Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 2396/103/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 45/2015

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: N. C. I.

JUDECĂTOR: B. A.

GREFIER: C.-A. F.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.

Reprezentat legal prin procuror V. P.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de către inculpatul P. Ș. și partea civilă I. (F. P.) G., împotriva sentinței penale nr. 97/P din data 28.10.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat P. Ș., aflat în stare de deținere, asistat de apărător ales, av. J. Ady.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei, după care:

Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere formulată de către apărătorul ales al apelantei părți civile I. G., prin care solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta în instanță având de susținut mai multe cauze la Judecătoria B., cerere însoțită de motivele apelului declarat de către partea civilă.

Reprezentantul Ministerului Public, față de lipsa apărătorului apelantei părți civile I. G. solicită acordarea unui termen de judecată.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat lasă soluția la aprecierea instanței.

Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul părții civile, având în vedere că asistența juridică nu este obligatorie, dna avocat a depus la dosar motivele de apel, motive care vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.

Fiind interpelat, apelantul inculpat P. Ș. arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Apărătorul apelantului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat J. Ady pentru apelantul-inculpat P. Ș., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Acesta vizează atât latura penală, cât și latura civilă. Pe latură penală, solicită diminuarea pedepsei, întrucât nu s-a ținut cont de starea de provocare. Persoana vătămată este fosta soție a inculpatului de care a divorțat, iar copiii au fost încredințați acestuia. Persoana vătămată a fost dată în judecată pentru neplata pensiei de întreținere de către inculpat, iar aceasta a venit în țară și a început să facă un joc de provocare în ceea ce îl privește pe inculpat. La un moment dat, găsindu-l extrem de beat, din nou i-a spus că îi va lua copiii și că nu îi va da niciun ban. Pe acest fond, pe această stare inculpatul a săvârșit infracțiunea, infracțiune de care îi pare rău, a recunoscut-o și s-a prevalat de procedura simplificată, în schimb această stare de provocare nu a fost reținută de către instanța de fond, Tribunalul N. și a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare, în condițiile în care acesta mai primise o pedeapsă cu suspendare, față de care s-a împlinit termenul de reabilitare vis a vis de legislația în vigoare.

În ceea ce privește latura civilă, sumele acordate de către instanță ca despăgubiri materiale și morale consideră că sunt nefondate. Consideră că rezonabil ar fi ca aceste sume să fie diminuate, ca urmare a admiterii apelului declarat în ceea ce privește latura penală. A depus la dosarul de fond mai multe înscrisuri în circumstanțiere. Solicită a se diminua sumele acordate ca despăgubiri materiale și morale.

Solicită respingerea apelului părții civile, toate cele indicate sunt doar presupuneri, nu au fost dovedite nici la fond. Ca atare, solicită respingerea apelului, ca nefondat.

Reprezentantul Ministerului Public, față de apelul formulat de inculpatul P. Ș., prin care a susținut faptul că nu s-a reținut circumstanța legală atenuantă a provocării se constată următoarele. Această circumstanță se constată în condițiile în care săvârșirea infracțiunii s-a produs sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei. Această situație nu se confirmă, persoana vătămată nu a avut un comportament agresiv față de inculpat, nu a săvârșit nicio acțiune ilicită împotriva acestuia și nu i-a adus o atingere gravă a demnității sale. De asemenea, se constată că inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu cuțitul și după ce acesta a căzut la pământ a continuat să o lovească. Raportat la această situație de fapt nu se poate reține circumstanța legală a provocării prevăzută de art. 75 lit. a C.p. pentru aceste motive, solicită respingerea apelului formulat de apelantul inculpat P. Ș.. De asemenea, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just proporționată în raport cu condițiile de săvârșire a acesteia, iar latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. Solicită respingerea și a apelului formulat de către apelanta partea civilă I. G..

Avocat J. Ady pentru apelantul-inculpat P. Ș., solicită a se avea în vedere faptul că persoana vătămată a venit cu concubinul albanez, care este cercetat pentru trafic de persoane și tot satul vorbea despre acest lucru, faptul că în momentul în care a ieșit din acel local inculpatul era băut și persoana vătămată i-a spus că îi va lua copiii, că îl va trimite la pușcărie și l-a amenințat cu violența exercitată de concubinul albanez, consideră că toate elementele sunt întrunite pentru a fi constatată circumstanța provocării.

Apelantul-inculpat P. Ș. solicită a se avea în vedere faptul că are 2 copii acasă, este singurul întreținător de familie, a făcut fapta pe fondul băuturilor alcoolice fiind provocat de fosta soție, a făcut o greșeală, pe care o regretă. Solicită dacă se poate să rămână la o pedeapsă mai blândă, control judiciar sau arest la domiciliu.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

Deliberând

Prin S.p. nr. 97/P din 28.10.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_ s-a dispus, respingerea cererii formulată de inculpatul P. Ș., de aplicare a dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

Condamnarea inculpatului P. Ș., fiul lui I. și M., născut la data de 6 iunie 1980 în ., CNP_, cu același domiciliu, de cetățenie română, studii 8 clase, muncitor zilier, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, deținut în P. B., la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 9 aprilie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. G. și, în temeiul art. 19 și art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 23 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. Județean de Urgență Piatra N. suma de 5449,42 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 112 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui obiect tăietor înțepător, cu lungimea de 32 cm și mâner de plastic, de culoare neagră, aflat în coletul nr. 2, la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N..

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei a fost achitat Baroului N., din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 2000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile I. G. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul N. nr.87/P/06.06.2014, înregistrat la această instanță sub nr._ /10.06.2014 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal.

In sarcina inculpatului s-au reținut, prin actul de sesizare, următoarele:

Inculpatul P. Ș. a fost căsătorit cu partea vătămată I. G. (fostă P.), iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii minori - P. Ș. S. - în vârstă de 6 ani și P. R. G. - în vârstă de 4 ani.

Prin sentința civilă nr.2166 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 05 februarie 2013, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la 04 februarie 2007, din vina exclusivă a pârâtei.

Instanța a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor să fie exercitată de către ambii părinți, iar locuința minorilor să fie stabilită la reclamant.

Totodată, partea vătămată a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunară în favoare minorilor în valoare de câte 1/6 pentru fiecare minor din salariul de bază minim brut pe țară, garantat în România la momentul plății, până la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare dintre minori.

După divorț partea vătămată a plecat în Italia, iar cei doi minori au rămas în grija părinților din partea inculpatului, în domiciliul lor din ..

Totodată, inculpatul a plecat în Italia, unde și-a găsit un loc de muncă stabil.

După 1 an și 3 luni - mai precis în seara de 16 martie 2014 -la rugămintea părții vătămate, inculpatul s-a întors în țară, cu scopul de a discuta cu fosta sa soție o posibilitate de împăcare, pentru a asigura celor doi minori o existență decentă, atât din punct de vedere material, cât și educativ.

În jurul orelor 22,30 acesta s-a deplasat în orașul B., jud.N., la domiciliul martorei B. R. - sora fostei sale soții - unde se găsea și partea vătămată. Au stat de vorbă până în jurul orelor 02,30 când cei doi s-au culcat.

A doua zi, în jurul orelor 07,00 inculpatul s-a trezit, iar partea vătămată i-a solicitat acesteia să aducă cei doi minori în domiciliul surorii sale, precizându-și intenția - că dorește să-i ia în Italia.

Propunerea părții vătămate a fost respinsă în mod vehement de către inculpat, lucru ce a determinat o discuție contradictorie, care a continuat până în jurul orelor 14,00 - 14,30. Între timp inculpatul s-a deplasat la un bar din apropiere, unde a consumat băuturi alcoolice - mai precis 0,400 ml votcă și 4 beri, ajungând în stare de ebrietate.

Pe acest fond, discuțiile dintre cei doi au degenerat, iar la un moment dat partea vătămată a încercat să sune la Poliția orașului B., împrejurare care 1-a determinat pe inculpat să aibă o atitudine agresivă.

I. G. a ieșit din imobil în livada din fața casei, iar inculpatul a ieșit în urma ei, cu intenția de a-și lua bagajele și a pleca.

În momentul în care cei doi au ajuns în apropierea porții de acces în imobil, I. G. a început să-1 amenințe pe inculpat că o să-i ia copiii, motiv pentru care, inculpatul a scos din geanta pe care o avea asupra lui un cuțit, pe care-1 folosea în mod curent și cu acesta a lovit partea vătămată în zona gâtului.

I. G. a căzut, iar inculpatul s-a așezat peste ea și cu cuțitul a lovit-o de mai multe ori.

Loviturile aplicate au vizat mai multe regiuni ale corpului, inclusiv zona feței, când la un moment dat acesta a fost oprit din agresiune de către un bărbat, care a intervenit cu intenția de a aplana conflictul.

Inculpatul a plecat de la fața locului, a fumat o țigară, după care a aruncat cuțitul peste gardul din apropiere, la unul dintre vecini.

După sesizarea organelor de poliție, inculpatul a rămas la fața locului și s-a prezentat în fața acestora relatând în mod verbal cele întâmplate.

Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. A-_ din 17 martie 2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală N., partea vătămată I. G. a suferit leziuni de tipul: „plăgi înjunghiate multiple cap, facies și hemitorace stâng, hemotorax stâng masiv".

Leziunile au necesitat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor au pus în primejdie viața victimei.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător - posibil cuțit și pot data de 17 martie 2014.

Față de inculpatul P. Ș. s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore de la data de 17 martie 2014, ora 23,30 până la data de 18 martie 2014, ora 23,30.

Prin încheierea de ședință nr.6/U/2014 din data de 18 martie 2014 a Tribunalului N., în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la 18 martie 2014, până la data de 15 aprilie 2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.7/U/2014 din 18 martie 2014. Măsura preventivă a fost prelungită în cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecății.

Situația de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu; proces verbal de cercetare la fața locului; planșă fotografică - anexă a procesului verbal de cercetare la fața locului; obiectul - corp delict - descoperit cu ocazia cercetării la fața locului; raportul de constatare medico - legală; declarația părții vătămate; anchetă socială a Consiliului Local Păstrăveni, județul N.; copia sentinței civile nr.2166/2012 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgu N.; copii de pe certificate de naștere ale minorilor; declarațiile martorilor B. R., G. F. G. ; declarațiile inculpatului.

Partea vătămată I. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale.

S. Județean de Urgență Piatra N. a formulat pretenții civile pentru suma de 5449,42 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate I. G..

La termenul de judecată din 22.10.2014 inculpatul P. Ș. a solicitat judecarea sa potrivit dispozițiilor art.374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Acesta a recunoscut în totalitate infracțiunea comisă, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale probele.

Instanța a admis cererea inculpatului, de judecare potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală întrucât infracțiunea comisă de acesta nu este exceptată de la aplicarea dispozițiilor legale menționate, iar inculpatul a adoptat o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.

In raport de atitudinea procesuală a inculpatului instanța a reținut situația de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, constând, în esență, în faptul că, în ziua de 17.03.2014, pe fondul unor discuții în contradictoriu inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, cu un cuțit, cauzându-i leziuni vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale, care, prin gravitatea lor i-au pus în primejdie viața.

Inculpatul a solicitat a se reține că a comis infracțiunea de tentativă de omor sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de atitudinea părții vătămate, care intenționa să-i ia copii, cerere care a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 75 lit. a Cod penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din examinarea împrejurărilor exterioare care au influențat starea psihică a făptuitorului, cât și din examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului rezultă că partea vătămată nu a avut un comportament agresiv față de inculpat, nu a săvârșit nicio acțiune ilicită împotriva acestuia și nici nu i-a adus vreo atingere gravă a demnității sale. Conflictul verbal dintre părți, premergător comiterii faptei de către inculpat nu era de natură să declanșeze o asemenea reacție din partea inculpatului, mai ales că partea vătămată a intenționat să părăsească imobilul, însă a fost urmată de inculpat, care a continuat discuția pe tema copiilor lor. Inculpatul a lovit partea vătămată cu cuțitul chiar și după ce aceasta a căzut la pământ, reacția sa fiind mult prea gravă raportat la discuția în contradictoriu pe care au avut-o părțile.

Vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legale nr. A-_ din 17.03.2014, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală N., declarațiile martorilor, declarația părții vătămate, acte de stare civilă și declarațiile inculpatului, de recunoaștere a faptei.

In drept, fapta inculpatului P. Ș., care la data de 17 martie 2014, a lovit pe fosta sa soție - I. G. - cu cuțitul, aplicându-i mai multe lovituri în diferite regiuni ale corpului, creându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale și care prin gravitatea lor au pus în primejdie viața victimei întrunește elementele constitutive al infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere, în primul rând dispozițiile art.396 al. 10 Cod procedură penală care prevăd că, în cazul judecării inculpatului potrivit procedurii simplificate limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator se reduc cu 1/3, precum și dispozițiile art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul în care a fost comisă infracțiunea – inculpatul a agresat victima, pe fondul discuțiilor în contradictoriu legate de încredințarea celor doi copii minori, urmările produse- vătămarea victimei, natura relațiilor sociale încălcate – referitoare la dreptul la viață, pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii comise, nivelul de educație- mediu, vârsta- 34 ani, situația familială- tată a doi copii minori, aflați în îngrijirea sa.

In același timp instanța a ținut seama de faptul că inculpatul nu se află la prima abatere de la legea penală- fiind judecat pentru alte fapte penale (ultraj contra bunelor moravuri și furt calificat în dosarele nr._ și nr._ ) .

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. l lit. a și b Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe timp de 2 ani.

Pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.66 alin. l lit. a și b Cod penal.

Partea civilă I. G. a solicitat ca inculpatului să îi fie interzise și drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e, f, h, j, l și n Cod penal, referitoare la drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a fi în orașul B., localitatea de domiciliu a părții vătămate și dreptul de a comunica cu partea vătămată sau de a se apropia de ea la o distanță mai mică de 200 de metri.

Instanța a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile de mai sus.

În raport de tipul infracțiunii săvârșite de inculpat, de atitudinea acestuia, de faptul că discuția în contradictoriu ce a stat la baza atitudinii agresive a inculpatului a pornit tocmai de la dorința acestuia de a-și reîntregi familia și de a-și păstra copiii, al căror domiciliu a fost stabilit la el. De altfel, prin sentința civilă nr. 2166/27.11.2012 a Judecătoriei Târgu N. s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra celor doi minori rezultați din căsătoria părților să fie exercitată de ambii părinți, iar pârâta să le plătească pensie de întreținere. Pedeapsa interzicerii drepturilor părintești ar constitui o ingerință în viața privată de familie și o încălcare a art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind necesară pentru protejarea intereselor minorilor. Inculpatul nu a acționat împotriva copiilor săi, iar fapta comisă împotriva părții vătămate nu poate duce la concluzia că inculpatul nu va fi un bun părinte, tutore sau curator, după executarea pedepsei principale.

Inculpatul nu s-a folosit, la comiterea faptei de vreo armă, în sensul dispozițiilor art. 179 Cod penal. Nu se poate interzice dreptul de a părăsi teritoriul României întrucât dreptul la liberă circulație este garantat de art. 25 din Constituția României, iar inculpatul își găsise un loc de muncă în Italia, putând relua această muncă după executarea pedepsei, pentru a-și asigura cele necesare traiului comun.

Partea vătămată nu are domiciliul în orașul B., ci în ., iar împrejurarea că infracțiunea a avut loc în acest oraș, unde locuiește sora părții vătămate, nu este de natură să conducă la interdicția inculpatului de se afla în această localitate. Având în vedere faptul că partea vătămată locuiește și muncește în Italia și că, în acest moment atât inculpatul, cât și partea vătămată exercită autoritatea părintească asupra copiilor lor, ceea ce implică o permanentă comunicare nu s-a interzis nici dreptul prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal.

In baza art. 72 Cod penal s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 09.04.2014 până la data pronunțării hotărârii.

In baza art. 399 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, întrucât subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri, iar în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.

Inculpatul a fost de acord să achite părții civile S. Județean de Urgență Piatra N. cheltuielile de spitalizare efectuate cu internarea părții vătămate, astfel că, în baza art. 23 Cod procedură penală a fost obligat acesta la plata sumei de 5449,42 lei, actualizată la data executării.

Acțiunea civilă promovată de partea civilă I. G. a fost admisă în parte.

In ceea ce privește acordarea daunelor morale nu sunt criterii pentru determinarea lor iar stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să constituie prejudiciul efectiv suferit, și în nici un caz, nu trebuie să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții vătămate.

Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută în mod concret, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului. Importanța prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată. In aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere vârsta, funcția, nivelul de pregătire și de cultură generală a persoanei vătămate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acordă valorilor o prețuire diferită în funcție de aspirațiile sale. Importanța prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura în care a fost lezată această valoare și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana vătămată.

Pe lângă gravitatea prejudiciului moral, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere criteriul echității, astfel că acesta trebuie să fie just, rațional și echitabil și să asigure efectiv o compensare, suficientă și nu exagerată a suferințelor cauzate.

Este de netăgăduit că, prin . provocată de inculpat partea vătămată a suferit o modificare a condițiilor de viață, pe durata necesară pentru recuperare și că prejudiciul moral produs acesteia necesită o compensație materială.

Instanța a considerat că suma de bani solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale- 100.000 lei este exagerat de mare, în raport cu situația materială a inculpatului, care nu are loc de muncă stabil, dar și raportat la nevoile existente în societate, astfel că un cuantum de 5000 de lei este apreciat ca suficient pentru repararea prejudiciului moral.

Este adevărat că partea vătămată a suferit, în urma agresiunii exercitate de inculpat, leziuni vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale și că a fost internată în spital, însă incidentul nu i-a produs consecințe permanente, de natură să-i afecteze pe viitor starea de sănătate, aceasta nu este persoană publică, iar inculpatul nu este o persoană cu o situație materială de notorietate. Stabilirea despăgubirilor civile trebuie făcută atât în raport de consecințele produse prin fapta ilicită, cât și în raport de circumstanțele personale ale părților implicate. Instanța a avut în vedere și împrejurarea că partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că îi va lua copiii, că îi va duce în Italia, în condițiile în care acesta și-a dorit să se împace cu partea vătămată și să asigure minorilor o existență sigură din punct de vedere material.

S-a apreciat că un cuantum de 5000 lei al daunelor morale este suficient pentru a reflecta atât prejudiciul efectiv suferit de partea vătămată, cât și gradul de pericol social al infracțiunii a cărei victimă a fost aceasta.

În baza art. 112 lit. b Cod penal s-a confiscat obiectul corp delict, aparținând inculpatului și care a fost folosit pentru comiterea infracțiunii.

In baza art.274 alin. l Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și, în baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească părții civile I. G. cheltuielile judiciare din timpul judecății, respectiv onorariul apărătorului ales.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă I. G. și inculpatul P. Ș..

Apelurile părții civile se referă la modul de soluționare a laturii penale a cauzei, criticându-se cuantumul prea redus al pedepselor care nu este proporțional cu gravitatea faptei și consecințele acesteia.

Apelanta a mai criticat și omisiunea primei instanțe de a aplica inculpatului pedepsele complementare și accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 al.1 e,f, h, l și n C.p.în raport cu natura, mijloacele de săvârșire și consecințele infracțiunii comise.

Apelanta parte civilă a criticat și modul de soluționare al laturii civile a cauzei, sub aspectul cuantumului insuficient al despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale care nu constituie expresia prejudiciului moral suferit de aceasta.

Motivele de apel ale inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a sentinței apelate, astfel încât nu vor mai fi reluate, ci doar analizate.

Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că doar apelul părții civile este fondat, urmând a fi admise în următoarele limite.

Starea de fapt reținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor urmăririi penale dat fiind faptul că inculpatul apelant a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 C.p.p. în cazul recunoașterii învinuirii.

În contrast cu susținerile apărătorului inculpatului, Curtea constată că în speță nu este incidentă circumstanța atenuante legale prev. de art.75 al.1 lit.a C.p. referitoare la comiterea faptei în stare de provocare.

Pentru existența circumstanței atenuante legale a provocării, sunt necesare întrunirea a trei condiții cumulative: existența unei anumite activități de provocare din partea victimei; actul provocator al victimei să determine o puternică emoție inculpatului; sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții, inculpatul să fi săvârșit infracțiunea.

Din economia probelor administrate în cauză, Curtea constată că nici una din condițiile enumerate, nu sunt incidente în prezenta cauză, apreciind în concordanță cu opinia primei, că acțiunile de violență fizică ale inculpatului, care au pus în primejdie victimei nu fost comise de către acesta cât timp se afla sub o puternică tulburare sau emoție cauzată de actele de provocare ale persoanei vătămate I. G..

Argumentele expuse de apărătorul inculpatului referitoare la comportamentul neadecvat al persoanei vătămate față inculpat, căruia i-a insuflat temerea că îi va lua copiii minori și nu va plăti pensia de întreținere, atitudine care în opinia inculpatului a constituit un act provocator, de natura a-i cauza o puternică emoție sub stăpânirea căreia a săvârșit fapta supusă judecății, constituind temei al reținerii dispoz.art.75 al.1 lit.a C.p., nu pot fi împărtășite de către Curte.

Curtea notează că și în situația în care persoana vătămată ar fi adoptat față de inculpat comportamentul inadecvat mai sus enunțat, un asemenea act de conduită nu putea provoca în psihicul inculpatului starea de emoție și puternica tulburare specifică provocării, care i-a răpit acestuia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale.

Sentința penală apelată este reformabilă, în considerarea omisiunea anulării suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior.

Examinând antecedentele penale ale inculpatului, Curtea observă că acesta a mai suferit rigorile legii penale, fiind condamnat prin s.p. nr.80/ 6.03.2014 a Judecătoriei Tîrgu N. ( filele 17-21 dosar fond) și s.p. nr. 170/ 7.07.2014 a Judecătoriei Tîrgu N.( filele 61-71 dosar fond) la pedepsele de 8 luni, respectiv 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acestora pentru infracțiuni intenționate concurente cu fapta supusă judecății.

În atare condiții, în mod nelegal, instanța de fond a omis a face aplicarea dispozițiilor art. 15 al.2 din Legea nr. 286/2009 rap, la art. 85 C.p. în sensul anulării suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate prin hotărârile ante menționate și contopirii acestor pedepse cu pedeapsa aplicată în cauză.

În ceea ce privește criticile relative la modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicate în cauză,expuse de partea civilă și inculpat deopotrivă, Curtea nu le poate da curs.

Potrivit art.74 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs ( punerea în primejdie a vieții unei persoane) dar și de circumstanțele personale ale inculpatului a recunoscut fapta, prevalându-se de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 C.p.p cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu treime.

Curtea constată că fapta inculpatului P. Ș. de a o lovi cu cuțitul pe fosta sa soție în diverse zone ale corpului, este deosebit de gravă, acesta dovedind lipsă de respect față de dreptul la viață a persoanei vătămate, însă, contrar celor susținute de aceasta și de inculpat, apreciază că resocializarea viitoare pozitivă a acestuia este posibilă prin stabilirea unei pedepse principale orientate spre limitele minimă prevăzute de norma incriminatoare reduse cu treime conform art. 396 al.10 C.p.p,

În ceea ce privește critica persoanei vătămate relativă la omisiunea aplicării inculpatului și a pedepselor accesorii și complementare accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 al.1 e,f, h, j, l și n C.p, Curtea nu o poate primi, însușindu-și raționamentul primei instanțe care a condus la doar la interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.p. cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară.

Astfel, în mod corect, în raport cu natura, mijloacele și circumstanțele de săvârșire și consecințele faptei comise, instanța de fond a statuat corect că fapta inculpatului nu-l face nedemn de a-și exercita în continuare drepturile părintești și de de a fi tutore ori a i se interzice de a purta arme, a părăsi teritoriul României, de a se afla în orașul B. unde locuiește persoana vătămată și de a se apropia de aceasta.

Sentința apelată este criticabilă și în ceea ce privește latura civilă a cauzei sub aspectul cuantumului prea redus al daunelor morale acordate părții civile I. G..

Curtea reamintește că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de părțile civile în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Curtea subliniază că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Astfel, Curtea constată existența unui prejudiciu nepatrimonial cauzat părților civile I. G. prin infracțiunea de tentativă la omor săvârșită de inculpat asupra fratelui său, fiindu-i cu certitudine produse traume concretizate prin suferințe psiho-fizice cauzate de leziunile grave produse prin acțiunile violente ale inculpatului.

În consecință, Curtea apreciază că acordarea unor despăgubiri reprezentând daune morale în sumă de 5.000 lei, nu reflectă indiciile și argumentele pretinse de apelanta partea civilă cu ocazia constituirii de parte civilă în cauză, precum și celelalte criterii arătate, astfel încât suma acordată să fie proporțională, adecvată, suficientă, în raport cu traumele produse acesteia, consecințele psihice negative, valorile lezate, gradul de percepție al acesteia, justificându-se pe deplin majorarea cuantumului acestor despăgubiri.

În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de partea civilă I. G. cu privire la omisiunea anulării suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior și soluționarea laturii civile a cauzei și va desființa sentința apelată sub acest aspecte.

Rejudecând cauza, în baza art. 15 al.2 din Legea nr. 286/2009 rap la art. 85 C.p. 1969 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului P. Ș. prin s.p. nr.80/ 6.03.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă prin neapelare la 26.03.2014.

În baza art. 15 al.2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C.p. 1969 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei 1 an închisoare aplicată inculpatului P. Ș. prin s.p. nr. 170/ 7.07.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă prin d.p. 946/4.12.2014 a Curții de Apel B..

În baza art. 85 C.p. 1969 va contopi pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a, b C.p.aplicate în cauză, cu pedepsele de 8 luni, respectiv 1 an închisoare, a căror suspendare a executării au fost anulate în pedeapsa cea mai grea.

Va majora daunele morale acordate părții civile I. G..

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru aceste motive;

În numele legii,

DECIDE :

I.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă I. G. împotriva sentinței penale nr. 97/P din 28.10.2014 a Tribunalului N. pronunțată în dosarul_, cu privire omisiunea anulării suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior și soluționarea laturii civile a cauzei.

Desființează sentința apelată sub acest aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 15 al.2 din Legea nr. 286/2009 rap la art. 85 C.p. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului P. Ș. prin s.p. nr.80/ 6.03.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă prin neapelare la 26.03.2014.

În baza art. 15 al.2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C.p. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei 1 an închisoare aplicată inculpatului P. Ș. prin s.p. nr. 170/ 7.07.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă prin d.p. 946/4.12.2014 a Curții de Apel B..

În baza art. 85 C.p. 1969 contopește pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a, b C.p.aplicate în cauză, cu pedepsele de 8 luni, respectiv 1 an închisoare, a căror suspendare a executării au fost anulate în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P. Ș.: de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a, b C.p.

Majorează daunele morale acordate părții civile I. G. de la 5.000 lei la 20.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II. În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. Ș. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 422 C.p.p deduce din pedeapsa de executat arestarea preventivă a inculpatului de la 28.10.2014 la zi.

În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă apelantul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. C. I. B. A.

GREFIER,

C.-A. F.

Red. sent. F. C.

Red. dec. A.B. 10.02.2015

Tehnoredactat F.C.A. 11.02.2015/8 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel BACĂU