Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 63/C

Ședința publică din 14.05.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: N. C. I.

GREFIER: C.-A. F.

Ministerul Public: P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău

- reprezentat legal prin procuror V. V.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor declarate de inculpații B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M. împotriva încheierii de ședință din data de 12.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat B. T. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Lepârdă C., contestatorii-inculpați P. I. F. și F. G., aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat V. G. și contestatorul-inculpat B. A. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat B. Giurgiucanu N..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorii contestatorilor-inculpați depun împuterniciri avocațiale la dosar și arată că nu au alte cereri prealabile. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri prealabile.

Nemaifiind alte cereri prealabile, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Avocat B. Giurgiucanu N. pentru contestatorul-inculpat B. A. M., în temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. solicită admiterea contestației formulată de către acesta împotriva încheierii din 12.05.2015 pronunțată de către Tribunalul Bacău. Apreciază că încheierea contestată este netemeinică. Solicită a se observa că este o încheiere, pe care a regăsit-o și la momentul în care instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, respectiv punerea în discuție a verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cameră preliminară. La fila nr. 12 din încheierea contestată, la primul aliniat cuprinde o mențiune din care rezultă că necesitatea păstrării în stare de detenție preventivă a inculpatului pe care îl asistă se justifică și prin necesitatea identificării unor alte părți vătămate. Este o mențiune care se regăsește și încheierea de cameră preliminară, dar și în încheierile, prin care s-a dispus prelungirea stării de arest în faza de urmărire penală a cauzei pendinte. În acest context, raportat și la acele mențiuni referitoare la art. 5 par. 1 lit. c din CEDO și art. 20 rap. la art. 11 din Constituția României, pe care le regăsește în încheierea anterioară, apreciază că încheierea prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în cursul judecății este nelegală.

În subsidiar, solicită admiterea contestației sub aspectul netemeiniciei. Apreciază ca nefiind temeinică această încheiere, în primul rând pentru că este vorba despre o motivare generică, stereotipă în sensul în care subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial la momentul arestării preventive. Ca o paranteză, solicită a se observa că sigurul fundament de drept în temeiul căruia a operat arestarea preventivă este art. 223 alin. 2 C.p.p., ori în încheierea de față se face vorbire de suspiciunea rezonabilă că datorită relațiilor, în general, a inculpaților cu părțile vătămate aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin conduite violente sau de constrângere morală. Nu crede că se poate reține această motivare a instanței de fond raportat la temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventivă și la faptul că în cursul procesului penal, cel puțin până la acest moment procesual, nu au existat și nu există niciun fel de indicii, cu atât mai mult probe. Simplele supoziții ale instanței de fond cu privire la această mențiune nu pot fi primite de către instanță și trebuie cenzurate de către instanță.

Tot referitor la motivarea instanței de fond învederează faptul că, raportat la jurisprudența Convenției Europene, arestarea preventivă se poate justifica cel puțin pentru o perioadă de timp, doar dacă se demonstrează că prin punerea în libertate a inculpatului ordinea publică ar fi efectiv amenințată. Face trimitere la cauza Becciev împotriva Moldovei și raportat la probatoriul administrat în cauză care vizează doar chestiuni de fapt a problemei și nicidecum faptul că inculpatul B. A. M. odată lăsat în stare de libertate ar încerca în vreun fel să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal, să realizeze înțelegeri frauduloase cu presupusele părți vătămate sau să se sustragă de la cercetarea judecătorească. Nu există niciun indiciu cu privire la aceste aspecte, context în care consideră că scopul măsurii preventive prevăzut de art. 202 C.p.p. poate fi atins și în condițiile în care instanța va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, măsură care este într-adevăr necesară raportat la condițiile impuse de legiuitor la art. 218 C.p.p. pentru buna desfășurare a procesului penal, dar în același timp este și suficientă.

Mai mult decât atât, face trimitere și la comisarul european pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului Thomas Hammarberg, care critică într-o oarecare măsura poziția instanțelor naționale vis a vis de utilizarea excesivă a arestului preventiv, în contextul în car judecătorul național are la dispoziție și alte măsuri preventive la fel de eficiente, dar mai umane vis a vis de persoanele arestate. În acest context, apreciază că solicitarea de înlocuire a măsurii arestului preventiv este fondată și urmează ca instanța să dea curs acestei cereri.

Dorește să facă o paralelă cu alte dosare care sunt extrem de mediatizate cu infracțiuni cel puțin la fel de grave cu infracțiunea pentru inculpatul B. A. M. este trimis în judecată, dosare în care prejudiciul este de zeci sau de sute de milioane de euro, în care după 2-3 luni de arest preventiv persoanele respective trimise în judecată au fost puse în libertate, fi sub control judiciar, fie în arest la domiciliu. Raportându-se la situația concretă a cauzei de față, în care este vorba despre un arest preventiv de aprox. 7 luni de zile și având în vedere și conduita procesuală a acestuia, care a recunoscut în parte activitatea infracțională în modalitatea în care au fost comise faptele de către inculpat, apreciază că solicitarea sa este una fondată și solicită a fi avută în vedere.

De asemenea, solicită a se avea în vedere pentru fiecare dintre inculpați circumstanțele personale ale acestora și faptul că toate acele criterii de la art. 223 alin. 2 C.p.p. care au fost avute în vedere de instanță la momentul luării măsurii arestului preventiv, toate aceste criterii pledează în favoarea inculpatului, cu excepția limitelor de pedeapsă mai mari de 5 ani, motiv pentru care consideră că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă și solicită admiterea contestației, iar pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Avocat V. G. pentru contestatorii-inculpați P. I. F. și F. G., solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii pronunțate de către Tribunalul Bacău și a se dispune înlocuirea arestului preventiv în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați cu arestul la domiciliu. Spune acest lucru raportat și la alte spețe asemănătoare și la practica judiciară a Curții de Apel Bacău, se referă la dosarul cu D., unde situația a fost cu mult mai gravă prin suprimarea vieții unei persoane și toți inculpații din cauza respectivă sunt pe control judiciar sau nu au nicio măsură preventivă. Din acest punct de vedere, având considerentele practicii judiciară și având în vedere și datele dosarului de față, apreciază că pentru inculpatul P. F. nu se mai justifică măsura arestului preventiv, dat fiind faptul că ar trebui să se raporteze contribuția dumnealui la această situație, dacă a existat sau nu o contribuție, dacă sunt indicii și probe care duc la această situație reținută prin rechizitoriu de către parchet și înaintată către instanța de judecată. Solicită a se avea în vedere conduita inculpatului și situația concretă, datele la care se menționează că ar fi fost comise faptele, rezonanța acestor fapte fiind de o intensitate minimă la acest moment, având în vedere trecerea timpului. Din acest punct de vedere, se poate înlocui măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, avându-se în vedere și considerentele că la arestul la domiciliu instanța stabilește anumite obligații, pe care inculpații le cunosc, obligații pe care le vor respecta și le vor avea în vedere.

Cu privire la inculpatul F. G. solicită a se avea în vedere, în afară de durata mare de timp în ceea ce privește arestul preventiv, de asemenea, situația inculpatului, reținerea faptei pe o perioadă îndepărtată de timp, astfel încât rezonanța acestor fapte s-a stins în mediu social și nu mai prezintă pericolul social care l-ar prezenta o faptă comisă de curând. Solicită a se avea în vedere și situația efectivă socială a acestuia, situația familială. Este întreținător de familie, are o mamă care nu se poate întreține singură, fiind bolnavă și având un grad de handicap, respectiv surdo-mută neputându-se înțelege decât cu familia. Și dumnealui are probleme de sănătate grave, respectiv ., o situație care se agravează pe zi ce trece datorită stării de stres. Concubina sa are un copil minor de câteva luni și de asemenea i-au fost dați spre întreținere prin hotărâre judecătorească în urma divorțului de prima soție, copiii care au provenit din căsătoria anterioară.

În aceste condiții, consideră că este justificat un arest la domiciliu, având în vedere situația efectivă a inculpatului, încheierea pronunțată de către Tribunalul Bacău care este tributară din multe puncte de vedere, inclusiv din formulare și din cele pe care le reține, aspecte care pot fi sancționate atât din punctul de vedere al nelegalității, cât și al netemeiniciei.

Solicită a se mai avea în vedere pentru inculpatul P. F. împrejurarea potrivit căreia dumnealui a mai beneficiat de arest la domiciliu și nu a încălcat cu nimic obligațiile stabilite de către instanță.

Pentru toate aceste motive, consideră că poate fi dispusă măsura arestului la domiciliu pentru ambii inculpați și solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate de către Tribunalul Bacău și a se dispune în consecință.

Avocat Lepârdă C. pentru contestatorul-inculpat B. T. V., în temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. solicită admiterea contestației formulate, reținerea cauzei spre rejudecare și a se analiza din punctul de vedere al legalității încheierea pronunțată de către Tribunalul Bacău la 12.05.2015. Apreciază că se află într-o fază importantă a procesului, solicită a se observa că au fost finalizate urmărirea penală și procedura de cameră preliminară. De asemenea, critică această încheiere și o apreciază că fiind nemotivată, în condițiile în care motivarea se face în grup, generic, fără a se individualiza cu privire la fiecare dintre cei patru inculpați.

De asemenea, acele neconcordanțe care se regăsesc la fila nr. 12 verso cu privire la faza de urmărire penală sau eventual la faza de cameră preliminară nu au ce să caute în prezenta motivare, pentru că s-a ajuns în faza de judecată și de cercetare pe fond a cauzei. De aceea apreciază că instanța de fond a tratat cu superficialitate problemele deduse judecății, problemele de drept cu care era investită prin această solicitare a parchetului.

Solicită a se observa că în cauza de față se face mare discuție despre periculozitatea inculpaților, în condițiile în care nu există nicio dovadă în acest sens, sunt doar prezumții inserate în acest rechizitoriu și nu se face vorbire în mod expres la inculpatul pe care îl reprezintă. Consideră că motivarea instanței de fond cu privire la periculozitate ar fi trebuit să fie individualizată conform probelor din dosar și nu să se extindă asupra tuturor, astfel încât să poată constitui un motiv al judecătorului pentru a respinge solicitarea sa de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Merge pe ideea existenței unui termen rezonabil, pentru că se știe că nu trebuie să se confunde cu durata procesului, durata arestului preventiv. Mai mult decât atât, acest arest preventiv riscă să devină o condamnare. Inculpatul se află în a cincia lună de arest preventiv, urmărirea penală a fost finalizată, toate părțile vătămate, care s-au constituit sau nu părți civile, au dat declarații și nu mai există nici un risc cu privire la influențarea acestora. Punctul său de vedere este că există o inechitate încă de la început, întrucât acuzarea are percheziție domiciliară, a ridicat toate documentele, au fost audiate toate părțile care erau precizate în acele documente și nu înțelege unde mai este riscul. Documentele sunt în original la dosarul de urmărire penală, deci nu mai există un risc evident că acest inculpat ar încerca să determine vreo persoană să schimbe declarația sau vreun martor să mintă în ceea ce privește aflarea adevărului. Conchide și apreciază că trebuie analizată și egalitatea de tratament, în condițiile în care în dosar sunt persoane care se judecă în stare de libertate și contra cărora parchetul nu a luat nicio măsură preventivă pe durata urmăririi penale.

Solicită a se analiza toate aceste principii de drept care se încalcă flagrant în prezenta cauză, respectiv durata arestului preventiv, persoana inculpatului, faptul că acesta a dat o declarație amplă la urmărirea penală, prin care a recunoscut faptele pe care le-a săvârșit.

Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației și a se permite inculpaților să aibă acces la un proces echitabil, pentru că nu este normală această stare de arest preventiv, fiind cea mai gravă dintre măsurile preventive. Inculpatul a făcut dovada că are domiciliul stabil în Bacău și are posibilitatea să fie plasat în arest la domiciliu, cum a fost și în perioada 16.12-23.12.2014 când a îndeplinit toate obligațiile impuse de către instanța de judecată și nu s-a raportat vreo nelegalitate în ceea ce îl privește. Apreciază că această măsură poate fi din nou analizată de către instanță, ca instanță care judecă această contestație pe măsura preventivă.

Reprezentantul Ministerului Public în temeiul art. 425¹ alin. 7 lit. b C.p.p. rap. la art. 208 C.p.p. solicită respingerea contestațiilor formulate de către contestatorii-inculpați, menținerea încheierii Tribunalul Bacău, ca fiind legală și temeinică.

Consideră că măsura luată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care li se aduc inculpaților, că corespunde scopului prevăzut de art. 202 C.p.p., având în vedere faptele pentru care sunt cercetați inculpații, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, cămătărie, șantaj în cadrul unei grupări organizate. Consideră că prezintă pericol în continuare, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, acestea au fost săvârșite prin violență, perioada de timp, precum și scopul urmărit de inculpați. Totodată, consideră că termenul rezonabil nu a fost depășit, nici cel intern, nici cel prevăzut de CEDO. Circumstanțele personale au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și existau și înainte de săvârșirea faptei și cu toate acestea inculpații au săvârșit fapte antisociale. Faptul că urmărirea penală a fost finalizată, consideră că nu înlătură pericolul pentru ordinea publică, motive pentru care solicită respingerea contestațiilor formulate.

Contestatorul-inculpat B. T. V. arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărătorul său și solicită arestul la domiciliu.

Contestatorul-inculpat P. I. F. arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărătorul său și solicită a se analiza dosarul.

Contestatorul-inculpat F. G. arată că are 5 copii și vrea să fie alături de ei.

Contestatorul-inculpat B. A. M. solicită a i se acorda arestul la domiciliu, are soția care urmează să nască și nu mai rezistă.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin încheierea de ședință din data de 12.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15 în baza art. 208 alin.2 și 4 din Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpaților F. G., fiul lui V. și E., născut la data de 29.05.1968, B. A.-M., fiul lui V. și V., născut la data de 22.10.1988, B. T. V., fiul lui V. și V., născut la data de 03.10.1981 și P. I. F., fiul lui I. și E., născut la data de 22.08.1981, aflați în Penitenciarul Bacău.

Pentru a dispune astfel Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Prin încheierea din data de 14 aprilie 2014 s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F., cu ocazia sesizării instanței, cu rechizitoriu, iar prin încheierea din data de 07 mai 2015 s-a dispus în baza art.346 alin 2 cod pr penală legalitatea sesizării instanței și începerea judecății privind pe acești inculpați, încheiere rămasă definitivă .

În textul de lege sus menționat de la art. 208 alin 2 și 4 din Codul de procedură penală, se arată că:

(2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

Se reține că prin rechizitoriul nr.79D/P/2014 emis de P. de pe lângă I.C.C.J.-D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

1. F. G., zis „G.”, zis „J.”, zis „M. Hasan”, fiul lui V. și E., născut la data de 29.05.1968 în mun. Bacău, domiciliat în mun. Bacău, .. 51A, jud. Bacău, f.f.l. mun. Bacău, .. 28, jud. Bacău, CNP –_, are 46 de ani, este divorțat, are 3 copii minori în întreținere, are 8 clase, cu antecedente penale, de profesie șofer pentru săvârșirea infracțiunilor de Proxenetism, Trafic de persoane și minori și Constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 213 al.1 C.p. cu aplic. art.5 C.pen. (victimă B. P. C.), art. 210 al.1 lit.c C.p.( persoană vătămată P. E. L.), art. 211 al.1 C.p. (P. S. M.), art. 210 al.1 lit.a C.p. (persoană vătămată B. E. A.), art. 210 al.1 lit.a C.p. (victimă I. M.), art. 367 al.1,3 C.p., art. 210 al.1 lit.a C.p. cu aplic. art.5 C.pen.(persoană vătămată C. E. M.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 din C.penal, fapte constând în aceea că:

- în luna noiembrie 2010 a înlesnit practicarea prostituției pe raza mun. Bacău la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, de către victima B. P. C. de 26 de ani din mun. R., ..33/67 jud. N., în baza consimțământului ei;

- în perioada iulie - octombrie 2014, F. G. împreună cu B. A. M., pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, după recrutare, au determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a persoanei vătămate P. E. L. din . CNP_ și, în aceeași perioadă, au încercat să o recruteze în vederea transportării către OSLO – Norvegia, pe cheltuiala lor, în scopul ca să fie cazată și obligată la practicarea prostituției, pentru obținerea de venituri materiale injuste;

- în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, a determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a victimei minore P. S. M. (de 17 ani) în scopul obținerii de foloase patrimoniale, după care profitând de abuzul său de autoritate dobândit prin faptul că au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (art.177 lit.c C.pen.) a recrutat-o în timpul minorității și ulterior, după ce a devenit majoră, a încercat să o transporte în Norvegia, în scopul continuării practicării prostituției, în favoarea sa, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

- în perioada septembrie 2014 – 25.10.2014, împreună cu inc. B. A. M., a contribuit la menținerea în eroare a persoanei vătămate B. E. A., în sensul ca aceasta să își dea consimțământul la plecarea în Norvegia, loc unde urma ca împreună cu B. A. M. (care a procedat la recrutarea ei) victima să fie obligată la practicarea prostituției, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

- la începutul lunii octombrie 2014, a recrutat-o pe numita I. M. de 21 de ani, din mun. Bacău, jud. Bacău, pentru ca să o deplaseze în Norvegia, pe cheltuiala lui, în scopul ca aceasta să practice prostituția, intenție infracțională ce a fost întreruptă datorită refuzului ulterior al victimei, ce și-a dat seama de manoperele dolosive ale inculpatului;

- în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, beneficiind de finanțarea și coordonarea conferită de inculpatul B. T. V., în baza înțelegerii prealabile de recrutare/transport/ cazare avută cu inculpații B. A. M., F. A. N., E. T., au constituit un grup infracțional organizat în vederea deplasării victimelor P. S. M. de 17 ani, B. E. A. și I. M., în Norvegia, în scopul practicării prostituției, activitate infracțională ce a fost întreruptă de refuzul ulterior al victimei I. M. și, la data de 25.10.2014, de către organele de urmărire penală (în cazul celorlalte victime);

- în perioada 22.08.2012 – 23.08.2012, prin inducere în eroare, constrângere, amenințări, lipsire de libertate în mod ilegal și acte de agresiune sexuală, împreună cu F. E. M., zis E., au obligat la practicarea prostituției pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, pe victima C. E. M., în vârstă de 22 de ani, din .;

2. B. A.-M., fiul lui V. și V., născut la data de 22.10.1988 în mun. Bacău, posesor CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Bacău la data de 12.09.2012, domiciliat în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, CNP –_, are 26 de ani, nu este căsătorit, nu are copii minori, are 8 clase, cu antecedente penale, de profesie șofer, pentru săvârșirea infracțiunilor de Trafic de persoane și minori, Șantaj, Camătă, Constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.1,3 C.pen. (în legătură cu infracțiunile de trafic de persoane și minori reținute în cauză), art. 210 al.1 lit.c C.p.( persoană vătămată P. E. L.), art. 211 al.1 C.p. (victimă P. S. M.), art. 210 al.1 lit.a C.p.(persoană vătămată B. E. A.), art. 367 alin.1,3 C.pen (în legătură cu infracțiunile de șantaj și camătă reținute în cauză), art.207 al.1,3 Cp (persoană vătămată M. B. M.), art. 351 C.p., toate cu aplic. art. 38 al.1 C.p., fapte constând în aceea că:

- în perioada iulie - octombrie 2014, împreună cu F. G., pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, după recrutare, au determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a persoanei vătămate P. E. L. din com. Blăgești, . și, în aceeași perioadă, prin intermediul inc.F. G. a încercat să o recruteze în vederea transportării către OSLO – Norvegia, pe cheltuiala lor, în scopul ca să fie cazată și obligată la practicarea prostituției, pentru obținerea de venituri materiale injuste activitate ce nu s-a mai realizat datorită refuzului persoanei vătămate;

- în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, beneficiind de finanțarea și coordonarea inc. B. T. V., în baza unei înțelegeri prealabile cu F. G., cunoscând că victima minoră P. S. M. (de 17 ani) practica prostituția pe raza mun. Bacău, în favoarea acestuia din urmă, a acceptat să participe, împreună cu membrii grupului infracțional, la transportarea/cazarea/exploatarea sexuală a acesteia în Norvegia, loc unde după cazarea efectuată cu sprijinul inc. F. A. N. și E. T., zis P., să contribuie la exploatarea sexuală a victimei;

- în perioada septembrie 2014 – 25.10.2014, împreună cu aceeași membri ai grupului infracțional menționați anterior, prin inducere în eroare (prezentând o situație neadevărată) a părții vătămate B. E. A., a determinat-o să își dea consimțământul la plecarea în Norvegia, loc unde urma ca, împreună cu F. G., F. A. N. și alte persoane, victima să fie obligată la practicarea prostituției, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

- începând cu luna septembrie 2013 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat condus de către inc. B. T. V. în scopul șantajării datornicilor rezultați din infracțiunea de camătă (parte vătămată M. B. M.) și ulterior, începând cu anul 2013, prin obținerea unor sume de bani rezultate din amanetarea unor cantități de aur la . Bacău, a desfășurat, în cadrul aceluiași grup, activități de camătă ca îndeletnicire, prin împrumutarea unor sume de bani cu dobândă către numiții N. E., B. A., B. L., Vascan T., C. I. P., A. C. M., cu sau fără încheierea unor acte notariale ce cuprindeau în mod nereal dobânda aferentă sumei împrumutate. Una din părțile vătămate ce s-a constituit parte civilă cu privire la situația amenințării sale efectuată de către inc. B. T. V., B. A. M. și V. Ș. E. este partea vătămată M. B. M. din Bacău, jud. Bacău;

- în perioada noiembrie 2013 – 25.10.2014, împreună cu B. T. V., V. Ș. ș.a. a sprijinit grupul infracțional organizat condus de inc. B. T. V. în vederea săvârșirii infracțiunilor de șantaj și camătă și, ulterior, în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu F. G., B. T. V. ș.a. în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/ minori, ambele infracțiuni prev. de art.367 alin.1,3 C.pen. cu referire la faptele in prezentul rechizitoriu;

3. B. T. V.- fiul lui V. și V., născut la data de 03.10.1981 în mun. Bacău, domiciliat în Bacău, ./A/9, CNP_, fără școală, recidivist, nu are ocupație și nici loc de muncă, pentru săvârșirea infracțiunilor de Șantaj, Camătă, Trafic de persoane și de minori, Constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.1,3 C.pen. (în legătură cu infracțiunea de de șantaj și camătă), art.207 al.1,3 (persoane vătămată R. I. M., R. A. E., M. S. M.), art. 207 al.1,3 C.p. (persoane vătămate C. C., C. C. și C. Richard) art. 207 al.1,3 C.p. (persoane vătămate L. C. și L. Claudi), art. 207 al.1,3 C.p. (persoane vătămate M. B. M.), art.351 C.p., art. 367 al.1,3 C.p. (în legătură cu infracțiunile de trafic de persoane și minori), art. 211 al.1 C.p. (victimă P. S. M. (de 17 ani), art. 210 al.1 lit.a C.p.( persoană vătămată majoră B. E. A.), cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen, art. 41 alin.1 C.pen., constând în aceea că:

- în perioada ianuarie 2012 – 25.10.2014, în baza unei înțelegeri prealabile cu B. R. A., V. E. Ș., B. A. M. și P. I. F. a constituit un grup infracțional organizat, în vederea dării de bani cu dobândă ca îndeletnicire și ulterior după perceperea dobânzilor în cazul în care împrumutații nu puteau restitui sumele de bani treceau la efectuarea de amenințări cu exercitarea de acte de violență și la constrângeri morale în scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale;

- în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, în baza unei înțelegeri prealabile cu F. G. și B. A. M., i-a finanțat pe aceștia cu sume de bani, i-a coordonat și sprijinit în activitatea infracțională de trafic transfrontalier de persoane și minori, urmărind transportarea și realizarea cazării în Norvegia a minorei P. S. M. (de 17 ani) și a persoanei vătămate majore B. E. A. (recrutată prin înșelăciune de către inc. B. A. M. și F. G.), cu scopul ca, în acea țară, împreună cu inculpații F. A. N. și E. T. să se realizeze exploatarea sexuală a acestora;

- în perioada noiembrie 2013 – 25.10.2014, împreună cu B. A. R., B. A. M., V. Ș. ș.a. a constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunilor de șantaj și camătă și, ulterior, în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu F. G., B. A. M. ș.a. în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/ minori, ambele infracțiuni prev. de art.367 alin.1,3 C.pen. cu referire la faptele in prezentul rechizitoriu;

4. P. I. F. – fiul lui I. și E., născut la data de 22.08.1981 în mun. Bacău, domiciliat în Bacău, ., nr. 5/_ _, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 2 clase, recidivist, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunilor de Constituire a unui grup infracțional organizat, Șantaj, Camătă, prev. și ped. de art. 367 alin.1,3 C.pen, art.207 al.3 Cp, art. 351 C.p., fapte constând în aceea că:

- în perioada noiembrie 2014 – 25.12.2014, în baza unei înțelegeri prealabile, avută cu B. T. V., V. E. Ș., pe raza mun. Bacău, a sprijinit grupul infracțional organizat format din B. T. V., V. E. Ș. și B. R. A., în vederea dării de bani cu dobândă ca îndeletnicire și, ulterior, după perceperea dobânzilor în cazul în care împrumutații nu puteau restitui sumele de bani se trecea la efectuarea de amenințări cu exercitarea de acte de violență și la constrângeri morale în scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale;

Unele din persoanele șantajate în acest fel sunt părțile vătămate M. S. M. CNP_, R. I. M. CNP_ și R. A. E. CNP_ care, la datele de 08.12.2014 și 12.12.2014, au formulat plângere pentru situația amenințărilor exercitate de membrii grupului infracțional menționat mai sus.

În același timp au fost identificate ca împrumutători cu dobândă prin intermediul inc. P. I. F., în beneficiul său și al liderului grupării B. T. V., următoarele persoane: T. M. V. și Irimic M. C..

Se vor aplica prev. art. 38 alin. 1 din C.penal, art. 41 alin. 1 din C. penal.

Instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, reține că sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Sub aspectul temeiniciei instanța, analizând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, a considerat că măsura arestării preventive se impunea a fi menținută cu privire la inculpații, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora .

Contextul procedural al cauzei constată aplicabilitatea prevederilor art. 223 al. 2 C. pr. pen., ghidat de considerentele că există indicii că inculpații B. A. M., F. G., B. T. V. și P. I. F. au săvârșit infracțiunile imputate, pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani, modalitatea de săvârșire a faptelor și natura relațiilor socio-umane prezumat afectate, impun concluzia că lăsarea acestora în libertate generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, și pentru faptul că activitatea infracțională constatată a dobândit rezonanță de fenomen infracțional.

Aprecierea asupra pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar determina pentru comunitate, este corectă, având în vedere gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzați, recrudescența fenomenului infracțional de aceeași natură în societatea românească actuală, dar și caracteristicile concrete ale acțiunilor ce li se rețin în sarcină, comise asupra unor fete tinere sau persoane atrase în circuitul unor datorii stabilite discreționar prin acțiuni de amenințare și acte de violență, profitând de credulitatea, și, mai cu seamă, de vulnerabilitatea emoțională și materială a acestora.

Având în vedere natura acestor fapte și particularitățile speciale ale victimelor acestora, există riscul ca, aflați în libertate sau cu altă măsură privativă de drepturi, inculpații să întreprindă acțiuni de intimidare și influențare a persoanelor care pot furniza, fie și ca martori, informații importante pentru anchetă.

În acest context, privarea de libertate a inculpaților se justifică și din perspectiva necesității de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. 1 C.pr. pen.

Ori, datele dosarului subliniază că inculpații abordează o manieră infracțională specifică, cu scopul de a nu fi trași la răspundere penală, existând suspiciunea rezonabilă că aceștia, datorită relațiilor lor cu părțile vătămate, vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea victimelor și martorilor, prin conduite violente și de constrângere morală, fiind cunoscuți ca persoane influente în lumea interlopă.

Această conduită procesuală este subliniată de declarațiile inc. F. A. N. audiată în cauză, care a dat detalii de natură a evidenția periculozitatea inculpaților.

Fără a reprezenta criteriul unic și singur important în condiționarea pedepsei ce se aplică, faptele concrete, gradul lor real de pericol social este de natură, în contextul elementelor ce îi determină gravitatea, să exprime nu numai importanța vătămărilor de drept penal, pe care o comportă, dar și de gradul de antisociabilitate a infractorului, întrucât perversitatea criminală a persoanei vinovate își găsește prima și cea mai importantă expresie și măsură în natura și caracterul faptei săvârșite.

Cu atât mai mult, generic infracțiunile de trafic de persoane și minori, inclusiv proxenetism, fapte de șantaj rezultate din camătă săvârșite în cadrul unei asocieri infracționale, au un pericol social major, iar lăsarea în libertate a persoanelor, pentru care există probe și indicii temeinice de vinovăție creează o stare de insecuritate pentru destinatarii legii penale, care se supun în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.

Având în vedere că practica judiciară a stabilit permanent, după modificarea Codului de procedură penală, faptul că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului se analizează în raport de toate circumstanțele și împrejurările privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului, cât și la circumstanțele personale și atitudinea adoptată în cursul procesului penal, considerăm că, în prezenta cauză, în privința inc. F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F., toate aceste criterii sunt îndeplinite, justificând prelungirea măsurii arestării preventive.

Având în vedere și faptul că în jurisprudența CEDO s-a statuat permanent că aprecierea luării și prelungirii arestării preventive se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, luând în considerare elemente cum ar fi complexitatea cauzei, gradul de pericol social al faptelor și al autorilor acestora, existența datelor și indiciilor temeinice că ar putea să influențeze cursul urmăririi penale, în sensul zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului, că măsura arestării preventive a inc. F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F.nu apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât urmează a fi identificate și audiate noi victime ale traficului de persoane, noi persoane supuse șantajului și cametei, noi martori, iar interesul general al protejării societății primează interesului personal al inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 5 paragraful 1 litera c din CEDO, și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile a bănui că persoana, față de care se solicită luarea acestei măsuri extreme, a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la soluționarea definitivă a cauzei, iar probele care fac dovada acestor măsuri verosimile nu trebuie să aibă aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare.

Jurisprudența CEDO a stabilit că luarea acestei măsuri excepționale față de o persoană bănuită de săvârșirea unei infracțiuni, apreciată ca având un pericol social ridicat, având în vedere tulburările sociale pe care le poate determina comiterea acestor fapte, se poate justifica cel puțin pentru o anumită perioadă, dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că, prin eliberarea acuzatului, ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, detenția preventivă neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoare (cauza Letellier vs. Franța).

Ori, se impune privarea de libertate a inculpaților pentru a se înlătura starea de pericol social pe care aceștia o prezintă pentru ordinea publică fapt ce rezultă din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, relațiile sociale afectate prin săvârșirea acestor fapte penale, cuantumul ridicat al pedepselor prevăzute de lege (respectiv de la 3 la 10 ani), modalitatea concretă de comitere a faptelor, numărul mare de acte materiale săvârșite, faptele au fost săvârșite în organizat, pe o anumită perioada de timp iar activitatea infracțională a fost stopată doar la intervenția organelor de urmărire penală.

Nu în ultimul rând, măsura arestării preventive este necesară și pentru realizarea scopului preventiv al acestei măsuri, în vederea asigurării respectării normelor sociale ocrotite de legea penală și în vederea asigurării sentimentului de securitate în rândul cetățenilor prin caracterul de exemplu al acestor măsuri pentru a spori încrederea în sistemul de justiție.

În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.

De asemenea raportat la probele existente la dosar până în acest moment, al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpaților în arest preventiv fiind justificată.

La acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul celor trei inculpați de a fi puși în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințate și prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.

Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă dispusă față de inculpații F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 208 alin 2 și 4 cod pr pen, s-a menținut această măsură .

S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocat ales.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat contestație B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M., motivele fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii, astfel încât nu vor mai reluate ci numai analizate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii atacate sub aspectul motivelor de contestație invocate cât și din oficiu, conform art.204 c.pr.pen. sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, curtea apreciază că toate contestațiile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:

În mod corect Tribunalul Bacău a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M. nu au dispărut - împrejurare care a condus la menținerea măsurii privative de liberate luată față de aceștia.

La momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților s-au avut în vedere dispozițiile art.223, alin.2 c.pr.pen, temeiuri care se mențin în continuare, nu s-au schimbat și fac necesară privarea de libertate în continuare a contestatorilor.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 5 ani, iar cercetarea în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea și împrejurările săvârșirii infracțiunilor (caracter continuat pentru anumite fapte presupus a fi fost săvârșite de anumiți inculpați, pe parcursul unei perioade mai mari de timp), care generează un sentiment de indignare în rândul opiniei publice.

Curtea subliniază că infracțiunile în materia traficului de persoane, șantaj și camătă comise într-un grup infracțional organizat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită reprezintă una dintre cele mai grave și răspândite forme ale criminalității. Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților - pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpați, activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați, aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați au fost corect reținute de către prima instanță, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Curtea reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până la acest moment, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu există temeiuri care să justifice prelungirea acesteia.

Modalitatea concretă în care se presupune aceștia au acționat, respectiv comiterea de multiple acte materiale de trafic de persoane și trafic de minori în cazul inculpaților B. A. M., B. T. V. și F. G. și de multiple acte de șantaj și camătă în cazul inculpaților B. T. V. și P. F. indică o periculozitate crescută a inculpaților. împrejurările concrete ale situației de fapt indică faptul că inculpații se situează într-un mediu profund infracțional în care comiterea de fapte antisociale a devenit o obișnuință.

În același context, curtea apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor și la rezonanța socială a unor asemenea activități infracționale.

Deși inculpații au o situație familială grea, acest fapt nu constituie o garanție în sine a lipsei de pericol social concret,dimpotrivă existenta stării de pericol este demonstrată de condițiile concrete în care s-au comis aceasta, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor.

Pe de altă parte, curtea trebuie să verifice și dacă scopul procesului penal ar putea fi alterat prin lăsarea în libertate a inculpaților. În acest context, curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică, determinat de lăsarea în libertate a inculpaților, există și rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor a căror comitere li se impută, a căror gravitate poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea. Natura infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite de către inculpați, modul în care aceștia au acționat, conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor pentru care sunt cercetați, constând în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății civile, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații asupra cărora planează acuzația comiterii unor asemenea infracțiuni ar putea fi cercetați în stare de libertate.

De asemenea, curtea are în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive, prevăzut în dispozițiile art.202 c.pr.pen. nu se poate realiza prin luarea măsurii de prevenție a controlului judiciar sau arestului la domiciliu, mai ales la acest moment procesual, tocmai datorită argumentelor expuse pe larg în cele ce preced.

Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit ca în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pe de o parte judecătorul este obligat să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal, pe de altă parte.

În ceea ce privește contribuția efectivă a fiecărui inculpat, curtea apreciază că reprezintă un aspect ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.

Având în vedere, faptul că cercetarea judecătorească nu a fost demarată, se constată că perioada de circa 4-5 luni de când inculpații sunt arestați preventiv se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunilor astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.

În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive curtea reține că potrivit art. 5 parag. 3 din CEDO se analizează în concreto în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Considerentele de genul probatoriu amplu de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 parag. 1 din Convenție. În jurisprudența CEDO au existat cazuri în care, deși nu se vorbea de cauze complexe, grupuri infracționale organizate, prevenția a durat 2 ani (cauza Labita c Italiei), 2 ani și 7 luni ( cauza Tomasi c. Franței), 5 ani și 7 luni (cauza Letellier c. Franței), nu s-a decis că s-a încălcat termenul prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenție, așa încât nu se poate vorbi în prezenta cauză de o încălcare a termenului rezonabil

Aprecierea „ limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, faptele inculpatului care aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească eforturilor instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal (art. 1 cpp), constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi c. Franței), iar în cauză, în raport de persoana inculpaților, de faptele săvârșite, complexitatea cauzei, numărul mare al martorilor, îndeplinirea acestui deziderat se poate face cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În cauză, curtea constatată că aceștia nu oferă garanții suficiente că nu vor aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal în condițiile în care indiciile și unele probe administrate până în prezent conduc la presupunerea rezonabilă a realizării unor multiple acte materiale de infracțiuni privind traficul de persoane șantaj și camătă, într-un interval mare de timp ceea ce poate denota un mod obișnuit de acțiune și numai intervenția hotărâtă a organelor de urmărire penală a întrerupt activitatea ilicită a inculpaților.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală rap. la art. 206 noul cod pr. Penală noul cod de pr. penală, va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M.

În temeiul art. 275 alin.2 noul Cod pr.penală, va obliga inculpații la plata a câte 200 lei, fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală rap. la art. 206 noul cod pr. Penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M. împotriva încheierii de ședință din 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.

Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art. 275 alin.2 noul Cod pr.penală, obligă inculpații la plata a câte 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N.-C. I. C.-A. F.

Red.î.f. –C.G.

Red.î.c. – I.N.C.

Tehnored. F.C.A./3 ex.

15.05.2015

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 653/2015. Curtea de...		Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 654/2015.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BACĂU