Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 472/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 9341/279/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.472

Ședința publică din data de: 12 MAI 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. N. C.

JUDECĂTOR: A. B.

GREFIER: B. M. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.

Reprezentat prin PROCUROR: P. V.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul S. A., împotriva sentinței penale nr. 50 din 29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat S. A. aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. S. D., lipsă fiind intimata – persoană vătămată S. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul – inculpat S. A., fiind întrebat, precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de control judiciar întrucât își menține declarația dată la instanța de fond.

Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat S. D. având cuvântul pentru apelantul inculpat S. A., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond achitarea inculpatului pentru infracțiunea de agresiune sexuală întrucât din probe nu rezultă vinovăția acestuia. Arată că declarația dată este una constanță în care precizează că nu se face vinovat de această faptă și că declarația de recunoaștere dată la urmărirea penală a fost dată sub presiune.

Solicită reducerea pedepsei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și lipsa antecedentelor penale.

Depune referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost vizat de președintele completului de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Apelantul inculpat S. A., având cuvântul, arată că regretă fapta de lovire. Precizează că nu a săvârșit infracțiunea de agresiune sexuală, a fost forțat de organele de poliție să declare că a săvârșit această faptă.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

deliberând

Prin S.p. nr. 50 din 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul_ s-a dispus:

În temeiul art. 219 alin.1 și 2 lit. b din Cod penal, condamnarea inculpatului S. A. - fiul lui M. și V., născut la data de 28.07.1977 în Piatra N., jud. N., identificat cu C.I. . nr._, C.N.P._, domiciliat în ., jud. N., fără ocupație, cu antecedente penale - la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa accesorie).

În temeiul art. 193 alin.2 Cod penal, raportat la art. 199 din Cod penal, condamnarea inculpatului S. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub formă de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa accesorie).

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele și, în temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 litera b Cod penal, aplică inculpatului S. A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu 8 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, stabilită în cauză), în final urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 65 Cod penal, art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante (pedeapsa accesorie).

În temeiul art. 45 alin.1 și 3 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 lit. a, b Cod penal în vigoare (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei rezultante a închisorii.

În temeiul art.404 alin.4 lit. a Cod procedură penală, art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, reținerea și arestarea preventivă a acestuia, din data 11.09.2014 la zi.

În temeiul art. 404 alin.4 lit. b Cod procedură penală raportat la art.399 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. A. până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 107, art. 108 lit. a și art. 109 Cod penal, raportat la art. 245 și art. 246 alin. 11 Cod procedură penală s-a dispus luarea față de inculpatul S. A. a măsurii de siguranță a obligării provizorii la tratament medical, inculpatul trebuind să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În temeiul art. 566 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă, o copie a dispozitivului prezentei hotărâri și copia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.7508 din 19.12.2014, efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași, vor fi comunicate Administrației locului de deținere al inculpatului.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

În temeiul art.111 alin.5 Cod procedură penală, la momentul la care inculpatul S. A. va fi pus în libertate, s-a dispus informarea persoanei vătămate S. V., cu privire la acest aspect.

În temeiul art. 397 alin.1 Cod procedură penală, s-a luat act că persoana vătămată S. V. (domiciliată în . cel B. jud. N.) nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală s-a dispus avansarea către Baroul de Avocați N. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată inculpatei din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești (pentru domnul avocat M. L.).

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul S. A. la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 5064/P/2014 din data de 06.10.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. A., fiul lui M. și V., născut la data de 28.07.1977 în Piatra N., jud. N., identificat cu C.I. . nr._, C.N.P._, domiciliat în . cel B., jud. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune sexuală, prevăzut de art. 219 alin.1 și 2 lit. b din Cod penal și lovire sau alte violențe, prevăzut de art. 193 alin.2 raportat la art. 199 din Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 din Cod penal.

În esență s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că pe fondul consumului excesiv de alcool, în noaptea de 24.08.2014, în jurul orei 02:00, inculpatul S. A. a început să o lovească în mod repetat pe mama sa, cu pumnii și picioarele în zona capului, până când aceasta a căzut la pământ. Apoi, inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni, s-a așezat pe podea și a amenințat-o pe persoana vătămată cu moartea dacă nu îl va masturba. Pentru a intimida și convinge că va trece la realizarea amenințărilor, inculpatul i-a pus mamei sale un cuțit în zona gâtului. Aflată sub o puternică stare de temere, justificată și prin faptul că anterior inculpatul exercitase violențe asupra sa (fiind condamnat definitiv pentru astfel de fapte), persoana vătămată S. V. a cedat constrângerilor și l-a masturbat pe inculpat, aproximativ 10 minute. După consumarea agresiunii, inculpatul a amenințat-o din nou cu moartea pe mama sa.

De asemenea, la data de 31.08.2014, în jurul orei 14:00, inculpatul a venit la domiciliu, în stare de ebrietate, a forțat-o pe mama sa să intre în bucătăria de vară, unde a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele peste corp și în zona capului, aceasta fiind nevoită să părăsească domiciliul, iar când a revenit, persoana vătămată a fost din nou lovită de inculpat, potrivit certificatului medical nr. A 2/884 din 02.09.2014, ca urmare a agresiunilor exercitate de către inculpat la data de 31.08.2014, persoana vătămată suferind leziuni la nivelul brațelor, în regiunea mamară, pe coapse, în zona fesieră, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă pe scurt în paragrafele anterioare a fost stabilită prin coroborarea materialului probator administrat în faza urmăririi penale, rezultând din: plângerea persoanei vătămate și declarația persoanei vătămate S. V., certificatul medico legal nr. A 2/884 din 02.09.2014, declarațiile martorilor O. M. și C. I., declarațiile olografe ale inculpatului și cele declarate de către acesta cu ocazia audierii în calitate de suspect și inculpat.

Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5064/P/2014 din data de 06.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014 sub nr._, privind pe inculpatul S. A., trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin.1 și 2 lit. b din Cod penal și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 raportat la art. 199 din Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 din Cod penal - legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat.

În faza de judecată, la termenul de judecată din data de 19.11.2014, instanța a procedat la audierea inculpatului S. A., (fila 73), asistat de avocat din oficiu M. V. L. (delegație - fila 17), la același termen de judecată, persoana vătămată S. V. arătând că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, nu se constituie parte civilă și nu dorește să se împace cu inculpatul(fila 74).

În cadrul probei cu înscrisuri, persoana vătămată S. V. a depus la dosarul cauzei, în copie: ,,declarație” (fila 87), certificate medico-legale (filele 88 -90), ,,scrisoare” adresată de inculpat (filele 91-92), iar instanța din oficiu a dispus atașarea sentinței penale nr. 537/05.11.2012 a Judecătoriei Piatra N. (filele 140-141) și a dosarului de urmărire penală nr.2533/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N..

În temeiul art. 381, 119-124 Cod procedură penală s-a procedat la audierea martorilor O. M. și C. I. sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale atașate la dosar (fila 93, fila 133).

Totodată, instanța a procedat la administrarea probei cu expertiză medico-legală psihiatrică, la data de 14.01.2015 fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML Iași (filele 130-131).

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut că inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, pentru considerentele următoare:

Prin prisma probelor administrate în cauză instanța a reținut că persoana vătămată S. V. și fiul ei, inculpatul S. A., locuiesc împreună în satul Bistrița din ., jud. N., iar în ultimii ani inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a manifestat un comportament agresiv la adresa mamei sale, materializat în amenințări și exercitarea de acte de violență (certificate medico-legale - filele 88-90 dos. instanță).

În acest sens, prin Ordonanța nr.2533/P/2010 din data de 11.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei, învinuitului S. A., inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de loviri sau alte violențe față de membrii de familie, prev de art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal din 1969, constând în aceea că la data de 29.05.2010, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a lovit-o pe mama sa S. V.,iar în urma loviturii primite aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de o ușă a locuinței, leziunile cauzate necesitând pentru vindecare un număr de circa 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 460/31.05.2010 (fila ).

Pe linia aceleiași conduite violente la adresa mamei sale, la data de 23.08.2010, în jurul orei 23,00 aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a lovit-o pe mama sa S. V. cu pumnii în zona capului adresându-i totodată amenințări cu moartea, leziunile cauzate necesitând pentru vindecare de această dată, un număr de circa 12-14 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 859/23.08.2010, astfel că, prin sentința penală nr. 537/05.11.2012 a Judecătoriei Piatra N., inculpatului S. A. i-a fost aplicată (între altele), o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de membrii de familie, prev de art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal din 1969, precum și o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969.

Sentința penală nr. 537/05.11.2012 a Judecătoriei Piatra N. a rămas definitivă prin neapelare la data de 21.11.2012, inculpatul fiind încarcerat în vederea executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, la data de 28.11.2012 și liberat condiționat prin sentința penală nr. 1396/13.08.2013 a Judecătoriei B., cu un rest de executat de 106 zile închisoare.

După ce a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse privative de libertate, inculpatul pe fondul consumului de alcool, a continuat să manifeste un comportament agresiv la adresa mamei sale, materializat în amenințări și exercitarea de acte de violență.

În acest sens, în noaptea de 24.08.2014, în jurul orei 02:00, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul S. A. a început să o lovească în mod repetat pe mama sa, cu pumnii și picioarele în zona capului, până când aceasta a căzut la pământ. Apoi, inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni, s-a așezat pe podea și a amenințat-o pe persoana vătămată cu moartea dacă nu îl va masturba. Pentru a intimida și convinge că va trece la realizarea amenințărilor, inculpatul i-a pus mamei sale un cuțit în zona gâtului. Aflată sub o puternică stare de temere, justificată și prin faptul că anterior inculpatul exercitase violențe asupra sa (fiind condamnat definitiv pentru astfel de fapte, astfel cum a reținut instanța în paragrafele anterioare), persoana vătămată S. V. a cedat constrângerilor și l-a masturbat pe inculpat, aproximativ 10 minute. După consumarea agresiunii, inculpatul a amenințat-o din nou cu moartea pe mama sa, spunându-i că o taie în bucăți dacă spune cuiva cele întâmplate.

Declarațiile martorei O. M., singura persoană care a intrat în contact cu persoana vătămată după comiterea faptelor, care a observat starea fizică și psihică a acesteia imediat după consumarea acestor fapte și căreia persoana vătămată i-a relatat în detaliu cursul evenimentelor - confirmă sinceritatea părții vătămate și susțin concluzia că aceasta se afla într-o stare emoțională care, în mod obișnuit, este specifică victimelor infracțiunilor de natură sexuală.

Astfel, persoana vătămată s-a deplasat a doua zi la domiciliul martorei O. M., căreia de frică și de rușine, nu i-a povestit inițial și despre agresiunile sexuale exercitate de fiul său, relatându-i însă că fusese lovită de inculpat, care obișnuiește să o bată, martora observând cu această ocazie că persoana vătămată avea vânătăi și acuza dureri în zona pieptului și a coastelor. Câteva zile mai târziu, persoana vătămată i-a povestit martorei adevărul despre împrejurările în care căpătase vânătăile din zona sânilor, respectiv cum fiul său și-a dat pantalonii jos și i-a cerut, prin exercitarea de violențe și sub amenințarea unui cuțit, să îl masturbeze, iar de frică, persoana vătămată a dat curs acestei solicitări a inculpatului (declarații martor O. M. – fila 93 dos. instanță, filele 48-49 dos. u.p., declarații persoană vătămată - filele 42-43 dos.u.p.)

Câteva zile mai târziu, la data de 31.08.2014, în jurul orei 14:00, inculpatul a venit la domiciliu, în stare de ebrietate, a forțat-o pe mama sa să intre în bucătăria de vară, unde a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele peste corp și în zona capului, aceasta fiind nevoită să părăsească domiciliul. Când a revenit, după circa 2 ore, persoana vătămată a fost din nou lovită de inculpat cu pumnii în zona capului (declarații persoana vătămată - filele 42-43 dos.u.p.).

Cu privire la actele de violență exercitate asupra mamei sale, deși inițial inculpatul a recunoscut comiterea acestora, pe parcursul procesului penal inculpatul a revenit asupra poziției sale procesuale și a recunoscut că într-o zi de la sfârșitul lunii august 2014 a lovit-o pe mama sa, însă i-a dat doar două palme și nu a lovit-o cu pumnii și cu picioarele, însă aceste susțineri sunt contrazise nu numai de declarațiile persoanei vătămate și ale martorei O. M., ci și de concluziile certificatului medical nr. A 2/884 din 02.09.2014, conform cărora, ca urmare a agresiunilor exercitate de către inculpat la data de 31.08.2014, persoana vătămată a suferit leziuni la nivelul brațelor, în regiunea mamară, pe coapse, în zona fesieră, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale (fila 45 dos.u.p.).

Inițial, în faza de urmărire penală, atât prin declarația de suspect din data de 08.09.2014, cât și prin declarația olografă dată de inculpat la data de 02.09.2014 inculpatul, audiat în prezența martorului C. I., a recunoscut atât comiterea faptelor de violență cât și de agresiune sexuală exercitate asupra mamei sale (filele 25, 29-30 dos.u.p.).

Deși atât cu prilejul declarațiilor date cu prilejul examinării propunerii de arestare preventivă, cât și ulterior, în faza de judecată inculpatul a negat comiterea infracțiunii de agresiune sexuală, revenind asupra declarațiilor date inițial în faza de urmărire penală, motivând că acestea au fost luate prin constrângere, instanța constată că aceste afirmații nu au fost probate în vreun fel (precum faptul că ar fi înregistrat vreo plângere penală în care să sesizeze aceste aspecte) și mai mult instanța constată că declarația olografă din data de 02.09.2014 a fost dată în prezența martorului C. I. (declarații martor C. I. – filele 54-55 dos.u.p.).

Astfel, cu prilejul audierii nemijlocite de către instanța de judecată, martorul C. I. a arătat că l-a văzut prima dată pe inculpat în cursul lunii septembrie 2014, când s-a prezentat la Postul de Poliție Viișoara pentru a-și schimba buletinul, prilej cu care agentul de poliție i-a solicitat să asiste la luarea de declarații inculpatului, martorul menționând că nu a observat urme de agresiune asupra inculpatului, inculpatul declarând, atât verbal, cât și în scris, fără a fi constrâns, că ,,s-a dus acasă beat și a pus-o pe mama lui să .... aici inculpatul a folosit un cuvânt urât” – cuvânt cu semnificația unei solicitări adresate de inculpat mamei sale de a-i satisface plăceri de natură sexuală (fila 133 dos. instanță).

Un alt indiciu privind vinovăția inculpatului, care nu poate fi ignorat de instanță, îl reprezintă și împrejurarea că acesta a efectuat demersuri în vederea împăcării cu persoana vătămată, prin intermediul unei scrisori trimise de inculpatul aflat în stare de arest, în cuprinsul căreia acesta îi cere iertare mamei sale (filele 91-92 dos. instanță).

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML Iași (filele 130-131), cu privire la afecțiunile de natură psihiatrică de care suferă inculpatul S. A., s-a arătat că acesta prezintă diagnosticul de ,,tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv”, iar faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată au fost comise cu discernământ, recomandându-se ,,obligarea inculpatului la supraveghere și tratament de specialitate, în condiții de ambulator, conform art. 109 Cod penal, în vederea evitării reiterării tulburărilor de comportament”.

În drept, faptele inculpatului S. A. –întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin.1 și 2 lit. b Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și ale infracțiunii de violență în familie, sub forma de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 raportat la art. 199 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 6 ani și 3 luni sau amendă, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal .

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat, instanța urmează să procedeze la tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Conform disp. art. 74 Cod penal, în vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, instanța urmează să țină seama de gravitatea infracțiunilor săvârșite și de periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii generale: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Revenind la situația în speță, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a reținut gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, astfel cum au fost acestea reținute în paragrafele anterioare: instanța are în vedere atât natura infracțiunilor săvârșite, care aduc atingere integrității corporale, libertății și inviolabilității sexuale, cât si gradul de pericol social concret al acestora, care se poate deduce din împrejurările comiterii faptelor, persoana vătămată fiind constrânsă în direcția dorită de inculpat prin folosirea unui cuțit, dând curs solicitărilor inculpatului dată fiind starea puternică de temere în care se afla (inculpatul mai exercitase anterior violențe asupra sa, fiind și condamnat anterior pentru fapte similare), relația de rudenie dintre persoana vătămată și inculpat și consecințele produse. În cadrul unei comunități restrânse, cum este cea din care fac parte inculpatul și persoana vătămată, săvârșirea unor asemenea infracțiuni, în mod deosebit infracțiunea prev. de art. 219 alin.1 și 2 lit. b din C.p., și mai ales asupra unui membru de familie, este de natură a crea nu doar o stare de repulsie, dar și o stare de temere, de insecuritate. Astfel, faptele care se impută inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de circumstanțele concrete în care au fost săvârșite, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, asupra unei persoane vulnerabile prin prisma vârstei și a relațiilor de afecțiune care în mod firesc leagă o mamă de fiul său, inculpatul exercitând acte de violență chiar asupra mamei sale, în disprețul oricăror norme morale, având în vedere și impactul psihologic puternic al faptelor asupra persoanei vătămate, care a fost nevoită să treacă prin aceste experiențe traumatizante.

Totodată, cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta este cetățean român, este cunoscut cu antecedente penale, suferind o condamnare definitivă pentru comiterea unei infracțiuni de violență împotriva aceluiași membru de familie. De asemenea, inculpatul a fost anterior sancționat și cu amendă administrativă pentru comiterea unei fapte de lovire sau alte violențe, exercitate împotriva aceleiași persoane vătămate, comportamentul agresiv al inculpatului manifestându-se pe fondul consumului de alcool, aspecte de dovedesc perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni de violență. Astfel, perseverența infracțională a acestuia este un element de individualizare important, demonstrând că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul reeducativ și preventiv, iar beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei a rămas fără ecou, inculpatul refuzând să își modeleze comportamentul în sensul respectării legii.

Totodată ținând seama de atingerea gravă adusă intereselor legitime ale societății și valorilor sociale ocrotite de legea penală, instanța va pune accent, în stabilirea cuantumului pedepsei de executat, pe impactul psihologic puternic al faptelor asupra persoanei vătămate, dar și asupra comunității în ansamblul său, faptele inculpatului fiind de natură a induce o stare de temere și nesiguranță accentuată în cadrul comunității locale, reținând că inculpatul a demonstrat o periculozitate socială sporită, manifestând dispreț față de valorile sociale importante ocrotite de legea penală, a săvârșit un concurs de infracțiuni, instanța apreciind că este imperativ ca, pentru fapte de o asemenea gravitate, răspunderea penală a inculpatului să fie corespunzătoare încălcărilor flagrante ale ordinii sociale, ceea ce determină instanța să opteze pentru pedepse care depășesc minimul special prevăzut pentru infracțiunile deduse judecății.

În consecință, instanța a condamnat pe inculpatul S. A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin.1 și 2 lit. b Cod penal și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub forma de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 raportat la art. 199 Cod penal.

Natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 litera a, litera b Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității, motiv pentru care conform disp. art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa accesorie).

Totodată, în temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii .

Constatând că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, în temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 litera b Cod penal, instanța a aplicat inculpatului S. A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu 8 luni închisoare ( 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, stabilită în cauză), în final urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 65 Cod penal, art. 45 alin. 5 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante (pedeapsa accesorie).

În temeiul art. 45 alin.1 și 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 lit. a, b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei rezultante a închisorii.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 11.09.2014 s-a dispus măsura reținerii suspectului S. A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 11.09.2014, ora 16:00 și până la data de 12.09.2014, ora 16:00.Prin încheierea nr. 19/DL/ 12.09.2014, pronunțată în dos. nr. _ al Judecătoriei Piatra N., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 12.09.2014 și până la data 11.10.2014, inclusiv.

Măsură arestării preventive luate față de inculpatul S. A. a fost menținută succesiv pe parcursul instrumentării cauzei, prin încheierile judecătorului de cameră preliminară, respectiv ale instanței de judecată.

În consecință, în temeiul art.404 alin.4 lit. a Cod procedură penală, art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 72 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, reținerea și arestarea preventivă a acestuia, din data 11.09.2014 la zi.

Instanța în raport de gravitatea faptelor reținute și de celelalte elemente circumstanțiale ce țin de persoana inculpatului, dat fiind că faptele comise de acesta au adus o gravă atingere relațiilor sociale protejate prin legea penală, a apreciat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, astfel că în temeiul art. 404 alin.4 lit. b Cod procedură penală raportat la art.399 alin.1 Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului S. A. până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 245 alin. (1) C. proc. pen., „(1) Judecătorul de drepturi și libertăți, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanța, în cursul judecății, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situația prevăzută de art. 109 alin. (1) C. pen.”.

Potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., „(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.”

Având în vedere dispozițiile legale invocate și raportul de expertiză medico-legală nr. 7508/19.12.2014, depus în cauză, instanța a apreciat că, în cauză, în temeiul art. 107, art. 108 lit. a și art. 109 Cod penal, raportat la art. 245 și art. 246 alin. 11 Cod procedură penală, se impune luarea față de inculpatul S. A. a măsurii de siguranță a obligării provizorii la tratament medical, inculpatul trebuind să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În temeiul art.111 alin.5 Cod procedură penală, la momentul la care inculpatul S. A. va fi pus în libertate - având în vedere solicitarea expresă în acest sens a persoanei vătămate - instanța a dispus informarea persoanei vătămate S. V., cu privire la acest aspect.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

În temeiul art. 397 alin.1 Cod procedură penală, instanța a luat act că persoana vătămată S. V. (domiciliată în . cel B. jud. N.) nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea către Baroul de Avocați N. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată inculpatului din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești (pentru domnul avocat M. L.) .

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, dată fiind soluția de condamnare, instanța a obligat inculpatul S. A. la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. A..

Partea civilă a criticat și latura civilă a cauzei sub aspectul cuantumului despăgubirilor cu titlu de daune morale acordate care se apreciză a fi insuficient în raport cu întinderea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta, ce a constat în puternice suferințe psiho-fizice cauzate de fapta inculpatului, solicitându-se în consecință, majorarea cuantumului daunelor morale la suma solicitată în cererea de constituire de parte civilă.

Motivul de apel ale inculpatului vizează neteminicia soluției de condamnare dispusă în cauză, invocând în principal în acest sens că probele administrate în cauză, prin conținutul lor informativ, nu relevă în mod cert, precis și decisiv vinovăția acestuia față de fapta de agresiune sexuală pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, reținută de asemenea în sarcina inculpatului, apărătorul acestuia a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru comiterea acestei fapte, având în vedere circumstațele personale ale inculpatului care îl caracterizează pozitiv.

Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că apelul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește la motivul de apel formulat de apelantul inculpat relativ la pretinsa eroare de fapt comisă de prima instanță, cu consecința pronunțării unei greșite soluții de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.

Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.

Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a inculpatului S. A. pentru faptele reținute în actul de sesizare al instanței.

Curtea remarcă că argumentele de natură probatorie și juridică ale instanței de fond referitoare la soluția condamnării inculpatului pentru faptele supuse judecății sunt prezentate la paginile 4-5 ale sentinței apelate, Curtea însușindu-și toate aceste argumente și apreciind că nu se justifică reluarea lor.

Examinând probele administrate în cauză, Curtea în deplin acord cu instanța de fond, constată că acestea prin conținutul lor informativ nu sugerează pretinsa eroare gravă de fapt invocată de apărare pentru greșita condamnare a inculpatului.

Astfel, contrar celor susținute de inculpatul apelant, Curtea observă că vinovăția acestuia față de infracțiunea de agresiune sexuală, rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, deosebit de relevante fiind declarațiile persoanei vătămate dată prin care această confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului, care se coroborează cu declarațiile martorei O. M. date în ambele faze procesuale ( care a perceput nemijlocit traumele psiho-fizice suferite de persoana vătămate ca urmare a agresării sexuale și fizice de către inculpat), certificatul medico-legal nr. A2/884 2.09.2014 emis de SML B. care atestă existența leziunilor cauzate prin fapta de violență fizică comisă de inculpat la 31.08.2014, scrisorile trimise de inculpat persoanei vătămate prin care își cere iertare de la aceasta ( înscrisuri care prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză constituie un fapt probator ce contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului) și declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale în prezența martorului asistent C. I. prin care a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor reținute în sarcina sa.

În raport cu informațiile care rezultă din probele sus menționate,care se coroborează cu declarațiile inculpatului date în cursul urmării penale prin care a recunoscut săvârșirea faptelor, Curtea constată că teza de apărare a inculpatului expusă în fața instanței de fond (potrivit căreia inculpatul ar fi recunoscut faptele în cursul urmării penale prin constrângere) nu pot fi reținute, fiind contrazise de aceste probe.

În ceea ce privește inconsecvența inculpatului, care în faza judecății a retractat declarația anterioare dată în cursul urmăririi penale prin care a recunoscut faptele, este în opinia Curții irelevantă juridic, nealterând în nici mod valoarea probantă a acestor declarații, apreciind că asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial procesul penal și încearcă minimalizarea necesității și importanței urmăririi penale,practica dovedind de cele mai multe ori că declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.

Referitor la operațiunile de individualizarea judiciară pedepselor Curtea reține următoarele:

Curtea, consideră că sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului pentru fapta comisă sub aspectul cuantumului acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 74 C. pen, dând relevanță gradului de pericol social concret al faptei comise, circumstanțelor reale de săvârșire, urmărilor grave produse ca și consecință a săvârșirii acestor infracțiuni (producerea unor unor puternice traume psiho-fizice persoanei vătămate) și persoanei inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior o condamnare pentru fapte de violență fizică și psihică comise tot în dauna mamei sale.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

În raport cu aceste considerente teoretice, Curtea apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepselor principale, în sensul reducerii acestora, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, urmările grave produse și atitudinea procesuală a inculpatului care a negat în faza judecății săvârșirea faptei.

În consecință, contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, instanța de apel apreciază că aplicarea unei pedepse privative de libertate rezultante într-un cuantum de 5 ani și 8 luni, este legală, justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrisă Codul penal asigurând intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunilor și gradul de vinovăție a inculpatului.

În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr. 50/P din 29.01.2015 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul_ .

În baza art. 422 C.p.p va deduce din pedeapsa de executat arestarea preventivă a inculpatului de la 29.01.2015 la zi.

În baza art. 275 al.2 C.p.p. va obliga apelantul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr. 50/P din 29.01.2015 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul_ .

În baza art. 422 C.p.p deduce din pedeapsa de executat arestarea preventivă a inculpatului de la 29.01.2015 la zi.

În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă apelantul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. N. C. A. B.

GREFIER,

B. M. D.

Red.s.p.I.E.A.

Red.dec.A.B./5.06.2015

Tehnored.B.M.D./6 ex.

10.06.2015

← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 487/2015....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 516/2015.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel BACĂU