Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 654/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 654/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR 654

Ședința publică din data de: 18 IUNIE 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. D.

JUDECĂTOR: I. N. C.

GREFIER: B. M. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: B. C.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU și inculpatul S. A. A., împotriva sentinței penale nr. 2663 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: av. L. C., apărător desemnat din oficiu pentru apelantul – inculpat S. A. A., care lipsește, av. I. I., apărător desemnat din oficiu pentru intimatul – inculpat Pradaiș M. I., care lipsește, lipsă fiind și intimatul – persoană vătămată I. C. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Față de lipsa de procedură cu apelantul – inculpat S. A. A.:

Curtea, având în vedere data comunicării minutei către apelantul inculpat S. A. A. și dispozițiile procedurale referitoare la declararea apelului, pune în discuție tardivitatea apelului declarat de inculpatul S. A. A..

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică sentința penală sus-menționată sub aspectul nelegalității dispoziției de prelevare a probelor biologice față de inculpatul Pradaiș M. I..

Conform dispozițiilor din Legea nr. 286/2009 privind Noul cod penal, inculpaților minori nu li se mai pot aplica pedepse ci doar măsuri educative, privative sau neprivative de libertate, chiar dacă pe parcursul procesului penal aceștia ar deveni majori, iar potrivit art. 133 C. pen. „măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități".

Art. 4 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare prevede în alineatul 1 lit. b) că „S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare (...) persoanelor condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei". De asemenea, art. 7 alin. 1 din lege prevede că prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin.1) lit. b) este dispusă de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare, ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei.

Din coroborarea prevederilor legale menționate rezultă că această măsură poate fi dispusă doar persoanelor fizice majore care au săvârșit infracțiunile prevăzute în anexa 1 din legea menționată, iar minorilor nu le este aplicabilă.

Dispunând prelevarea probelor biologice de la inculpatul minor Pradaiș M. I. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală sub acest aspect.

Față de aceste motive, în temeiul art. 421 alin. 1, pct. 2, lit. a) C. pr. pen. solicită admiterea apelului în ceea ce privește nelegalitatea prelevării probelor biologice față de inculpatul minor Pradaiș M. I..

Solicită respingerea apelului ca tardiv declarat de apelantul inculpat S. A. A..

Avocat L. C., pentru apelantul – inculpat S. A. A., având cuvântul, cu privire la tardivitatea apelului, lasă la aprecierea cauzei.

Pe fond solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond reducerea pedepsei, având în vedere poziția inculpatului de recunoaștere și regret a faptei.

Solicită respingerea apelului parchetului ca nefondat.

Depune la dosar referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost vizat de instanță.

Reprezentantul Ministerului Public, pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat declarat de apelantul inculpat S. A. A..

Avocat I. I., pentru apelantul – inculpat Pradaiș M. I., solicită admiterea apelului parchetului.

Cu privire la apelul formulat de apelantul inculpat S. A. A., lasă soluția la aprecierea instanței.

Depune la dosar referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost vizat de instanță.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 2663 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul PRADAIȘ I. C. prin apărător, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 1 C. pen. de la 1969 ca neîntemeiată.

În temeiul art. 386, alin. 1 C. proc. P.. din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului minor PRADAIȘ M. I., din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 99, alin. 3 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 113, alin. 3 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

I. În baza art. 114, alin. 2 C. pen., art. 124, alin. 1 și alin. 2 C. pen. cu referire la art. 118 C. pen., luarea față de inculpatul minor PRADAIȘ M. I., fiul lui M. și M., născut la data de 24.03.1995 în mun. Bacău, jud. Bacău, cu domiciliul în ., C.N.P._, cetățean român, fără antecedente penale, studii 7 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, a măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 113, alin. 3 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 22, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr. 187/2012, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 1141/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă la data de 01.07.2013 prin nerecurare și înlocuirea aceastei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 8 luni.

În temeiul art. 22, alin. 4, lit. a din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului minor PRADAIȘ M. I. măsura educativă cea mai grea, respectiv internarea într-un centru de detenție pe o durată de 1 an.

II. Condamnarea inculpatului PRADAIȘ I. C., fiul lui C. și N., născut la data de 07.02.1980 în ., cu domiciliul în com. Parincea, ., C.N.P._, cetățean român, fără antecedente penale, studii 7 clase, necăsătorit, fără antecedente penale la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 75, lit. a și c C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II a și lit. b C. pen. de la 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 86¹, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

În temeiul art. 86² cu referire la art. 82, alin. 3 C. pen. de la 1969, fixarea unui termen de încercare pe o durată de 6 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86³, alin. 1 C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul PRADAIȘ I. C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 71, alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.., s-a atras atenția inculpatului PRADAIȘ I. C. asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

III. Condamnarea inculpatului S. A. A., fiul lui A. și L., născut la data de 22.02.1992 în mun. Bacău, jud, Bacău, cu domiciliul în com. Parincea, ., C.N.P._, cetățean român, fără antecedente penale, studii 7 clase, necăsătorit, fără antecedente penale la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 75, lit. a și c C. pen. de la 1969 totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 din Legea nr. 187/2012 revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 115/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă la data de prin Decizia penală nr. 200/R/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău și înlocuirea acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 din Legea nr. 187/2012 revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală 316/28.02.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21.03.2011 și înlocuirea acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. 1 C. pen. s-au contopit cele două măsuri educative, astfel cum au fost înlocuite și s-a luat față de inculpat măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 22, alin. 4, lit. b din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129, alin. 2, lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, pe care o majorează cu o pătrime din durata măsurii educative, în final inculpatul S. A. A. având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea de probe biologice de la fiecare dintre inculpații PRADAIȘ I. C., S. A. A. și PRADAIȘ M. I., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpații să fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În temeiul art. 397, alin. 1 raportat la art. 25 C. proc. P.. cu referire la art. 1349, art. 1357 și art. 1382 Cod civil, admiterea acțiunii civile formulată de persoana vătămată constituită parte civilă I. C. I. cu domiciliul în în com. Parincea, . și obligă, în solidar, pe inculpații PRADAIȘ I. C., S. A. I. și PRADAIȘ M. I., pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente Pradaiș M. și Pradaiș M., la plata către acesta a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397, alin. 1 raportat la art. 25 C. proc. P.. respingerea acțiunii civile formulată de parte civilă Serviciul Județean de Ambulanță Bacău ca neîntemeiată.

În baza art. 274, alin. 1, 2 și 3 C. proc. P.., obligarea fiecărui dintre inculpații PRADAIȘ I. C., S. A. A. și PRADAIȘ M. I., pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente Pradaiș M. și Pradaiș M., la plata a câte 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 150 lei aferentă fazei de urmărire penală și 600 lei aferentă fazei de judecată, pentru fiecare dintre inculpați.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare dintre inculpați s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 07.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. 2072/P/2012 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 01.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- PRADAIȘ M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 99, alin. 3 C. pen. de la 1969;

- PRADAIȘ I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 75, lit. a și c C. pen. de la 1969;

- S. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 75, lit. a și c C. pen. de la 1969

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în noaptea de 21/22.08.2011 inculpații majori PRADAIȘ I. C. și S. A. A. împreună cu inculpatul minor PRADAIȘ M. I. i-au aplicat mai multe lovituri cu palmele și cu picioarele persoanei vătămate I. C. I. cauzându-i o ruptură de vezică urinară cu uroperitoneu, leziune prin care acestuia din urmă i-a fost pusă în pericol viața.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: declarația persoanei vătămate I. C. I. (fila 9 d.u.p.);raport de expertiză medico-legală (fila 16 d.u.p.);certificat medico-legal (fila 17 d.u.p.);precizarea cuantumului cheltuielilor medicale efectuate de către Spitalul Județean de Urgență Bacău (fila 18 d.u.p.);copie după cartea de identitate a părții vătămate (fila 20 d.u.p.);copie după scrisoare medicală cu privire la persoana vătămată (fila 21 d.u.p.);copie după foaia de observație clinică generală (fila 22, 45 d.u.p.);copie după buletinul de analize medicale (fila 24, 25, 48,49 d.u.p.);copie după fișa SMURD Bacău (fila 26);copie după foaia de observație clinică – terapie intensivă (fila 33, 57 d.u.p.);copie după foaia de observație clinică – anestezie (fila 36, 60 d.u.p.);copie după foaia de evoluție și tratamente (fila 41 d.u.p.);declarația învinuitului Pradaiș I. C. (fila 70 d.u.p.);declarația învinuitului S. A. A. (fila 75 d.u.p.);declarația învinuitului Pradaiș M. I. (fila 80 d.u.p.);declarația martorului H. I. (fila 85, 98 d.u.p.);planșe foto (fila 86 d.u.p.);proces-verbal de cercetare la fața locului (fila 90 d.u.p.);declarația martorului S. F. (fila 93 d.u.p.);declarația martorei I. T. (fila 99 d.u.p.);fișa de cazier judiciar a învinuitului Pradaiș M. I. (fila 109 d.u.p.); fișa de cazier judiciar a învinuitului S. A. A. (fila 110 d.u.p.);fișa de cazier judiciar a învinuitului Pradaiș I. C. (fila 112 d.u.p.).

II. Desfășurarea cercetării judecătorești

La termenul de judecată din data de 28.10.2013, apărătorul inculpatului PRADAIȘ I. C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 1 C. pen. de la 1969.

La termenul din data de 30.09.2014, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei în ceea ce îl privește pe inculpatul minor PRADAIȘ M. I., din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 99, alin. 3 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 113, alin. 3 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Pe parcursul cercetării judecătorești, deși inculpații au fost citați la toate domiciliile cunoscute, iar pe numele lor au fost emise mandate de aducere, acestea nu au putut fi executate, astfel încât judecata acestora s-a desfășurat în lipsa lor, în condițiile prevăzute de art. 364, alin. 2 C. proc. P.. raportat la art. 259, alin. 2 C. proc. P..

III. Situația de fapt reținută de instanță

În fapt, atât inculpații PRADAIȘ M. I., PRADAIȘ I. C. și S. A. A. cât și persoana vătămată I. C. I. locuiesc în satul Nănești, ..

În seara de 21.08.2011 cei trei inculpați au mers la un bar din localitate unde, împreună cu alte persoane, au consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 22.00 barul s-a închis, iar inculpații, deși erau sub influența alcoolului, au cumpărat două pet-uri a câte 2,5 litri cu bere și au rămas pe terasa barului pentru a consuma băutura. Alături de aceștia se mai aflau persoana vătămată și martorul H. I. care, de asemenea, au rămas pe terasa barului pentru a consuma împreună cu inculpații cele două pet-uri de bere.

Cât timp consumau berea, persoana vătămată I. C. I. – aflat în stare de ebrietate – a început să îi reproșeze inculpatului PRADAIȘ I. C. diferite aspecte legate de vestimentația sa, continuând să facă glume pe seama acestua. De asemenea, persoana vătămată a avut un comportament provocator și față de inculpatul PRADAIȘ M. I. căruia i-a spus că în ciuda conflictelor trecute nu îi este frică de acesta.

În acest context, între inculpați și persoana vătămată a avut loc un schimb de replici în care inculpatul PRADAIȘ I. C. i-a cerut acestuia din urmă să nu mai bea bere întrucât nu el este cel care a cumpărat-o iar persoana vătămată a răspuns cu injurii la această solicitare.

Enervat de atitudinea persoanei vătămate, inculpatul PRADAIȘ I. C. a stropit-o în față cu bere și i-a aplicat două lovituri cu palma peste față, punând persoana vătămată la pământ. La atacul acestuia s-au raliat și ceilalți doi inculpați care au început să lovească pe persoana vătămată cu picioarele în zona capului și peste corp.

După ce i-au fost aplicate mai multe lovituri cu picioarele persoanei vătămate, aceasta s-a ridicat de jos și a pornit spre locuința sa. Inculpatul PRADAIȘ I. C. a vrut să îl mai lovească pe I. C. I., a fugit spre acesta însă a fost oprit de către ceilalți doi inculpați.

Persoana vătămată a reușit să ajungă la locuință unde a fost observată de mama sa, care a anunțat ambulanța. I. C. I. a fost transportat la Spitalul Județean Bacău ocazie cu care s-a constat că acesta a suferit o ruptură a vezicii urinare și alte traumatisme toracice, leziuni care i-au pus viața în pericol și doar intervenția medicilor a făcut ca acest rezultat să nu se producă.

Situația de fapt descrisă reiese din declarația persoanei vătămate I. C. I. care a relatat împrejurarea că, în urma unui conflict spontan, cei trei inculpați i-au aplicat mai multe lovituri cu picioarele și prin aceasta i-au produs leziunile care i-au pus în pericol viața.

De asemenea, martorul H. I., care a fost prezent la momentul săvârșirii faptelor a relatat împrejurarea că primul care a lovit persoana vătămată a fost inculpatul PRADAIȘ I. C. după care și ceilalți doi s-au alăturat acestuia și i-au aplicat lovituri cu picioarele.

Martorul S. F. a arătat că a văzut cum inculpatul PRADAIȘ I. C. a mers lângă persoana vătămată și i-a aplicat câteva lovituri, după care lângă aceștia au venit ceilalți doi inculpați pentru a-i despărți.

De asemenea, inculpatul S. A. A. a relatat faptul că PRADAIȘ I. C. i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate – și nu doar două palme așa cum susține acesta – și că a încercat și ulterior să lovească persoana vătămată.

Partea din declarația inculpatului PRADAIȘ I. C. care a relatat faptul că singurele lovituri aplicate persoanei vătămate au fost cele două palme a fost înlăturată întrucât nu corespunde adevărului. De altfel, aceste aspecte apar a fi neverosimile întrucât, pe de o parte inculpatul a arătat că persoana vătămată a continuat să îl amenințe iar, pe de altă parte inculpatul arată că nu a mai avut nici un conflict cu persoana vătămată până în momentul în care aceasta s-a ridicat de jos și a început să se deplaseze către locuința sa. Aceasta este contrazisă atât de către inculpatul S. A. A. cât și de martorul H. I., precum și cu cele declarate de către martorul S. F., care a menționat faptul că după ce inculpatul a lovit persoana vătămată, acesta a fost oprit de către ceilalți pentru a nu o mai lovi în continuare.

IV. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului PRADAIȘ I. C. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 1 C. pen. de la 1969, solicitată de apărătorului acestuia, instanța a respins-o ca neîntemeiată în condițiile în care din cuprinsul înscrisurilor medicale atașate la dosarul cauzei, rezultă că violențele exercitate de inculpați au avut ca efect provocarea unei rupturi a vezicii urinare a persoanei vătămate, fapt de natură a pune în pericol viața acesteia.

De asemenea, la termenul din data de 30.09.2014, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei în ceea ce îl privește pe inculpatul minor PRADAIȘ M. I., din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 99, alin. 3 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 113, alin. 3 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Ceea ce interesează pentru stabilirea încadrării juridice în prezenta cauză nu este în principal numărul de îngrijiri medicale, ci faptul că viața persoanei vătămate a fost pusă în primejdie Astfel, având în vedere că atât prin certificatul medico-legal, cât și prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că “leziunile abdominale, ruptura de vezică urinară cu uroperitoneu, au pus în primjdie viața persoanei vătămate”, instanța a constatat că este îndeplinit conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen

Limitele de pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969 sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare, în timp ce pedeapsa prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. este închisoarea între 2 și 7 ani.

Analizând comparativ noile reglementări în materie penală în raport de vechiul Cod Penal, instanța a constatat că principala modificare adusă în materia minorității o reprezintă renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor infractori care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.

În ceea ce privește consecințele răspunderii penale în cazul minorului, art. 114 C. pen. prevede că „față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate”, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, „față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.”

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, cuprinde dispoziții tranzitorii speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor. Astfel, în cuprinsul cap. IV al actului normativ sunt reglementate „dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor” iar art. 17 prevede expres că „în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal.”, instituind astfel o veritabilă excepție de la regula prevăzută de art. 114, alin 2 C. pen. privind aplicarea obligatorie, în cazul minorilor, a unei măsuri educative.

Astfel, față de cele ce preced, având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, instanța a făcut aplicarea noilor reglementări în materie penală din perspectiva legii penale mai favorabile, întrucât a apreciat că atât in abstracto cât și in concreto, legea penală nouă apare ca fiind mai favorabilă inculpatului PRADAIȘ M. I. prin prisma modificării fundamentale a răspunderii penale în cazul infractorilor minori. Pentru aceste motive, instanța a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în sarcina inculpatului minor PRADAIȘ M. I., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 113, alin. 3 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Cu privire la inculpații majori PRADAIȘ I. C. și S. A. A. instanța a făcut aplicarea Codului Penal de la 1969 din perspectiva legii penale mai favorabile, întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse comparativ cu legea penală nouă.

În drept, faptele inculpaților majori PRADAIȘ I. C. și S. A. A. care împreună cu inculpatul minor PRADAIȘ M. I., în noaptea de 21/22.08.2011, i-au aplicat mai multe lovituri cu palmele și cu picioarele persoanei vătămate I. C. I. cauzându-i o ruptură de vezică urinară cu uroperitoneu, leziune prin care acestuia din urmă i-a fost pusă în pericol viața întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de lovire a persoanei vătămate, cu consecința imediată a producerii unei vătămări fizice.

Latura subiectivă a infracțiunii îmbracă forma intenției indirecte, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptelor sale, provocarea unei vătămări a integrității corporale a persoanei vătămate care să îi pună în pericol viața, nu l-au urmărit, însă au acceptat eventualitatea producerii sale.

Urmarea socialmente periculoasă o reprezintă atingerea adusă sănătății și integrității corporale a persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

V. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Astfel,

1. cu privire la inculpatul minor PRADAIȘ M. I., instanța a dispus aplicarea unei măsuri educative privativă de libertate, respectiv cea a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 113, alin. 3 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere, în principal, gravitatea faptei comise, consecințele pe care aceasta le-a avut asupra persoanei vătămate, precum și atitudinea adoptată de inculpat pe parcursul întregului proces penal. Instanța a reținut că inculpatul minor PRADAIȘ M. I. nu s-a prezentat nici la Serviciul de Probațiune Bacău, pentru întocmirea referatului de evaluare.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului minor, instanța a reținut că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală 1141/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă la data de 01.07.2013.

Instanța a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 187/2012: “(1) Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal.

(2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.

(3) În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni.

(4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:

a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;

b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.”

Astfel, în temeiul art. 22, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 1141/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă la data de 01.07.2013 prin nerecurare și a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 8 luni, iar în final, în temeiul art. 22, alin. 4, lit. a din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului minor PRADAIȘ M. I. măsura educativă cea mai grea, respectiv internarea într-un centru de detenție pe o durată de 1 an.

2. cu privire la inculpatul PRADAIȘ I. C. instanța a reținut că acestuia îi revine o culpă majoră în ceea ce privește declanșarea conflictului, el fiind cel care a lovit primul persoana vătămată. Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunilor deduse judecății, având în vedere că inculpatul a exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămate, fiind ajutat și de ceilalți doi inculpați, astfel încât persoana vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, nu putea opune o rezistență efectivă.

Astfel, în raport cu cele ce preced, instanța a dispus condamnarea inculpatului PRADAIȘ I. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 75, lit. a și c C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă inculpatului PRADAIȘ I. C. cea anterioară și nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța a trebuit să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71, alin. 3 C. pen. de la 1969, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. c, d și e C. pen. de la 1969.

În consecință, potrivit art. 71 C. pen. de la 1969, pe durata executării pedepsei, inculpatului PRADAIȘ I. C. i s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a teza a II-a și b C. pen. de la 1969.

Având în vedere vârsta inculpatului, poziția de recunoaștere adoptată în cursul urmării penale și în special lipsa antecedentelor penale și perspectivele de corijare a comportamentului, instanța a apreciat că scopul pedepsei, constând în principal în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată efectiv, urmând a face în cauză aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. de la 1969 privind suspendarea sub supraveghere.

În opinia instanței, condamnarea inculpatului PRADAIȘ I. C. este de natură să îî atragă acestuia atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 86⁴, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecință, în temeiul art. 86¹, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, iar în temeiul art. 86² cu referire la art. 82, alin. 3 C. pen. de la 1969, a fixat termen de încercare pe o durată de 6 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86³, alin. 1 C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul PRADAIȘ I. C. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 71, alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.., instanța a atras atenția inculpatului PRADAIȘ I. C. asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

3. cu privire la inculpatul S. A. A., instanța a apreciat că doar pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, este aptă a atinge funcțiile pedepsei, având în vedere antecedența penală a inculpatului, cât și conduita procesuală pe care acesta a înțeles să o adopte în prezenta cauză. Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 75, lit. a și c C. pen. de la 1969 totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a constatat că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală 115/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă la data de prin Decizia penală nr. 200/R/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, precum și la pedepsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală 316/28.02.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21.03.2011, cele două termene de încercare curgând în paralel, iar fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în cadrul acestora.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 din Legea nr. 187/2012 instanță a revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la cele două pedepse și le va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată egală cu pedeapsa închisorii, de 2 ani, respectiv 1 an. În continuare, instanța a contopit cele două măsuri educative și va lua față de inculpat măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 22, alin. 4, lit. b din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129, alin. 2, lit. b C. pen. instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, pe care a majorat-o cu o pătrime din durata măsurii educative, în final inculpatul S. A. A. având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II a și lit. b C. pen. de la 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969, mențiunile făcute anterior cu privire la pedeapsa accesorie fiind pe deplin valabile.

VI. Soluționarea acțiunii civile

În cursul urmării penale, persoana vătămată a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 5 C. proc. pen., repararea prejudiciului material și moral se face „potrivit legii civile” ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Instanța a reținut că răspunderea civilă a inculpaților este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 cod civil potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Instanța a reamintit că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare” iar conform art. 1382 Cod Civil „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”.

Exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

Astfel, în procesul penal în cazul în care părțile civile exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite.

Rezultă deci pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia. Tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogățire fără temei legal a persoanei care solicită plata despăgubirilor.

Instanța a constatat că, în ceea ce privește suma solicitată cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, alimentația specială și costurile suportate pentru eliberarea certificatelor medico-legale, partea civilă a depus la dosar documente justificative, prin care a dovedit doar în parte întinderea prejudiciului pretins. Pe de altă parte, instanța a apreciat că ar fi o sarcină excesivă pentru persoanele vătămate în urma unor infracțiuni de violență, obligația de a justifica orice cheltuială efectuată în perioada convalescenței, în condițiile în care o parte dintre aceste cheltuieli nici nu ar putea fi cuantificate în mod obiectiv.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 397, alin. 1 raportat la art. 25 C. proc. P.. cu referire la art. 1349, art. 1357 și art. 1382 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă I. C. I. și a obligat, în solidar, pe inculpații PRADAIȘ I. C., S. A. A. și PRADAIȘ M. I., pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente Pradaiș M. și Pradaiș M., la plata către acesta a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale.

De asemenea instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de parte civilă Serviciul Județean de Ambulanță Bacă, întrucât la dosarul cauzei nu au fost anexate înscirsuri doveditoare ale pretentiilor solicitate.

VII. Alte măsuri dispuse de instanță

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare dintre inculpații PRADAIȘ I. C., S. A. A. și PRADAIȘ M. I., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, aceștia să fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

VIII. Cheltuieli de judecată

Față de soluțiile de condamnare și față de prevederile art. 274, alin. 1, 2 și 3 C. proc. P.., instanța a obligat pe fiecare dintre inculpații PRADAIȘ I. C., S. A. A. și PRADAIȘ M. I., pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente Pradaiș M. și Pradaiș M., la plata a câte 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 150 lei aferentă fazei de urmărire penală și 600 lei aferentă fazei de judecată, pentru fiecare dintre inculpați, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare dintre inculpați s-au avansa din fondurile Ministerului Justiției și vor rămâne în sarcina statului.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul S. A. I., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.

Curtea apreciază că apelul formulat de inculpatul Pradaiș M. I. este tardiv având în vedere următoarele:

Potrivit art. 410 alin. 1 noul cpp pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.

Potrivit art. 269 alin. 2 noul cpp la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În raport de aceste dispoziții, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 24.12.2014 ( data comunicării copiei minutei) se împlinește la data de 06.01.2015, astfel încât apelul inculpatului din data de 07.01.2015 apare ca tardiv formulat.

Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „a” noul Cod pr.penală, a respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul S. A. I..

Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelul procurorului este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare:

În mod greșit, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Pradaiș M. I..

Având în vedere aceste motive, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr.2663/2014 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce greșita aplicare pentru inculpatul PRADAIȘ M. I. a dispozițiilor art.7 și art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008.

Va desființa în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Va înlătura, pentru inculpatul PRADAIȘ M. I., dispozițiile art.7 și art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr.2663/2014 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce greșita aplicare pentru inculpatul PRADAIȘ M. I. a dispozițiilor art.7 și art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008.

Desființează în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Înlătură, pentru inculpatul PRADAIȘ M. I., a dispozițiilor art.7 și art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca fiind tardiv declarat apelul formulat de apelantul-inculpat S. A. A. împotriva sentinței penale nr.2663/2014 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

P. D. I. N. C.

Pt.GREFIER

B. M. D., aflat în C.O.

Semnează înlocuitorul primului grefier

R. L.

Pron.sent.pen.E. S.C.

Red.d.a.I.N.C.

Tehnored.A.D.I.

3 ex.

08.07.2017/17.07.2015

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 632/2015. Curtea de... →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 654/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 654/2015. Curtea de Apel BACĂU