Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 725/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 3291/321/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 725/2015
Ședința publică din data de: 15 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: M. V.
GREFIER: N. T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: V. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul L. G., împotriva sentinței penale nr. 46 din 16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. N., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 09.07.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 15.07.2015.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 din data de 16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., județul N., în temeiul art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul L. G., domiciliat în orașul Tîrgu N., .. 8 jud. N., cu privire la dosarul penal nr. 2540/1999 al Judecătoriei Tîrgu N..
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ petentul L. G. a solicitat redeschiderea procesului penal cu privire la condamnarea de 800.000 lei vechi pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a deține permis de conducere prin sentința penală nr. 8 din 06.01.2000 a Judecătoriei Tg N. dată în dosarul nr. 2540/1999.
În motivarea cererii petentul a arătat următoarele:
Nu a avut cunoștință de această cauză fiind plecat din țară.
În actul de sesizare a instanței de judecată respectiv Rechizitoriul nr. 4. 1297/P/1999 precum și în motivarea sentinței penale nr. 8 din 06.01.2000 a rămas definitivă prin neapelare la data de 24.01.2000 s-a reținut faptul că în data de 31.10.1999 a condus autovehiculul pe drumurile publice între orașul Tg. N. și . nu deținea permis de conducere.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza constatărilor organelor de poliție și a declarație martorului G. Ș..
Atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, s-a reținut în mod greșit faptul că el ar fi cel care a condus autoturismul întrucât, în fapt la volanul autoturismului s-a aflat L. G. tatăl lui.
Această confuzie a fost posibilă datorită faptului că numele și prenumele precum și domiciliul său coincid cu cele ale tatălui său.
La momentul depistării faptei de către organele de urmărire penală făptuitorul (ulterior inculpat) nu a fost identificat deoarece a abandonat autoturismul, reținându-se în mod greșit în temeiul unor prezumții că cel care s-a aflat la volanul autoturismul ar fi fost el.
Cercetările au fost lapidare, el nu a fost audiat niciodată, nefiind în țară în acea perioadă.
Tatăl său a recunoscut fapta însă s-a reținut că în mod greșit datele sate de identitate.
Nu avea cum să săvârșească această faptă întrucât la data de 15.08.1991 a obținut permis de conducere categoria B,C.E cu seria_.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 466 Cod procedură penală, petentul a arătat următoarele:
1. Această cerere este formulată în termenul procedural potrivit aer 466 alin.1 Cod procedură penală, întrucât nu a primit nici o notificare oficială în acest sens, aflând de existența acestei sentințe penale la data de 04.11.2014.
2. Nu a avut cunoștință de acest proces întrucât a fost plecat din țară și nu și-a însușit nici un act de procedură cu privire la această cauză.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1297/P/1999 din 26.11.1999, Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. G., fiul lui G. și E., născut la data de 22.08.1972, în ., căsătorit fără antecedente penale, fără studii, domiciliat în orașul Tg. N., .. 8 jud. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Acest rechizitoriu a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. N. sub nr. 2540/1999.
Prin sentința penală nr. 8 din 06.01.2000, pronunțată în dosarul nr. 2540/1999, s-a dispus condamnarea inculpatului L. G., cu datele de stare civilă arătate, reținându-se că acesta are domiciliul în . în orașul Tg. N. .. 8 jud. N., la pedeapsa de 800.000 lei vechi amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 36 alin.1 din Decretul nr. 328/1966.
S-a reținut că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice între orașul Tg. N. și . nu poseda permis de conducere.
Prin referatul din data de 25.02.2015 biroul arhivă registratură a arătat că dosarul nr. 2540/1999 a fost supus procesului de selectare fiind predat în vederea distrugerii la S.C. Petrocart S.A. Piatra N., fiind expirat termenul de păstrare stabilit prin nomenclatorul arhivistic.
Potrivit art. 466 Cod procedură penală: „1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.”
Petentul a arătat că a luat cunoștință de sentința penală nr. 8 din 6.01.2000 la data la care i-a fost comunicată sentința penală nr. 214 din 11.11.2014, prin care i s-a respins cererea de reabilitare, în aceasta sentință fiind indicate sentința penală nr. 8 din 06.01.2000, iar cererea de redeschidere a procesului penal a fost făcută la data de 21.11.2014, deci în termenul de o lună prevăzut de art. 466 alin. 1 Cod procedură penală.
Examinând dosarul cauzei, instanța a reținut că petentul a luat cunoștință despre sentința penală nr. 8 din 6.01.2000 anterior datei de 1.04.2014, când a formulat cerere de reabilitare cu privire la pedeapsa de 800.000 lei vechi amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 8 din 06.01.2000, respectiv în luna februarie 2014, când i s-a eliberat certificatul de cazier judiciar la solicitarea sa, certificat care a fost atașat la cererea de reabilitare.
De altfel, faptul că petentul a avut cunoștință de sentința penală nr. 8 din 6.01.2000 rezultă și din sentința penală nr. 52/P din 14.05.2014 (fl. 77-92 dosar), în care se menționează explicația petentului L. G. cu privire la faptul că la data la care a fost depistat fără permis, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1297/P/1999, a ascuns faptul că are permis valabil pentru a nu fi anulat.
Procedând la calcularea termenului de o lună prevăzut de art. 466 alin. 1 Cod procedură penală, instanța constată că termenul de o lună, în care petentul avea posibilitatea de a formula cerere de redeschidere a procesului penale, este cu mult depășit, cererea petentului fiind înregistrată la data de 21.11.2014.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel petentul-condamnat.
Apelul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin avocatul ales a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul încheierii de amânare a deliberării și a pronunțării, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale referitoare la soluționarea cererii de redeschidere a procesului penal, prevăzută de art.466 Cod procedură penală.
În vederea exercitării unor drepturi legea prevede intervale de timp determinate în care cei abilitați le pot exercita.
Fixarea unui termen se justifică prin necesitatea de a se asigura realizarea principiului promptitudinii represiunii.
Termenul de formulare a cererii de redeschidere a procesului penal de condamnatul care pretinde că a fost judecat în lipsă, este peremptoriu, titularul dreptului putând să uzeze de acest drept al său doar în interiorul intervalului de timp prevăzut de lege. Neexercitarea în acest interval de timp duce la respingerea cererii.
În conformitate dispozițiile art. 466 alin. 1 Cod procedură penală: „1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.”
Deci, în soluționarea unei cereri de redeschiderea a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, instanța are obligația de a verifica, în primul rând, dacă cererea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Pentru a formula o asemenea cerere trebuie ca aceasta să fie formulată în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Ori, din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelantul a luat cunoștință de sentința penală nr.8 din data de 06.01.2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., cu foarte mult timp în urma termenului prevăzut de art.466 alin.1 Cod procedură penală.
Prin cererea înregistrată sub nr._, petentul L. G. a solicitat a se dispune reabilitarea judecătorească cu privire la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 59 din data de 05.02._, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
La dosarul cauzei s-a atașat sentința penală nr. 59 din data de 05.02._, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., legalizată - fl.7-8.
Din examinarea acestei sentințe rezultă că prin aceeași hotărâre de condamnare, s-a dispus, în baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. d Cod penal din 1969 contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, cu cele trei pedepse de câte 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 222/2000 a Judecătoriei Tîrgu N., precum și a pedepsei de 800.000 lei, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
De asemenea, s-a atașat certificatul de cazier judiciar - fl. 6, 24 și 30, în care figurează printre alte condamnări suferite de petent și cea de 800.000 lei, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
Prin sentința penală nr. 311 din data de 06.12.2012, a fost respinsă cererea de reabilitare formulată de petent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul.
Prezent în fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 22.01.2012, petentul a ridicat obiecțiuni referitoare la mențiunile din certificatul de cazier judiciar, certificat în care figura și condamnarea la pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 800.000 lei, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., doar cu privire la Ordonanța din data de 06.06.2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu N., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.
Prin cererea înregistrată sub nr._, petentul a solicitat reabilitarea cu privire la următoarele pedepse:
a) 800.000 lei, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.8/2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N.;
b) 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.222 din data de 08.06.2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N.;
c) 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.417 din data de 05.06.2003, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N. și;
d) 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.59 din data de 05.02.2004, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
Apelantul a susținut, prin avocatul ales, că cererea de reabilitare a fost formulată prin avocat, iar certificatul de cazier judiciar a fost depus tot de avocat, nefiind niciodată în posesia sa.
Ori, din examinarea cererii de reabilitare, înregistrată la Judecătoria Tg. N. sub nr_, rezultă că cererea a fost semnată de petent, iar certificatul de cazier judiciar a fost depus odată cu cererea de reabilitare, fiind eliberat, potrivit dispozițiilor din Legea nr.290/2004 privind cazierul judiciar, la cererea condamnatului, condiții în care, în mod cert a luat la cunoștință de condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 800.000 lei vechi, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, condamnare dispusă prin sentința penală nr. 8 din 06.01.2000 a Judecătoriei Tg. N., dată în dosarul nr. 2540/1999 și care este înscrisă în cazierul judiciar.
Faptul că cererea de reabilitare a fost semnată de condamnat rezultă și din înscrisurile de la fl. 22 dosar nr._, depus de condamnat, fl. 46 dosar nr._, fl. 35 dosar nr._ și fl. 16, dosar nr. 43/2004.
Apoi, prin sentința penală nr. 59 din data de 05.02.2004, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus repunerea în individualitatea a celor trei pedepse de câte 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 222/2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., iar, în temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. d Cod penal din 1969, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în cauză, cu cele trei pedepse aplicate prin sentința penală nr. 222/2000, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., precum și a pedepsei de 800.000 lei vechi amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 8 din 06.01.2000 a Judecătoriei Tg. N., în pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Copia dispozitivului sentinței penale nr. 59 din data de 05.02.2004, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., i-a fost comunicată la data de 13.02.2004 - fl. 24 dosar nr. 43/2004.
În fine, la data de 05.08.2004, petentul a formulat cerere prin care a solicitat eliberarea unei copii după sentința penală nr.59/2004, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
Nerespectarea termenului de formulare a cererii de redeschidere a procesului penal, împiedică examinarea pe fond a cererii și cu atât mai puțin, susținerile petentul cu privire la vinovăția sau nevinovăția sa, pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1996, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 8 din 06.01.2000, pronunțată de Judecătoria Tg N., în dosarul nr. 2540/1999.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelant.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE;
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul L. G. împotriva sentinței penale nr.46 din data de 16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. M. V.
GREFIER,
N. - T. S.
Red. sent.: S. F.
Red. dec.: D.P. - 21.07.2015
Tehnoredactat N.T.S. – 2 ex.
23.07.2015
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 736/2015. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 91/2015. Curtea de... → |
|---|
