Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 707/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.499
Ședința publică din data 21.05. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. N. C.
JUDECĂTOR – A. B.
*
GREFIER – B. M. D.
&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de Procuror – P. V.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU și inculpatul E. A. împotriva sentinței penale nr. 1016 din data de 03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc la data de 12.05.2015, fiind consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Prin S.p. nr. 1016 din 3.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ s-a dispus:
I ) În temeiul art 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul E. A. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art 321 alin 1 CPEN cu aplicarea art 37 lit b CPen și lovire prev de art 180 alin 2 CPen cu aplicarea art 37 lit b CPen, totul cu aplicarea art 33 lit a CPen, în infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN, cu aplicarea art 5 N.CPEN și lovire prev de art 180 alin 2 CPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN.
Condamnarea inculpatului E. A., fiul lui M. și D., născut la data de 24-07-1970 în mun Bacău, cetățean român, domiciliat în mun Bacău . 4/A/4, jud Bacău și ff legale în mun Bacău ./A/14, jud Bacău, CNP-_, cu antecedente penale, nerecidivist, pt săvârșirea infractiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN, la pedeapsa de 2 ani închisoare
Condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev de art 180 alin 2 CPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art 33 lit a CPen coroborat cu art 34 lit b CPen, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare pe care o sporește cu 4 luni .
Pedeapsă de executat 2 ani și 4 luni închisoare .
S-au interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II a și b CPen în condițiile și pe durata prev de art 71 CPen.
II ) În temeiul art 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul I. C. M. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art 321 alin 1 CPEN, în infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN.
În temeiul art 16 alin 1 lit a teza - I - NCPP, a fost achitat inculpatul I. C. M., fiul lui V. și M., născut la 21-11-20-1983 în mun Bacău, domiciliat în com Sascut . CNP -_, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală .
III ) În temeiul art 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul M. C. C. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art 321 alin 1 CPEN, în infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN
În temeiul art 16 alin 1 lit a teza - I - NCPP, a fost achitat inculpatul M. C. C., fiul lui C. și A., născut la 10-06-1977 în mun Bacău, domiciliat în mun Bacău . 5/B/1, jud Bacău, CNP -_, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală .
IV ) În temeiul art 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul M. M. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art 321 alin 1 CPEN, în infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN
În temeiul art 16 alin 1 lit a teza - I – NCPP, a fost achitat inculpatul M. M., fiul lui I. și E., născut la 30-10-1971 în mun Bacău, domiciliat în mun Bacău, . nr 18/C/10, jud Bacău, CNP -_, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală .
În temeiul art 25 NCPP raportat la art 397 NCPP a fost obligat inculpatul E. A., să plătească părții civile N. D. suma de 2.500 EUR daune morale, echivalentul în lei la data efectuării plății .
S-au respins celelalte pretenții ca nefondate.
În temeiul art 214 alin 1 și 2 NCPP a fost obligat inculpatul E. A. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat .
S-a luat act că inculpații au fost asistați de avocați aleși.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data de 24.11.2007, partea vătămată N. D., a depus plângere penală, solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 C.P., fapta constând în aceea că, în aceeași seară o persoană necunoscută a agresat-o în, timp ce se afla în Restaurantul Latin din mun. Bacau, cauzându-i leziuni care, conform certificatului medico-legal nr. S/2059A/26.11.2007, au necesitat un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.
Din declarația părții vătămate N. D., reiese că, în seara de 24.11.2007 se afla în incinta Restaurantului Latin, împreună cu N. Ani-M., B. M., B. R., Continescu M.-C., C. D.-M. și L. D., iar la o masă alăturată se afla un alt grup de aproximativ 5-6 persoane, din care făcea parte și învinuitul E. A.. Acest grup se manifesta zgomotos, țipând și deschizând sticle de șampanie, afisând o atitudine ofensatoare față de restul clienților. Ca urmare a acestui tip de comportament, partea vatămată afirma că toți consumatorii au părăsit localul fără a achita notele de plată. Partea vătămată împreună cu persoanele ce o însoțeau, au hotărât la rândul lor să părăsească locația, îndreptându-se spre garderobă. La recepție a apărut învinuitul E. A. împreună cu prietenii săi, care au început să împingă cu violență clienții care părăseau restaurantul, iar în momentul în care N. D. i-a cerut explicații cu privire la această atitudine, învinuitul a început să-l lovească cu pumnii .
La data de 26.11.2007, B. M., în calitate de parte vătămată, a formulat la rândul său plângere penală față de învinuitul E. A., sub aspectul infracțiunii prev. de art.180 alin.1 CP., precizând că a fost lovit de învinuit în aceleași împrejurări descrise de partea vătămată N. D.. Din declarația părții vătămate B. M. reiese faptul că, în seara respectivă, a luat naștere un conflict între grupul din care făcea parte și grupul format din învinuiți, la fața locului deplasându-se o echipa de intervenție a societății Azia Security și un echipaj de poliție. În timp ce se retrăgea din restaurant, împreună cu persoanele care-l însoțeau, la garderoba restaurantului, partea vătămată afirma ca a fost lovită atât ea cât și N. D., fără nici un motiv, de învinuitul E. A.. B. M. mai afirmă că agresorii ar fi încercat să-l lovească și pe martorul C. M., fără însă a reuși.
Cu ocazia prezentării pentru recunoastere din planșa foto, părțile vătămate i-au indicat pe învinuiții E. A. și I. C.-J., ca fiind unele din persoanele care au participat la conflictul din seara respectivă.
Polițiștii care s-au deplasat la fața locului au încheiat proces-verbal de cercetare, din conținutul căruia reiese că, în interiorul restaurantului erau ocupate 6 mese la care se aflau mai mulți consumatori, fără a se observa urme de răvășire sau distrugere a bunurilor. Tot în procesul-verbal se consemnează că au fost descoperite urme de înfundare pe suprafața unui blat din lemn iar tencuiala unui stâlp era distrusă pe o porțiune mică, semne despre care șeful de unitate C. C., a afirmat că au fost produse în urma incidentului din seara respectivă.
Depoziția martorului C. C. este în sensul că, în seara de 24.11.2007, a fost sunat de ospătarii restaurantului care l-au informat că unii clienți au plecat speriați din local din cauza unui scandal ce luase amploare. Martorul declară că nu poate da nici un fel de relații cu privire la persoanele implicate, deoarece nu a fost de față în momentul producerii evenimentului.
Martora C. L. (în prezent M. L.) declară că a fost angajata restaurantului în funcția de șef de sală, iar în seara respectivă învinuiții aflați la una din mese, aveau o atitudine turbulentă, deranjând restul consumatorilor. Martora afirmă că a remarcat clienții care părăseau localul și care urmau să achite a doua zi notele de plata, însă nu a observat ca cineva să lovească vreunul din clienții restaurantului. Din fotografie prezentate, martora a recunoscut pe unul dintre învinuiți și anume pe M. M., însă într-o declarație ulterioară, a afirmat că nu mai este în măsură să recunoască nicio persoană din grupul celor care care au provocat scandalul.
La rândul său, martora B. A., angajată a aceluiași restaurant, a adeclarat că nu a știut de la ce s-a declanșat conflictul întrucât nu era de față, însă la un moment dat când s-a întors în sală, a văzut cum o mare parte din clienți părăseau incinta, motivând că nu mai puteau sta în restaurant. Martora știe că șefa de sală a acționat butonul de panică, în momentul în care, la solicitarea celorlalți clienți, persoanele recalcitrante nu au încetat cu manifestarea zgomotoasă.
Totodată martora mai afirma că datorită timpului scurs nu este în măsură să recunoască autorii scandalului.
N. M.-M. care lucra ca barman la barul de la parterul imobilului, declara că a auzit țipete de la etaj și a observat mai mulți clienți care părăseau în grabă restaurantul.
A. Gigel, M. P., N. L.-A., I. G. și B. M.-A., agenți de intervenție la firma Azia Security au declarat ca agenții de pază sosiți la fața locului, au luat legătura cu învinuiții și intrucat au considerat că situația s-a detensionat, au coborât la parterul imobilului unde s-au întâlnit cu lucrătorii de poliție de la Secția 2. La scurt timp, martorii declară că au auzit țipete la etaj și au observat atât polițiștii sosiți la fața locului care îi imobilizaseră pe învinuiți dar și mai mulți clienți care părăseau restaurantul. Martorii afirmă că imediat au sosit și trupele speciale de intervenție D.P.I.R. care i-au condus pe cei cinci la sediul poliției. Totodată aceștia afirmă că nu au văzut ca in timpul incidentului să fie lovită nicio persoana. Cu ocazia prezentării pentru recunoastere din planșa foto, martorii i-au indicat pe învinuiții E. A., M. M. și I. Crisitian M., ca fiind unele dintre persoanele care au participat la conflictul din seara respectivă.
Martorul Clapod C. care servea masa într-un separeu al localului, declară că l-a văzut pe învinuitul E. cum se plimba prin sală însoțit de alte persoane și care erau foarte agitați. După câteva minute și-au făcut apariția lucrătorii de la Azia Security care au discutat cu aceste persoane. La scurt timp au apărut și lucrătorii de poliție iar martorul declara că a părăsit incinta restaurantului întrucât nu dorea să fie implicat într-un scandal, însă atitudinea învinuiților a continuat până la apariția trupelor speciale care i-a ridicat din local.
Martorul Continescu M. care făcea parte din grupul părților vătămate a declarat că incidentul s-a declanșat după ce dopul unui sticle de șampanie a lovit unul dintre consumatori, iar o parte din conținutul sticlei s-a vărsat pe hainele acestuia. În urma observațiilor făcute de aceasta persoana, indivizii s-au arătat foarte indignați, martorul afirmând că această persoană a fost agresată de învinuiți, fiindu-i aplicate două palme în zona feței. Întrucât învinuiții au refuzat să însoțească agenții de intervenție, C. M. a plecat datorită atmosferei de nesiguranță creată de atitudinea acestora. Acesta mai afirma că trei dintre persoanele recalcitrante ar fi încercat să-l lovească, însă a părăsit în grabă restaurantul, lăsând în urmă cele două părți vătămate, ulterior partea vătămată N. D. relatându-i că ar fi lovită de învinuitul E. A.. C. M. nu a mai putut fi audiat, din actele de căutare reieșind că este plecat în SUA.
În cauza a mai fost audiat martorul D. L., care se afla în restaurant la masa părților vătămate și care afirma că, s-a deplasat la masa învinuiților atragându-le atenția că îl deranjează comportamentul lor, moment în care aceștia l-au amenințat că “il vor aștepta afară”. Martorul a putut constata că personalul restaurantului era vădit timorat iar în momentul în care a observat că forțele de ordine nu-i poate liniști, s-a hotărât să părăsească acel loc,a coborât la parter și a sunat la organele de poliție. D. L. mai declară că nu cunoaște alte amănunte și nu poate recunoaște persoanele pe care le-a văzut în restaurant.
Învinuiții rescunosc faptul că ar fi existat o dispută mai violentă între ei și unii consumatori, însă violența s-a limitat doar la limbaj și nu a existat agresiuni fizice.
Astfel, învinuiții E. A. a declarat că, în momentul în care a desfăcut una din sticlele de șampanie, dopul acesteia a sărit la o masă iar consumatorii au început să le adreseze cuvinte jignitoare, însă fără a exista vreo replică din partea învinuiților. După ce au terminat consumația, învinuitul declară că s-a întâlnit din nou cu părțile vătămate la garderoba restaurantului, unde din nou a avut loc un schimb de replici fără a exista însă agresiuni fizice.
Învinuitul I. C. a declarat că, în seara respectivă își serba ziua de naștere, iar în momentul în care un dop de sticlă de șampanie a sărit la masa ocupată de grupul în care se aflau părțile vătămate și le-a fost atrasă atenția asupra comportamentului neadecvat, învinuiții au început să profereze injurii, iar personalul restaurantului a solicitat sprijinul poliției. Învinuitul afirma că, nu a văzut ca vreun membru al grupului să fi lovit vreo persoană.
Învinuitul I. C.- J. a declarat în faza actelor premergătoare că nu a fost vorba de nici o bătaie, ci doar învinuitul E. A. a împins partea vătămată N. D..
Învinuitul M. M. recunoaște că ar fi existat un schimb de replici însă nu au existat violențe fizice, aceeași poziție fiind adoptată și de învinuitul M. C. C..
. exercitată de învinuitul E. A. este confirmată de martorele N. Ani-M. și B. O.- R., ale căror declarații sunt în sensul că, în timp ce așteptau în holul restaurantului pentru a-și ridica hainele de la garderoba, E. A. a lovit partea vătămată N. D. cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului.
Partea vătămată N. D. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de_ euro, reprezentând daune morale și materiale.
În drept faptele reținute în sarcina inculpatului E. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art 321 alin 1 CPEN cu aplicarea art 37 lit b CPen și lovire prev de art 180 alin 2 CPen cu aplicarea art 37 lit b CPen, totul cu aplicarea art 33 lit a CPen, însă ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal la data de 01-02-2013 care prevede limite de pedeapsă mult reduse față de legea penală veche, instanța a constatat că legea penală nouă este legea penală mai favorabilă și a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul E. A. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art 321 alin 1 CPEN cu aplicarea art 37 lit b CPen și lovire prev de art 180 alin 2 CPen cu aplicarea art 37 lit b CPen, totul cu aplicarea art 33 lit a CPen, în infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice prev de art 371 alin 1 NCPEN, cu aplicarea art 5 N.CPEN și lovire prev de art 180 alin 2 CPEN cu aplicarea art 5 N.CPEN.
Prevederile art 37 lit b CPen, au fost înlăturate ca urmare a intervenirii art 41NCPEN, care prevede ca prima condamnare suferită, trebuie să fie o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare .
În cauză inculpatul a suferit anterior o condamnare de 10 luni închisoare, pentru care a beneficiat de efectele legii de grațiere, astfel că la momentul de față, potrivit legii noi, inculpatul nu mai este recidivist, urmând a fi înlăturate de la încadrarea juridică dispozițiile art 37 alin 1lit b CPen (1969).
CU PRIVIRE LA APĂRĂRILE INCULPATULUI E. A.
Inculpatul a solicitat încetarea procesului motivat de faptul că prin procesul verbal de contravenție a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei și în aceste condiții s-ar încălca principiul nen bis in idem, prevăzut de art 6 NCPP și care prevede ,, nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.
În susținerea acestei solicitări au fost invocate cauzele în care CEDO a statuat în cauzele civile ( cauza A. contra României ) că au caracter penal și aplicarea unei amenzi contravenționale are caracterul unei sancțiuni penale .
Prin procesul verbal de contravenție . nr_ din data de 26-11-2007, inculpatul a fost sancționat contravențional cu suma de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prev de art 2 alin 1 pct 24 din Legea 61/1991, potrivit căruia constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
Potrivit prevederilor art 321 CPen (1969) constituie infracțiune ,, fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică.
În aceste condiții instanța constată că până la momentul agresiunii părții vătămate N. D., inculpatul s-a făcut vinovat doar de provocarea împreună cu ceilalți inculpați a unui scandal public și participării acestora la scandal într-un local public pentru care au fost sanctionati contraventional .
După ce s-a produs . fizică a părții vătămate N. D., inculpatul E. A., lovindu-l pe acesta cu pumnii și picioarele, din acest moment, cand cea mai mare partea consumatorilor au părăsit localul, în cauză sunt incidente dispozițiile legii penale, respectiv săvârșirea de către inculpat, a infracțiunii prevăzute de art 321 CPen (1969) potrivit căruia fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică.
S-a afirmat de asemenea că cei prezenți in incinta restaurantului nu parasit incinta acestuia, insa inițial administratorul restaurantului arata ca notele de plata au fost achitate a doua zi, iar inculpatul a achitat a doua zi toate stricăciunile si de asemenea unele note de plata ramase neachitate
Inculpatul a solicitat ca declarațiile date de martorii acuzării in cursul urmăririi penale sa fie înlăturate motivat de faptul ca sunt contradictorii, confuze, neclare .
Analizând declarațiile martorilor, instanța constata ca acestea nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă stabilesc in mod clar situația de fapt si implicit sunt de natura sa duca la aflarea adevărului
Astfel în cursul urmăririi penale declarațiile martorilor stabilesc în mod clar că inculpatul a provocat scandal, a adresat injurii părții vătămate și persoanelor care îl însoțeau, iar ca urmare a faptului că aceștia doreau să părăsească incinta restaurantului a început să lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele
Această situație de fapt rezultă fără putință de tăgadă din următoarele mijloace de probă:
- plângerea părții vătămate N. D.;
- certificatul medico-legal și acte medicale;
- declarații parte vătămată N. D.;
- proces-verbal de recunoastere după fotografii efectuate de p.v. N. D.;
- plângerea și declarațiile părții vătămate B. M.;
- proces-verbal de recunoastrere după fotografii efectuate de p.v. B. M.;
- proces- verbal cercetare la fața locului și planșe foto;
- declarații martor C. C.;
- adresa și proces-verbal intervenție .>
- procese- verbale de contravenție;
- declarație martor C. L.;
- declarație martor M. L.;
- proces-verbal recunoastere fotografie-martor M. L.;
- declarații martor B. A.;
- proces-verbal recunoastrere fotografie de martor B. A.;
- declarație martor N. M. M.;
- declarație martor A. Gigel;
- proces-verbal recunoastere fotografii martor A. Gigel;
- declarație martor M. P.;
- proces-verbal recunoaștere fotografii- martor M. P.;
- declarație martor N. L. A.;
- proces-verbal recunoastere fotografii martor N. L. A.
- proces-verbal consemnare declarație martor B. M. A.;
- proces-verbal recunoaștere fotografii- martor B. M. A.;
- declarație martor I. G.;
- proces-verbal recunoaștere fotografii –martor I. G.;
- declarație martor C. C.;
- proces-verbal recunpoastrere fotografii –martor C. C.;
- declarație martor C. M.- C.;
- declarație martor D. L.;
- declarație martor N. Ani-M.;
- proces-verbal recunoastere fotografii-martor N. Ani M.;
- declarație martor Bizdugan O.-R.;
- proces-verbal recunoastere fotografii –martor B. O.-R.;
- declarații învinuit E. A.;
- declarații învinuit I. C.;
- declarațiie învinuit I. C.-J.;
- declarație învinuit M. M.;
- declarație învinuit M. C. C.
toate probele coroborându-se între ele și confirmând atât plângerea părții vătămate cât și situația de fapt reținută în rechizitoriu .
În ceea ce privește invocarea cauzei A. contra României, instanța a apreciat ca nu are aplicabilitate in cauza, motivat de faptul ca CEDO a statuat in aceasta cauza, ca in cauzele civile având ca obiect aplicarea unei sancțiuni administrative sau contravenționale, sarcina probei aparține statului si nu petentului, fiind asimilate din punct de vedere formal, unui proces penal, astfel ca si in aceste cauze operează prezumția de nevinovăție si nicidecum că aplicarea unei amenzi contravenționale înlătură răspunderea penală.
Din analiza întregului ansamblu probator rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor doua infracțiuni reținute in sarcina sa, probatoriul administrat fiind de natura sa înlăture prezumția de nevinovăție a acestuia
La individualizarea pedepselor ce au7 fost aplicate, instanța a avut în vedere atitudinea adoptată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, respectiv sustragerea acestuia de la urmărire, atitudinea nesinceră de nerecunoaștere a faptei.
De asemenea existența antecedentelor penale, constituie o altă circumstanță ce a fost avută în vedere de instanță la individualizarea pedepsei, inculpatul fiind condamnat în cursul anului 2003, tot pentru o infracțiune de ultraj contra liniștii și ordinii publice .
Un alt aspect la individualizarea pedepselor în ceea ce privește pe același inculpat și anume: gradul de pericol social al faptei în loc public în prezența a peste 30 de persoane ,urmările produse urmând să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată spre maximul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune retinută în sarcina sa .
Instanța a constat că Noul cod penal este legea penală mai favorabilă, ținând cont de limitele de pedeapsă mai mici, de condițiile prevăzute pentru starea de recidivă mult mai favorabile, precum și de regulile stabilite pentru aplicarea sporului de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni, acesta fiind mai mic decât sporul de 5 ani ce ar putea fi aplicat potrivit Codului Penal 1969 .
Pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea ce urmează a fi sporită cu 4 luni .
S-a stabilit ca pedeapsa să fie executată în regim privativ de libertate dată fiind gravitatea faptei și atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptei și sustragerea de la urmărirea penală .
Mai mult potrivit noilor prevederi, inculpatul nu și-a exprimat acordul pentru efectuarea muncii în folosul comunității pentru a se putea dispune o eventuală suspendare sub supraveghere .
II) In ceea ce privește acuzațiile aduse celorlalți inculpați, instanța a constatat că în acea seară aceștia au participat la un scandal în incinta restaurantului Latin, insa probele administrate in cauza nu dovedesc ca au participat la . exercitată asupra părții vătămate N. D. si nici ca datorita atitudinii acestora, ceilalți clienți au părăsit localul .
Pentru participarea acestora la acest scandal, organele de politie au întocmit procese verbale de contravenție, sancționându-i contravențional pe fiecare cu o amendă în cuantum de 200 lei
Întrucât din probele administrate, instanța nu a regăsit elemente din care să rezulte că fapta reținută în sarcina acestora ar constitui infracțiune, a constatat că aceștia au săvârșit doar contravenția prev de art 2 alin 1 pct 24 din Legea 61/1991, potrivit căruia constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice; și nu infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată respectiv cea de ultraj contra bunelor moravuri care are următorul conținut ,, fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică.
Din probele administrate, rezultă că ceilalți inculpați au participat la acel scandal, însă nu au agresat pe ceilalți clienți și nu participarea acestora la scandal i-a determinat să părăsească incinta restaurantului, ci atitudinea agresivă a inculpatului E. A. .
Pentru aceste considerente instanța a dispus achitarea inculpaților, fapta reținută în sarcina acestora fiind de natură contravențională și nu penală .
Instanța a obligat pe inculpatul E. A. la plata către partea civilă N. D. a unor despăgubiri civile, însă într-un cuantum mult redus față de cel solicitat ( 25.000 EUR ), instanța apreciind că acordarea unei despăgubiri în cuantum de 2500 EUR, la cursul monedei naționale la data efectuării plății, este rezonabil, și suficient pentru repararea prejudiciului de imagine cauzat părții civile cu aceea ocazie, prezenți la momentul lovirii acestuia de către inculpat fiind prezente, soția, copilul și alți prieteni apropiați cu care acesta se afla în incinta acelui restaurant .Daunele acordate reprezentând daune morale . În ceea ce privește celelalte pretenții acestea au fost respinse ca nefondate .
Instanța a obligat pe inculpatul E. A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru soluționarea prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul E. A..
Procurorul a înțeles că critice sentința apelată sub următoarele aspecte:
La pronunțarea soluției de achitare a inculpaților M. C. C. și M. M. instanța a apreciat faptul că din probele administrate în cauză nu reiese împrejurarea că manifestările inculpaților au determinat ceilalți clienți să părăsească localul ori acest fapt a fost determinat doar de acțiunea inculpatului E. A..
A mai arătat instanța de judecată că din analiza probelor administrate nu a regăsit elemente din care să rezulte că fapta reținută în sarcina inculpaților M. C. C. și M. M. ar constitui infracțiune. F. a preciza care anume elemente lipsesc, instanța a arăta în cuprinsul hotărârii că inculpații se fac vinovați doar de săvârșirea contravenției prevăzute de art.2 alin.l, pct.24 din Legea nr.61/1991 - contravenție pentru care inculpații au fost sancționați prin procese-verbale întocmite de către organele de poliție.
Din analiza materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul judecății se reține în fapt că în seara de 24.11.2007, în timp ce se aflau în incinta restaurantului „Latin" din Bacău inculpații E. A., I. C. M., M. C. C., M. M. și I. Jean C. au adoptat un comportament violent, au țipat, au adresat injurii și amenințări altor clienți din bar și, în aceeași împrejurare, E. A. a aplicat mai multe lovituri părții vătămate N. D., căreia i-a cauzat leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Audiați cu privire la faptele reținute în sarcina lor, inculpații nu recunosc comiterea faptelor ci, doar în faza actelor premergătoare, imediat după comiterea faptei, inculpatul E. A. a arătat că între el și partea vătămată N. D. a existat un contact fizic în sensul că 1-a împins pe acesta din urmă spre un perete, însă a negat faptul că a aplicat lovituri părții vătămate.
Susținerile inculpaților sunt contrazise de cele relatate de către partea vătămată și de către martorii audiați în prezenta cauză.
Astfel, potrivit celor declarate de către martorul D. L. atât în faza de urmărire penală (fila 213 d.u.p.) cât și în faza de judecată (fila 223) cei cinci inculpați se manifestau zgomotos, iar în momentul în care martorul le-a reproșat faptul că dopul unei sticle de șampanie a lovit masa sa, inculpații au început să îl amenințe. Acest martor a relatat faptul că prin comportamentul adoptat, inculpații au reușit să inducă o stare de timorare a clienților localului și a personalului angajat, condiții ^în case D. L. și persoanele care îl însoțeau au părăsit localul și au anunțat telefonic organele de poliție.
Martorul C. M. C. (fila 209 d.u.p. și 221) a declarat că persoanele din grupul inculpaților se manifestau zgomotos și foloseau cuvinte injurioase, iar după ce le-a fost atrasă atenția cu privire la faptul că dopul unei sticle de șampanie a lovit o altă masă, inculpații au devenit violenți și au agresta persoana care le-a făcut observație. A mai arătat acest martor faptul că partea vătămată N. D. a fost lovită de către inculpatul E., inculpat care a încercat să îl agreseze și pe martorul B. M., iar doi dintre inculpați au fugărit spre ieșirea din local grupul din care făcea parte martorul.
O situație de fapte asemănătoare este descrisă și de către martorii B. M. V., N. Ani M., B. O. R. - persoane care au arătat că inculpații tulburau liniștea localului prin țipete și prin proferarea de cuvinte obscene și că după ce martorul D. L. le-a atras atenția cu privire la dopul de șampanie inculpații au adoptat un comportament agresiv, l-au amenințat și agresat pe acest martor, iar la fața locului a fost necesară intervenția angajaților unei societăți de pază și a lucrătorilor de poliție. Chiar dacă la fața locului, respectiv la ieșirea din restaurant se aflau organele de ordine, inculpații au continuat să aibă un comportament agresiv și în timp ce se îndreptau spre ieșirea din restaurant partea vătămată N. D. a fost lovită de către unul dintre inculpați.
Potrivit celor relatate de către martorul B. M. V. (fila 33 d.u.p.) partea vătămată a fost agresată de către inculpatul E. A., persoană care a acționat la instigarea unui alt inculpat di grup și care i-a indicat faptul că partea vătămată „comentează".
De asemenea, partea vătămată N. D. a arătat în cuprinsul celor declarate faptul că persoanele care făceau parte din grupul inculpaților se manifestau agresiv în sensul că nu doar țipau și adresau cuvinte vulgare ci au și amenințat clienții localului inducând o stare de temere, iar după sosirea agenților de pază și a polițiștilor s-a îndreptat împreună cu soția sa și cu celelalte persoane care îl însoțeau spre ieșirea din local însă, după ce i-a cerut inculpatului E. să îi facă loc pentru a ieși, a fost lovit de către acest din urmă inculpat. A mai arătat partea vătămată că între inculpați și lucrătorii de poliție a existat un schimb de replici care s-au purtat pe un ton ridicat.
Deși martora M. (fostă C.) L. nu a relatat într-o manieră fidelă modul în care s-au derulate evenimentele potrivit celor relatate de către martora B. A. (fila 139-140 d.u.p.) în seara respectivă inculpații au țipat și au deranjat pe ceilalți clienți ai restaurantului și întrucât inculpații nu au încetat să provoace scandal nici la solicitarea celorlalți clienți, martora M. (fostă C.) L. a fost cea care a apăsat butonul de panică. Totodată, potrivit raportului întocmit de către agenții de pază sosiți la fața locului, persoanele din grupul inculpaților, cunoscuți ai lumii interlope băcăuane, au agresat fizic și verbal personalul restaurantului și pe unii dintre ceilalți clienți ai localului, motiv pentru care s-a încercat evacuarea inculpaților.
De altfel, informațiile inserate în cuprinsul raportului întocmit de către agenții de pază (proces-verbal de eveniment - fila 57 d.u.p.) nu puteau proveni decât de la persoanele care au solicitat prezența agenților în incinta restaurantului, respectiv de la martora M. L. a cărei ocupație era tocmai aceea de șef de sală.
Mai mult, cu ocazia cercetării la fața locului deși martorul C. C. a indicat lucrătorilor de poliție distrugerile cauzate ca urmare a scandalului provocat, martorele M. L. și B. A. au refuzat să dea declarații cu privire la cele petrecute.
Cât privește declarația martorului M. M. prin care a arătat că el a fost plecat la baie în perioada desfășurării presupusului scandal aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea situației de fapt întrucât cele relatate nu corespund adevărului. Astfel, apare ca fiind neverosimilă susținerea inculpatului potrivit căreia în toată perioada a lipsit din locul unde se aflau ceilalți inculpați, atât timp cât ceilalți inculpați au declarat că scandalul a început în momentul în care toți cei de la masă s-au ridicat în picioare și au început să cânte, iar comportamentul violent al inculpaților a debutat prin adresarea de amenințări martorului D. L. și a continuat cuprinzând în timp atât venirea agenților de pază și a organelor de poliție, momente după care inculpații au continuat scandalul și prin agresarea părții vătămate N. D.. De altfel, niciuna dintre declarațiile celorlalți inculpați nu vine să-susțină cele relatate de către M. M. ori să indice faptul că la desfășurarea evenimentelor acesta nu a fost prezent în sala restaurantului.
Toate aceste elemente de fapt susțin concluzia că pe lângă faptul că inculpații au provocat scandal prin țipete și folosirea de cuvinte jignitoare, comportamentul acestora a devenit unul agresiv, iar în momentul în care martorul D. L. le-a reproșat faptul că au lovit masa acestuia cu dopul de șampanie inculpații au proferat amenințări la adresa acestuia. De asemenea, inculpații au continuat scandalul și după sosirea forțelor de ordine și, la instigarea altui inculpat, E. A. a lovit partea vătămată N. D. provocându-i leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
In aceste condiții, se constată că participarea tuturor inculpaților la scandal este de netăgăduit, toți inculpații au acționat ca un grup unitar și au adresat amenințări martorului D. L., unitatea grupului a fost păstrată și în momentul sosirii agenților de pază și a organelor de poliție, a replicilor pe un ton ridicat adresate lucrătorilor de poliție și inclusiv în momentul în care inculpatul E. Airel a lovit partea vătămată.
Nici unul dintre inculpați nu s-a disociat de comportamentul adoptat de către ceilalți ci, dimpotrivă, prin participarea fiecăruia la scandalul s-a potențat rezultatul infracțional și fiecare inculpat a fost animat de prezența și de adeziunea la scandal a celorlalți. Acest fapt este subliniat și susținut inclusiv de modul în care s-a ajuns la lovirea părții vătămate, respectiv unul dintre inculpați i-a relatat inculpatului E. A. faptul că persanele din grupul părții vătămate fac comentarii.
Soluția de achitare a inculpaților I. C. M., M. C. C. și M. M. nu își are fundament în modul în care au acționat inculpații. Astfel, chiar și în lipsa demonstrării împrejurării că fiecare dintre inculpați în parte a adresat amenințări clienților restaurantului sau au lovit alte persoane, participarea în timp a acestor inculpați la scandalul ce a durat și după venirea organelor de ordine constituie suficient temei pentru condamnare.
Astfel s-a precizat, că atitudinea inculpaților de sprijinire a inculpatului E. A. prin participare activă la scandal, prin țipete și cuvinte jignitoare este una condamnabilă, iar conștientizarea stării create și a contribuției aduse este relevată și de împrejurarea că la sosirea organelor de poliție inculpații au refuzat să iasă din local și să supună conducerii la sediul poliției ci, au replicat lucrătorilor de poliție, ci au folosit un ton ridicat, fiind nevoie de intervenția grupări mobile pentru stabilirea ordinii.
Dincolo de netemeinicia soluției de achitare, schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților I. C. M., M. C. C. și M. M. în infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice, prevăzută de art.371 Cod penal, apare cu greu de acceptat în măsura în care instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiunii, respectiv acest text de lege nu incriminează fapta săvârșită.
Apelul inculpatului vizează netemeinicia soluției de condamnare pronunțată împotriva sa, invocând faptul că elementele de fapt din declarația persoanei vătămate N. D. nu sunt susținute de probele administrate în cauză.
În dezvoltarea acestei teze de apărare apărătorul inculpatului a arătat că lucrătorii Azia Security și agenții de poliție care se aflau la fața locului săvârșirii pretinselor fapte și care au fost audiați ca martori în cauză, nu au confirmat că apelantul ar fi lovit persoana vătămată.
În ceea ce privește apelul inculpatului I. C. M., având în vedere că acesta se află încarcerat într-o unitate de detenție în raport cu dispozițiile art. 420 al.2 C.p.p, precum și cu voința acestuia care prin apărător a arătat că dorește să fie prezent la judecare cauzei în apel, Curtea va disjunge judecarea acestui apel din rațiuni de judecare a celorlalte apeluri declarate în cauză într-un termen rezonabil.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că ambele apeluri declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește aplicarea dispozițiile art. 5 C.p.:
În mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile art. 5 C.p. prin combinarea normelor de prevăzute de cele două legi penale succesive, reținând legea nouă ca normă de incriminare pentru una dintre faptele supuse judecății ( art. 371 C.p.), dispozițiile legii vechi ca temei juridic al faptei de lovire sau alte violențe reținută în sarcina inculpatului I. A. alături de infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice și al tratamentului penal al concursului de infracțiuni privind pe același inculpat.
Această manieră de aplicare a legii penale mai favorabile până la judecare definitivă a cauzei contravine deciziei nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale care a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În consecință, stabilirea legii penale mai favorabile care urmează a se aplica în mod global în cauză, se va face în raport de sancțiune, având limite mai favorabile vechiul cod penal în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe (închisoarea de la 3 luni la 2 ani – vechiul cod penal, respectiv de la 6 luni la 5 ani – noul cod penal) și incidența principiului ne bis in idem în ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 C.p 1969, reținute în sarcina fiecărui inculpat.
În atare condiții, Curtea, în aplicarea art. 5 C.p., apreciază că legea mai favorabilă este cea veche, drept pentru care va face aplicarea dispozițiilor art. 386 C.p.p. și va reține încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaților prin actul de sesizare al instanței.
În ceea ce privește la motivul de apel formulat de apelantul inculpat E. A. relativ la pretinsa eroare de fapt comisă de prima instanță, cu consecința pronunțării unei greșite soluții de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.
Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a inculpatului E. A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art 180 al.2 C.p.
Curtea remarcă că argumentele de natură probatorie și juridică ale instanței de fond referitoare la soluția condamnării inculpatului pentru faptele supuse judecății sunt prezentate la paginile 2-8 ale sentinței apelate, Curtea însușindu-și toate aceste argumente și apreciind că nu se justifică reluarea lor.
Examinând probele administrate în cauză, Curtea în deplin acord cu instanța de fond, constată că acestea prin conținutul lor informativ nu sugerează pretinsa eroare gravă de fapt invocată de apărare pentru greșita condamnare a inculpatului pentru infacțiunea prev. de art. 180 C.p. 1969.
Astfel, contrar celor susținute de inculpatul apelant, Curtea observă că vinovăția acestuia față de infracțiunea de lovire sau alte violențe, rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, deosebit de relevante fiind declarațiile persoanei vătămate prin care confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului, care se coroborează cu declarațiile martorelor oculare N. Ani M. și B. O. R. ( care au perceput nemijlocit actele de violențe comise de inculpatul apelant împotriva persoanei vătămate) care se coroborează cu declarația martorului Continescu M. (care a observat că trei dintre persoanele turbulente din local ar fi încercat să lovească persoana vătămată, aceasta relatându-i ulterior că a fost lovită de apelantul inculpat) și cu declarațiile martorilor A. Gigel, M. P., N. L. Adrain, I. G., B. M.,C. L., B. A., N. M. M., D. L. (care au perceput în mod direct comportamentul recalcitrant și agresiv al inculpaților care a constituit premiza lovirii ulterioare a persoanei vătămate N. D.), certificatul medico-legal nr. S/2059/A/26.11.2007 emis de SML Bacău care atestă existența leziunilor cauzate prin fapta de violență fizică comisă de inculpat la 24.11.2007, și declarațiile inculpaților I. C., M. M. și M. C. C., I. C. J. care au recunoscut că au provocat scandal și au adresat injurii persoanei vătămate și persoanelor care o însoțeau, iar inculpat ultim menționat arătând în faza actelor premergătoare că apelantul I. A. a împins-o pe partea vătămată, aspect recunoscut și de către acesta în declarațiile date în cauză.
În raport cu informațiile care rezultă din probele sus menționate, Curtea constată că teza de apărare a inculpatului expusă în cauză, potrivit căreia nu a lovit persoana vătămată ci doar a împins-o, nu poate fi reținută, fiind contrazise de aceste probe.
Cu privire la incidența principiului „ne bis in idem”:
În ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 C.p 1969, reținute în sarcina fiecărui inculpat, Curtea nu își însușește raționamentul juridic al primei instanței, care în mod incorect a constatat inaplicabilitatea în speță a principiului „ne bis in idem” în conformitate cu dispozițiile art. 4 al Protocolului 7 al CEDO și art. 6 C.p.p.
Potrivit dispozițiilor Convenției menționate „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat. (…)”
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea Tsnoyo Tsonev vs. Bulgaria pronunțată la 14 ianuarie 2010, a constatat încălcarea acestui articol care garantează dreptul de a nu fi urmărit sau condamnat penal de doua ori pentru aceleași fapte – ne bis in idem precum și a articolului 6 din Convenție care garantează dreptul la un proces echitabil.
Pentru a dispune astfel Curtea a reținut că reclamantul fusese „condamnat” în procedura administrativă (contravențională) ce trebuie asimilata unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. După ce aceasta „condamnare” a devenit definitiva, împotriva reclamantului fusese formulată o alta acuzație în materie penala care privea același comportament și, în esență, aceleași fapte. Având în vedere ca art. 4 Prot 7 la Convenție interzice atât urmărirea penală cât și condamnarea unei persoane pentru fapte care au condus deja la aplicarea unei sancțiuni penale definitive, Curtea a constatat încălcarea acestui articol de către Bulgaria.
În speță inculpații E. A., I. C. J., M. C. C., I. C. M. și M. M. au fost deja sancționat contravențional pentru unele dintre faptele supuse judecății- infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 C.p 1969 cu amendă contravențională în cuantum de câte 200 lei, prin procesele-verbale de contravenție . nr._,_,_,_,_ încheiate la data 26.11.2007 Poliția Bacău- Secția 2 Poliție (fila 63-67 dosar U.P.), reținându-se în conținutul acestora că la data de 24.11.2007 inculpații au provocat scandal în incinta restaurantului Latin din mun. Bacău deranjând pe ceilalți consumatori care au părăsit localul.
În atare situație, ținând cont și de jurisprudența CEDO, Curtea apreciază că în speța de față procedura contravențională pornită împotriva inculpatului trebuie asimilată unui proces penal având în vedere următoarele:
- sancțiunea contravențională aplicată inculpaților de către Poliția Bacău- Secția 2 Poliție, poate fi considerată având un caracter „penal” in sensul autonom pe care Convenția il acordă acestei noțiuni, având în vedere că, pe de o parte, interdicția instituita prin textul legal încălcat se adresează tuturor persoanelor și că pe de altă parte scopul sancțiunii este acela de a pedepsi și preveni săvârșirea în viitor a unor fapte similare;
- exista identitate de fapte intre cele care s-au aflat la originea sancțiunii contravenționale si respectiv cele care au generat procedura penală îndreptată împotriva inculpaților, independent de definiția legală pe care dreptul intern o da contravenției, respectiv infracțiunii deduse judecății;
- a existat o dublare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva reclamantului, având în vedere ca procedurile penale au fost precedate de sancționarea contravențională a acestuia, rămasă definitiva.
În concluzie, inculpații au fost „condamnați” în procedura administrativa (contravențională) ce trebuie asimilata unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. După această „condamnare”, împotriva inculpatului a fost formulată o altă acuzație în materie penala care privea același comportament și, în esență, aceleași fapte. Având în vedere că art. 4 Prot 7 la Convenție, cât și art. 6 C.p.p. român interzic atât urmărirea penală cât și condamnarea unei persoane pentru fapte care au condus deja la aplicarea unei sancțiuni definitive, Curtea constată că prin condamnarea inculpaților s-ar ajunge la încălcarea acestor articole.
În pofida faptului că față de inculpați nu s-a pronunțat anterior prin hotărâre judecătorească, condamnarea pentru faptele de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, având în vedere identitatea de persoană și de obiect între conținutul proceselor verbale de contravenție enunțate mai sus și cel al rechizitoriul parchetului prin care a fost sesizată instanța în cauza pendinte, Curtea apreciază că procesele verbale de contravenție, în contextul cauzei, pot fi asimilate unei hotărâri definitive generatoare de autoritate de lucru judecat.
Referitor la operațiunile de reindividualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului I. A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe:
Curtea, consideră că sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului pentru fapta comisă sub aspectul cuantumului acesteia, prima instanță nu a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen, acordând o relevanță excesivă gradului de pericol social concret al faptei comise, circumstanțelor reale de săvârșire, urmărilor produse ca și consecință a săvârșirii acestei infracțiuni care sunt puțin grave și persoanei inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
În raport cu aceste considerente teoretice, Curtea apreciază că în speță se impune reindividualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 180 al.2 C.p. 1969 în sensul reducerii acesteia, având în vedere gradul de pericol social concret redus al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, urmările puțin grave produse (producerea unei vătămări corporale persoanei vătămate ce a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale) și persoana inculpatului persoanei inculpatului care a mai suferit rigorile legii penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
În consecință, instanța de apel apreciază că reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 180 al.2 C.p. la un cuantum de 1 an închisoare este legală, justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrisă Codul penal asigurând intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunilor și gradul de vinovăție a inculpatului.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoriei Bacău și inculpatul E. A. împotriva sentinței penale nr. 1016 din 3.04.2014 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_ cu privire la omisiunea aplicării legii penale mai favorabile în mod global, și incidența unor cauze de încetare a procesului penal privind unele dintre faptele supuse judecății.
Va desființa în parte sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art. 386 C.p.p. va reține încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaților prin actul de sesizare al instanței.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E. A. în pedepsele componente de câte de 2 ani închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. A. pentru săvâșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 cu aplic.art. 37 lit.b C.p. 1969 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 396 alin. 1, 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. i C. proc. pen. va dispune încetarea procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpații E. A., M. C. C. și M. M. a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzute de art. 321 al.1 C. pen., 1969 ca urmare a existenței autorității de lucru judecat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II.În baza art. 46 C.p.p. va disjunge judecarea apelului declarat de procuror privind pe inculpatul I. C. M..
Va fixa termen pentru judecarea apelului la 23.06.2015 pentru când se va cita inculpatul cu scrisoare recomandată.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoriei Bacău și inculpatul E. A. împotriva sentinței penale nr. 1016 din 3.04.2014 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_ cu privire la omisiunea aplicării legii penale mai favorabile în mod global, și incidența unor cauze de încetare a procesului penal privind unele dintre faptele supuse judecății.
Desființează în parte sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art. 386 C.p.p. reține încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaților prin actul de sesizare al instanței.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E. A. în pedepsele componente de câte de 2 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. A. pentru săvâșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 cu aplic.art. 37 lit.b C.p. 1969 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 396 alin. 1, 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. i C. proc. pen. încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpații E. A., M. C. C. și M. M. a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzute de art. 321 al.1 C. pen., 1969 ca urmare a existenței autorității de lucru judecat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II.În baza art. 46 C.p.p. disjunge judecarea apelului declarat de procuror privind pe inculpatul I. C. M..
Fixează termen pentru judecarea apelului la 23.06.2015 pentru când se va cita inculpatul cu scrisoare recomandată.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
I. N. C. A. B.
GREFIER,
B. M. D.
Red.s.p.Ș.A.
Red.dec.A.B./16.06.2015
Tehnored.B.M.D./ 9 ex.
19.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 68/2015.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 500/2015. Curtea... → |
|---|
