Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 11/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 11/C
Ședința publică din 03.02. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public: P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
- reprezentat legal prin procuror C. E.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de inculpatul P. I. împotriva încheierii de ședință din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu se prezintă contestatorul-inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Ț. A. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind interpelat, contestatorul-inculpat arată că își menține contestația formulată și nu dorește să dea declarații suplimentare în cauză.
Apărătorul contestatorului-inculpat depune delegație la dosar.
Apărătorul contestatorului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri prealabile, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Avocat pentru contestatorul-inculpat P. I., arată că în cauză s-a formulat contestație de către inculpatul P. I., apreciind că se poate desfășura judecata și cu acesta în stare de libertate în eventualitatea în care instanța apreciază că s-ar putea lua o măsură mai ușoară față de acesta, apreciind că nu reprezintă un pericol social atât de ridicat pentru societate, încât să se impună menținerea acestei măsuri, care a fost luată față de dumnealui. Apreciază că fapta pentru care acesta este trimis în judecată și este cercetat a avut loc urmare a unui conflict spontan, pe fondul consumului de alcool, nu a fost început acel conflict de dumnealui, pur și simplu s-a trezit antrenat în acel conflict ce a dus la rezultatul nefericit față de cele întâmplate și anume moartea unui om. Acesta insistă că acest dosar se poate judeca și cu dumnealui în stare de libertate.
Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată. Consideră că în cauză există probe de vinovăție, fapta există și a fost săvârșită de către inculpat. Trebuie avută în vedere starea de pericol pentru ordinea publică, ținând seama de mediul din care provine, faptul că acel consum de alcool a fost voluntar, de limitele de pedeapsă, de faptul că inculpatul a folosit un par, că este în stare de recidivă și nu în ultimul rând de leziunile cauzate prin aceste lovituri și urmarea periculoasă realizată. Consideră că în cauză se impune menținerea stării de arest preventiv.
Contestatorul-inculpat P. I. arată că dorește să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
1. Inculpatul P. I. a formulat contestație împotriva încheierii din 28.01.2014 a Tribunalului Bacău criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
2. În actul de sesizare inculpatul arată, în esență, următoarele:
Consideră că se poate desfășura judecata și cu acesta în stare de libertate în eventualitatea în care instanța apreciază că s-ar putea lua o măsură mai ușoară față de acesta, apreciind că nu reprezintă un pericol social atât de ridicat pentru societate, încât să se impună menținerea acestei măsuri, care a fost luată față de dumnealui. Apreciază că fapta pentru care acesta este trimis în judecată și este cercetat a avut loc urmare a unui conflict spontan, pe fondul consumului de alcool, nu a fost început acel conflict de dumnealui, pur și simplu s-a trezit antrenat în acel conflict ce a dus la rezultatul nefericit față de cele întâmplate și anume moartea unui om. Acesta insistă că acest dosar se poate judeca și cu dumnealui în stare de libertate.
3. Dispoziții legale relevante:
Art. 223 alin. 2 C. pr. pen. „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Art. 202 C. pr. pen. „Scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive
(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
(4) Măsurile preventive sunt:
a) reținerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cauțiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventivă.”
Art. 208 alin. 4 C. pr. pen. „În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”
4. Din actele și lucrările cauzei Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 14 s-a dispus, în baza art. 208 al. 5 din C.p.p., menținerea stării de arest preventiv a inculpaților: I. A. și P. I., arestați în baza mandatului de arestare preventivă nr. 94 și 95 din 20.11.2014 emise de Tribunalul Bacău.
S-a constatat că inculpatul I. A. avut apărător ales.
5. Pentru a hotărî astfel judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații I. A. și P. I. au fost cercetați și trimiși în judecată, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 al.1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 1 și 77 lit. d C.pen. (cu privire la numitul P. I.) și art. 113 al. 3 C.pen. (cu privire la numitul I. A.), faptă constând în aceea că în noaptea de 07/08.09.2014, în timp ce se aflau la stâna la care lucrau ca ciobani, aparținând numitului V. I., situată pe raza com. Stănișești, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, inculpații I. A. și P. I. l-au lovit în mod repetat, cu un par (inculpatul P. I.), respectiv cu pumnul și picioarele (inculpatul I. A.) pe numitul V. V., cauzându-i acestuia leziuni traumatice grave, care au condus la decesul său la data de 18.09.2014.
Se poate constata în raport de situația de fapt prezentată faptul că inculpații I. A. și P. I. au fost cercetați și trimiși în judecată pentru fapte care prin natura lor și prin modalitatea în care se reține că au fost concepute și săvârșite prezintă un grad sporit de pericol social.
Inculpații I. A. și P. I. au fost arestați preventiv, fiind reținute ca temei legal al măsurii arestării preventive, dispozițiile art. 223 al. 2 C.p.p., din probe rezultând presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea care a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani închisoare și se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, dar și poziția inculpaților, judecătorul de cameră preliminară a apreciat ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea acestora în libertate.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudența C.E.D.O.).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența C.E.D.O. la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța a reținut că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpaților, impune privarea în continuare de libertate a acestora.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
Prin faptele presupuse a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu rudele victimei, s-ar induce un puternic sentiment de temere în rândul comunității, de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea făcută acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului, fapt ca în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Mai mult decât atât, față de inculpatul P. I. sunt aplicabile dispozițiile art. 41 al. 1 C.pen., deoarece acesta a mai fost condamnat anterior, în mod repetat, la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, atât sub forma tentativei, cât și în formă consumată. La data de 24.11.2010, acesta a fost eliberat din penitenciar, rămânându-i, la acea dată, un rest neexecutat de 477 de zile.
De asemenea, față de același inculpat sunt aplicabile și disp. art. 77 lit. d C.pen., referitoare la circumstanța agravantă a comiterii faptei împreună cu un inculpat minor, respectiv I. A..
În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților I. A. și P. I. în acest stadiu al procesului penal când nici nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
De asemenea raportat la probele existente la dosar până în acest moment al procesului penal, s-a constatat că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpaților în arest preventiv fiind justificată.
În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpații în stare de arest și necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințate și prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpații I. A. și P. I. sunt trimiși în judecată, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 al.1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 1 și 77 lit. d C.pen. (cu privire la numitul P. I.) și art. 113 al. 3 C.pen. (cu privire la numitul I. A.), faptă care se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 al. 3 din C.p.p..
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă dispusă față de inculpații I. A. și P. I. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 208 al. 2 din C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpaților I. A. și P. I..
6. Analizând încheierea prin prisma motivelor expuse de contestator, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea găsește nefondată contestația pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o apreciere justă a realizării condițiilor normative prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. si art. 202 c. pr. pen. În concret a reținut existența în continuare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive privative de libertate față de inculpat. În cauză sunt probe care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune contra vieții; gravitatea acesteia fiind ridicată, întrucât a vizat un drept fundamental a persoanei – dreptul la viață -; modul si circumstanțele în care a fost comisă vin să întregească tabloul condițional normativ pe acre luarea măsurii arestării preventive îl necesită. De altfel inculpatul a criticat numai în termeni generali soluția de menținere a măsurii preventive.
În atare condiții Curtea găsește încheierea contestată legală și temeinică.
7. Față de considerentele expuse Curtea respinge contestația potrivit dispozitivului prezentei.
8. În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. inculpatul va suporta cheltuielile judiciare avansate de stat în această procedura.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul P. I. împotriva încheierii din 28.01.2015 a Tribunalului Bacău ca nefondată.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare:
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. C.-A. F.
Red.î.f. – R.D.D.
Red.î.c. – D.C.
Tehnored. F.C.A. / 4 ex.
05.02/06.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 28/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
