Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 455/110/2015/a8
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 95/C
Ședința publică din 15.07. 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. M.
*********************************************
GREFIER: P. E.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău fost reprezentat legal de V. V. – Procuror.
Pe rol judecarea contestației declarată de inculpatul U. M. M. împotriva încheierii din data de 09.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 alin.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul - inculpat U. M. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul - inculpat U. M. M. arată că își menține contestația.
Apărătorul contestatorului inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul contestatorului - inculpat solicită admiterea contestației, potrivit art.206 Cpp și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau control judiciar, întrucât soția trebuie să nască, mai are 7 copii acasă și nu se va putea ocupa sotia de toți copii. Solicită a se avea în vedere că este arestat de 9 luni de zile iar oprobiul public este stins.
Consideră că lăsat în libertate acesta nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Depune la dosar referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu, referat avizat de instanță, în sensul că se dispune plata onorariului.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.425/1 al.7 pct.1 lit.b Cpp, solicită respingerea contestației formulată de inculpat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au impus luarea măsurii subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor. Solicită a se avea în vedere natura faptelor, modalitatea comiterii acestora și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist.
Contestatorul - inculpat U. M. M. arată că soția trebuie să nască și trebuie să se ocupe de copii, motiv pentru care solicită înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 9.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 15, s-a dispus, în baza art 208 alin 4 Cpp menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului U. M. M. fiul lui G. și M., născut la data de 08.01.1980, deținut în Penitenciarul Bacău, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 218 al.1, al.3 lit. c din Codul penal, art. 211 al.1, 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 al.1 din Codul penal, art. 211 al.1, 2 din Cod penal, art. 210 Cod penal, art. 210 din Codul penal și art. 210 din Codul penal cu art. 38 al. 1 din Codul penal și art.41 din Codul penal.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat oficiu.
În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Verificând potrivit art.208 alin.4 din Cod pr.penală dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii preventive, Tribunalul a constatat următoarele:
Din actele dosarului rezultă că inculpatul U. M. M. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de - viol prevăzută de art. 218 al.1, al.3 lit. c din Codul penal și trafic de minori prevăzută de art. 211 al.1, 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 al.1 din Codul penal constând în aceea că în perioada februarie - iunie 2014 numitul U. M. M., prin constrângere și înșelăciune, a recrutat-o pe minora C. E. M. (născută la data de 09.03.2000), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, obligat-o, în mod repetat, să întrețină cu acesta acte sexuale împotriva voinței acesteia iar în cursul lunii iunie 2014 numitul U. M. M. a exploatat-o sexual pe minora C. E. M. (în vârsta de 14 ani) obligănd-o să practice prostituția cu mai mulți clienți, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta.
- trafic de minori prevăzută de art. 211 al.1, 2 din Cod penal constând în aceea că în perioada iulie – august 2014 numitul U. M. M., a recrutat-o pe minora V. E. zisă R. A. (în vârsta de 17 ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta.
- trafic de persoane prevăzută de art. 210 Cod penal constând în aceea că în perioada februarie – octombrie 2014 numitul U. M. M., a recrutat-o pe numita H. L. (în vârstă de 45 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției, banii obținuți din aceste activități fiind însușiți de acesta.
- trafic de persoane prevăzută de art. 210 din Codul penal constând în aceea că în perioada august - octombrie 2014 numitul U. M. M., prin constrângere și înșelăciune, a recrutat-o pe numita Sigheartău E.-A. (în vârsta de 24 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta.
- de trafic de persoane prevăzută de art. 210 din Codul penal constând în aceea că în perioada septembrie - noiembrie 2014 numitul U. M. M. a recrutat-o pe numita Țigmarău A.-E. (în vârsta de 28 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta, totul cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal și art.41 din Codul penal.
Se poate constata că inculpatul U. M. M. a fost cercetat și trimis în judecată pentru fapte care prin natura lor și prin modalitatea în care se reține că a fost concepute și săvârșite prezintă un grad sporit de pericol social.
Inculpatul U. M. M. a fost arestat preventiv, fiind reținute ca temei legal al acesteia, dispozițiile art. 223 al. 2 C.p.p., din probe rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani închisoare și se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, poziția inculpatului, instanța a apreciat ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia.
Infracțiunea de viol, mai ales cea săvârșită asupra unui minor prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat vătămând o importantă valoare ocrotită de legea penală, respectiv libertatea sexuală.
De asemenea, traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea unei persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar a sănătății acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Mai mult prin faptele presupus a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar induce un puternic sentiment de temere în rândul comunității, de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea făcută acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului, fapt ca în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiul al procesului penal când mai sunt de administrat probe, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
Raportat la probele existente la dosar până în acest moment, al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpatului în arest preventiv fiind justificată.
În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpatul în stare de arest și necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
De asemenea, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul U. M. M. este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol și infracțiuni de trafic de persoane fapte care se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 al. 3 din Cod pr.penală.
In ceea ce privește gradul de implicare a inculpatului la săvârșirea faptei, stabilirea vinovăției, situația din familie și faptul că are copii minori în întreținere, reprezintă apărări ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, astfel că în baza art.208 alin.4 din Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului U. M. M..
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat oficiu.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului prevăzut de lege, a formulat contestație inculpatul.
Contestația nu a fost motivată în scris, iar în susținerile orale făcute și prin avocat a fost criticată încheierea contestată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea contestată în raport de motivele invocate și examinând-o și din oficiu, Curtea constată că, contestația urmează a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate.
În conformitate cu dispozițiile art.208 alin.2, 3 și 4 Cod procedură penală: „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia, cu citarea inculpatului.
Dispozițiile art.207 alin.3 și 5 se aplică în mod corespunzător.
În tot curul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat.”
Potrivit art.207 alin.4 și 5 Cod procedură penală: „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.”
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța investită cu soluționarea fondului cauzei are obligația să verifice din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, starea de arest a inculpatului, iar dacă constat că temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat, prin încheiere motivată trebuie să dispună menținerea măsurii preventive.
Prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de art.223 alin.2 din noul Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea faptului că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericolul pentru ordinea publică fiind real și actual și acest lucru justifică menținerea măsurii arestului preventiv.
În cadrul criteriilor complementare, starea de pericol pentru ordinea publică trebuie privită și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.
Faptele pentru care este cercetat penal inculpatul prezintă o gravitatea deosebită, prin împrejurările în care se presupune că au fost comise, consecințele produse și prin rezonanță produsă în comunitatea în care locuiau părțile.
Desigur că trebuie făcută distincție între pericolul social al infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul și starea de pericol pentru ordinea publică pe care trebuie să prezinte lăsarea în libertate a inculpatului.
În mod evident, această distincție trebuie făcută, dar nu trebuie pierdut din vedere și faptul că în cazul unora dintre infracțiuni starea de pericol pentru ordinea publică rezultă în mod evident și din gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, gravitatea acestora dedusă și din consecințele produse.
Ori, infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul, respectiv: viol, prevăzută de art. 218 alin.1 și alin.3 lit. c din Codul penal, trafic de minori prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 din Codul penal, trafic de minori, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 Cod penal, trafic de persoane prevăzută de art. 210 Cod penal, trafic de persoane prevăzută de art. 210 din Codul penal și trafic de persoane prevăzută de art. 210 Codul penal, sunt infracțiuni, care, în raport și de evaluarea gravității faptelor, modul și circumstanțele în care se presupune că s-au comis acestea, justifică faptul că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă(Stogmuller împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică(Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea nr._ din 05.07.2007).
Curtea constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiții, respectiv, pericolul ca „acuzatul” să tulbure ordinea publică.
În ceea ce privește persoana inculpatului, așa cum rezultă din actul de sesizare, s-a reținut săvârșirea de inculpat a infracțiunilor în stare de recidivă.
Se impune a se arăta că prin sentința penală nr.294/D din data de 20.12.2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare, tot pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie a unor infracțiuni de trafic de persoane, reținându-se același mod de operare ca și cel din cauza pendinte.
În plus, principiul proporționalității(Hotărârea Ambruszkiewicz contra Poloniei) impune ca atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărarea interesului public și importanța dreptului la libertate.
Curtea constată că în cauza dedusă judecății acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată și menținută împotriva inculpatului nefiind disproporționată cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.
În ceea ce privește trecerea timpului și estomparea pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, față de și data arestării, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că prin trecerea timpului rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunii imputate se diminuează, însă pentru a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, trebuie ca punerea în libertate la inculpatului să nu ducă la o stare de pericol pentru ordinea publică.
Ori, în raport de aspectele mai sus prezentate, trecerea timpului nu este de natură, în această cauză și în acest moment să fi determinat stingerea rezonanței sociale negative produsă de săvârșirea presupuselor infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Nu se poate susține că le va fi indiferent părților vătămate, rudelor acestora și concetățenilor, care au luat cunoștință de presupusele fapte săvârșite de inculpat, să-l vadă în libertate, nu după foarte mult timp de la luarea măsurii arestării preventive.
Mai degrabă, reacția nu poate fi decât extrem de negativă și va fi apreciată, cu certitudine, ca o lipsă de fermitate a organelor judiciare față de presupuse fapte de o gravitate deosebită, care nu se poate răsfrânge decât negativ asupra ordinei de drept și a încrederii în organele judiciare chemat să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei și drepturilor și libertăților acesteia, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.206 Cod procedură penală, va fi respinge ca nefondată contestația formulată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 206 Cpp raportat la art 242 Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul U. M. M. împotriva încheierii din 9.07.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15 .
În baza art 275 alin 2 Cpp obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 15.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. M. P. E.
Red. înch. f. G. D
Red. dec. cont. V.M./16.07.2015
Tehnored. P.E. /16.07.2015/ 2 ex
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 712/2015. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 92/2015.... → |
|---|
