Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 143/2015
Ședința publică din data 09.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
JUDECĂTOR – N. C. I.
*
GREFIER – E. P.
****
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
procuror – V. P.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor formulate de inculpatul U. I. și părțile civile T. L. E., A. A. S. și T. E., împotriva sentinței penale nr. 111 din 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul neamț, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 03 Februarie 2015 fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.
CURTEA
Deliberând
Prin sentința penală nr. 111/P din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul N.
în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:
Condamnarea inculpatului U. I., fiul lui G. și M., născut la data de 23 ianuarie 1959 în ., cu același domiciliu, ., de cetățenie română, studii gimnaziale, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P. -_, în prezent arestat preventiv în Spitalul P. Târgu Ocna, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și h Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, computarea din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive efectuată de la data de 09.04.2014 și până la data de 03.12.2014.
În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 112 lit. b Cod penal, confiscarea de la inculpat a unui obiect tăietor înțepător, cu lungimea de 32 cm și mâner de plastic, de culoare neagră, aflat în coletul nr. 2, la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N..
În temeiul art. 162 al. 3 Cod procedură penală, conservarea bunurilor inculpatului aflate în coletele nr. 1, 21 3, 5, 6, coletele nr. 1, 2 - probe biologice și bunurilor victimei aflate în coletul nr. 3, al căror conținut este descris în procesul verbal din 29 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul N., aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N., până la soluționarea definitivă a cauzei, după care, bunurile aflate în coletele nr. 1, 21, 3, 5 și 6 vor fi restituite inculpatului, bunurile aflate în coletul nr. 3 - obiecte de vestimentație aparținând victimei T. G. vor fi restituite moștenitorilor acestuia, respectiv T. E., T. L. E., ambele domiciliate în ., județul N. și A. A. S., domiciliată în Piatra N., .. 32, ., apartament 4, județul N., iar bunurile aflate în coletele nr. 1 și 2 - probe biologice vor fi distruse.
Admiterea în parte a acțiunii civile formulată de părțile vătămate T. E., T. L. E. și A. A. S. și în consecință:
În temeiul art. 19 și art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1381 Cod civil, obligarea inculpatei să plătească părții civile T. E. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, iar părților civile T. L. E. și A. A. S., câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu în sumă de 400 lei, s-au avansat către Baroul N. din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligarea inculpatului să plătească statului suma de 4000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 69/P/02.07.2014, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul penal nr._, a fost condamnat inculpatul U. I., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a b și h Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 374 al. 4 Cod procedură penală cu referire la art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 9 aprilie 2014 și până la data de 02.07.2014, iar în temeiul art. 399 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 112 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui obiect tăietor înțepător, cu lungimea de 32 cm și mâner de plastic, de culoare neagră, aflat în coletul nr. 2, la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N..
În temeiul art. 162 al. 3 Cod procedură penală, s-a dispus conservarea bunurilor aflate în coletele nr. 1, 21, 3, 5, 6, în coletele nr. 1 și 2 - probe biologice și 3, al căror conținut este descris în procesul verbal din 29 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul N., colete aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N., până la soluționarea definitivă a cauzei, după care, bunurile aflate în coletele 1, 21, 3, 5 și 6 vor fi restituite inculpatului, bunurile aflate în coletul 3 - obiecte de vestimentație aparținând victimei vor fi restituite moștenitorilor acestuia, A. A. S. și T. L. E., iar bunurile aflate în coletele 1 și 2 - probe biologice, vor fi distruse.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în latura penală că, în ziua de 9 aprilie 2014, inculpatul i-a aplicat victimei T. G. lovituri repetate cu un cuțit de bucătărie în zona toracică, provocându-i două plăgi penetrante, cu interesarea plămânului stâng, a cordului și mușchiului diafragm, leziuni ce au condus la decesul acestuia, iar în latura civilă că fiicele victimei, A. A. S. și T. L. E. nu s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale.
La termenul de judecată din 02.07.2014, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cerere ce i-a fost admisă, iar pedeapsa închisorii redusă cu 1/3, conform dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal, inculpatul U. I., P. de pe lângă Tribunalul N. și persoanele vătămate T. Lura E. și A. A. S..
Inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici, P. de pe lângă Tribunalul N. a solicitat aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special prevăzut de textul sancționator, iar persoanele vătămate, pe lângă aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului, au mai solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu au fost citate în cauză și în aceste condiții nu s-au prezentat la niciun termen de judecată la instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 533, pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 07.08.2014, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul N., inculpatul U. I. și persoanele vătămate T. L. E. și A. A. S., s-a desființat în totalitate sentința atacată, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul N., iar în temeiul art. 423 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a reținut în considerentele deciziei că, potrivit art. 79 Cod procedură penală, persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numește persoană vătămată.
Art. 383 alin. 1 Cod procedură penală prevede că: „judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată și părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, iar alin. 3 prevede că „pentru primul termen de judecată, persoana vătămată se citează cu mențiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești”.
Aceste dispoziții legale nu au fost respectate la judecata în fond a cauzei, în condițiile în care fiicele victimei aveau calitatea de persoane vătămate și se puteau constitui părți civile până la începerea cercetării judecătorești.
În lipsa citării, acestea nu și-au putut exercita drepturile procesuale conferite de lege.
Această încălcare a legii nu reprezintă o cauză de nulitate absolută conform art. 281 Cod procedură penală, însă sunt aplicabile dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, care impun desființarea sentinței apelate și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, în cazul în care judecata a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr._ .
La termenul de judecată din 08.10.2014, inculpatul U. I. a declarat că recunoaște în totalitate infracțiunea de omor reținută în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 374 al. 4 Cod procedură penală, instanța, în temeiul art. 375 al. 1 Cod procedură penală, a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată.
La termenul de judecată din 17.09.2014, persoanele vătămate T. E. - soția victimei și T. L. E. și A. A. S. - fiicele victimei, s-au constituit părți civile în cauză cu câte 50.000 lei, cu titlu de daune morale, iar persoana vătămată T. E. și cu suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei, cu pomenirile, parastasele și obiceiurile religioase creștinești.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă (f.5-24); planșa fotografică reprezentând brâul medicinal purtat de inculpat (f.25-26); raportul de autopsie medico-legală nr. A3/89/10.04.2014, întocmit de S.J.M.L. N. asupra cadavrului victimei T. G. și planșa fotografică cu aspecte de la autopsie (f.31-42); declarațiile succesorilor victimei - A. A. S. și T. L. E. (f.47-49 d.i.); declarațiile martorilor T. N., S. M., Căleap M., S. C., M. G., U. V., S. A., P. V. (f.46-69) și L. V. L. (f. 77 d.i.) actele de stare civilă ale succesorilor victimei (f.25-27 d.i), cuțitul de bucătărie - corp delict, cu lama în lungime de 20 cm și lățimea de 2,2 cm; alte obiecte materiale ridicate de la fața locului - obiecte de vestimentație ale inculpatului și victimei, cuțit identic cu corpul delict, recipient de plastic, urme - colete atașate și declarațiile inculpatului (f.71-79 d.u.p., f.130 d.i. și f.50 d.i.), tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul U. I. și fratele său, U. V., locuiau împreună în casa părintească din satul P., ., relațiile dintre aceștia fiind conflictuale pe fondul consumului de alcool.
Victima T. G. nu se afla în nicio situație de conflict cu inculpatul sau cu fratele acestuia, însă apela frecvent la acesta din urmă, pentru a-l ajuta la muncile agricole cu calul și utilajele deținute.
În ziua de 9 aprilie 2014, inculpatul a revenit în localitatea de domiciliu, după o absență de aproximativ două săptămâni, timp în care a prestat munci sezoniere în județul Harghita.
Inculpatul a început să consume băuturi alcoolice încă înainte de a ajunge la domiciliu, oprindu-se atât în orașul R., unde a schimbat microbuzul, cât și în stația de transport în comun din satul P., ., pentru a cumpăra băutură.
În jurul orei 14:00, inculpatul a ajuns la domiciliu, unde a continuat să consume din băuturile cumpărate, intrând într-o dispută verbală cu fratele său, U. V., care lucra grădina împreună cu martorul M. G.. Martorul a plecat apoi la domiciliul său, învecinat cu cel al inculpatului, fiind urmat de U. V., care nu a dorit să mai continue conflictul cu fratele său. Pentru o scurtă perioadă de timp, la cearta dintre inculpat și fratele său a asistat și martorul S. A..
În timp ce inculpatul a intrat în locuință pentru a mânca, în jurul orei 16:00, acesta a observat prezența victimei T. G. în curte și a ieșit înarmat cu cuțitul folosit la tăierea alimentelor, aplicând victimei două lovituri cu cuțitul în zona toracică, acesta decedând aproape instantaneu.
În continuare, inculpatul a mers la locuința martorilor S. A., S. C. și S. M., anunțându-i despre săvârșirea omorului și cerându-le să apeleze telefonic organele de poliție.
La cercetarea efectuată la fața locului, inculpatul a fost găsit dormind în locuința sa, fiind în evidentă stare de ebrietate.
În cursul urmăririi penale, inculpatul U. I. a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că, într-un moment de furie necontrolată, a avut reprezentarea faptului că fratele său U. V. a revenit la domiciliu pentru a continua conflictul, astfel că acțiunea sa a fost îndreptată împotriva acestuia, realizând ulterior că l-a ucis pe T. G., cu care se afla în bune relații.
Din declarațiile martorilor rezultă că victima intrase în curtea inculpatului pentru a-l căuta pe U. V., conform unei înțelegeri anterioare, de a se deplasa cu calul la pădure, iar din declarațiile inculpatului, coroborate cu lipsa altor semne de violență de pe corpul victimei, în afara celor două plăgi de cuțit din zona toracică, rezultă că victima nu a săvârșit niciun gest provocator și nu a apucat să schițeze vreun gest de apărare, fiind luată prin surprindere de inculpat.
Raportul de autopsie medico-legală nr. A_, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală N., a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se traumatismului toraco-abdominal, cu plăgi penetrante toracice, cu plagă pulmonară, de cord și diafragm, cu hemopericard, hemotorax și hemoperitoneu consecutive. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor înțepător.
De la fața locului a fost ridicat cuțitul corp delict, cu lungimea lamei de 20 cm și lățimea de 2,2 cm, ce prezenta urme biologice sanghinolente.
Împrejurarea că fapta a fost săvârșită de inculpat sub imperiul unei furii necontrolate, rezultă și din aceea că și-a rupt de pe el obiectele de vestimentație, pentru a rămâne cu bustul dezbrăcat și a se deplasa în acest fel să-și anunțe vecinii.
Susținerea inculpatului din prima declarație, în sensul că, în timpul conflictului cu fratele său, acesta din urmă ar fi smuls de pe el hainele, este contrazisă și de împrejurarea că pentru desfacerea celor cinci copci ale brâului medicinal pe care îl purta ar fi fost nevoie, în cazul unei acțiuni externe, de anihilarea rezistenței inculpatului prin violențe care ar fi creat urme pe corpul acestuia, însă nu s-au constatat astfel de semne.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului U. I. de a fi aplicat victimei T. G., în ziua de 09.04.2014, lovituri repetate cu un cuțit de bucătărie în zona toracică, provocându-i două plăgi penetrante cu interesarea plămânului stâng, cordului și mușchiului diafragm, leziuni ce au condus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal.
Față de poziția procesuală de recunoaștere a faptei de către inculpat, în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
La individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, urmările produse și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei.
În raport de aceste elemente de individualizare, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa principală a închisorii, orientată spre un cuantum mediu, ce va fi executată în regim de detenție.
Față de natura infracțiunii, săvârșită prin violență contra vieții persoanei, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal.
În temeiul art. 65 al. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și h Cod penal.
În temeiul art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada reținerii și arestării preventive efectuată de inculpat de la data de 09.04.2014 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
Tribunalul a reținut că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, precum și faptul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura infracțiunii comise și de consecințele produse, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 al. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 112 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui obiect tăietor înțepător, cu lungimea de 32 cm și mâner de plastic, de culoare neagră, aflat în coletul nr. 2, la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N., folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Întrucât de la locul faptei au fost ridicate mai multe probe, care au fost depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N., în temeiul art. 162 al. 3 Cod procedură penală, s-a dispus conservarea bunurilor inculpatului aflate în coletele nr. 1, 21 3, 5, 6, coletele nr. 1, 2 - probe biologice și bunurilor victimei aflate în coletul nr. 3, al căror conținut este descris în procesul verbal din 29 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul N., aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N., până la soluționarea definitivă a cauzei, după care, bunurile aflate în coletele nr. 1, 21, 3, 5 și 6 vor fi restituite inculpatului, bunurile aflate în coletul nr. 3 - obiecte de vestimentație aparținând victimei T. G. vor fi restituite moștenitorilor acestuia, respectiv T. E., T. L. E. și A. A. S., iar bunurile aflate în coletele nr. 1 și 2 - probe biologice vor fi distruse.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale succesorii victimei T. G., nu s-au constituit părți civile în cauză, însă la instanța de rejudecare, la primul termen de judecată, persoanele vătămate T. E. - soția victimei și T. L. E. și A. A. S. - fiicele victimei, s-au constituit părți civile cu câte 50.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul moral cauzat de moartea victimei T. G., iar persoana vătămată T. E. și cu suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei și cu pomenirile creștinești.
În ceea ce privește pretențiile solicitate de cele trei părți civile cu titlu de daune morale, tribunalul a apreciat că urmare a acțiunii ilicite a inculpatului care a determinat moartea victimei, se justifică în parte cererea de daune morale, apreciind cuantumul acestora la nivelul sumei de câte 10.000 lei, pentru suferința psihică cauzată soției și fiicelor victimei, care afectiv au fost apropiați sentimental de victimă, în cauză subzistând în totalitate temeiul răspunderii civile delictuale, prevăzut de art. 1.349 Cod civil.
Daunele morale solicitate de părțile civile, au caracterul unui prejudiciu afectiv, criteriile de cuantificare a acestuia fiind evidente prin însăși rezultatul produs, respectiv încetarea din viață a unei persoane. Cuantificarea daunelor morale, astfel cum s-a statuat în jurisprudență, este un atribut exclusiv al instanței de judecată, care însă trebuie să reflecte o reparație justă din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial dar, să constituie și o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite, în scopul de a preveni pe viitor comiterea unor fapte similare. Prin atribuirea sumei de câte 10.000 lei, cu acest titlu, către soția și fiicele victimei, tribunalul apreciază că părților civile li se va asigura o reparație echitabilă a prejudiciului afectiv ce le-a fost cauzat, reprezentând totodată și o sancțiune pentru inculpatul U. I. care a comis fapta prejudiciabilă.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă T. E., tribunalul a reținut că cererea de daune materiale este întemeiată și dovedită în totalitate, cu depoziția martorului L. V. L., audiat în cursul cercetării judecătorești la cererea părților civile.
În consecință, în temeiul art. 19 și art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1381 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T. E. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, iar părților civile T. L. E. și A. A. S., câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu în sumă totală de 400 lei, din ambele instanțe de fond, au fost avansate către Baroul N. din fondurile Ministerului Justiției.
Ca o consecință a condamnării, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul U. I. și părțile civile T. L. E., A. A. S. și T. E., motivele formulate oral de către inculpat fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
În motivarea apelului părțile civile au invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate atât sub aspectul laturii penale.
Sub aspectul laturii penale, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea blândă raportat la gravitatea infracțiunii și la circumstanțele speței. Lipsa unui motiv determinant în săvârșirea infracțiunii, nu este o cauză care să determine orientarea unei pedepse spre minimul special, ci din contră spre maximul. Săvârșirea infracțiunii pe fondul lipsei unui mobil sau scop arată o periculozitate crescută a inculpatului în condițiile în care spontaneitatea acestor infractori pune în pericol relațiile existente în comunitate.
Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că judecătorul fondului nu a considerat în mod proporțional echivalența suferințelor ce trebuie dezdăunate prin daunele morale.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că este fondat doar apelul părților civile numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului criticată atât de acesta cât și de părțile civile, Curtea consideră că această pedeapsă stabilită de prima instanță este adecvată, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului, în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa ( lipsa antecedentelor penale ).
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea ( fără nici un motiv a aplicat două lovituri cu un cuțit în zona toracică, . cauzând moartea violentă a victimei), Curtea apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală – dreptul la viață al persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, astfel cum s-a solicitat, nu se justifică.
Instanța de apel apreciază că pedeapsa principală aplicată în cauză este justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, asigurând intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale și atitudinea de recunoaștere a inculpatului manifestată în cursul procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăși care să justifice reducerea pedepsei, producând deja efecte favorabile acesteia prin reținerea prevederilor art.396 alin. 10 C.p.p. a căror aplicare a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
De asemenea, instanța de apel nu poate avea în vedere critica formulată de părțile civile, în apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale aplicate, întrucât, în cauză, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, cărora le-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumul stabilit și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune majorarea cuantumului pedepsei principale, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta scopul pedepsei.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 cpp, limitele pedepsei s-au redus cu o treime ( de la 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare ), inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă orientată spre maximul special, neimpunându-se cu evidență o majorare și mai mare a pedepsei de către instanța de apel.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea reține următoarele:
Din analiza cauzei, respectiv a acțiunii civile exercitată de părțile civile, rezultă că instanța de fond în mod temeinic a stabilit existența prejudiciului produs prin fapta penală dedusă judecății asupra acestora, rezultatul dăunător direct, de natură morală, concretizându-se în vătămări asupra valorilor și drepturilor strâns legate de personalitatea umană.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin săvârșirea unei infracțiuni, contestate de părțile civile, Curtea reamintește că această evaluare presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de părțile civile, importanța și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării precum și măsura în care părțile civile le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În considerarea acestor criterii, Curtea apreciază că instanța de fond a procedat la o apreciere greșită asupra cuantumului daunelor morale în raport cu forma, natura infracțiunii, nefiind proporționale și adecvate scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.
Curtea subliniază că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Curtea consideră că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale acordate părților civile, așa cum a fost stabilite de instanța de fond, nu reflectă indiciile și argumentele pretinse de aceasta, precum și celelalte criterii arătate, astfel încât cuantumul despăgubirilor acordate apare a fi nerezonabil, neadecvat în raport cu traumele produse acestora și consecințele psihice și valorile lezate.
Instanța de apel apreciază că suma de_ lei acordată cu titlu de daune morale nu corespunde nivelului traumelor suferite de părțile civile, ca urmare a morții violente și premature a tatălui, respectiv soțului, raportat la relațiile de afecțiune obișnuite de familie dintre părțile civile și victimă, urmând ca aceste sume să fie majorate la un cuantum proporțional cu nivelul prejudiciilor morale suferite de 25.000 lei.
Având în vedere aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul U. I.
Va constata că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 422 noul cpp va deduce din pedeapsa aplicată durata executată prin arest preventiv de la 03.12.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 ncpp va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de părțile civile T. L. Elean, A. A. S. și T. E., în ceea ce privește cuantumul daunelor morale.
Va desființa sentința apelată sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile T. L. Elean, A. A. S. și T. E. de la 10.000 lei fiecare la 25.000 lei fiecare
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
I.În temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul U. I. împotriva sent. pen. 111/P/03.12.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Constată că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 422 noul cpp deduce din pedeapsa aplicată durata executată prin arest preventiv de la 03.12.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 ncpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de părțile civile T. L. Elean, A. A. S. și T. E. împotriva aceleași sentințe penale, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale.
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile T. L. Elean, A. A. S. și T. E. de la 10.000 lei fiecare la 25.000 lei fiecare
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
A. B. I. N. C.
GREFIER,
P. E.
Red. sent. V. M.
Red. dec. I.N.C. 20.02.2015
Tehnoredactat P.E. 23.02.2015/9 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
