Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-04-2015

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 48

Ședința publică din 09 aprilie 2015

PREȘEDINTE- B. A.

GREFIER- L. G.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public- P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial Bacău

Reprezentat legal prin procuror V. V.

La ordine au venit spre pronunțare contestațiile formulate de contestatorii- inculpații P. C., E. R. G., P. R., P. F., A. R., M. C. E. și F. F., împotriva încheierii din 01.04.2015, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ 14.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 08 aprilie 2015, fiind consemnate prin încheierea din acea zi.

CURTEA

-deliberând-

Prin încheierea din data de 1.04.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dos._ 14 s-a dispus:

Admiterea cereririle de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate în cauză.

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, s-a înlocuit cu măsura controlului judiciar, prevăzută de art. 211 Cod procedură penală, măsura arestării preventive luată față de următorii inculpați:

1. P. C., fiul lui G. - L. și C., născut la data de 02.07.1987 în Piatra N., județ N., cu domiciliul în Piatra N., ., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 48 din data de 24.10.2013, emis de către Judecătoria Piatra N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal (trei acte materiale, în dauna părților vătămate M. G., I. I. și M. I.);

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal ( 2 acte materiale în dauna părții vătămate M. G. și C.N.P.R.), cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

2. E. R.-G., fiul lui A. și M., născut la data de 31.07.1986 în municipiul Reșița, județ C. S., cu domiciliul în comuna D. Roșie, ., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/RAP/29.10.2013, emis de către Tribunalul N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (două acte materiale);

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (trei acte materiale, în dauna părților vătămate M. G., I. I. și M. I.);

-tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ( 3 acte materiale în dauna părții vătămate M. G., Schitul 12 Apostoli, din comuna Dorna Candrenilor, . Suceava și C.N.P.R)., cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

P. R., fiul lui G.-L. și C., născut la data de 24.09.1982 în municipiul P., județ Iași, cu domiciliul în comuna D. Roșie, ., județ N., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 46 din data de 24.10.2013, emis de către Judecătoria Piatra N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ( 2 acte materiale în dauna părții vătămate M. G. și C.N.P.R)., cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

4. P. F., fiul lui G. L. și C., născut la data de 19.02.1984 în ., cu domiciliul în Piatra N., ., județ N., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47 din data de 24.10.2013, emis de către Judecătoria Piatra N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (două acte materiale);

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ( 3 acte materiale în dauna părții vătămate M. G., Schitul 12 Apostoli, din . Suceava și C.N.P.R)., cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

5. A. R., fiul lui M. și A., născut la data de 14.08.1985 în municipiul Piatra N., județ N., cu domiciliul în municipiul Piatra N., .. 22, ., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 52 din data de 05.11.2013, emis de către Judecătoria Piatra N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

6. M. C.-E., fiul lui V. și M., născut la data de 25.09.1983 în municipiul Piatra N., județ N., cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 53 din data de 05.11.2013, emis de către Judecătoria Piatra N. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicare dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

7. F. F., fiul lui D. și V., născut la data de 30.07.1989 în municipiul Piatra N., județ N., cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 54 din data de 05.11.2013, emis de către Judecătoria Piatra N. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului Piatra N., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:

1) să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

2) să nu se apropie la mai puțin de 20 metri de partea civilă M. G., persoanele vătămate T. C., C. G., I. I., B. L., Tifiniuc M. I., M. I., Parabiuc G., sau de membrii familiilor acestora, de martorii B. I., C. I. V., S. I., și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;

3) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

S-a desemnat Poliția Municipiului Piatra N., județul N., să efectueze supravegherea inculpaților pe durata măsurii controlului judiciar.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților A. R., E. R. G., P. C., P. F., P. R., M. C. și F. F., dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

S-a atras atenția inculpaților că, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

1. P. C., fiul lui G.-L. și C., născut la data de 02.07.1987 în Piatra N., județ N., cu domiciliul în Piatra N., ., ., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale în dauna părții vătămate M. G. și C.N.P.R)., cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

2. E. R.-G., fiul lui A. și M., născut la data de 31.07.1986 în municipiul Reșița, județ C. S., cu domiciliul în ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (două acte materiale);

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ( 3 acte materiale în dauna părții vătămate M. G., Schitul 12 Apostoli, din comuna Dorna Candrenilor, . Suceava și C.N.P.R)., cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 C. proCod penal.

3. P. R., fiul lui G. - L. și C., născut la data de 24.09.1982 în municipiul P., județ Iași, cu domiciliul în comuna D. Roșie, ., județ N., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 40 D/P/2014 din 14.04.2014 emis de D.I.I.C.OT.- Biroul Teritorial N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ( 2 acte materiale în dauna părții vătămate M. G. și C.N.P.R.), cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

4. P. F., fiul lui G. L. și C., născut la data de 19.02.1984 în ., cu domiciliul în Piatra N., ., județ N., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (două acte materiale);

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ( 3 acte materiale în dauna părții vătămate M. G., Schitul 12 Apostoli, din comuna Dorna Candrenilor, . Suceava și C.N.P.R.), cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

6. M. C.-E., fiul lui V. și M., născut la data de 25.09.1983 în municipiul Piatra N., județ N., cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., județ N., CNP_, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicare dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal;

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, c, d, f Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul N., Secția Penală cu nr._ 14 din 15.04.2014.

În actul de sesizare s-a reținut în esență că în cursul anului 2012, inculpatul P. C. a constituit un grup infracțional organizat, la care, în diferite perioade de timp, au aderat coinculpații P. F., P. R., E. R.-G., A. R., M. C. - E., F. F., V. B., P. R., M. V.-S., M. A. și F. F., în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni de tâlhărie pe raza județelor N. și Suceava cât și în străinătate. In cadrul grupului infracțional, așa cum a rezultat din probatoriul administrat, in lipsa lui P. C., atribuțiile de lider erau preluate de către E. R. G., care stabilea ce activități vor fi. executate de fiecare membru in parte.

Din cercetările efectuate a rezultat că gruparea este coordonată de P. C. și are ca nucleu de bază pe numiții P. R., P. F. și E. R. G.. în diferite perioade de timp aceștia au racolat la gruparea infracțională și pe coinculpații A. R., M. C. - E., F. F., V. B., P. R., M. V.-S., M. A. și F. F..

Ca mod de comitere a faptelor s-a constatat că aceștia au acționat în mod organizat, au plănuit în mod amănunțit fiecare faptă comisă, atribuțiile fiecărui participant, stabilirea traseelor de deplasare, atât înainte cât și după comiterea faptelor, supravegherea principalelor căi de acces pentru a se asigura că activitatea infracțională nu va fi întreruptă de lucrători de poliție. Inculpații, pentru a nu fi identificați de către părțile vătămate cât și pentru a nu lăsa urme ADN sau amprente care să probeze participarea la activitățile infracționale, la toate faptele comise au folosit cagule și mănuși chiar si la conducerea autoturismelor cu care se deplasau.

I. În dimineața zilei 16 mai 2013, în jurul orelor 07,20 pe DJ-15 A, în zona comunei Bârgăoani, jud. N., inculpații P. R., P. F., zis „P.", P. C., P. R., zis „B., E. R. G. zis „B.", având fețele acoperite cu cagule și mănuși, utilizând două autoturisme și pistoale, au blocat în trafic autoturismul_, aparținând Poștei Române, din care au sustras 2 saci cu bani și corespondență, imobilizând totodată conducătorul auto și însoțitorul acestuia, legându-le mâinile cu bandă scotch și lipsindu-i de libertate prin închiderea în interiorul autoturismului, blocând ușa cu o șurubelniță. Anterior comiterii faptei, inculpații P. M. R., P. F., zis „P.", P. C., P. R., zis „B., E. R. G. zis „B." și V. B. au supravegheat traseul pentru a stabili cu exactitate locul unde pot comite jaful, fără a se expune sau a fi văzuți de eventual martori. De asemenea, aceștia au verificat și traseele pe care pot pleca de la locul faptei, pentru a nu se intersecta cu mașini ale organelor de poliție.

La data de 16.05.2013, orele 07,33, numitul I. I., angajat al Companiei Naționale Poșta Română, în calitate de conducător auto transport valori, a apelat numărul de urgență 112, sesizând faptul că, în dimineața zilei de 16.05.2013, orele 07,30, pe DN 15, în zona comunei Bârgăuani, județ N., autori necunoscuți, având fețele acoperite, au blocat în trafic autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, aparținând Companiei Naționale Poșta Română, condus de cel de mai sus și, după ce i-au imobilizat atât pe conducătorul auto, cât și pe însoțitorul acestuia, au sustras, din interior, mai mulți saci conținând suma de 2,2 milioane lei. Imediat, autorii i-au blocat pe conducătorul auto și pe însoțitorul acestuia, numitul M. I., care îndeplinește funcția de manipulator de valori, în interiorul autoturismului aparținând Companiei Naționale Poșta Română, după care au părăsit locul faptei utilizând două autoturisme.

Prin adresa cu numărul 330/2364/17.05.2013, Compania Națională Poșta Română S.A. a comunicat că valoarea prejudiciului creat la C.N.P.R. - O.J.P. N. este de 2.230.000 lei.

II. Inculpatul E. R.-G. i-a cooptat în grupul infracțional pe coinculpații A. R. zis L., M. C.-E. zis L. și F. F. zis C., după ce, în prealabil îi cooptase pe inculpații P. F. zis P. și V. B.. De asemenea, împreună cu inculpații P. F. și V. B., în ziua de 30.08.2013, în jurul orelor 17,00, inculpatul E. s-a deplasat la locuința inculpaților M. V.-S. și M. A., cărora le-a propus să meargă la Vatra Dornei pentru a sustrage sume de bani, de la un schit, ambii inculpați fiind de acord. De asemenea, în ziua de 30.08.2013, în jurul orelor 16,00, inculpații E. R.-G., P. F. și V. B., s-au întâlnit cu inculpații M. C.-E., A. R. și F. F., la un bar de pe raza comunei D. Roșie, județ N., unde au consumat cafea și suc, și unde le-au propus acestora din urmă să îi însoțească la Vatra Dornei pentru a sustrage sume de bani de la un schit. Inculpatul E. le-a relatat celorlalți coinculpați că „știe un loc, la un schit, situat în apropierea orașului Vatra Dornei, unde se află un cufăr cu bani și este nevoie de aproximativ 8 oameni pentru a-l sustrage precum și de două autoturisme cu care să se deplaseze la o distanță de aproximativ 120 km față de Piatra N." (declarația inculpatului A. R. din data de 15.11.2013). De asemenea, inculpatul E. le-a relatat coinculpaților A., M. și F. și modalitatea în care urma să fie săvârșită infracțiunea: „este nevoie să aibă asupra lor cagule, mănuși, bandă scotch și bâte din lemn, urmează să pătrundă în interiorul schitului, să-i imobilizeze pe călugări și să-i determine, prin acte de violență, să le declare unde sunt banii. De asemenea, urmau să-i conducă pe călugări într-o cameră și să le aplice bandă scotch în zona gurii pentru a nu țipa" (declarația inculpatului A. R. din data de 15.11.2013) . Deși cunoșteau că comiterea infracțiunii presupunea pătrunderea fără drept în incinta schitului, pe timp de noapte, mascați și având asupra lor arme albe, precum și lovirea și imobilizarea călugărilor și sustragerea unor sume de bani, inculpații M. C.-E., A. R. și F. F. au confirmat participarea la comiterea acesteia.

Astfel, inculpații au stabilit să se deplaseze cu două autoturisme (unul marca Citroen, proprietatea inculpatului E. R.-G., înmatriculat în Bulgaria și altul marca Ford Fiesta cu număr de înmatriculare_, proprietatea inculpatului A. R.) la Schitul 12 Apostoli, situat în . Suceava, cu intenția de a sustrage bani. Cu această ocazie, la solicitarea lui E. R. G., inculpații și-au luat la ei și haine de schimb pe care să le folosească după comiterea faptei precum și cagule și mănuși.

La data de 30.08.2013, inculpații E. R.-G., P. F., M. A., M. V.-S., M. C.-E., A. R., F. F. și V. B. au stabilit să se întâlnească pe raza municipiului Piatra N., în zona „Peco Ursuleți",în aceeași seară, în jurul orelor 19,30. Astfel, inculpații M. C.-E., F. F. și A. R. s-au urcat în autoturismul marca Ford Fiesta, cu număr de înmatriculare_, proprietatea inculpatului A. și, în jurul orelor 19,00, s-au deplasat pe raza municipiului Piatra N., în zona Peco Ursuleți. Aceștia au oprit autoturismul la o distanță de aproximativ 10-20 metri față de stația de carburanți, pe partea stângă a direcției de mers Piatra N. — B. cu fața spre Piatra N. și au așteptat. De asemenea, în jurul orelor 19,15, inculpații E. R.-G., P. F., V. B., M. V.-S. și M. A. s-au urcat în autoturismul marca Citroen C3, înmatriculat în Bulgaria, proprietatea inculpatului E. și s-au deplasat în aceeași direcție. La orele 19,31, cei 8 inculpați s-au întâlnit în zona Peco Ursuleți, aspect care rezultă din convorbirea telefonică purtată de inculpatul E. R.-G. zis B., de pe numărul de telefon 0744/997.621 cu inculpatul M. C.-E., pe numărul de telefon 0756/265.060: „Unde ești, uă?, Sunt după peco, imediat cum treci de Petromf, Hai că opresc! Hai că oprim!, Da vezi că... Te văd! Mă vezi?, Nu, nu, nu. Nu ești tu, Hai că știu unde ! La pensiune"! Hai!".

După ce au văzut unde este parcat autoturismul proprietatea inculpatului A. R., inculpatul E. a oprit autoturismul și a coborât împreună cu inculpatul V. B. apropiindu-se de autoturismul în care se aflau inculpații M. C.-E., A. R. și F. F.. Cei opt inculpați s-au înțeles ca inculpatul V. B. să urce în autoturismul marca Ford Fiesta împreună cu inculpații M. A. și F.. Inculpatul E. i-a înmânat inculpatului A. suma de 90 lei pentru a alimenta cu carburant autoturismul după care cele două autoturisme au plecat în direcția Vatra Dornei, județ Suceava pe traseul Piatra N. - B. — Broșteni — Vatra Dornei, în față rulând autoturismul marca Citroen C3. Pe raza orașului B. toți cei opt inculpați au oprit și au coborât din autoturisme, iar inculpații E. R.-G. și P. F. au pătruns într-un magazin de unde au achiziționat două lanterne și două role de bandă adezivă tip scotch, bunuri pe care să le folosească pentru imobilizarea călugărilor cât și pentru căutarea banilor sau a altor valori.

Cei opt inculpați s-au urcat din nou în cele două autoturisme și și-au continuat deplasarea. După aproximativ 3-4 ore, inculpații au ajuns în orașul Vatra Dornei, județ Suceava, au continuat deplasarea și la ieșirea din oraș au oprit autoturismele. Au coborât și au stabilit să lase parcat, în acel loc, autoturismul marca Ford Fiesta și să urce toți opt în autoturismul marca Citroen. Astfel, inculpații M. C.-E., A. R. și F. F. și-au luat din portbagajul autoturismului marca Ford o geantă de voiaj în care aveau haine de schimb, cagule și mănuși pe care au introdus-o în portbagajul autoturismului marca Citroen. Inculpatul A. a lăsat cheia autoturismului sub scaunul dreapta față, portierele rămânând descuiate. Inculpatul E. s-a urcat la volanul autoturismului marca Citroen, în timp ce 2 inculpați s-au urcat pe bancheta dreapta față iar ceilalți 5 inculpați pe bancheta din spate și s-au deplasat spre Schitul 12 Apostoli, din comuna Dorna Candrenilor, . Suceava. Astfel, inculpatul E. a virat pe un drum forestier pe care s-au deplasat aproximativ 6-7 kilometri. La un moment dat, autoturismul nu a mai putut urca, având în vedere drumul accidentat și faptul că în auto se aflau prea multe persoane, motiv pentru care inculpatul E. a oprit. Inculpații au coborât și au hotărât ca restul traseului să-1 facă pedestru. E. i-a solicitat inculpatului M. A. să se urce la volanul autoturismului Citroen și să se deplaseze la drumul asfaltat, unde să asigure paza locului infracțional și să anunțe prin telefon apropierea vreunui echipaj de poliție. Astfel, după ce inculpații s-au îmbrăcat în hainele pe care le aveau de acasă, și-au tras cagule pe fețe, și-au luat lanternele, banda scotch și și-au pus mănuși pe mâini, s-au deplasat pe jos pe drumul forestier, în timp ce inculpatul M. A. a întors autoturismul și s-a deplasat la . class="Style11"> Inculpații E. R.-G., P. F., V. B., M. V.-S., M. C.-E., A. R. și F. F., au mers preț de aproximativ 1-2 ore, iar, de pe traseu, fiecare dintre ei și-a confecționat bâte din lemnele găsite în pădure. Inculpații au ajuns în apropierea Schitului 12 Apostoli și s-au oprit într-o poieniță. Inculpații s-au uitat în direcția schitului pentru a vedea mișcare, în timp ce inculpatul E. R.-G. s-a deplasat în direcția acestuia uitându-se în curte, peste gardul împrejmuitor. Nevăzând mișcare, inculpatul E. s-a întors în locul în care se aflau ceilalți inculpați și au stabilit modul de săvârșirea a infracțiunii. Astfel, cei 7 inculpați urmau să se împartă în două grupuri după cum urmează: un grup trebuia să fie format din inculpații E. R.-G., P. F. și M. V.-S., în timp ce cel de-al doilea grup trebuia să fie format din inculpații V. B., M. C.-E., A. R. și F. F.. Cele două grupuri urmau să se despartă în incinta schitului, pe cele două holuri și să caute pe ocupanții fiecărei camere aferente holurilor. Inculpații urmau, de asemenea, să-i imobilizeze pe ocupanți (călugări, muncitori, etc.) și să-i adune într-o singură cameră, unde urma a fi determinați prin acte de violență, să declare unde se află sumele de bani.

Inculpatul E. 1-a apelat pe telefonul mobil pe inculpatul M. A. cerându-i să se deplaseze cu auto marca Citroen lângă autoturismul marca Ford, pe care să-1 pornească și să-1 încălzească și să parcheze autoturismul marca Citroen.

Cei 7 inculpați s-au deplasat în direcția schitului, au pătruns în curtea acestuia, poarta de acces fiind deschisă, după care s-au apropiat de ușa de acces în clădirea schitului. Inculpații au constatat că și această ușă era descuiată, au pătruns în interior și s-au despărțit în cele două grupuri. Au verificat camerele situate la parterul imobilului, însă nu au identificat nici o persoană, fapt pentru care s-au decis să urce la etaj. Imobilul este prevăzut cu o scară interioară din lemn, iar inculpații au urcat la etaj, unde camerele sunt poziționate pe două holuri. Astfel, inculpații s-au despărțit în cele două grupuri pe care le formaseră anterior și au început să deschidă ușile de la camere.

Astfel, inculpatul E. R.-G. a pătruns într-una dintre camerele de la etajul imobilului împreună cu inculpatul M. V.-S., unde se afla persoana vătămată T. C., s-a apropiat de aceasta și a lovit-o cu pumnul în zona feței după care i-a sustras din mână telefonul mobil marca Nokia 302 Asha (ce fusese împrumutat de la proprietarul acestuia, persoana vătămată Tifiniuc M.-I.), cu ._, în care era introdusă cartela de telefonie mobilă cu numărul 0753/020.684. Inculpatul a fost văzut de învinuitul A. R. (conform declarației sale), precum și de învinuitul M. V.-S..

Inculpatul P. F. a pătruns într-o altă cameră, unde a găsit pe persoana vătămată B. L., s-a apropiat de aceasta, a tras-o din pat și a împins-o în camera în care se afla persoana vătămată T. C.. Inculpatul a împins-o pe persoana vătămată și i-a cerut să nu vorbească căci în caz contrar îi omoară. Imediat, a fost lovit cu o bâtă din lemn la nivelul capului. Unul dintre inculpați a strigat în direcția celorlalți inculpați să aducă pistolul. Persoana vătămată T. C. a fost și ea lovită cu bâta ținându-se cu mâinile de zona abdomenului. Cele două persoane vătămate erau păzite de patru dintre inculpați, care le cereau acestora să le declare unde sunt banii, în caz contrar urmând a fi omorâți, în timp ce ceilalți trei continuau să caute prin celelalte camere.

Întrucât a auzit-o pe persoana vătămată Tifiniuc M.-I. țipând pe holul schitului „Săriți, ne omoară!", persoana vătămată Parabiuc G. a deschis ușa camerei sale, a pășit pe hol și imediat a fost lovit cu o bâtă la nivelul capului, aceasta căzând. După ce Parabiuc G. a căzut, inculpații au continuat să-1 lovească cu picioarele. De asemenea și persoana vătămată Tifiniuc M.-I. a fost lovită cu bâtele de inculpați, însă în momentul în care au văzut pe persoana vătămată Parabiuc G. căzută pe podea și sângerând, au smuls o bâtă din mâna unui inculpat și au început să-i lovească cu putere pe aceștia.

Surprinși de reacția călugărilor, inculpații V. B., M. C.-E., A. R. și F. F. au fugit pe scări, în timp ce inculpații E. R.-G., M. V.-S. și P. F. au fugit pe celălalt hol. Observând că nu au nici o cale de a fugi și că persoanele vătămate se apropie de ei, inculpatul E. R.-G. s-a aruncat într-un geam închis, fereastra s-a spart, iar el a căzut de la etajul imobilului. Inculpatul M. V.-S. s-a apropiat și el de geam și a sărit de la etaj.

Același lucru 1-a făcut și inculpatul P. F.. Toți cei 7 inculpați s-au întâlnit în curtea schitului și de aici au fugit pe drumul forestier.

In urma conflictului, cei patru călugări au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de zile de tratament, după cum urmează: B. L. 2-3 zile, T. C. 4-5 zile, Tifiniuc M.-I. 8-9 zile și Parabiuc G. 8-9 zile.

În urma incidentului, persoanele vătămate au apelat mai multe numere de telefon, printre care și ale martorilor I. I.-V. și U. G. E., cărora le-au relatat ce se întâmplase. Martorul U. G.-E. a apelat numărul de urgență 112, solicitând sprijinul organelor de poliție și reclamând cele sesizate de persoanele vătămate.

III. În luna octombrie 2013, inculpații P. C., P. R., P. F. și E. R.-G., pentru a face rost de bani, s-au decis să pătrundă într-o locuință aparținând Spitalului Bisericani, județ N., utilizată de persoana vătămată M. G., stareț al Schitului Bisericani, județ N..

Pentru a se asigura că pot săvârși infracțiunea în condiții de siguranță, și pentru a vizualiza traseul de urmat către mănăstire, anterior zilei de 18.10.2013, inculpații s-au deplasat în zonă și au urmărit cine este locatarul imobilului, orele la care acesta se află în incintă precum și căile de acces către acesta. Inculpații au observat că imobilul este locuit de o singură persoană și astfel, s-u decis să se deplaseze pe timp de noapte având cagule, mănuși și lanterne asupra lor, să-1 imobilizeze și să-1 determine să le declare unde sunt sumele de bani.

Astfel, în ziua de 18.10.2013, inculpații P. C., P. R. și P. F. s-au deplasat la locuința inculpatului E. R.-G. unde au stabilit modalitatea de săvârșire a faptei. în jurul orelor 12,00 inculpații s-au decis să-1 ia cu ei la săvârșirea infracțiunii pe inculpatul M. V. S., care urma să conducă autoturismul marca BMW, ., de culoare neagră, proprietatea inculpatului E., înmatriculat în Spania, să asigure paza câmpului infracțional, precum și să-i aștepte cu autoturismul pentru a le asigura scăparea.

Astfel, în ziua de 18.10.2013, orele 12,44, inculpatul P. F. zis P. 1-a apelat de pe numărul de telefon 0747/654.985 pe inculpatul M. V.-S. pe numărul de telefon 0747/672.578, solicitându-i să vină la domiciliul inculpatului E. R.-G. zis B., pentru a stabili detaliile săvârșirii faptei.

Astfel, inculpații au stabilit să se întâlnească în acea seară la orele 19,00, pentru a se deplasa la un bar de pe raza municipiului Piatra N., unde urmau să rămână până în jurul orelor 23,30, la terminarea programului. Conform înțelegerii anterioare, inculpații P. C., P. R., P. F. și E. R.-G. s-au urcat în autoturismul marca Audi A4, cu număr de înmatriculare_ și s-au deplasat la domiciliul inculpatului M. V.-S.. Din fața locuinței acestuia, inculpatul E. R.-G. 1-a apelat de pe numărul de telefon 0747/654.985, aparținându-i inculpatului P. F., pe numărul de telefon_, întrebându-1 dacă este acasă și i-a solicitat să iasă la poartă.

Din acest loc, cei cinci inculpați s-au deplasat pe raza municipiului Piatra N., la Berăria TH, situată pe . 3A, aparținând S.C. Casander Impex S.R.L., unde au jucat biliard și au rămas până la închiderea programului, la orele 23,30. Inculpații s-au deplasat la domiciliu, până la orele 0,30, când s-au întâlnit din nou, s-au urcat în autoturismul marca BMW ., proprietatea inculpatului E. și s-au deplasat în direcția comunei A. cel B., județ N.. Astfel, la orele 0,39, inculpatul P. F. zis P. 1-a apelat de pe numărul de telefon 0747/654.985 pe M. V. S. zis G., pe numărul de telefon 0747/672.578, solicitându-i să iasă la poartă, după care s-au deplasat cu toții în direcția de mai sus. Pentru a evita camerele publice de supraveghere, inculpații s-au deplasat în direcția indicată urmând un traseu ocolitor, traversând podul peste râul Bistrița din zona Căprioara, după care prin zona Bâtca Doamnei, ieșind la drumul național DN 15 D, pe direcția B. - Piatra N., în zona comunei A. cel B.. înainte de a vira la stânga pe drumul ce face spre Spitalul Bisericani, cei cinci inculpați au oprit autoturismul și i-au indicat inculpatului M. V.-S. un loc, situat vis-a-vis de primăria comunei, unde urma să-i aștepte pe ceilalți inculpați în momentul săvârșirii infracțiunii.

Inculpații și-au continuat traseul pe drumul spre mănăstire și după aproximativ 5 kilometri, la intersecția cu un drum forestier, inculpatul E. a oprit autoturismul, au coborât din acesta și i-a declarat inculpatului M. V.-S. că acesta este locul în care urmează să vină și să-i preia după săvârșirea faptei. Inculpații P. C., P. R., P. F. și E. R.-G. aveau asupra lor bâte din lemn, lanterne, role adezive de tip scotch de culoare maro și mănuși și l-au instruit pe inculpatul M. V.-S. să-i anunțe dacă vede ceva suspect.

Astfel, cei patru inculpați s-au deplasat pe drumul forestier până în spatele imobilului în care intenționau să pătrundă iar inculpații E. R.-G. și P. R. și-au pus cagule, în timp ce inculpatul P. F. și-a tras gluga pe ochi. Inculpatul M. V.-S. s-a deplasat la drumul principal. Ceilalți inculpați s-au apropiat de imobil, au sărit gardul acestuia și au forțat ușa de acces în locuință împingându-se cu putere în aceasta și folosind o șurubelniță pe care o aveau asupra lor. Inculpatul P. C. a rămas în fața ușii de acces în imobil, pentru a asigura paza iar inculpații E. R.-G., P. R. și P. F. au pătruns în interior. Aceștia au deschis ușa de acces într-o cameră, care era descuiată și au observat persoana vătămată, care dormea. In acel moment, datorită zgomotelor, persoana vătămată M. G., stareț al Mănăstirii Bisericani, s-a trezit, însă inculpatul P. F. a aprins o lanternă, dirijând fascicolul acesteia în zona ochilor, orbindu-1. Inculpații P. R. și E. R.-G. s-au deplasat în laturile patului în care dormea persoana vătămată, prinzându-o de mâini în încercarea de a o imobiliza. Persoana vătămată s-a zbătut reușind să scape din mâinile agresorilor, fapt pentru care inculpatul P. R. 1-a prins în brațe, în timp ce inculpatul E. R.-G. 1-a lovit cu putere cu șurubelnița pe care o avea în mână la nivelul capului. Cei trei inculpați au trecut la imobilizarea victimei prin încercarea de a o lega cu banda scotch pe care o aveau asupra lor, însă nereușind, au apelat la un cablu și o bucată de pânză pe care le-au găsit la locul faptei. Astfel, inculpații l-au legat pe M. G. de mâini în partea din față a corpului și cu același cablu l-au legat și de picioare, întrucât persoana vătămată continua să se zbată, inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele, atât la nivelul feței, cât și la nivelul trunchiului și picioarelor. Inculpații i-au cerut persoanei vătămate să le declare unde sunt banii, în caz contrar spunându-i că o va omorî. Inițial M. nu le-a declarat acestora că are bani în locuință, însă întrucât inculpații l-au lovit cu putere le-a indicat că are în buzunarul de la haina bisericească o sumă de bani. Inculpații au trântit la pământ persoana vătămată și au început să scotocească prin locuință. Inculpații au găsit într-un sertar din dulapul din camera în care dormea persoana vătămată două teancuri a câte 100 de bucăți cu bancnote de 50 lei, într-un alt sertar o pungă din nailon în care se aflau bijuterii din aur în greutate de 300 grame iar pe masa din cameră au găsit suma de 3.000 lei din pomelnice. De asemenea, într-un alt dulap din cameră, inculpații au găsit două plicuri cu bani: în primul plic se afla suma de 7.000 euro iar în al doilea suma de 3.000 dolari. Din buzunarul hainei preoțești inculpații au sustras suma de 2.500 lei. De asemenea, inculpații au mai sustras dintr-un alt sertar și o pungă ce conține obiecte de cult bisericesc: cruciulițe, lănțișoare, pandantive cu iconițe, un inel, etc, ce păreau a fi din argint. Inculpații au mai sustras din locuința persoanei vătămate și un telefon mobil marca Nokia 1600, ce avea introdusă cartela de telefonie mobilă cu numărul 0745/214.217 .

Temându-se pentru viața sa, persoana vătămată a început să strige după ajutor, moment în care inculpații i-au aplicat în zona gurii bandă adezivă de tip scotch.

Persoana vătămată a încercat să-și dezlege cablul și pânza cu care era legat, însă inițial nu a reușit, după câteva ore reușind să se dezlege. Cu mare greutate, întrucât avea câteva coaste rupte, după aproximativ 3-4 ore, a reușit să se ridice și să iasă în fața imobilului de unde 1-a sesizat pe un alt preot cu privire la cele întâmplate.

Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16 — 18 zile de îngrijiri medicale, fiind internat în Spitalul Județean de Urgență N..

Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile pârtilor vătămate; constatările medico - legale; procesele verbale de cercetare la fata locului; procesele verbale de percheziții domiciliare și de identificare a bunurilor (obiecte de cult, telefoane mobile) și sumelor de bani sustrase de către inculpați; notele de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate în baza autorizațiilor emise de către instanța de judecată; declarațiile martorilor cu identitate protejată; declarația martorilor audiați în cauză; declarațiile și recunoașterile parțiale ale inculpaților; mijloace materiale de probă.

Cei șapte inculpați indicați mai sus au fost arestați, măsura arestării fiind prelungită iar apoi menținută de către instanță, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea din 11.03.2015 pronunțată de Tribunalul N. în prezenta cauză.

Pentru termenul din 01.04.2015, inculpații A. R., E. R. G., P. C., P. F., P. R., M. C. și F. F. au solicitat, personal și prin apărătorii lor, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

La dosar au fost depuse, pe parcursul judecății, acte în circumstanțiere, ce vizează situația familială a inculpaților, respectiv acte de stare civilă din care rezultă faptul că aceștia au copii în întreținere; situația privind familiile inculpaților rezultă și din conținutul referatelor de evaluare, anexate la dosar (f. 1339 și următoarele vol. V dosar instanță).

Analizând măsura preventivă luată față de inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, Tribunalul a apreciat că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, pentru următoarele considerente:

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestării preventive a fost luată în conformitate cu exigențele dreptului intern, în cauză existând indicii temeinice sau motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată.

În același timp, în mod corect s-a apreciat la luarea măsurii că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de insecuritate socială, având în vedere gravitatea și amploarea faptelor reținute în sarcina acestora, precum și rezonanța lor în cadrul societății.

Mai mult, inculpații F. F., M. C.-E., A. R., M. V. și F. F., prin declarațiile date în instanță (f. 1141 – 1150 vol. IV dosar instanță), au arătat că recunosc întru totul învinuirile ce li se aduc prin actul de sesizare a instanței.

Cu privire la privarea unei persoane de dreptul la libertate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că detenția preventivă se va imputa sau nu din pedeapsă.

De la data luării măsurii arestării preventive față de inculpați au trecut aproape un an și șase luni, timp în care aceștia au putut conștientiza gravitatea faptelor ce li se pun în sarcină și necesitatea adoptării unui comportament conform cu cerințele legii.

Așa fiind, Tribunalul a constatat că măsura preventivă dispusă inițial nu mai este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind că, pe de o parte, probatoriul în cauză a fost aproape epuizat, în măsura în care se va impune reaudierea persoanelor deja audiate (parte civilă, persoane vătămate ori martori) instanța putând interzice inculpaților să nu se apropie de aceste persoane și să nu comunice cu ele direct sau indirect, pe nicio cale.

Pe de altă parte, cu trecerea timpului s-a diminuat și tulburarea pe care săvârșirea faptelor a provocat-o în sânul societății.

În același timp însă, pentru buna desfășurare a procesului penal și garantarea prezenței inculpaților la judecată se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Față de considerentele expuse, instanța a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, iar din analiza împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, Tribunalul a reținut că se justifică aprecierea că măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (1) Cod procedură penală, astfel încât va admite cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate în cauză; în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, va înlocui cu măsura controlului judiciar, prevăzută de art. 211 Cod procedură penală, măsura arestării preventive luată față de inculpații A. R., E. R. G., P. C., P. F., P. R., M. C. și F. F..

În temeiul art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța a impus, pe timpul cât se află sub control judiciar, obligațiile pe care inculpații vor trebui să le respecte, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, procedând potrivit dispozitivului.

S-a atras atenția inculpaților că, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive.

Împotriva încheierii a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 206 C.p.p. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D., Biroul Teritorial N..

Procurorul a înțeles să invoce următoarele critici:

Prin încheierea din data de 11.03.2015, în temeiul art. 236 alin. 1, 2 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților: P. F. (zis „P.”), P. C. și P. R. (zis „B.”), pentru câte 30 de zile, începând cu data de 20.03.2014 și până la data de 18.04.2014; E. R. G. (zis „B.”); pentru 30 zile, de la data de 27.03.2014 și până la data de 25.04.2014; A. R., M. C. E. și F. F., pentru câte 30 de zile, de la data de 31.03.2014 și până la data de 29.04.2014.

P. a precizat faptul că, de la data de 11.03.2015 până la data de 01.04.2015 nu au apărut elemente sau date noi, care să justifice punerea în libertate a inculpaților.

Mai mult, în cauză s-a dispus punerea în libertate a inculpaților deși, la termenul din data de 01.04.2015, instanța de fond a dispus refacerea întregului probatoriu, reaudierea inculpaților, părților vătămate, părți civile și martori.

Privitor la cererile formulate de către inculpați, de înlocuire a arestului preventiv, se poate constata că o astfel de cerere este nejustificată întrucât nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, subzistând temeiurile care au determinat prelungirea stării de arest.

Cât privește condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.proc.pen. se constată că acestea sunt în continuare satisfăcute, nu au intervenit modificări, întrucât inculpații, fiecare, sunt cercetați în legătură cu comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, lipsire de libertate - care se încadrează în categoria de infracțiuni prevăzute de teza I-a acestui articol, dar și infracțiuni în privința cărora teza a II-a prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Prin raportare și la disp.art.202 al.3 C.pr.pen.și art.223 al.2 C.pr.pen. se apreciază că măsura arestării preventive este necesară și proporțională față de natura și gravitatea deosebit de ridicată a faptei pentru care fiecare dintre inculpații arestați preventiv sunt cercetați indiferent de forma de participație - a împrejurărilor, modalităților și mijloacelor concrete de săvârșire a acestora - valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale, impactul social intens negativ a unei astfel de fapte, care persistă și care atrage în mod necondiționat oprobiul public, dar și sentimentul de nesiguranță, de neliniște creat, stimulând temerea colectivă că justiția nu este suficient de eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase.

Privarea de libertate a inculpaților, în acest moment procesual, apare astfel a fi necesară, pentru înlăturarea unei stări reale de pericol real ce s-ar crea pentru ordinea publică.

Este adevărat că presupusa activitate infracțională s-ar fi desfășurat în perioada 2013, dar nu se poate reține că simpla trecere a timpului ar fi diminuat pericolul social generat, ținând seama și de contextul și modalitatea în care s-a ajuns la devoalarea acestei activități.

Sunt respectate în continuare și exigențele art.4 C.pr.pen. și art.6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu luarea în considerare și a Jurisprudenței CEDO, fiecare inculpat este beneficiarul prezumției de nevinovăție și a regulii judecării persoanei în stare de libertate, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, dar anumite împrejurări particulare, speciale, au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul strict individual.

Conform art.242 alin.2 c.pr.pen. ”Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 c.pr.pen.”

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, încadrată ca o faptă de corupție, urmările grave produse sau care se mai puteau produce, impactul social intens negativ, se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară, precum aceea a controlului judiciar, chiar cu stabilirea unor măsuri ferme,, în acest moment procesual nu este suficientă și eficace pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.”

Singura măsură ce apare a fi proporțională, necesară și suficientă pentru realizarea scopului înscris în textul art.202 alin.1 C.pr.pen. este măsura arestării preventive, care nu a depășit o durată rezonabilă, datând de cca. 18 luni, ceea ce reprezintă un termen rezonabil și proporțional în raport de natura și gravitatea deosebit de ridicată a acuzațiilor aduse inculpaților.

Conform art. 202 alin. 1 cod pr. penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

De asemenea, art. 223 alin.1 Cod procedură penală prevede că măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Conform art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât dacă există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

În ceea ce privește existența motivelor verosimile de a se bănui că a săvârșit o faptă incriminată de normele interne de drept penal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că suspiciunile verosimile presupun existența unor fapte sau a unor informații de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care este cercetată (cauza Erdagöz contra Turciei, C. contra României).

În cauză se poate constata incidența temeiului reglementat prin dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală reținându-se existența datelor în sensul că, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică conturat de natura și gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, circumstanțele reale de comitere a presupuselor fapte penale, scopul urmărit - de obținere a unor foloase considerabile - valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale, precum și impactul social intens negativ a unor astfel de fapte cu consecințe asupra persoanelor și organelor abilitate să aducă la îndeplinire actul de justiție, precum și asupra instituțiilor statului.

Ca atare, în cauză, în acest moment procesual nu există motive temeinice care să convingă instanța în sensul judecării inculpaților în stare de libertate ca urmare a înlocuirii arestului preventiv, câtă vreme temeiurile care au determinat luarea măsurii și prelungirea acesteia nu au încetat și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, nefiind incidente dispozițiile art. 207 alin. 5 Cod procedură penală.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților iar raportat la circumstanțele cauzei, perioada de 18 luni de arest în care procesul penal a parcurs faza urmăririi penale iar faza de judecată va fi reluată de la zero, este scurtă pentru a considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.

Măsura arestării preventive corespunde scopului măsurilor preventive astfel cum este prevăzut în art.202 alin. 1 Cod procedură penală din perspectiva asigurării bunei desfășurării a procesului penal în condițiile în care cauza se află în procedura judecății în primă instanță iar în cazul începerii judecății se asigură prezența inculpaților în fața instanței dar și evitarea influențării persoanelor ce urmează a fi audiate în cauză, în vederea aflării adevărului.

Pentru luarea măsurii arestării preventive și, respectiv, prelungirea măsurii, s-a reținut în considerentele încheierilor că din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice și sunt administrate probe din care se reține suspiciunea rezonabilă în sensul dispozițiilor art. 223 alin. Cod procedură penală, că cei șapte inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată penală.

Totodată, s-a apreciat că, față de antecedentele penale ale majorității inculpaților, care au dovedit perseverență infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, de natură violentă a faptelor reținute în sarcina lor și de modalitatea de comitere, lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol real și concret pentru ordinea publică și că măsura arestării preventive cu caracter privativ de libertate, luată împotriva inculpaților este necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale.

Instanțele au avut în vedere și principiul proporționalității măsurii preventive în raport cu gravitatea acuzațiilor aduse, precum și principiul necesității unei astfel de măsuri pentru realizarea scopului legitim urmărit prin dispunerea sa, astfel cum aceste cerințe sunt prevăzute în mod expres prin dispozițiile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, apreciindu-se, în raport de aceste condiții, că o altă măsură, în afara celei a arestării preventive, ar fi inoportună.

Cu privire la natura infracțiunilor săvârșite, instanțele au reținut că infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată penală împotriva inculpaților, materializează fapte de o gravitate extremă. Gradul de pericol social concret al faptelor se deduce din modul de săvârșire a activității infracționale, inițiată într-un interval orar apropiat de miezul nopții, susceptibil de a înlesni îndeplinirea scopului propus și efortul conjugat al inculpaților, care fiind mascați și utilizând bâte, au devenit mai periculoși.

S-a mai reținut că pericolul concret pentru ordinea publică a inculpaților, rezultă și din impactul social vădit negativ care s-ar ivi prin lăsarea lor în libertate, datorită rezonanței negative a faptelor în comunitatea din care fac parte, cât și din sentimentul de insecuritate care s-ar crea prin neluarea unei măsuri preventive de liberate față de inculpații cercetați pentru comiterea unor fapte de o asemenea de gravitate. Alături de periculozitatea persoanei inculpaților și gravitatea ridicată a faptelor, astfel cum a fost analizată în cele ce preced, configurată și prin cadrul împrejurărilor în care au acționat inculpații, indică, deopotrivă, în sensul criteriilor prevăzute de art. 223 alin. 2 teza ultimă, că privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Având în vedere probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, ce se completează cu declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cercetarea judecătorească până la acest termen de judecată, rezultă că există probe legal administrate care întemeiază pe deplin suspiciunea rezonabilă privind comiterea faptelor puse în sarcina inculpaților.

Analizând măsura preventivă luată față de inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților,parchetul a arătat că se poate reține că nu s-au modificat în niciun mod temeiurile avute în vedere de completul de judecată care a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.

Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, în dovedirea cărora sunt invocate ca probe notele de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate în baza autorizațiilor emise de către instanța de judecată, declarațiile martorilor cu identitate protejată, declarațiile martorilor audiați în cauză pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței; declarațiile și recunoașterile parțiale ale inculpaților.

Pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile puse în sarcina inculpaților este mai mare de 5 ani, în cauză fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 din noul Cod procedură penală, în sensul că inculpații urmează a fi judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni de lipsire de libertate, precum și alte infracțiuni grave și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care aceștia provin, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana lor, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Gravitatea faptelor, contextul în care acestea ar fi fost săvârșite (în timpul nopții, de mai multe persoane mascate împreună, înarmate cu mijloace contondente, recurgând la acte de violență), impactul asupra comunității și poziția procesuală a inculpaților, sunt aspecte care ce conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins, în stadiul procesual actual, fără privarea de libertate a acestora. Aceste aspecte constituie și criterii de evaluare în sensul dispozițiilor art. 223 alin. 2 teza ultimă Cod procedură penală, pentru a se reține că privarea de libertate a inculpaților este necesară, în acest stadiu al procesului penal, și pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.

Din declarațiile unora dintre inculpați rezultă preocuparea inculpaților de a încerca să înlăture probe sau urme materiale ale comiterii faptelor, existând astfel și riscul evident ca aceștia să influențeze declarații ale altor persoane implicate, dacă ar fi lăsați în libertate pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, încât scopul asigurării bunei desfășurări a procesului, în sensul dispozițiilor art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, impune, de asemenea, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

În considerentele încheierilor privind prelungirea arestării preventive, precum și în verificarea măsurii arestării preventive în procedură de cameră preliminară și în ședință publică au fost analizate și apărările inculpaților care au arătat că situația lor familială a devenit dificilă și că au copii minori în întreținere, susținând că acestea sunt aspecte ce ar justifica revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, dintre cele prevăzute de art. 202 Cod procedură penală.

Se poate aprecia că situația familială a inculpaților nu poate fi de natură să anihileze gravitatea faptelor pentru care sunt judecați și nici nu înlătură starea de pericol concret pentru ordinea publică pe care o prezintă inculpații în această fază procesuală, deoarece aceste temeiuri care au determinat luarea și, respectiv, menținerea arestării preventive a inculpaților, în mod evident, se mențin în continuare.

Mai mult, lipsa oricăror surse de venit a inculpaților, au creat convingerea instanței că aceștia dacă sunt lăsați în libertate prezintă riscul de a nu putea respecta obligațiile ce ar fi impuse de instanță, în eventualitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, astfel după cum inculpații au solicitat.

Pe de altă parte, acuzarea inculpaților privind participarea într-un grup mare la săvârșirea unor fapte de o violență extremă, în propriile așezăminte ale victimelor, folosind mijloace și practici mafiote în realizarea scopului infracțional, astfel cum rezultă și din declarațiile părților vătămate de la Schitul „ 12 Apostoli”, județul Suceava, audiați ca martori în cercetarea judecătorească, denotă gravitatea deosebit de ridicată atât a faptelor cât și a personalității acestora, în ipoteza în care se va reține săvârșirea infracțiunilor de către inculpați.

Infracțiunile de tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu, presupuse a fi săvârșite prezintă un grad de pericol social mai ridicat, cu cât din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că au fost comise de inculpați constituiți într-un grup infracțional organizat.

Rezonanță socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, prin amploarea presupusei activități infracționale și modul de organizare a acesteia.

Ori, rezonanța socială a infracțiunii presupuse a fi săvârșite de inculpați este de netăgăduit, cu atât mai mult cu cât există presupunerea că faptele au fost comise în dauna unor stareți și călugări de la mănăstiri, în chiar incinta lăcașelor de cult și asupra unei mașini a Companiei Poșta Română care transporta valori, Compania comunicând că valoarea prejudiciului este în valoare de 2.230.000 lei.

Prin lăsarea în libertate a inculpaților, în acest stadiu de soluționare a cauzei, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt judecate în libertate.

Principiul proporționalității, consacrat și de art.202 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, impune ca atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărarea interesului public și importanța dreptului la libertate. Se poate constata că în cauză acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată și menținută împotriva inculpaților nefiind disproporționată cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.

Referitor la respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.

Prin urmare, instanța este obligată să observe un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, prin buna administrare a probelor, ceea ce s-a subliniat și prin încheierile anterioare prin care s-a dispus în cauză cu privire la starea de arest preventiv a inculpaților.

Buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaților, iar eliberarea lor, chiar subsumată unor obligații sau garanții specifice altor măsuri preventive alternative, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, precum și posibilitatea reiterării activităților infracționale.

Prin decizia Curții de Apel Bacău s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pentru ceilalți inculpați și martori și ar împiedica buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care inculpatul P. C., aflat în stare de arest, și-a permis să contacteze telefonic ceilalți inculpați, ori rude pentru a influența a acestora sau ale unor martori ori pentru a încerca influențarea deciziilor unor magistrați.

În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, fiind vorba de infracțiuni de tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu, presupuse a fi comise prin constituirea/aderarea la un grup infracțional organizat, se poate aprecia că în cauză există indicii concrete care demonstrează o cerință veritabilă de interes public, faptul că prin punerea în libertate a inculpaților s-ar tulbura cu adevărat ordinea publică, aspecte care ar prevala, în pofida prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită de art. 5 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale (Mc Kay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea 543/03).

În ceea ce privește trecerea timpului și estomparea pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, față de și data arestării, se poate reține că prin trecerea timpului, în speța de față, rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunilor imputate se diminuează, însă pentru a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, trebuie ca punerea în libertate a inculpaților să nu constituie un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică – ceea ce s-a reținut prin considerentele analizate anterior - și, în același timp, rezonanța în public a comiterii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților a fost una extrem de puternică perpetuându-se în continuare, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor de tâlhărie împotriva unor locașuri de cult mânăstirești, sau împotriva autoturismului aparținând Poștei Române.

Ori, în raport de aspectele mai sus prezentate, se poate constata că trecerea timpului nu este de natură, în această cauză și în acest moment procesual, să fi determinat stingerea rezonanței sociale negative produsă de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații.

În conformitate cu dispozițiile art. 239 C. proc. pen., durata totală a arestării preventive în cursul judecății în primă instanță, nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunile care fac obiectul judecății, fără a se putea depăși 5 ani. Termenele menționate curg de la data sesizării instanței de judecată.

Din examinarea dosarului se poate constata că acesta a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. la data de 15.04.2014, fiind pe rolul instanței de judecată de un an. Față de dispozițiile legale și perioada de când dosarul este pe rolul instanței de fond, se poate constata că nu s-a depășit un termen rezonabil.

Din probele existente la dosar rezultă date și indicii că odată lăsați în libertate inculpații, ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea coinculpaților și a martorilor, ținând seama și de faptul că aceștia sunt cercetați pentru constituirea unui grup organizat, ceea ce presupune și o puternică coeziune între inculpați. Referitor la perioada arestului preventiv se poate aprecia că o detenție provizorie de aproximativ 18 luni nu aduce atingere prezumției de nevinovăție și nu poate fi considerată un termen nerezonabil, avându-se în vedere că menținerea arestării preventive este impusă pentru protejarea interesului public în cauză fiind trimiși în judecată mai mulți inculpați constituiți în grup infracțional în scopul comiterii unor infracțiuni grave, respectiv de tâlhărie și lipsire de libertate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale contestate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu Curtea constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului emeinicia contestației formulate de procuror urmând a fi admisă ca atare, având în vedere următoarele considerente:

În mod neîntemeiat, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestări preventive față de intimații inculpați au încetat și, în consecință a înlocuit această măsură cu măsura controlului judiciar.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere depășirea unui termen rezonabil arestării ( de aproape 1 an și 6 luni), precum și conduita procesuală de recunoaștere a unora dintre inculpați.

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 223 C.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea necesității luării măsurii detenției provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție.

Prin urmare, pe de o parte judecătorul este obligat să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal,pe de altă parte.

Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea, în concordanță cu opinia procurorului, consideră că în cauză sunt incidente în continure dispozițiile art.223 al.2 C.p.p. față de intimații inculpați. contestator.

Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave (tălhărie calificată, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu în cadrul unui grup infracțional organizat), comise pe timp de noapte, purtând cagule pe cap, înarmate cu obiecte contondente, care le-au folosit la comiterea de acte de violență asupra persoanelor vătămate.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este tălhăria calificată și lipsirea de libertate comisă în formă agravată, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea suspectului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.

În raport de natura faptelor supuse judecății, rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive și menținerea ulterioară a acesteia, s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.

Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.

Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.

De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea suspecților de a se sustrage de la cercetarea judecătorească constituie un deziderat major, care impune luarea măsurilor preventive.

Curtea notează că în speță menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată și de împrejurarea că nu toate infracțiunile pentru care sunt judecați aceștia au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea inculpaților în comiterea acestora.

Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpații care nu recunoscut săvârșirea faptelor să influențeze administrarea lor.

În acest context, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților, chiar subsumată unor obligații, prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.

Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpații sunt judecați prezintă o gravitate extremă, aceasta având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.

În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”, măsura prelungirii arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune”, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

În atare condiții, Curtea apreciază că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată este oportună menținerea măsurii arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă a acestora, motiv pentru care cererile înlocuire a arestul preventiv cu o altă măsură mai ușoară nu sunt fondate.

În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, reținut ca temei de admitere a cererilor inculpaților de către instanța de fond, Curtea reține că potrivit art. 5 parag. 3 din CEDO, acest termen se analizează în concreto în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Considerentele de genul probatoriu amplu de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 parag. 1 din Convenție. În jurisprudența CEDO au existat cazuri în care, deși nu se vorbea de cauze complexe, grupuri infracționale organizate ori fapte deosebit de grave, prevenția a durat 2 ani (cauza Labita c Italiei), 2 ani și 7 luni ( cauza Tomasi c. Franței), 5 ani și 7 luni (cauza Letellier c. Franței), nu s-a decis că s-a încălcat termenul prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenție, așa încât nu se poate vorbi în prezenta cauză de o încălcare a termenului rezonabil

Aprecierea „ limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, faptele inculpatului care aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească eforturilor instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal, constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi c. Franței), iar în cauză, în raport de persoana inculpatului, de fapta săvârșită, complexitatea cauzei, îndeplinirea acestui deziderat se poate face cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât Curtea apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică primează în fața interesului particular al inculpaților de a fi judecați în stare de libertate.

În considerarea celor expuse, În baza art. 425/1 al.7 pct.2 lit.a cu referire la art. 204 C.p.p. va admite contestația formulată de procuror și va desființa încheierea atacată numai în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Rejudecând cauza, în baza art. 242 C.p.p. va respinge ca nefondate cerererile de înlocuire a arestării preventive cu o măsura preventivă mai ușoară, formulată de inculpații P. C., E. R. G., P. R., P. F., A. R., M. C. E. și F. F..

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.

În baza art. 275 al.2,4 C.p.p va obligă fiecare inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 425/1 al.7 pct.2 lit.a cu referire la art. 204 C.p.p. admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D., Biroul Teritorial N. împotriva încheierii din 1.04.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dos._ 14.

Desființează încheierea atacată numai în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar și, soluționând cauza:

În baza art. 242 C.p.p. respinge ca nefondate cerererile de înlocuire a arestării preventive cu o măsura preventivă mai ușoară, formulată de inculpații P. C., E. R. G., P. R., P. F., A. R., M. C. E. și F. F..

Menține celelalte dispoziții ale încheierii.

În baza art. 275 al.2,4 C.p.p obligă fiecare inculpat să plătească statului sumele de câte 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație rămân în sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. A. L. G.

Red.înch. f. Măgdălina C.

Red.d.p.contest. B.A./ 09.04.2015.

Tehnored. L.G./ 09.04.2015./ 2 ex.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 173/2015....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel BACĂU →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BACĂU