Tulburarea de posesie (art. 220 C.p.). Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 354/32/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 805/2015
Ședința publică din data de: 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V. P.
JUDECĂTOR: M. V.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: N. S.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Moinești și de partea civilă . București, împotriva sentinței penale nr. 132 din 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat B. P. asistat de avocat ales R. D. și pentru apelanta-parte civilă S.C. ”O. P.” S.A. consilier juridic V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită acordarea unui termen de judecată în vederea completării probatoriului cu o . înscrisuri. A fost în dificultate în a le obține, în sensul că ele privesc activitatea O. P. și această societate refuză să le transmită. Este vorba despre avize și autorizații de mediu și chiar o situație de la furnizorul de energie electrică, prin care dorește să demonstreze că închiderea sondelor a avut ca motivație o soluție tehnologică și că această închidere a sondelor nu se datorează inculpatului și faptelor sale.
Curtea pune în discuție trimiterea cauzei la Judecătoria Moinești, având în vedere cazul de nulitate absolută referitor la amânarea pronunțării cauzei la o dată nelimitată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord.
Consilier juridic V. C. pentru apelanta-parte civilă lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat R. D. pentru intimatul-inculpat B. P. arată că nu este de acord, deoarece termenul este dat de lege și nu de către judecător. În condițiile în care se face încadrarea juridică în drept și se motivează amânarea pronunțării pe dispozițiile art. 391 C.p.p., care precizează clar termenul în care se poate dispune amânarea pronunțării, apreciază că legea este clară și consideră că nu are nicio incidență faptul că judecătorul nu a precizat în încheiere termenul până la care va pronunța hotărârea. Solicită a se observa că legea precizează termenul limită exterior și nu condiționează sub nicio formă o anumită fracție din termenul respectiv, astfel încât judecătorul poate pronunța hotărârea în prima zi din intervalul celor 15 zile sau în ultima zi. Pe cale de consecință, acesta este ținut de un termen legal și nu și-l poate stabili singur. Apreciază excepția ca fiind nefondată și solicită respingerea acesteia.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Prin sentința penală nr. 132 din 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art.17 alin.2 NCP cu aplicarea art.16 lit.b NCP și art.4 NCP, achitarea inculpatului B. P., fiul lui I. și A., născut la data de 11.08.1957 în Moinești, domiciliat în ., județul Bacău, CNP_, cetățean român, studii superioare, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal anul 1968.
În baza art.25 alin.5 Cod proc penală, s-a lăsat nesoluționată latura civilă.
În baza art.275 pct.4 alin.3 Cod proc penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 12/09.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost trimisă la rejudecare cauza penală privind pe inculpatul B. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie faptă prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1089/P/2008 din data de 10.12.2009 de către P. de pe lângă Judecătoria Moinești, deoarece nu i s-a asigurat de către apărătorul său dreptul la apărare, efectiv.
Au fost menținute toate actele procedurale efectuate în sentința penală nr. 293/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Moinești.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 27.03.2008, inculpatul B. P. nu a permis accesul lucrătorilor P. SA la sondele 185, 810, 872 și 928 Moinești, blocând căile de acces prin târârea unor arbori, invocând un drept de proprietate.
Se mai arată că . este proprietara de drept a careului și drumurilor de acces către sondele cu nr. 810, 928 și 872 conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., nr. 8288 emis de Ministerul Industriei și resurselor la data de 22.04.2003, fiind intabulate la OCPI sub nr. cadastral 1354, nr. 1412 și respectiv nr. 1357.
De asemenea la sonda 185, . exercită posesia terenului din careul sondei în baza contractului de închiriere nr. 2114/31.01.2007 încheiat cu Primăria mun. Moinești, iar drumurile de acces sunt proprietatea S.C.P. SA fiind intabulate sub nr. cadastral 1740 și respectiv 1734.
Din actele de urmărire penală și cercetarea judecătorească, instanța a reținut următoarele:
La data de 27.03.2008, orele 16 00, inculpatul B. P., a blocat căile de acces și a interzis lucrătorilor . accesul la sondele 185, 872, 810, 928, amplasate în zona de zăcăminte Moinești.
Inculpatul prin adresa înregistrată sub nr. 4291/28.03.2008, a informat partea vătămată că începând cu data de 27.03.2008 orele 16 00, nu va permite accesul la sonde, atât angajaților societății precum și utilajelor aparținând părții vătămate, terenul fiind îngrădit și păzit de „ câini agresivi”.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (fl.39 dup), reiese că drumul de acces către sonda 810 Moinești este închis cu o poartă metalică în două carate pe care sunt montate două inscripții cu atenționarea „ câine rău” iar drumul petrolier către sondele 872, 185, 928 Moinești, este blocat cu mai muți copaci răsturnați perpendicular pe calea de acces, motiv pentru care nu se poate ajunge la sonde.
Martorul U. C. (fl.59 dup, 9 dos), a relatat că a fost sunat de către inculpat care i-a comunicat că este proprietarul terenului pe care sunt amplasate sondele 185, 872,810 și 928, astfel încât, nu va permite accesul la sonde angajaților părții vătămate, zona fiind păzită de câini pentru “ a fi sigur că nu mai merge nici un operator extracție la sonde”.
Acesta a mai relatat ca la un interval de 30 min după ce a discutat cu inculpatul, sondele s-au oprit și că nu s-au deplasat la fața locului pentru a verifica motivul pentru care nu mai funcționau, deoarece în anul 2007 un angajat al părții vătămate a fost atacat de câinii inculpatului care sunt foarte agresivi.
Martorul I. V. prin declarația dată în faza de urmărire penală (fl. 54-57dup), a relatat că în timp ce se afla împreună cu martorul U. C., acesta a fost sunat de către inculpat care i-a comunicat că nu mai permite accesul la sondele 810, 928,185 și 872, angajaților părții vătămate fiindcă sondele se află pe terenul ce-i aparține, urmând să oprească sondele și să lase liberi câinii.
La filele 52, 53 dosar urmărire penală, martorii U. C. și I. V., declară că la data respectivă nu au mai mers nici ei și nici alți petroliști la terenul în litigiu pe care se află sondele deoarece a existat un incident în anul 2007 în care un angajat a fost atacat de câini ai inculpatului.
Potrivit art. 4 teza I N.C.pen., ,,Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă’’.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, ,,dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.’’
Pentru infracțiunea prevăzută de art.256, noua încadrare juridică, respectiv infracțiunea de tulburare de posesie, condiționează pentru îndeplinirea laturii obiective, ca fapta să fie săvârșită, prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia.
Cum fapta din prezenta cauză nu îndeplinește condițiile pentru existența laturii obiective a infracțiunii, în baza art.17 alin.2 NCP cu aplicarea art.16 lit.b NCP și art.4 NCP, a achitat pe inculpatul B. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal anul 1968.
În baza art.25 alin.5 Cod proc penală, a lăsat nesoluționată latura civilă.
În baza art.275 pct.4 alin.3 Cod proc penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Moinești.
Motivele de apel au fost reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul de față prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată apelul declarat de P. ca fiind întemeiat, dar sub alte aspecte, care vor fi înfățișate în continuare.
La termenul din data de 03.09.2015 instanța de apel a pus în discuția părților nulitatea absolută a hotărârii primei instanțe față de împrejurarea că instanța după încheierea dezbaterilor, la termenul din data de 11.03.2015 a amânat pronunțarea hotărârii „la o dată ulterioară, în conformitate cu dispozițiile art. 391C.p.p.” Ulterior, pronunțarea sentinței are loc la data de 25.03.2015.
Această manieră de a proceda, deși constituind aproape o practică la nivelul Judecătoriei Moinești, și în alte cauze fiind abordată astfel, este în mod vădit contra dispozițiilor procedurale penale.
Instituția termenului fixează durata îndeplinirii actelor și măsurilor procesuale sau procedurale. Termenul este intervalul de timp înlăuntrul căruia sau până la care se pot ori trebuie îndeplinite anumite activități sau acte în cadrul procesului penal. Intervalul trebuie astfel fixat, încât procesul să păstreze un ritm accelerat fără să se împiedice aflarea adevărului sau realizarea drepturilor părților.
Termenele se instituie deci într-un dublu scop: de a promova principiul operativității în procesul penal și de a asigura o anumită durată minimă necesară pentru ca activitatea procesuală să se poată desfășura în bune condiții.
Termenele sunt fixate fie de lege, fie de organul judiciar. Termenele stabilite de lege se numesc termene legale (de ex. termenul de apel), iar cele fixate de organe poartă denumirea de termene judiciare (de ex. data la care urmează a se prezenta un martor). Limitele nedeterminate în timp nu reprezintă termene în sens tehnic. Totuși, pentru a marca accelerarea ritmului procesual, legea prevede uneori că activitățile se efectuează „de îndată” sau „de urgență” și „cu precădere”.
Termenele prevăzute de legea procesuală penală sunt de două feluri: termene procedurale și termene substanțiale (materiale).
Termenele procedurale sunt impuse de interese pur procedurale fiind necesare pentru sistematizarea și disciplinarea activităților procesuale în vederea asigurării realizării la timp și în mod just a scopului procesual penal. Aceste termene au o evidentă importanță în cronologia și durata efectuării actelor procesuale și procedurale, finalitatea lor comună fiind realizarea unui proces penal de calitate corespunzătoare. Marea majoritate a termenelor prevăzute în codul de procedură penală are un asemenea caracter.
Este inadmisibil a se amâna pronunțarea oricărui act procedural „la o dată ulterioară”, în condițiile în care de efectuarea respectivului act sunt legate la rândul lor efectuarea altor acte procedurale – declanșarea unor căi de atac, curgerea unor termene de decădere. Astfel, este de neimaginat amânarea cauzei la un termen neprecizat, luarea unor măsuri preventive pentru o durată nestabilită etc.
În aceste condiții, este imposibil de stabilit pentru instanța de control judiciar dacă înscrisul de la filele nr. 16-18 care poartă data de 25.03.2015, reprezintă voința instanței. Curtea nu poate împărtăși nici susținerile apărătorului inculpatului cum că termenul pentru care s-a amânat pronunțarea nu poate fi decât de 15 zile conform art. 391 C.p.p., adică de 15 zile în condițiile în care potrivit acestui articol „deliberarea și pronunțarea hotărârii se fac în ziua în care au avut loc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor”. În acest mod, art. 391 alin. 1 C.p.p. stabilește un termen maximal și nicidecum, unul fix, instanța nefiind obligată să amâne pronunțarea pentru 15 zile.
În aceste condiții, este cert că singurule remediu procesual este admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare cu respectarea dispozițiilor legale.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată alt motiv de nelegalitate.
Astfel, deși la termenul din 11.03.2015 când au avut loc dezbaterile procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice potrivit noului cod penal, schimbare pusă în discuție chiar de instanță, în dispozitiv nu numai că nu se pronunță asupra acestui aspect, dar dispune achitarea inculpatului B. P. potrivit art. 16 lit. b C.p.p. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 C.p., instanța motivând că fapta descrisă în rechizitoriu a avut loc fără întrebuințarea de violențe sau amenințări, caz în are este mai favorabilă legea nouă, care în art. 256 C.p. nu mai prevede ca infracțiune fapta de tulburare de posesie care nu este săvârșită prin amenințări sau violențe.
Ori, dacă ar fi constatat incidența legii mai favorabile ca fiind legea nouă, instanța ar fi trebuit mai întâi să verifice existența condiției de procedibilitate prevăzută în art. 386 C.p.p. care prevede că:
„(1) Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
(2) Dacă noua încadrare juridică vizează o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de judecată cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere prealabilă. În situația în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanța continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.”
Aceasta se impunea față de faptul că dacă în vederea reglementării infracțiunii de tulburare de posesie se urmărea din oficiu, noul cod penal aduce modificarea condițiilor de sesizare a organelor judiciare, potrivit alin. 2 al art. 256 NC.p. „acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.
Abia după verificarea manifestării de voință a părții vătămate instanța putea trece la schimbarea încadrării juridice potrivit noii reglementări.
Cu privire la existența sau nu a ocupării în varianta amenințării, Curtea constată că la dosarul de apel au fost depuse rapoartele din 23.04.2008, 09.04.2008 emise de agenții Ovidius Protguard, din care rezultă că echipajul care s-a deplasat în datele respective la sondele 185, 872 împreună cu electricienii R. Silică și Z. D. au fost întâmpinați de inculpați cu o furcă în mână aducându-le amenințări verbale că nu au ce căuta pe proprietatea sa și că dacă i se va mai încălca proprietatea „va aplica legea junglei”. Echipajul Protguard era format din Loluță T., B. A. și D. V..
Că împiedicarea accesului a avut loc prin violență rezultă și din declarația martorului U. C. (filele nr. 9 dosar instanță și 56 d.u.p.) care arată că „a fost sunat în data de 27.03.2008 de inculpat, care i-a spus că nu mai permite nimănui accesul și că va lăsa câinii liberi pentru a fi sigur”.
Aceleași aspecte le relatează și martorul I. V. (filele nr. 54 d.u.p. și 204 dosar instanță) cum că inculpatul a amenințat că oprește sondele și dă drumul câinilor și că nu au mai fost trimiși lucrători în zona respectivelor sonde pentru că și în 2007 un angajat al părții civile a fost atacat de câinii inculpatului.
Raportat la cele expuse, față de soluția de achitare dispusă de prima instanță, față și de respectarea jurisprudenței CEDO în materia dreptului la un proces echitabil, Curtea dispune audierea de către prima instanță a martorilor R. Silică, Z. D., Loluță T., B. A. și D. V. pentru a elucida împrejurările presupusei fapte de tulburare de posesie în vederea pronunțării unei sentințe legale și temeinice.
Față de cele de mai sus, va dispune admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Moinești.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
În baza art.421 pct 2 lit b Cpp admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA MOINEȘTI împotriva sentinței nr. 132/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar nr._ .
Desființează in totalitate sentința apelată.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Moinești .
Menține actele efectuate în cauză mai puțin încheierea de dezbateri din data de 11.03.2015 .
În temeiul art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată in ședință publică ,azi, 3.09.2015
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. V. P. – aflat la S. M. V.
Semnează Președinte instanță
GREFIER,
C.-A. F.
Red. sent. Pațilea C. N.
Red. dec. V.M./15.09.2015
Tehnoredactat F.C.A./17.09.2015 - 6 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
.. 1 Tel._ Fax._
e-mail:_
Operator de date cu caracter personal nr. 3667
Nr._
Din 17.09.2015
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA MOINEȘTI
- SECȚIA PENALĂ -
Vă înaintăm alăturat dosarul penal nr._ al Curții de Apel Bacău privind pe inculpatul B. P., întrucât prin DECIZIA PENALĂ NR. 805/2015 din data de 03.09.2015 s-a dispus admiterea apelurilor formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA MOINEȘTI împotriva sentinței nr. 132/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar nr._, s-a desființat în totalitate sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Se află atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești (4 vol.), dosarul nr._ al Curții de Apel Bacău și dosarul nr. 1089/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. P. C.-A. F.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 839/2015.... | Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP). Decizia... → |
|---|
