Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BACĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 531/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.531

Ședința publică din 28 mai 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: C. C.

JUDECĂTOR: M. A. A.

*********************************************

GREFIER: A. D. - I.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. G. – procuror.

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpata A. C. C. împotriva sentinței penale nr. 2353 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta – inculpat, avocat D. D. și intimatul – parte civilă A. V., cu procură și pentru intimata – parte civilă A. V., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată imposibilitatea audierii inculpatei.

Reprezentantul Ministerului Public arată că dacă există date că inculpata nu se află în executarea pedepsei, nu are alte cereri.

Apărătorul apelantei – inculpat arată că s-au efectuat verificări și inculpata nu figurează ca fiind deținută.

Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Apărătorul apelantei – inculpat solicită admiterea apelului și arată că motivele de apel reies din notele de concluzii scrise formulate la fond. Precizează că un motiv se referă la persoana vătămată M. și unul la persoana vătămată C.. Susține că la fila 368 dosar urmărire penală, persoana vătămată C. declară că a recuperat prejudiciul, dar prin hotărâre inculpata a fost obligată la despăgubiri către aceasta. Afirmă că inculpata consideră suficientă o sancțiune administrativă pe vechiul cod penal, întrucât fapta nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni și prejudiciul este recuperat. Cu privire la persoana vătămată M., menționează că din acte rezultă că sejurul a fost achitat o singură dată, nu de mai multe ori. Învederează faptul că prima factură a fost ștornată și plata on line nu ajunge la beneficiar. Arată că fiica și ginerele acesteia au beneficiat de serviciile la care intermediarul s-a obligat. Precizează că din actele întocmite de Garda Financiară și Protecția Consumatorului rezultă că serviciile au fost prestate și evidențiate în contabilitate. Susține că este un contract comercial respectat și nu există infracțiunea. În ce privește a treia plată, afirmă că este vorba despre un contract de împrumut, care s-a încheiat pe perioada sejurului. Menționează că este un contract comercial, suma de bani din contractul de împrumut este alte decât în contractul de prestări servicii turistice. Învederează faptul că este vorba, eventual, despre un litigiu civil și nu există infracțiune. Solicită aplicarea art.16 alin.1 lit.a Cpp și să se constate că faptele nu există. La aplicarea pedepsei, solicită redozarea cuantumului având în vedere cele trei fapte – două cu privire la persoana vătămată M. și una cu privire la C.. Depune la dosar referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu.

Intimatul – parte civilă A. V. arată că și-a recuperat prejudiciul și nu mai are pretenții.

Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Arată că situația de fapt este dovedită. Precizează că față de existența a 9 persoane vătămate, legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal. Susține că pedeapsa aplicată este legală, temeinică și justificată de multitudinea actelor materiale și prejudiciul cauzat. Solicită menținerea hotărârii.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 2353 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ s-a dispus respingerea cererii formulată de apărătorul inculpatei A. C. C. având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca neîntemeiată.

A fost condamnată inculpata A. C. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215¹, alin. 2 C. pen. de pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 pentru care inculpata A. C. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. b și c C. pen. de la 1969 pe o durată de 3 ani, prin Sentința penală nr. 86/23.01.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 572/24.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 36, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 33, alin. 1, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, a art. 35, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei în prezenta cauză cu pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. b și c C. pen. de la 1969 pe o durată de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 86/23.01.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 572/24.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. b și c C. pen. de la 1969 pe o durată de 3 ani, care a fost sporită cu un an închisoare, în final, inculpata A. C. C. având de executat pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. b și c C. pen. de la 1969 pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

S-a dispus desființarea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 86/23.01.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 572/24.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și emiterea unor noi forme de executare, conform dispozițiilor din prezenta.

În temeiul art. 397, alin. 1 raportat la art. 20 C. proc. P.. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1382 Cod civil, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate constituite părți civile și a fost obligată inculpata A. C. C. la plata următoarelor sume către aceasta:

- către persoana vătămată M. C., domiciliată în mun. Bacău, ., ., la plata sumelor de 2.690 lei achitată conform facturii fiscale . nr._/28.05.2009 și a chitanței nr._, a sumei de 2.096,6 lei achitată conform facturii fiscale . nr._/29.05.2009 și chitanța nr._ și a sumei de 2.526 lei achitată conform facturii fiscale . nr._/03.06.2009 și chitanței nr._;

- către persoana vătămată B. F., domiciliat în mun. Bacău, ., jud. Bacău a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată G. I. domiciliată în mun. Bacău, ., . a echivalentului în lei la data plății a sumei de 300 de euro achitată conform facturii . nr._/04.01.2010

Au fost respinse restul pretențiilor civile ale persoanelor vătămate M. C. și B. F. ca neîntemeiate.

A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată C. O. A., ca neîntemeiată.

S-a luat act că persoanele vătămate A. E., A. V., A. V., L. (Antica) N. V. și S. V. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză, prejudiciul cauzat prin producerea infracțiunii fiind reparat prin restituire.

În baza art. 275, alin. 2 C. Proc. P.. a fost obligată pe inculpata A. C. C. la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 100 lei în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că, dat fiind că în cursul judecății nu au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, în raport și de poziția procesuală adoptată de inculpată, care s-a sutras de la judecarea cauzei, instanța a reținut aceeași situație de fapt precum cea corect indicată în actul de sesizare.

Instanța a reținut că inculpata A. C. C. în calitate de administrator al S.C. C. Travel S.R.L., a luat și a pus în executare hotărârea infracțională de a obține, într-o perioadă scurtă de timp, respectiv 02.06._10, venituri ilicite prin încasarea unor sume de bani de la un număr de nouă persoane vătămate, cu ocazia vânzării unor pachete de servicii turistice sau bilete de avion, cu toate că imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale era previzibilă pentru inculpată, chiar de la momentul încasării sumelor de bani.

Astfel:

1. La data de 02.06.2009, inculpata A. C. C., în calitatea mai sus menționată, a încheiat cu persoana vătămată S. V. contractul de comercializare nr. 4/02.06.2009, prin care susnumita se obliga să achiziționeze în favoarea persoanei vătămate bilete de avion pentru două persoane de la compania aeriană Czech Airlines, pe ruta București (Otopeni) - New York – Chicago – Paris - București pentru data de 15.07.2009, precum și cazare la hotelurile din New York, Chicago și Paris, contravaloarea acestor servicii fiind de 5.000 euro.

O parte din valoarea contractului, respectiv suma de 2.400 euro, a fost achitată de către persoana vătămată anterior încheierii contractului, respectiv la data de 12.05.2009, pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 12.05.2009 și chitanța aferentă având nr._. Diferența sumei până la valoarea totală a contractului, a fost achitată la data de 02.06.2009, pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 02.06.2009 și chitanța aferentă având nr._. Pentru a crea aparența că vor fi onorate obligațiile contractuale asumate, la data încheierii contractului, inculpata A. C. C. i-a remis persoanei vătămate S. V. rezervările aferente biletelor de avion, ce conțineau informații referitoare la data și ruta de zbor. Ulterior, respectiv la data de 11.07.2009, inculpata i-a mai remis persoanei vătămate un număr de trei vouchere, emise de ., pentru cazarea a două persoane la Hotelurile Congres Plaza din Chicago, Hotel al Times Square din New York, Hotel Saint A. din Paris, cu toate că în realitate acestea nu erau înscrisuri prin care se atesta plata cazării.

În realitate, inculpata nu achitase niciunul din serviciile contractate, deși încasase întreaga sumă de la persoana vătămată și nu exista nici un impediment pentru a-și executa obligația asumată.

La o dată proximă celei de plecare, persoana vătămată i-a solicitat învinuitei biletele pentru avion, însă aceasta i-a comunicat că îmbarcarea se va putea face la Aeroportul Otopeni, în baza plății efectuată de ., fără a fi necesară prezentarea vreunui înscris. În baza acestor asigurări, persoana vătămată S. V. s-a prezentat la Aeroportul Otopeni în data de 15.07.2009, unde a constatat că plata contravalorii transportului aerian nu a fost efectuată. De asemenea, necunoscând faptul că inculpata nu a achitat contravaloarea serviciului de cazare, având convingerea că neplata transportului aerian s-a datorat unei erori, aceasta a achitat pe loc suma de 1.087,62 euro reprezentând contravaloarea transportului aerian pe ruta București - New York. Ajuns la destinație, numitul S. V. a constatat că nici cazarea la hotelul din New York nu a fost achitată, motiv pentru care a fost nevoit să achite suma de 160 dolari USA, reprezentând cazarea pentru o noapte. A doua zi, cu ajutorul financiar al unor rude din Chicago, s-a deplasat la acestea iar în final a contramandat excursia, revenind în țară.

Analizând tranzacțiile bancare efectuate de societatea S.C. C. Travel S.R.L. (ING Bank, Banca Transilvania și OTP Bank), în intervalul de timp de la încheierea contractului până la revenirea în țară a persoanei vătămate S. V., se poate constata că inculpata nu a achitat suma de bani pe care a încasat-o de la aceasta și nici nu a existat vreun impediment pentru efectuarea plății.

Prejudiciul cauzat persoanei vătămate S. V. a fost de 5000 euro, fiind recuperat.

2. La data de 10.06.2009, inculpata A. C. C. în aceeași calitate, de reprezentantă a S.C. C. Travel S.R.L., a încheiat cu persoana vătămată M. C. contractul de comercializare nr. 7/10.06.2009, prin care se obliga să achiziționeze în favoarea persoanei vătămate un pachet turistic reprezentând transportul cu avionul dus-întors pe ruta București-Barcelona, 3 nopți de cazare la Hotel Hesperia Del Port din Barcelona și o croazieră de 7 zile pe Marea Mediterana, servicii de care urmau să beneficieze fiul său, M. T. N., și mama acesteia, C. I.. Costul pachetului turistic era de 1.750 de euro, care a fost achitat anterior încheierii contractului, în trei tranșe, prin Cabinetul Medical Individual Dr. M. C., administrat de către persoana vătămată, după cum urmează:

- la data de 28.05.2009, suma de 2.690 lei, pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._/28.05.2009 și chitanța aferentă nr._/28.05.2009

- la data de 29.05.2009, suma de 500 euro, pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._/29.05.2009 și chitanța aferentă nr._/29.05.2009,

- la data de 03.06.2009, suma de 600 euro pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._/03.06.2009 și chitanța aferentă având nr._/03.06.2009.

Voiajul urma să se desfășoare începând cu data 18.07.2009. Contrar obligațiilor asumate, inculpata a achitat doar contravaloarea transportului aerian dus-întors și contravaloarea unei nopți de cazare la Hotel Hesperia Del Port din Barcelona (extras de cont f. 210 d.u.p.). Cu toate acestea, inculpata i-a remis persoanei vătămate biletele pentru avion, pentru a crea aparența că sejurul se va desfășura conform contractului. În aceste împrejurări, beneficiarii sejurului, având convingerea că vor beneficia de toate serviciile turistice achitate, s-au îmbarcat cu destinația Barcelona și au fost cazați în prima noapte la hotel.

Disfuncționalitățile cauzate de neplata întregului sejur au intervenit a doua zi, când susnumiții s-au deplasat la vasul de croazieră despre care știau că le este rezervat (Grand Celebration). Reprezentanții vasului le-au comunicat acestora că nu figurează pe lista de călători și li s-a refuzat îmbarcarea. Cu toate acestea, furnizorii pachetului turistic din Spania, apreciind că această disfuncționalitate se datorează unei erori, au luat hotărârea de a-i îmbarca pe un alt vas, inferior ca și confort, respectiv Vasul „Cruceros”. După îmbarcarea călătorilor și plecarea vasului pe mare, reprezentanții firmei de transport maritim au constatat că persoanele vătămate nu se aflau pe lista călătorilor (datorită faptului că S.C. C. Travel S.R.L. nu a achitat contravaloarea serviciilor).

În aceste împrejurări, M. T. N. a contactat-o pe mama sa pentru a lămuri cauza producerii acelei disfuncționalități. Persoana vătămată s-a deplasat la sediul S.C. C. Travel S.R.L., ocazie cu care i-a cerut lămuriri inculpatei A. C. C.. Inițial, aceasta din urmă a încercat să disimuleze realitatea însă, la insistențele persoanei vătămate a recunoscut că nu a efectuat plata. Pentru a-și asigura revenirea rudelor în țară, persoana vătămată a achitat din nou contravaloarea întregului sejur, în cuantum de 7.500 lei, promițându-i-se că îi va fi restituită suma plătită a doua oară. Pentru a dovedi plata acestei sume, persoana vătămată a încheiat cu această ocazie un înscris autentic cu inculpata, intitulat contract de împrumut, iar suma a fost efectiv virată prin contul bancar așa cum rezultă din extrasul de cont al S.C. C. Travel S.R.L.. (fl.211). Nici de această dată inculpata nu a virat imediat suma de bani către agenția intermediară care asigura transportul maritim (QCNS Cruise Sam MC Monaco), plata sumei de 3.978,84 lei efectuându-se abia în data de 23.07.2009. În aceste împrejurări croaziera pe mare a fost încheiată de către beneficiari, fără alte incidente.

Neajunsurile datorate neplății integrale a pachetului turistic au fost constatate de către rudele persoanei vătămate și cu ocazia cazării pentru următoarele două nopți, la întoarcere din croazieră la Hotel Hesperia del Port. În aceste împrejurări persoana vătămată a fost nevoită să achite din nou contravaloarea cazării pentru perioada 26-28.07.2009, în cuantum de 924 lei pentru care inculpata i-a emis factura fiscală nr._/20.07.2009.

Instanța a reținut, conform declarației persoanei vătămate coroborată cu înscrisurile depuse la dosarul căuzei, că nici această sumă nu a fost virată către reprezentanții hotelului, motiv pentru care fiul acesteia a fost nevoit să plătească cu numerar cele două nopți de cazare. Din analiza extraselor de cont bancare reiese că nu s-a făcut nici o plată către Hotel Hesperia del Port, ceea ce dovedește că declarația persoanei vătămate este veridică.

Având în vedere că transportul aerian a fost achitat de către inculpată dus-întors, rudele persoanei vătămate au revenit în țară, fără nici un alt incident.

Instanța a reținut și faptul că suma de 924 lei, achitată de către persoana vătămată în data de 02.07.2009, a fost restituită de către inculpată în data de 17.08.2009.

În concluziile depuse de către inculpata A. C. C., prin intermediul apărătorilor aleși în cursul urmăririi penale (f. 436 d.u.p.), aceasta a precizat că plata celor două nopți de cazare la revenirea din croazieră nu ar fi fost inclusă în pachetul de servicii turistice, împrejurare ce este contrară realității, întrucât din rezervarea efectuată de către inculpată reiese că au fost incluse și cele două nopți de cazare. De altfel, revenirea în țară cu avionul a fost stabilită pentru data de 28.07.2009, or, în condițiile în care croaziera s-a încheiat cu două zile înaintea revenirii în țară, este evident faptul că s-au luat în calcul și cele două nopți de cazare.

Precizarea inculpatei, referitoare la imposibilitatea efectuării plății pentru cele două nopți de cazare datorită nefuncționalității tehnice temporare a serviciului Home Bank al ING, este de asemenea nerelevantă întrucât această disfuncționalitate a survenit doar pentru data de 24.08.2009 (f. 245 d.u.p.).

Totodată, inculpata a precizat că a primit confirmarea rezervării pentru nava de croazieră în data de 17.07.2009, ceea ce ar constitui o dovadă a faptului că și-a achitat obligația de plată a serviciilor turistice, însă extrasele de cont bancare ale societății administrată de către inculpată dovedesc contrariul, respectiv că până la data de 23.07.2009 nu s-a efectuat o altă plată către operatorul de turism QCNS Cruise Sam MC Monaco. Faptul că cei doi clienți au beneficiat integral de serviciile turistice contractate (croazieră și cele două nopți de cazare), s-a datorat plății efectuate a doua oară de către persoana vătămată și virării acestei sume către furnizor, în data de 23.07.2009, precum și plății cu numerar de către M. T. N. a ultimelor două nopți de cazare.

Este adevărat că S.C. C. Travel S.R.L. a făcut obiectul controalelor de către reprezentanții Gărzii Financiare precum și de către reprezentanți Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, care au constatat că persoana vătămată M. C. a beneficiat de serviciile turistice contractate, mai puțin pentru cazarea din data de 20.07.2009 (pentru care operatorul economic a restituit suma de 924 lei), însă această constatare nu este de natură să scoată fapta inculpatei A. C. C. din sfera ilicitului penal.

Concluzia controlului se bazează pe faptul că inculpata a încasat de două ori contravaloarea serviciilor turistice iar organele de control au examinat doar facturile fiscale (aferente primei plăți), fără a face cunoscut faptul că s-a plătit de două ori același serviciu turistic.

Precizarea inculpatei, cum că suma plătită a doua oară sub formă de împrumut nu ar avea nici o legătură cu pachetul de servicii turistice, nu este credibilă și a fost înlăturată de instanța de judecată, întrucât persoana vătămată a fost nevoită să achite a doua oară contravaloarea pachetului de servicii turistice, pentru ca rudele ei să nu fie debarcate de pe vasul de croazieră, într-o țară străină. Din aceste considerente, nu influențează în nici un mod subzistența infracțiunii de înșelăciune, calificarea dată înscrisului încheiat cu ocazia plății celei de a doua sume.

Ceea ce este relevant pentru existența infracțiunii de înșelăciune este faptul că inculpata A. C. C. a încasat de la persoana vătămată o sumă de bani, asumându-și obligația de a achita un pachet de servicii turistice, fără însă a-și respecta obligația. Mai mult, cu ocazie plecării celor două persoane în voiaj, inculpata a indus și a menținut în eroare persoana vătămată, afirmând că serviciile turistice sunt achitate. Dacă persoana vătămată ar fi cunoscut realitatea, nu ar fi permis îmbarcarea rudelor în avion.

Prejudiciul cauzat persoanei vătămate M. C. a fost de 10.272 lei, nefiind recuperat.

3. La data de 16.06.2009, persoana vătămată L. (Antica) N. V., a achiziționat un pachet de servicii turistice în valoare de 6.082 lei, reprezentând transportul cu compania Blue Air pe ruta București/Băneasa-Barcelona, cazare la Hotelul A. Club –C. B., servicii de care urma să beneficieze persoana vătămată împreună cu viitorul ei soț, L. C., în perioada 20.08/27.08.2009. Cu această ocazie a fost încheiat contractul nr. 11/16.06.2009. Plata contravalorii serviciilor a fost făcută de către persoana vătămată în trei tranșe după cum urmează:

- suma de 2.500 lei, la data de 16.06.2009, conform facturii fiscale nr._/16.06.2009 și chitanța nr._/16.06.2009;

- suma de 580 lei, la data de 29.07.2009, conform facturii fiscale nr._/29.07.2009 și chitanța nr._/29.07.2009;

- suma de 2.582 lei, la data de 11.08.2009, conform facturii fiscale nr._/11.08.2009 și chitanța nr._/11.08.2009.

La data de 16.06.2009, inculpata A. C. C. i-a remis persoanei vătămate înscrisuri din care reieșea că S.C. C. Travel S.R.L. a făcut rezervările aferente, prin intermediul unei firme de turism, S.C. Paralela 45 Turism S.R.L.

În baza rezervării făcută de către S.C. C. Travel S.R.L., S.C. Paralela 45 Turism S.R.L. a emis factura proformă nr._/07.06.2009, ce urma a fi achitată integral de către inculpata A. C. C.. Întrucât inculpata nu și-a respectat obligația asumată, la data de 31.07.2009, S.C. Paralela 45 Turism S.R.L. a emis factura de ștorno nr._ din 31.07.2009, expediind-o către S.C. C. Travel S.R.L.

Deși inculpata încasase integral de la persoana vătămată costul voiajului și avea reprezentarea clară a faptului că a fost reziliat contractul cu S.C. Paralela 45 Turism S.R.L., susnumita nu i-a adus la cunoștință persoanei vătămate acest lucru, menținând-o în eroare cu privire la valabilitatea contractului.

În aceste împrejurări, în ziua de 20.08.2009, persoana vătămată împreună cu soțul ei s-au deplasat la Aeroportul din Băneasa ocazie cu care au constatat că nu aveau nici o rezervare pentru transportul aerian. Au contactat-o telefonic pe inculpată, care le-a comunicat că această disfuncționalitate s-ar datora unei erori, solicitându-le să achiziționeze pe loc bilete de avion, urmând a le restitui la întoarcere contravaloareav acestora. Persoana vătămată s-a conformat indicațiilor oferite de către inculpată, achitând la ghișeu suma de 387 euro, astfel că s-au putut îmbarca pentru cursa Barcelona.

Ajunși la Hotelul A. Club – C. B., aceștia au constatat că nici cazarea nu a fost achitată de câtre inculpata A. C. C.. După multe încercări nereușite de o contacta, aceștia au achitat suma de 579 euro, reprezentând contravaloarea a trei nopți cazare, la recepția hotelului.

Instanța a reținut că inculpata A. C. C. a declarat în faza actelor premergătoare, că ar fi virat către S.C. Paralela 45 Turism S.R.L., suma de 2.500 lei, iar rezilierea contractului s-ar fi datorat neplății la timp de către persoana vătămată a întregii sume de bani. Împrejurarea invocată de către inculpată în apărare nu este conformă realității, întrucât din extrasele de conturi bancare, nu reiese că s-ar fi efectuat nici o plată către S.C. Paralela 45 Turism S.R.L.. Pe de altă parte, susnumita a încasat integral de la persoana vătămată costul pachetului turistic.

De asemenea inculpata a invocat și aplicarea unei popriri de către reprezentanții D.G.F.P. Bacău asupra conturilor bancare, acreditând în acest mod ipoteza că pe parcursul derulării contractului ar fi survenit o cauză imprevizibilă care ar fi împiedicat-o să-și execute obligația contractuală. Nici această împrejurare nu este reală, întrucât din adresa D.G.F.P. Bacău aflată la dosarul de urmărire penală, reiese că societatea administrată de către inculpată a avut propriri pe conturile bancare în perioada 18.09._10 la băncile Transilvania și O.T.P. Bank, în perioada 24.11._10 la conturile bancare de la C.E.C. Bank și în perioada 12.03._10 la ING Bank.

Întrucât contractul cu persoana vătămată a fost încheiat la data de 16.06.2009, se poate constata că propririle de la Banca Transilvania și OTP Bank existau la acea dată, iar propririle pe celelalte două conturi bancare au fost instituite mult după încheierea sejurului de către persoana vătămată.

Prejudiciul cauzat persoanei vătămate a fost de 1.735 euro, nefiind recuperat

4. La data de 11.08.2009, inculpata A. C. C., în aceeași calitate, a încheiat un contract cu persoanele vătămate A. V. și A. V., prin care se obliga să le ofere pentru suma de 1.344 euro, transportul cu avionul prin compania Wizzair, pe ruta București-Barcelona și retur, 7 nopți de cazare la hotelul Les Palmeres Calella, transport de la hotel la aeroport, asistență turistică în stațiunea Calella, sejur ce urma să se desfășoare începând cu data de 27.08.2009. Această sumă a încasată de către inculpată la data încheierii contractului, emițând cu acea ocazie factura fiscală nr._ din 11.08.2009 și chitanța nr._ din 11.08.2009.

Deși inculpata avea posibilitatea de a achita furnizorilor de servicii turistice contravaloarea pachetului turistic, aceasta s-a limitat la efectuarea unei rezervări la data de 21.08.2009 prin intermediul S.C. J" Info Tours S.R.L. București. Această din urmă societate a emis factura proformă . nr._ din 21.08.2009, în baza căreia inculpata urma să achite contravaloarea sejurului, cu 15 zile înainte de începerea acestuia. Obligația asumată nu a fost respectată astfel că reprezentanții S.C. J" Info Tours S.R.L. au anulat rezervarea făcută, comunicându-i inculpatei A. C. C. acest aspect.

Cu toate acestea, inculpata nu le-a comunicat persoanelor vătămate că nu vor mai putea beneficia de serviciile contractate. În aceste împrejurări, la data de 27.08.2009, persoanele vătămate A. V. și A. V. s-au deplasat la aeroportul din București, unde au constatat că se află în imposibilitatea de a efectua zborul, datorită neplății. Fiind contactată telefonic, inculpata a menținut în continuare în eroare persoanele vătămate, afirmând că neplata biletelor s-ar datora unor disfuncționalități, convingându-le totodată să achite la aeroport contravaloarea biletelor, întrucât cazarea la hotelul din Spania ar fi asigurată, conform contractului. În baza acestor asigurări, persoanele vătămate au achitat din nou contravaloarea transportului aerian, continuându-și excursia contractată. Ajunse pe aeroportul din Barcelona, au constatat că nu sunt așteptate de nici un operator de transport pentru a se deplasa până în stațiunea Calella, așa cum prevăzuseră în contractul de servicii turistice, fiind nevoiți să se deplaseze pe cont propriu la hotelul Les Palmeres din Calella, unde odată ajunși, au constatat că nu aveau făcută nici o rezervare. În aceste împrejurări acestea au fost nevoite să revină în țară.

În declarația dată în faza actelor premergătoare inculpata a precizat că a virat în contul S.C. J" Info Tours S.R.L. suma de 1.250 de euro, în data de 24.08.2009, iar cauza neonorării contractului s-ar datorează exclusiv culpei societății intermediare. Totodată, aceasta a declarat că în momentul în care a constatat că societatea intermediară nu și-a respectat înțelegerea în data de 26.08.2009, ar fi efectuat rezervări direct la hotelul Les Palmeres Calella pentru 7 nopți de cazare și ar fi achitat aceste servicii de cazare.

Instanța a constatat că declarația inculpatei nu corespunde realității întrucât martorul Cuvatov A. A., reprezentant al S.C. J" Info Tours S.R.L.,a declarat că inculpata nu a efectuat nicio plată, fapt ce a dus la rezilierea contractului cu privire la serviciile oferite părților vătămate. Declarația martorului se coroborează cu extrasele de cont bancare, existente la dosarul cauzei, din care reiese fără echivoc că nu a fost efectuată nici o plată către S.C. J" Info Tours S.R.L. sau către hotelul Les Palmeres Calella.

Prejudiciul cauzat a fost de 1.694 euro, care a fost însă recuperat în totalitate.

5. Inculpata A. C. C. a încasat de la alte cinci persoane vătămate diferite sume pentru a le obține servicii de transport aerian. Pentru a le induce în eroare cu privire la faptul că comntravaloarea transportului a fost plătită, inculpata le înmâna persoanelor vătămate înscrisuri prin care confirma rezervările, fără nicio valoare, în lipsa plăților.

Astfel,

- la data de 21.08.2009, persoana vătămată B. F. i-a remis inculpatei suma de 590 euro (pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 21.08.2009 și chitanța nr._ din 21.08.2009), în vederea efectuării unui transport cu compania Egypt Air, pe ruta Milano-Kuala Lumpur, Malaezia, pentru perioada 21.12._10. Ajunsă la aeroport, persoana vătămată a constatat că inculpata nu făcuse nici o plată. Prejudiciul cauzat, în cuantum de 3.000 lei a fost recuperat;

- la data de 25.11.2009, persoana vătămată C. O. A. i-a remis inculpatei suma de 160 euro (pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 25.11.2009 și chitanța nr._ din 25.11.2009), în vederea efectuării unui transport cu compania Blue Air, pe ruta Bacău-R., pentru data 13.12.2009 și R.-București pentru data de 16.12.2009. La revenirea în țară persoana vătămată a constatat că nu i-a fost achitată contravaloarea transportului. Prejudiciul cauzat a fost de 200 euro, reprezentând contravaloarea biletelor achitate la întoarcere de către persoana vătămată, fiind recuperat;

- la data de 05.12.2009, persoana vătămată A. E. i-a remis inculpatei suma de 193 euro (pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 25.11.2009 și chitanța nr._ din 25.11.2009), în vederea efectuării unui transport cu compania Blue Air, pe ruta Bacău-R., pentru data 13.12.2009 și R.-București pentru data de 16.12.2009. Pentru revenirea în țară, persoana vătămată a constatat că nu i-a fost achitată contravaloarea transportului. Prejudiciul cauzat a fost de 200 euro, reprezentând contravaloarea biletelor achitate la întoarcere de către persoana vătămată, fiind recuperat;

- la data de 22.12.2009, persoana vătămată D. Cosnatntin i-a remis inculpatei suma de 100 euro (pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 22.12.2009 și chitanța nr._ din 22.12.2009), în vederea efectuării unui transport cu compania Blue Air, pe ruta Bacău-Totino, pentru data 19.01.2010. La data plecării, a constatat în aeroport că inculpata nu-i achitase biletul. Prejudiciul cauzat a fost de 100 euro, fiind recuperat;

-la data de 04.01.2010, persoana vătămată G. Irinia i-a remis inculpatei suma de 300 euro (pentru care inculpata a emis factura fiscală nr._ din 22.12.2009 și chitanța nr._ din 22.12.2009), în vederea efectuării unui transport cu compania Carpatair, pe ruta Bacău-Veneția, pentru data 11.01.2010. La data plecării, a constatat în aeroport că inculpata nu-i achitase biletul. Din adresa Carpatair de la fila 379 reiese că inculpata nu făcuse nici o rezervare pe numele persoanei vătămate. Prejudiciul cauzat a fost de 300 euro, nefiind recuperat.

În ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Totodată, în determinarea legii penale mai favorabile instanța are în vedere și instituția infracțiunii continuate, precum și a concursului de infracțiuni.

Astfel, cu titlu prealabil, referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de apărătorul inculpatei A. C. C., astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., instanța a apreciat-o a fi neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente.

Conform art. 35, alin. C. pen. „infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la difeite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.” Astfel, cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, instanța a reținut că, potrivit noii reglementări penale, conform cererii apărătorului acesteia, ar trebui reținute 9 infracțiuni distincte, întrucât deși faptele au fost comise la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracțiomale, nu este îndeplinită condiția unității subiectului pasiv. Astfel, instanța ar fi obligată să îi aplice inculpatei nouă pedepse distincte, pentru fiecare infracțiune, iar în final să aplice pedeapsa cea mai grea, la care s-ar adăuga un spor de o treime din suma celorlalte pedepse mai mici, potrivit art. 39, alin. 1, lit. b C. pen., fapt ce este în mod vădit nefavorabil inculpatei.

Față de cele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiată.cererea formulată de apărătorul inculpatei A. C. C. având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză este Codul Penal de la 1969.

În drept, faptele inculpatei A. C. C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în interesul S.C. C. Travel S.R.L., în perioada 02.06._10, a indus în eroare persoanele vătămate S. V., M. C., Antica N., A. V. și A. V., B. F., C. O. A., A. E., D. C. și G. I., cu ocazia încheierii unor contracte de servicii turistice sau servicii de transport aerian, încasând de la acestea diferite sume de bani, cu toate că avea reprezentarea faptului că nu-și va onora obligațiile contractuale, cauzând un prejudiciu în cuantum de de 7.233 euro și 17.892 lei, recuperat parțial, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. C. pen. de la 1969.

Elementul material al infracțiunii de înșelăciune constă în inducerea în eroare a părților vătămate cu privire la posibilitățile inculpatei de a-și onora obligațiilor contractuale asumate, precum și menținerea în eroare a acestora cu prilejul executării contractelor prin crearea aparenței că obligațiile contractuale asumate au fost executate, ori că imposibilitatea executării s-a datorat unei cauze străine de voința inculpatei.

Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate B. R., acesta fiind recuperat doar parțial

Raportul de cauzalitate între acțiunile inculpatei și urmarea socialmente periculoasă există.

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpata A. C. C. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acesteia.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța a reținut gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii deduse judecății, având în vedere că activitatea infracțională cu caracter continuat a inculpatei a produs prejudicii însemnate, dar mai ales prin prisma modului de operare și a nonșalanței cu care aceasta a indus și a menținut în eroare persoanele vătămate.

În favoarea inculpatei A. C. C. nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, în condițiile în care aceasta a mai fost condamnată anterior pentru fapte concurente cu cele ce fac obiectul prezentei cauze. De asemenea, instanța a avut în vedere și poziția procesuală manifestată de inculpată, care s-a sustras de la judecarea cauzei, pe numele său fiind deja emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, într-o altă cauză.

Cu toate că inculpata a achitat o mare parte din prejudiciul cauzat persoanelor vătămate acest aspect nu este de natură a constitui o cauză care să diminueze gradul de pericol social al faptelor și nici nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată o circumstanță atenunate.

Instanța a reținut că inculpata A. C. C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încasat de la persoanele vătămate diferite sume de bani, promițându-le că le va obține pachete turistice sau servicii de transport aerian, obligații în privința cărora avea reprezentarea clară a faptului că nu vor putea fi onorate. Deși inculpata a derulat anterior relații contractuale cu respectivii furnizori de servicii turistice sau de călătorie, aceasta s-a folosit de această împrejurare pentru a crea aparența că este posibilă onorarea contractelor. În condițiile în care persoanele vătămate au achitat anticipat și integral costurile pachetelor turistice ori de călătorie, inculpata avea posibilitatea să efectueze plățile către furnizori însă nu a întreprins nici un demers pentru respectarea obligațiilor asumate, însușindu-și în schimb sumele astfel încasate. Cunoscând faptul că serviciile turistice nu sunt achitate, inculpata a menținut în eroare persoane;e vătămate la data plecării acestora în călătorie, disimulând cauza reală a disfuncționalităților întâmpinate, invocând diferite probleme de natură tehnică, convingându-le astfel să-și continue călătoriile întrucât sejururile ar fi fost achitate.

Instanța a reținut că acțiunile inculpatei au făcut ca persoanele vătămate, încrezându-se în buna credință a acesteia, să accepte să achite din nou contravaloarea transporturilor aeriene și să se deplaseze spre destinațiile plătite, însă odată ajunse acolo, erau puse într-o situație extrem de dificilă, în condițiile în care nici contravaloarea cazării ori a sejururilor promise și achitate în avans nu erau, în realitate, plătite.

Instanța a reținut că, așa cum în mod corect s-a arătat și în actul de sesizare al instanței, potrivit Deciziei nr. 2040 din 12.06.2012 a I.C.C.J. Secția Penală, în cadrul criteriilor pentru evaluarea intențiilor în cazul infracțiunilor de înșelăciune ,se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau a încasărilor precum și caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza dedusă judecății, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va desfășura contractul, a momentului și a modului în care se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile.”

Astfel, analizând faptele reținute în sarcina inculpatei în raport cu aceste criterii, instanța a constatat că aceasta încheia succesiv noi contracte în condițiile în care obligațiile preexistente nu erau onorate.

Totodată, pe parcursul derulării contractelor nu a intervenit nicio împrejurare care să o fi împiedicat pe aceasta să-și execute obligațiile. Pe de altă parte, persoanele vătămate, în condițiile în care ar fi cunoscut realitatea, nu ar fi încheiat contractele sau nu ar fi efectuat deplasarea spre destinațiile oferite.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatei de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care au antrenat-o pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatei, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a stabilit în sarcina inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, orientată către mediu, respectiv în cuantum de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatei, instanța a constatat că infracțiunea de înșelăciune ce face obiectul prezentei cauze, a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215¹, alin. 2 C. pen. de pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 pentru care inculpata A. C. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. b și c C. pen. de la 1969 pe o durată de 3 ani, prin Sentința penală nr. 86/23.01.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 572/24.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Astfel, instanța a contopit cele două pedepsei și i-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de un an închisoare (sporul apare ca fiind necesar în raport de persevernța infracțională a inculpatei, numărul actelor materiale și rezultatele păgubitoare ale activității sale infracționale), în final, inculpata A. C. C. având de executat pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. b și c C. pen. de la 1969 pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepselor accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatei și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatei pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise, inculpata nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpată folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpată a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e C. pen. de la 1969.

În consecință, potrivit art. 71 C. pen. de la 1969, pe durata executării pedepsei, inculpatei A. C. C. i s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen. de la 1969.

Totodată, instanța a dispus și desființarea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 86/23.01.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 572/24.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și emiterea unor noi forme de executare, conform dispozițiilor din prezenta.

Fiind audiate pe parcursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, persoanele vătămate M. C., B. F., G. I. și C. O. A. au declarat că se constituie părți civile în procesul penal, pentru prejudiciile materiale și morale suferite datorită activității infracționale a inculpatei.

Instanța a reținut că răspunderea civilă a inculpatei A. C. C. este întemeiată pe dispozițiile art. 1349, alin. 1 și 2 C. civ. potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Instanța a reamintit că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.

Exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

În procesul penal, în cazul în care persoanele vătămate exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și, în caz afirmativ, să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite. Rezultă așadar că pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia.

Tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogățire fără temei legal a persoanei care solicită plata despăgubirilor.

Efectul principal al răspunderii civile constă în nașterea unui raport juridic de obligații între autorul prejudiciului și victima injust prejudiciată, al cărui conținut juridic este alcătuit din dreptul de creanță al victimei la repararea prejudiciului și îndatorirea corelativă a persoanei chemată de lege să-l repare. Persoana vătămată devine astfel creditorul obligației de reparare a prejudiciului, iar autorul prejudiciului, inculpatul, este debitorul acelei obligații. Realizarea creanței creditorului și executarea obligației personale a debitorului înseamnă repararea prejudiciului și repunerea victimei în situația anterioară.

Art. 1385 C. civ. stabilește și întinderea reparației – dacă legea nu prevede altfel, acesta se repară integral, iar despăgubirea trebuie să cuprindă si piederea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile făcute cu evitarea sau limitarea prejudiciului.

Astfel, în raport de cele ce preced, în temeiul art. 397, alin. 1 raportat la art. 20 C. proc. P.. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1382 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate constituite părți civile și a obligat inculpata A. C. C. la plata următoarelor sume către aceasta:

- către persoana vătămată M. C., domiciliată în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, la plata sumelor de 2.690 lei achitată conform facturii fiscale . nr._/28.05.2009 și a chitanței nr._, a sumei de 2.096,6 lei achitată conform facturii fiscale . nr._/29.05.2009 și chitanța nr._ și a sumei de 2.526 lei achitată conform facturii fiscale . nr._/03.06.2009 și chitanței nr._ (doar pentru aceste sume există la dosarul cauzei dovada că au fost plătite în mod efectiv, pentru restul sumelor persoana vătămată nefăcând dovada pretențiilor sale);

- către persoana vătămată B. F., domiciliat în mun. Bacău, ., jud. Bacău a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale (instanța apreciază că această sumă este proporțională cu prejudiciul moral pe care persoana vătămată l-a suferit în mod efectiv);

- către persoana vătămată G. I. domiciliată în mun. Bacău, ., ., . a echivalentului în lei la data plății a sumei de 300 de euro achitată conform facturii . nr._/04.01.2010

Instanța a respins restul pretențiilor civile ale persoanelor vătămate M. C. și B. F. ca neîntemeiate.

Totodată, instanța a respins și acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată C. O. A., ca neîntemeiată întrucât prejudiciul cauzat acesteia, în cuantum de 200 euro, reprezentând contravaloarea biletelor achitate la întoarcere de către persoana vătămată, a fost recuperat.

Instanța a luat act că persoanele vătămate A. E., A. V., A. V., L. (Antica) N. V. și S. V. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză, prejudiciul cauzat prin producerea infracțiunii fiind reparat prin restituire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A. C. C., motivele de apel expuse în preambulul prezentei decizii făcând referire la aspecte de netemeinicie, respectiv s-a arătat în esență că inculpata nu a urmărit să înșele părțile vătămate. În subsidiar s-a solicitat redozarea pedepselor.

Procedând la verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate Curtea apreciază în sensul netemeiniciei criticilor invocate.

Răspunzând criticilor exprimate de către inculpat prin apărător la adresa sentinței apelate Curtea observă că în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul procesului penal prima instanță a procedat la un examen judicios, prin evidențierea mijloacelor de probă atât din faza urmăririi penale cât și din faza cercetării judecătorești, făcând și referiri concrete la mijloacele de probă relevante, iar prin operațiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat în sensul existenței faptelor care au constituit obiectul actului de sesizare și a vinovăției inculpatei.

De la momentul încheierii convențiilor cu părțile vătămate inculpata a avut reprezentarea că nu va proceda la onorarea acestora, ulterior inducerea în eroare a părților vătămate fiind menținută și întărită prin folosirea de manopere dolosive, aceste aspecte sporind cu evidență gravitatea faptelor, fiind exclusă natura civilă a litigiului, așa cum susține apărarea.

Se susține ,nereal, că Oficiul pentru Protecția Consumatorului nu a constatat nereguli ca urmare a plângerilor persoanelor păgubite, la dosarul de urmărire penală aflându-se procesele verbale de constatare a contravențiilor în legătură cu activitatea inculpatei.

Raportat la aceste considerente, susținerile inculpatei în sensul inexistenței infracțiunii care a atras trimiterea în judecată și condamnarea în primă instanță nu pot fi însușite de către instanța de apel.

Și în ceea ce privește natura și durata pedepselor se apreciază că acestea au fost corect stabilită de către instanța de fond, cu respectarea criteriilor de individualizare, motiv pentru care nu se impune redozarea

În acest sens se au în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, perseverența infracțională deosebită, consecințele produse, pe lângă pagubele materiale parte dintre părțile vătămate fiind puse în situații deosebit de dificile, respectiv au ajuns în străinătate fără loc de cazare, fără a avea asigurată hrană, precum și circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta fiind deja condamnată într-o altă cauză tot pentru infracțiuni de prejudiciu.

Se reține și faptul că inculpata nu s-a prezentat în instanță, existând indicii că aceasta s-a sustras judecății, fiind plecată în străinătate.

Prin urmare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – inculpată A. C. C. împotriva sentinței penale nr. 2353 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ și va fi obligată apelanta să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondate apelul declarat de apelanta – inculpată A. C. C. împotriva sentinței penale nr. 2353 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 al. 2 C .p .p . obligă apelanta să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. C. M. A. A.

GREFIER

A. D. - I.

Pron.sent.pen.E. S.C.

Red.d.a.M.A.A.

Tehnored.A.D.I.

2 ex.

24.06.2015/25.06.2015

← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 529/2015....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 586/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel BACĂU Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel BACĂU Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 586/2015. Curtea de Apel BACĂU Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel BACĂU Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 539/2015. Curtea de Apel BACĂU Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 558/2015. Curtea de Apel BACĂU