Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 220/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 13787/180/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 220/2015
Ședința publică din data de: 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: G. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul V. V. R., împotriva sentinței penale nr. 2645 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul – inculpat V. V. R. asistat de apărător ales, av. Ț. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la legitimarea apelantului – inculpat V. V. R., cu cartea de identitate . nr._.
Fiind interpelat, apelantul – inculpat V. V. R. învederează instanței că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere întrucât nu are elemente noi de precizat în fața instanței de apel.
Apărătorul apelantului – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri:
Avocat Ț. A., pentru apelantul – inculpat V. V. R., având cuvântul, arată că se critică hotărârea instanței de fond sub două aspecte care privesc individualizarea pedepsei, respectiv motivarea expresă a primei instanțe cu privire la înlăturarea solicitării de a se reține circumstanțe atenuante și faptul că aceasta nu a apreciat nimic în legătură cu comportamentul procesual al inculpatului. Consideră că din acest punct de vedere pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță este prea aspră raportat la faptele comise. Solicită să se aibă în vedere faptul că sunt persoane care au o frică înnăscută de ace, iar în cazul clientului său acesta de mic copil nu a suportat vaccinurile sau orice alte lucruri care implicau folosirea de ace, astfel că în momentul în care a fost condus la unitatea spitalicească pentru a i se preleva probe biologice acesta a avut un comportament civilizat și a explicat de ce nu poate să suporte să i se ia sânge. Mai mult, solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu a contestat niciodată valoarea alcoolemiei stabilite de etilotest, a fost de acord să fie dus la spital, doar că nu a suportat recoltarea de sânge și în aceste condiții consideră că acesta a avut o atitudine sinceră prin faptul că a adus la cunoștință problemele sale fiziologice. Totodată, subliniază că nu a avut alt comportament în cursul urmăririi penale, ci a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat cantitatea de alcool consumată, doar că nu a putut să fie supus recoltării de probe biologice. În aceste condiții solicită achitarea inculpatului în ceea ce privește sustragerea de la prelevarea de mostre biologice întrucât nu este îndeplinită condiția relei – credințe. În acest sens, apreciază că pentru a se reține această infracțiune inculpatul trebuie să o săvârșească cu intenție directă, ori în prezenta cauză inculpatul a dat o explicație clară și necontestată de nimeni referitoare la fobia sa față de ace, astfel că apreciază că nu există această infracțiune. Solicită să se aibă în vedere că din actele de la dosar rezultă că inculpatul V. este șofer de meserie și cu toate că ar fi afectată doar categoria B, totuși acesta se întreține din această meserie, iar din multiplele caracterizări aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta a traversat întreaga Europă cu tirul și este vorba despre o persoană respectabilă, care dă dovadă de seriozitate și un om de bază, astfel că apreciază că trebuie reținut un pericol social redus al faptei. Mai mult, consideră că instanța de fond ar fi trebuit să motiveze de ce nu a reținut față de acest inculpat nici una din circumstanțele atenuante judiciare. Solicită admiterea apelului și în situația în care nu se va reține inexistența faptei, să se dea eficiență circumstanțelor atenuante ale inculpatului, respectiv comportamentul său în societate și la locul de muncă, comportamentul său procesual, faptul că a recunoscut și regretat fapta și astfel instanța de apel să dispună redozarea pedepsei, orientându-se spre minimul special al acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea sentinței penale a Judecătoriei Bacău ca fiind legală și temeinică. Apreciază că este corect individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, fiind chiar minimul special, fiind adevărat că instanța nu a coborât-o la 8 luni închisoare conform aplicării dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală, însă pe de altă parte pedeapsa este orientată spre minimul special. Față de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului consideră că nu se impune redozarea acesteia prin micșorarea ei, iar termenul de supraveghere este un termen fix, care, conform noilor reglementări, nu mai depinde de cuantumul pedepsei.
Apelantul – inculpat V. V. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă ceea ce s-a întâmplat, munca de șofer fiind singura sa sursă de venit și are și un copil minor în întreținere. Precizează că îi este frică de ace și la momentul respectiv era și foarte speriat.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 2645 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:
În baza art. 396 Cod procedură penală condamnarea inculpatului V. V. R., fiul lui P. C. și F., născut la data de 03.09.1980, în București, domiciliat în mun. Bacău, ..61, jud. Bacău, CNP_, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 1 (unu) an, în condițiile prevăzute de art. 68 al. 1 lit. b Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 1, 3 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) Cod penal obligarea inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. (b) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probațiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău - Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău - Centrul de Servicii Sociale Ghiocelul Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
S-a luat act ca inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3447/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul V. V. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în data de 13.04.2014, ora 04.17, inculpatul a condus autoturismul marca Audi A6, având numărul de înmatriculare_, pe . mun. Bacău, iar cu ocazia opririi de către organele de poliție a refuzat prelevarea de probe biologice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău.
Prin Încheierea din data de 04.11.2014 s-a constatat de către judecătorul de cameră preliminară legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3447/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău privind pe inculpatul V. V. R. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal și s-a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, inculpatul V. V. R. a declarat că formulează cerere de aplicare a procedurii simplificate, instanța încuviințând-o.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 13.04.2014, ora 04.17, inculpatul V. V. R. a condus autoturismul marca Audi A6, având numărul de înmatriculare_, pe . mun. Bacău, iar cu ocazia opririi de către organele de poliție a refuzat prelevarea de probe biologice.
Situația de fapt reținută de către instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
- proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, fl. nr. 7-8;
- raport al aparatului tip Dragger cu privire la alcoolemia în aerul expirat, fl. nr. 8;
- declarația inc. V. V. R., fila nr. 14-15;
- cazier judiciar al inculpatului, fl. nr. 11.
În drept, faptele inculpatului V. V. R., astfel cum au fost reținute de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal.
Astfel, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către inculpatul V. V. R., în temeiul art. 396 Cod procedură penală instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 337 alin.1 Cod penal.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 74 din Codul penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanța a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 337 alin. 1 Cod penal.
Totodată instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 337 alin. 1 Cod penal, fără reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind vreuna incidentă în cauză, limite care au fost reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că aplicând inculpatului V. V. R. o pedeapsă de 1 an închisoare, această pedeapsă va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor pedepselor - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 1 (unu) an, în condițiile prevăzute de art. 68 al. 1 lit. b Cod penal, dată fiind natura infracțiunii comise.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit. a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 1, 3 Cod penal, dată fiind natura infracțiunii comise.
În baza art. 91 Cod penal, dat fiind că inculpatul nu are antecedente penale și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. (b) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probațiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău - Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău - Centrul de Servicii Sociale Ghiocelul Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
S-a luat act ca inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal, inculpatul V. V. R., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate, ci numai analizate.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de probe biologice, apărările formulate în fața instanței de apel neputând fi primite.
Contrar celor afirmate de inculpat prin apărător, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, a prevăzut rezultatul faptei de sale de refuz de probe biologice, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
Curtea nu poate reține justificarea inculpatului că refuzul de recoltare a probelor biologice s-a datorat fobiei de ace în condițiile în inculpatul a recunoscut în totalitate fapta, iar pe de altă parte în faza de urmărire penală inculpatul a precizat că nu este adevărat că îi este frică de ace.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 74 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea apreciază că pedeapsa principală aplicată în cuantum de 1 an închisoare pentru infracțiunea comisă, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Instanța de apel nu poate avea în vedere critica formulată de inculpat, în apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale aplicate, întrucât, în cauză, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, căreia i-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumul stabilit și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate ale inculpatului, așa încât nu se impune reducerea cuantumului pedepsei principale, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta scopul pedepsei.
Recunoașterea faptei a fost reținută de instanța de fond, producând deja efecte favorabile acestuia prin coborârea pedepsei spre minimul special, neimpunându-se cu evidență o reducere și mai mare a pedepsei de către instanța de apel.
Achitarea prejudiciului nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, având în vedere dispozițiile art. 75 lit. d Cod penal potrivit cărora această circumstanță atenuantă nu se aplică în cazul infracțiunii de tâlhărie.
Față de natura faptei săvârșite, modalitatea și gravitatea acesteia, valorile sociale lezate prin infracțiunea comisă, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, curtea apreciază că scopul preventiv și reeducativ al pedepsei poate fi realizat în situația inculpatului numai prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Având în vedere aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelurile formulat de inculpat
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat V. V. R. împotriva sentinței penale nr.2645/2014 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. N. C. P. D.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent. J. P. M.
Red. dec. I.N.C. – 25.03.2015
Tehnored. SNT – 2 ex.
26.03.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 153/2015.... → |
|---|
