Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 653/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.653
Ședința publică din data de: 18 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D.
JUDECĂTOR:I. N. C.
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: B. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpat B. G. D., împotriva sentinței penale nr. 239 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu N., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul inculpat B. G. D., în stare de arest, asistat de av. E. A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata – parte civilă S.C. P. P. S.R.L. Răucești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat, fiind întrebat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea i-a adus la cunoștință apelantului – inculpat B. G. D., prevederile art.83 alin.1 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i s-a atras atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat B. G. D., precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Avocat E. A., pentru apelantul – inculpat B. G. D., precizează că nu mai are cereri de formulat, iar inculpatul nu mai insistă în cererea de probatorii depusă la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat E. A., pentru apelantul – inculpat B. G. D., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.b Cod pr.penală întrucât din întreg probatoriu administrat în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de infracțiunea dedusă judecății. Arată că așa cum rezultă atât din probele de la dosar și din declarația inculpatului, precum și din actele societății ., inculpatul nu s-a ocupat de această societate ci administratorul acestei societăți B. N..
Depune la dosar referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost vizat de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Apelantul inculpat B. G. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului și pe fond achitarea sa întrucât este nevinovat. Depune la dosar un memoriu pentru a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.239 din data de 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., s-a dispus condamnarea inculpatului B. G. D., fiul lui I. și M., născut la data de 16.08.1979, în ., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, cu 2 copii minori, domiciliat în mun. Râmnicu V. . ., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.
A fost obligat inculpatul B. G. D. la plata către partea civilă S.C. P. P. S.R.L. Răucești, jud. N., reprezentată de T. P., a sumei de 81.763,66 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul N., pentru avocat R. V. (delgația nr. 425), a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru asistență juridică din oficiu pentru inculpat.
În temeiul art.274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitorul nr.831/P/2012 din 31.07.2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.2618/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. G. D., fiul lui I. și M. născut la data de 16.08.1979, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal.
Inculpatul B. G. D., audiat în cauză, nu a recunoscut săvârșirea faptelor arătând următoarele:
Nu a avut nici o relație comercială cu S.C. P. Răucești S.R.L. Răucești și nu a emis niciun instrument de plată, că B. N. era administrator și că ea se ocupa de cererile de ofertă și de comenzi.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 2.02.2010 inculpatul B. G. D. a preluat de la numitele C. V. și Tîrvuică E. S.C. Nowtel Electronics S.R.L., cu sediul în municipiul Tg J..
Astfel inculpatul a devenit unic asociat și administrator al S.C. Nowtel Electronics Tg. J. din data de 3.02.2010, pe durată nelimitată.
La data de 14.06.2010 a fost cooptată în societate martora B. N. L., fiecare din cei doi având o cotă de participare de 50%, aceasta fiind desemnată administrator al societății.
La data de 22.10.2010, în urma retragerii din societate, asociat și administrator a devenit martora B. N. L..
La data de 27.04.2011 s-a deschis procedura insolenței față de S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J., iar în anul 2012 aceasta a fost radiată.
La data de 25.06.2010 B. N. L. a ridicat de la B.C.R. Sucursala Județeană Gorj, un număr de 50 BO . 3 AFG_...._, ca urmare a preluării societății.
Așa cum rezultă din probele administrate, deși martora B. N. L. a devenit administrator al S.C. Nowtel Electronics S.R.L., această societate a fost administrată faptic și efectiv de către inculpatul B. G. D..
Inițierea relațiilor comerciale, stabilirea termenilor contractuali, a modalității de plată a termenelor scadente, stabilirea condițiilor de livrare, revenindu-i inculpatului, B. N. L. îndeplinind dosar sarcinile trasate de inculpat.
În luna iunie 2010 inculpatul B. G. D. a contactat pe T. P., reprezentanta părții vătămate S.C. P. P. S.R.L. Răucești, utilizând cartela telefonică cu nr.de apel_, prezentându-se ca administrator și reprezentant al S.C. Nowtel Electronics S.R.L., solicitând livrarea de furtun de acetilenă și oxigen.
Fără a se încheia un contract de vânzare cumpărare în formă scrisă în perioada 26.07.-15.11._, partea vătămată a livrat către S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. marfă, respectiv furtun oxigen și furtun acetilenă, fiind emise facturile fiscale nr.1454/26.07.2010, 1464/30.04.2010,1477/10.08.2010,1496/20.08.2010,1536/06.09.2010,1546/11.09.2010,1583/05.10.2010, 1582/06.10.2010, 1611/22.10.2010 și 1657/15.11.2010, în valoare totală de 81.763,66 lei.
Curier desemnat de T. P. sau prin mijloace de transport proprii respectiv cu ajutorul mijlocului de transport al S.C. P. P. S.R.L. Răucești, condus de martorul L. D..
Martorul a arătat că a efectuat mai multe transporturi de marfă, având ca beneficiar S.C. Nowtel Elecvtronics S.R.L., majoritatea lucrărilor fiind realizate la un depozit din orașul Râmnicu V., iar una la o locuință din zona aceluiași oraș.
Acesta a mai arătat că persoanele care se aflau în punctele de descărcare erau inculpatul B. G. D., P. I. B. și B. N. L., iar instrumentele de plată i-au fost înmânate de primele două persoane, cărora le-a dat și facturile fiscale. Acestuia i-au fost prezentate fotografii ale celor 3 persoane, pe care le-a recunoscut fără niciun dubiu după fizionomie.
Modalitatea de plată a contravalorii facturilor fiscale a fost stabilită, ca urmare a discuțiilor purtate cu inculpatul, ca fiind biletul la ordin: BO RNCB3AF_, emis la 15.09.2010, pentru_,66 lei și scadent la 29.11.2010. BO RNCB3AF_, emis la 20.10.2010, pentru_ lei și scadent la 15.01.2011, BO RNCB 3AF_, emis la 20.10.2010, pentru 8000 lei și scadent la 25.12.2010 și BO RNCB 3 AF_, emis la 10.10.2010, pentru_ lei și scadent la 20.02.2011.
În momentul introducerii la unitatea bancară au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.
În cauză inculpatul B. G. D. a solicitat efectuarea unei expertize grafice a biletelor la ordin, pentru a se stabili cine le-a completat întrucât nu el le-a completat și semnat.
Instanța a respins această cerere prin încheierea din 02.10.2014, apreciind că nu este utilă în cauză, deoarece din probele administrate rezultă că acestea au fost semnate și completate de martora B. N. L. aspect recunoscut de aceasta.
Dar, așa cum a arătat, martora B. N. L. a completat biletele la ordin și le-a semnat, dar cu datele spuse de inculpat.
Martorul C. A. a arătat că a lucrat ca și cărăuș pentru S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg.J. și că la depozit B. N. L. dădea șoferului care aducea marfa instrumentele de plată.
Acesta a mai arătat că marfa era vândută către Tivalent și că de aceasta se ocupa martora B. N. L..
Această susținere este contrazisă prin adresa emisă de .. Râmnicu V. (fl.165 dosar), prin care se arată că persoana care a reprezentat firma S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. a fost inculpatul B. D..
Instanța de fond a motivat că situația de fapt astfel reținută din următoarele mijloace de probă: plângerea reprezentantului părții vătămate S.C. P. P. S.R.L. Răucești, copii ale biletelor la ordin . 3 AFG_...._ și ale facturilor fiscale: nr. 1454/26.07.2010,1464/30.04.2010,1477/10.08.2010,1496/20.08.2010,1536/06.09.2010,1546/11.09.2010,1583/05.10.2010,1582/06.10.2010,1611/22.10.2010 și 1657/15.11.2010, în valoare totală de 81.763,66 lei, declarațiile martorilor: L. D., B. N. L. și B. O., documentația înaintată de B.C.R., privind refuzul la plată a biletelor la ordin, istoricul incidentelor de plată al S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. (fl. 114-185 d.u.p.) și procesul verbal din 26.09.2012 de recunoaștere după fotografie și planșa foto anexă (fl. 91-108 d.u.p.).
Martora B. N. L. audiată în cauză a arătat următoarele:
În vara anului 2010 a început să lucreze la S.C. Nowtel Electronics S.R.L., cu sediul în orașul Tg.J., fără contract de muncă, respectiv s-a înțeles cu administratorul acesteia B. G. D. să-i țină contabilitatea primară. mai precis să-i completeze facturi și să facă contracte.
După aproximativ 2-3 săptămâni, inculpatul i-a propus să o facă administrator unic pentru o perioadă scurtă de timp, spunându-i că intenționează să își deschidă o nouă societate.
Neștiind ce intenții are inculpatul a acceptat și a continuat să lucreze la firmă, însă ea executa numai ce acesta îi solicita respectiv a semnat bilete la ordin.
Deși lucra la firma arătată inculpatul nu a condus-o niciodată la sediul firmei și nu știe ce marfă se afla în depozit.
Toate documentele firmei, carnetele CEC și BO erau ținute de inculpatul B. G. D., fiind completate de ea cu date spuse de acesta și nu a avut niciodată ștampila societății, aceasta aflându-se la inculpat.
În perioada în care a lucrat la firmă a purtat de mai multe ori convorbiri telefonice cu T. P. de la S. C. P. P. S.R.L. Răucești, la solicitarea lui B. G. D..
A completat și semnat patru bilete la ordin la solicitarea inculpatului care, atunci când le-a adus, i-a zis că urmează să încaseze bani de la firmele unde a vândut marfa, prin bancă punând-o să treacă date scadente diferite deoarece la datele respective va avea bani în cont.
Martorul B. O. a arătat că la data de 27.01.2010 a încheiat cu inculpatul un contract de închiriere pentru un spațiu pentru birou, acesta a plătit chiria și de la acea dată nu s-a mai întâlnit cu inculpatul.
În atare context, instanța a reținut, față de probatoriul administrat și prezentat anterior, că săvârșirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind și linia de raționament a curții europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul național nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste și arbitrarii (Cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988).
Instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului B. G. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, impunându-se schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.
La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, regăsindu-se în art.244 alin.1 și 2 din Noul cod penal.
Instanța a constatat că în privința faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul parchetului a intervenit o succesiune de legi pene care incriminează această fată și anume Codul penal din 1969 și noul Cod penal.
Potrivit art.5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă,
Comparând legile penale succesive arătate mai sus, în funcție de criteriile consacrate în practica judiciară, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond a considerat că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod penal, încadrarea juridică fiind mai avantajase din punct de vedere al cuantumul pedepsei.
Prima instanță a motivat că la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal anterior, dând eficiență gradului de pericol social al faptelor, natura relațiilor sociale lezate, modalitatea concretă în care acestea au fost săvârșite, formei de vinovăție reținută și circumstanțele personale ale inculpatului.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea unei pedepsei privative de libertate orientată spre minimul special.
În latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art.1357, art.1359 și art.1381 Cod civil, a admis pretențiile civile ale părții vătămate S.C. P. P. S.R.L. Răucești și, în consecință, a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a despăgubirilor civile solicitate, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
Prezent în fața instanței de apel, Curtea i-a prezentat apelantului - inculpat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art.83 alin.1 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i s-a atras atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Prin motivele scrise de apel, apelantul-inculpat a solicitat dispunerea în cauză a unei expertize grafice și reaudierea martorilor C. A. și B. N. L., însă, ulterior, în prezența avocatului, a renunțat la această cerere.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 din noul Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o greșită încadrare juridică, aspect asupra căruia se va reveni, și a dat dovadă de multă înțelegere, prin aplicarea unei pedepse, care constituie tocmai minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea atât a laturii penale, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările și corectivele care vor fi făcute, în raport și de aspectele de nelegalitate și de netemeinicie care vor fi prezentate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
În acord și cu cele reținute de instanța de fond, cu privire la situația de fapt, Curtea reține următoarele:
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, inclusiv pentru infracțiuni de același fel cu cele pentru care este judecat, unele dintre ele având același mod de operare. Inculpatul obișnuia să înființeze sau că preia o societate comercială, apoi, căuta persoane pe care le convingea să lucreze un timp la societate, pentru ca după un timp, să o coopteze în societate ca asociat și să-i încredințeze calitatea de administrator și, în încercarea de a nu-i fi angajată răspunderea, el se retrăgea în drept din societate, însă în fapt tot el se ocupa de tot ce viza desfășurarea activității și conducerea societății, persoana cooptată fiind pusă să completeze și că semneze actele emise în numele societății.
Inculpatul B. G. D. a preluat de la numitele C. V. și Tîrvuică E. S.C. Nowtel Electronics S.R.L., cu sediul în municipiul Tg J., condiții în care, din data de 3.02.2010, a devenit unic asociat și administrator.
Inculpatul, la data de 14.06.2010, a cooptat-o în societate pe martora B. N. L., fiecare din cei doi având o cotă de participare de 50%, aceasta fiind desemnată și administrator al societății.
La data de 22.10.2010, inculpatul s-a retras din societate și martora B. N. L. a devenit asociat și administrator unic.
Martora B. N. L. a ridicat de la B.C.R. Sucursala Județeană Gorj, la data de 25.06.2010, un număr de 50 BO . 3 AFG_...._.
Deși martora B. N. L. a devenit administrator al S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J., această societate a fost administrată faptic și efectiv de inculpatul B. G. D..
Inițierea relațiilor comerciale, stabilirea termenilor contractuali, a modalității de plată a termenelor scadente și stabilirea condițiilor de livrare, realizându-se de inculpat, B. N. L. îndeplinind dosar sarcinile impuse de inculpat.
În luna iunie 2010 inculpatul B. G. D. a contactat-o telefonic, utilizând cartela cu numărul de apel_, pe numita T. P., reprezentanta părții vătămate S.C. P. P. S.R.L. Răucești, prezentându-se ca administrator și reprezentant al S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. și i-a solicitat livrarea de furtun de acetilenă și oxigen.
În perioada 26.07.-15.11._, deși nu s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare în formă scrisă, persoana vătămată S.C. P. P. S.R.L. Răucești a livrat către S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. marfă, respectiv furtun oxigen și furtun acetilenă, fiind emise facturile fiscalenr.1454/26.07.2010,1464/30.04.2010, 1477/10.08.2010,1496/20.08.2010,1536/06.09.2010,1546/11.09.2010,1583/05.10.2010, 1582/06.10.2010, 1611/22.10.2010 și 1657/15.11.2010, în valoare totală de 81.763,66 lei.
Inculpatul a stabilit cu reprezentantul S.C. P. P. S.R.L. Răucești, ca plata contravalorii facturilor fiscale să se facă prin ordine de plată, sens în care au fost emise următoarele ordine de plată: BO RNCB3AF_, emis la 15.09.2010, pentru_,66 lei și scadent la 29.11.2010. BO RNCB3AF_, emis la 20.10.2010, pentru_ lei și scadent la 15.01.2011, BO RNCB 3AF_, emis la 20.10.2010, pentru 8000 lei și scadent la 25.12.2010 și BO RNCB 3 AF_, emis la 10.10.2010, pentru_ lei și scadent la 20.02.2011.
În momentul introducerii biletelor la ordin la unitatea bancară, în vederea efectuării plăților, acestea au fost refuzate la plată, pentru lipsă disponibil.
La data de 27.04.2011 s-a deschis procedura insolenței față de S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J., iar în anul 2012 aceasta a fost radiată.
Situația de fapt astfel prezentată rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea reprezentantului părții vătămate S.C. P. P. S.R.L. Răucești, copii ale biletelor la ordin și ale facturilor fiscale menționate mai sus, documentația înaintată de B.C.R., privind refuzul la plată a biletelor la ordin, istoricul incidentelor de plată al S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. (fl. 114-185 d.u.p.), declarațiile martorilor: L. D., B. N. L. și B. O. și procesul verbal din 26.09.2012 de recunoaștere după fotografie și planșa foto anexă (fl. 91-108 d.u.p.), coroborate cu declarațiile inculpatului.
Inculpatul a propus în apărare audierea martorilor C. V. și C. A. și solicitarea de relații de la S.C. .. Râmnicu V..
Martorul C. A. a arătat că a lucrat ca și cărăuș pentru S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg.J. și că la depozit B. N. L. dădea șoferului care aducea marfa instrumentele de plată.
Acesta a mai arătat că marfa era vândută către .. Râmnicu V. și că de aceasta se ocupa martora B. N. L..
Această susținere este contrazisă prin adresa emisă de .. Râmnicu V. (fl.165 dosar), prin care se arată că persoana care a reprezentat firma S.C. Nowtel Electronics S.R.L. Tg. J. a fost inculpatul B. G. D..
În ceea ce privește poziția inculpatului cu privire la infracțiunea dedusă judecății, trebuie arătat că la instanța de fond acesta a solicitat termen pentru se împăca cu persoana vătămată, modalitate prevăzută de Noul Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune (ar.244 alin.3), dar acest lucru nu s-a realizat.
Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o greșită încadrare juridică, în sensul că, deși inculpat a săvârșit mai multe acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleași rezoluțiuni infracționale, inculpatul săvârșind infracțiunea continuată de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, respectiv art.244 alin.1 și 2 din Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 din Noul Cod penal.
Desigur că, deoarece hotărârea a fost apelată doar de inculpat, având în vedere principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.418 alin.1 Cod procedură penală, Curtea nu poate corecta acest aspect de nelegalitate, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Apoi, în raport de probele administrate rezultă că, încadrarea juridică corectă, în conformitate cu dispozițiile vechiului Cod penal, era art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal, fiind vorba de infracțiunea continuată de înșelăciune în convenții.
De la datele săvârșirii infracțiunii deduse judecății și până la soluționarea cauzei, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009, privind noul Cod penal al României, condiții în care, față de dispozițiile art.5 alin.1 din această lege, instanța a avut obligația să verifice care dintre cele două legi, Codul penal de la 1969, sub imperiul cărui inculpatul a săvârșit infracțiunea și cea intrată în vigoare până la soluționarea cauzei de prima instanță, este mai favorabilă și să dea eficiență dispozițiilor constituționale prevăzute de art.15 alin.2 din Constituția României și a principului „aplicării legii penale mai favorabile”.
Din compararea celor două legi penale succesive, se constată cu claritate că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, așa cum, de altfel, a stabilit și aplicat instanța de fond.
Astfel, dacă limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, era de la 3 (trei) ani, la 15 (cincisprezece) ani închisoare, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 Cod penal, este de la 1 (un) an, la 5 (cinci) ani închisoare.
În ceea ce privește stabilirea duratei, ori a cuantumului pedepselor, instanța de fond motivat că a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal anterior, dând eficiență gradului de pericol social al faptelor, natura relațiilor sociale lezate, modalitatea concretă în care acestea au fost săvârșite, formei de vinovăție reținută și circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța de fond a mai arătat că: „Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea unei pedepsei privative de libertate orientată spre minimul special.”
Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din data de 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.372 din data de 20.05.2014, statuând că: „…dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.”
În conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile Curții sunt definitive și obligatorii.
Așa cum se arăta mai sus, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în cauza dedusă judecății, legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, condiții în care față de cele statuate de Curtea Constituțională, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unor chestiuni de drept, instanța de fond trebuia să aibă în vedere inclusiv la operațiunea de individualizare a pedepsei dispozițiile din noul Cod penal, respectiv art.74, iar nu dispozițiile din vechiul Cod penal, deoarece, în mod nepermis ar fi combinat dispozițiile din cele două coduri penale, reținând încadrarea juridică potrivit Noului Cod penal, iar la individualizarea pedepsei dispozițiile din Vechiul Cod penal.
De altfel, trebuie arătat că instanța de fond indică criteriile de individualizare din Vechiul Cod penal, precizează ca temei în drept art.74, care reglementa circumstanțele atenuante, în loc de art.72 din vechiul Cod penal.
La individualizarea judiciar a pedepsei instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, potrivit cărora, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se va evalua după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În schimb, în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea unei pedepse care constituie tocmai minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Desigur că, deoarece hotărârea a fost apelată doar de inculpat, având în vedere principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.418 alin.1 Cod procedură penală, Curtea nu poate majora cuantumul pedepsei aplicate, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Referitor la persoana apelantului-inculpat, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar-fl-fl.339 dosar urmărire penală și din lucrările dosarului instanței de apel, acesta a cunoscut rigorile legii penale, inclusiv pentru infracțiuni de același fel, unele cu același mod de operare.
Având în vedere gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, precum și persoana inculpatului, poziția acestuia pe parcursul procesului penal, Curtea constată că faptele comise de apelantul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată, pedeapsă care nu-și ating scopul preventiv-educativ.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor, precum și persoana inculpatului și comportamentul acestuia pe parcursul procesului penal, sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepsei, a cuantumului acesteia și a modalității de executare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de criteriile de individualizare menționate mai sus și dispozițiile Noului Cod penal, Curtea constată că în mod corect instanța a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.
Se impune a se arăta că prin sentința penală nr.151 din data de 27.11.2013, pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._/90/2012, a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, în prezent fiind încarcerat în executarea acestei pedepse.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat B. G. D. împotriva sentinței penale nr.239 din data de 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. N. C. I.
Pt.GREFIER,
M.-D. B., aflat în C.O.
Semnează înlocuitorul primului grefier
N. C.
Red.sent.pen.S. Fl.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat A.D.I.
2 ex.
29.06.2015/08.07.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
