civila în procesul penal cu suma de_ lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de către inculpat.

Pentru dovedirea pretențiilor partea civilă s-a folosit de probatoriul administrat la urmărirea penala.

Examinând pretențiile părții civile prin prisma probelor administrate, instanța a reținut elementele de fapt și împrejurările care vor fi expuse în continuare .

Cu privire la acțiunea inculpatului ( fapta ilicită respectiv) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părții civile legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia, instanța va avea în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.

Valoarea pagubelor produse părtii civile ca rezultat al săvârșirii infractiunii a fost estimata la_ lei si a rămas nereparata.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere probatoriul administrat la solutionarea actiunii penale.

Potrivit art. 25 din Codul de procedură penală rezolvarea acțiunii civile în procesul penal:

(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.

(2) Când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile.

(3) Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

(4) *** Abrogat

(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

(6) Instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă și în cazul în care moștenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții civile nu își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moștenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) și (2).

Potrivit art 397 Cpp rezolvarea acțiunii civile:

(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.

(2) În cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249 - 254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(3) De asemenea, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor și restabilirii situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 255 și 256.

(4) Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor sunt executorii.

(5) În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

(6) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune și este admisă acțiunea civilă, instanța dispune plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune, potrivit dispozițiilor art. 217.

Prin art. 1357 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că “(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.

(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.” și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și ., de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.

In temeiul art.25 C.p.p., art.397 C.p.p instanța constatând îndeplinite in mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpatului a dispus obligarea acestuia, la repararea pagubei produsă părții civile ca rezultat al săvârșirii infracțiunii.

În temeiul art.272 C.p.p. instanța a dispus plata din fondurile M.J. a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În temeiul art.274 C.p.p. instanța constatând culpa procesuală a inculpatului, a dispus obligarea acestuia, acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat apel inculpatul Răchita C..

Motivele de apel ale inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a sentinței, astfel că nu vor mai fi reluate ci doar analizate.

Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că apelul inculpatului este fondat, urmând a fi admis în următoarele limite:

Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.

Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a inculpatului pentru fapta reținută în actul de sesizare al instanței.

Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului criticată de către acesta prin apărător, Curtea consideră că această pedeapsă stabilită de prima instanță este adecvată, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen 1969., ținându-se cont de gradul de pericol social concret al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise în partea expozitivă a sentinței apelate, gravitatea rezultatelor produse dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care figurează cu antecedente penale, manifestând astfel perseverență infracțională.

Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea (comisă în formă continuată) precum și paguba substanțială produsă ca urmare a desfășurării activității infracționale, Curtea apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la proprietate al persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei principale aplicate de prima instanță, astfel cum s-a solicitat, nu se justifică.

De altfel, reducerea pedepsei ar fi posibilă numai prin reținerea unor circumstanțe atenuante, însă în raport de argumentele mai sus expuse relative la evaluarea criteriilor de individualizare a pedepsei principale aplicate în cauză, Curtea apreciază că nu se impune reținerea unor asemenea circumstanțe.

Sentința primei instanțe este criticabilă în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.

Instanța de apel amintește că pentru ca acțiunea civilă să poate fi exercitată în cadrul procesului penal se cer a fi îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume: a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral; b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul să fie cert; d) prejudiciul să nu fie reparat; e) în cazul persoanelor cu capacitate deplină de exercițiu să existe cerere de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Din analiza cauzei în ceea ce privește latura civilă, respectiv a acțiunii civile exercitată de partea civilă Răchita M., rezultă că instanța de fond în mod judicios și temeinic motivat a stabilit existența prejudiciului material produs prin fapta penală dedusă judecății asupra părții civile.

Curtea reamintește că în materia răspunderii civile delictuale ce izvorăște din săvârșirea unei fapte penale, sarcina probei incumbă părții civile care a suferit prejudiciul, astfel că întinderea acestuia va fi stabilită corespunzător cu elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă propuse în dovedirea pretențiilor solicitate.

În acord cu opinia apărătorului inculpatului, Curtea remarcă că prima instanță nu a cuantificat corect întinderea prejudiciului material cauzat părții civile, obligând inculpatul să plătească acesteia suma solicitată în cererea de constituire de parte civilă, fără ca această întindere a prejudiciului să fie susținută de mijloacele de probă propuse de partea civilă.

Este adevărat că partea civilă nu a făcut proba cu înscrisuri sau cu alte mijloace de probă a contravalorii bunurilor sustrase de inculpat dar ar fi inechitabil că partea civilă să nu fie despăgubită, atât timp cât aceasta în mod cert a suferit un prejudiciu material ca urmare a săvârșirii faptelor de furt supuse judecății comise de inculpat, aspect care rezultă din probele administrate în cauză.

În consecință, Curtea va avea în vedere la stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a faptelor inculpatului prețul obișnuit de piață al materialelor de construcții sustrase de inculpat.

Față de aceste criterii, Curtea constată că se impune acordarea daunelor materiale în sumă de 30.000 lei apărând ca fiind într-un cuantum rezonabil (luând în considerare valoarea unui bolțar în sumă de doi lei iar valoarea celorlalte materiale sustrase care nu au fost recuperate de partea civilă, în sumă 18.000 lei).

În considerarea celor expuse, Curtea, I.în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 376 din 12.03.2015 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_, cu privire la modalitate de soluționare a laturii civile a cauzei.

Va desființa sentința apelată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Va reduce despăgubirile cu titlu de daune materiale acordate părților civile răchită M. de la 150.000 lei la 30.000 lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 376 din 12.03.2015 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_, cu privire la modalitate de soluționare a laturii civile a cauzei.

Desființează sentința apelată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Reduce despăgubirile cu titlu de daune materiale acordate părților civile răchită M. de la 150.000 lei la 30.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B. A. N. C. I.

PENTRU

GREFIER,

E. D. – aflată în C.O.

P. GREFIER

Red.s.p.L. S.

Red.d.a. B.A.

Tehnored. L.G.

Ex.6

3.07.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BACĂU