Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 17/2015

Ședința nepublică de la 08 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. A.

JUDECĂTOR: C. D.

GREFIER: C.-A. F.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat legal prin procuror N. S.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către P. DE PE L. TRIBUNALUL N., împotriva sentinței penale nr. 103/P din data 14.11.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință nepublică se prezintă intimatul-inculpat Z. C. T., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. A. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei, după care:

Fiind interpelat, intimatul-inculpat Z. C. T. arată că nu are apărător ales și nu dorește să își angajeze un apărător. De asemenea, arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul intimatului-inculpat arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 103/2014 a Tribunalului N. și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinicie pentru următoarele motive. Apreciază că hotărârea instanței este vădit nelegală, întrucât perioada măsurii educative a internării într-un centru de detenție de 3 ani și 6 luni a fost stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 125 alin. 2 din C.p. Reținând vinovăția inculpatului tribunalul a hotărât luarea față de acesta a unei măsuri educative privative de libertate în conformitate cu dispozițiile art. 115 pct. 2 lit. a, b C.p., respectiv internarea într-un centru de detenție, însă individualizarea acestei măsuri a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 125 alin. 2 Cp. care stabilesc că „măsura de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani".

În contextul arătat este evident faptul că perioada măsurii educative de 3 ani și 6 luni stabilită prin hotărârea criticată este contrară dispozițiilor legale.

Avocat A. M. pentru intimatul-inculpat arată că într-adevăr potrivit față de dispozițiile art. 125 C.p. limitarea măsurii de detenție este între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani. Însă, față de împrejurările concrete ale cauzei, față de circumstanțele reținute în favoarea inculpatului, consideră că instanța de fond a apreciat în corect limitele și perioada măsurii educative aplicate inculpatului.

Depune la dosar referatul apărătorului titular pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.

Intimatul-inculpat Z. C. T. arată că dorește să rămână la pedeapsa aplicată, pentru că este foarte greu în detenție și dorește să se libereze cât mai repede.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

Deliberând

Prin sentința penală nr.103/P/14.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului N., s-a dispus, în temeiul art. 113 alin. 3, art. 114 alin. 2 lit. b, art. 115 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, art. 125 Cod penal, luarea față de inculpatul minor Z. C. T. - fiul lui C. și C. M., născut la data de 14 octombrie 1997 în București - Sector 6, cu domiciliul în ., C.N.P.:_, certificat de naștere ." nr._, eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 București, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.188 Cod penal, cu aplic. art.113 alin. 3 Cod penal, art. 199 Cod penal, cu referire la art. 177 alin. l lit. a Cod penal, a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 3 ( trei ) ani și 6 ( șase ) luni.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1, art. 125 alin. 3, teza ultimă Cod penal, s-a dedus din durata măsurii educative perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 05.04.2014 până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv, 14.11.2014.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 125 alin. 3 Cod penal.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de lainculpatulZ. C. T., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, a fost achitat Baroului de Avocați N. din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.600 lei, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că inculpatul minor Z. C. T. a locuit în comuna Pâncești, ., într-un imobil împreună cu părinții săi și încă trei frați, precum și cu bunica maternă, respectiv victima S. E., în vârstă de 66 de ani.

Privind anturajul familial al inculpatului se reține conform și referatului de evaluare că părinții săi lucrează în mod ocazional la diferiți cetățeni prin . un venit constant, astfel încât să asigure o existență decentă celor patru minori rezultați din căsătoria lor. Aceștia consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, iar de aici lipsa unei preocupări constante pentru educația copiilor lor.

Inculpatul minor avea aceeași preocupare ca și părinții săi, sub influența comportamentului acestora. Lucra ziler în . activităților, consuma în mod frecvent și în exces băuturi alcoolice. Pe acest fond între el și părinții săi au avut loc o . conflicte, care nu au făcut altceva decât să deterioreze relația dintre ei.

De fiecare dată când avea un conflict cu tatăl său, inculpatul - minorul se refugia în camera victimei și în nenumărate rânduri, peste noapte, dormea împreună cu ea.

În acest context familiar premergător faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. C. T., în ziua de 04 aprilie 2014, acesta s-a trezit de dimineață și a mers la lucru la vecinul său, martorul M. G.. Inculpatul a plecat de acasă în jurul orelor 06,00 și s-a întors în jurul orelor 19,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, mai precis 2 litri, ajungând astfel în stare de ebrietate.

La domiciliu, inculpatul a constatat faptul că și tatăl său era în stare de ebrietate și întrucât avea conflicte pe acest fond, a mers în cameră la bunica sa care, de asemenea se afla și ea în stare de ebrietate. În momentul în care, conform a dorit să se așeze în pat, victima S. E. i-a cerut minorului să o lase în pace și să părăsească camera ei.

În declarațiile sale luate în urmărirea penală, cât și în cercetarea judecătorească ( filele 94-95, ds. inst) inculpatul a susținut, că victima 1-a lovit mai întâi cu o bucată de lemn peste umărul stâng, motiv pentru care acesta a reacționat și a lovit-o cu pumnul în figură. Victima a căzut și în acest moment, inculpatul a lovit-o cu picioarele de mai multe ori peste corp. În declarația luată în instanță, inculpatul a mai susținut că după ce a lovit-o prima dată cu pumnul în față, victima a căzut jos, s-a ridicat singură, el a insistat în continuare să îl primească în camera ei și, față de refuzul acesteia, a lovit-o a doua oară cu pumnul în figură, victima a căzut din nou și, atunci el, a părăsit încăperea.

Aceste susțineri ale inculpatului, menite să creeze o imagine mai puțin gravă asupra agresiunilor pe care le-a comis asupra victimei, sunt în vădită contradicție cu concluziile raportului medico - legal de necropsie nr.A-3/R/33/ din 05 aprilie 2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală N. - Cabinetul Medico - Legal R., având valoare probatorie obiectiv științifică, conform cărora: moartea victimei S. E. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului hemoragie și traumatic la o politraumatizată cu multiple fracturi costale și rupturi hepatice. Leziunile puteau fi produse prin lovire cu mijloace, corpuri, de corpuri contondente și posibil comprimarea toracelui și abdomenului între două planuri dure.Alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 2,80 gr.%o.

Astfel, în cauză se reține că inculpatul a continuat să lovească victima și după ce a lovit-o mai întâi cu pumnul în figură și aceasta a căzut jos, cu pumnii și picioarele, aplicându-i lovituri de o intensitate puternică din moment ce victima a suferit multiple leziuni de o gravitate deosebită care, în mod direct, au condus la decesul victimei. Afirmațiile inculpatului că a lovit victima doar de două ori cu pumnul în figură nu sunt plauzibile, deoarece nu pot explica în mod logic multitudinea și gravitatea leziunilor care au fost constatate prin raportul medico - legal de necropsie analizat anterior, astfel că nu pot fi reținute în cauză.

După consumarea actelor de violență, fără ca vreunul dintre părinți să aibă cunoștință de acest lucru, în jurul orelor 20,30, fiica victimei, Z. C. M., s-a deplasat către camera în care locuia mama sa, cu intenția de a o chema să consume un pahar cu vin. Aceasta a constatat faptul că victima decedase, motiv pentru care a relatat acest lucru soțului său.

Au fost anunțate organele de poliție - prin intermediul SNUAU "112" - care s-au prezentat la fața locului și au constatat cele întâmplate.

În noaptea respectivă, inculpatul –minor a dormit în grădină, iar a doua zi de dimineață s-a întors în curtea casei, unde a vorbit cu sora sa A. -care 1-a întrebat ce a făcut, iar el i-a răspuns, că a bătut-o pe bunica sa și, după această discuție a fugit prin grădini.

Legea penală aplicabilă în cauză este Noul Cod penal, deoarece fapta de omor care se reține în sarcina inculpatului a fost comisă în data de 04.04.2014, după . Noului Cod penal, prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel că nu există situație tranzitorie și nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În drept: Fapta inculpatului -minor Z. C. T., care pe fondul consumului excesiv de alcool, în ziua de 04.04.2014, în jurul orelor 20,00- 20,30, a lovit-o pe bunica sa cu pumnul în față și, în continuare, după ce aceasta a căzut jos, cu pumnii și picioarele, cu intensitate puternică, în mod repetat, peste corp, creându-i leziuni victimei care au condus la decesul imediat al acesteia, prin cauzalitate directă, realizează conținutul constitutiv al laturii obiective și subiective a infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.3 Cod penal, art.199 Cod penal, cu referire la art. 177 alin. 1 lit. a Cod penal, agravantă specială prevăzută de art.199 Cod penal, cu referire la art. 177 alin. 1 lit. a Cod penal, cu consecința majorării maximului special al pedepsei prevăzut pentru infracțiunea de omor cu o pătrime, fiind atrasă de calitatea de membru de familie a victimei care este bunica inculpatului.

Din cuprinsul materialului probator administrat în cauză se poate constata faptul că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, având în vedere gravitatea leziunilor suferite de către victimă și a acceptat producerea rezultatului periculos pentru viața acesteia.

Cu privire la tratamentul penal aplicabil inculpatului minor, având în vedere că la data comiterii faptei de omor acesta avea vârsta de 16 ani și 6 luni, acesta răspunde penal în condițiile art. 113 alin. 3 Cod penal, iar potrivit consecințelor răspunderii penale în cazul minorilor care au comis o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate, respectiv cele prevăzute de art. 115 pct. 2 lit. a,b Cod penal: internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție.

Potrivit dispozițiilor art. 115 alin. 2 Cod penal, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile prevăzute de art. 114 Cod penal, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal și având în vedere conform art. 116 Cod penal și referatul de evaluare efectuat în cauză( filele 87 -91 ds. inst.)

În acest cadru legal, cu privire la individualizarea măsurii educative privative de libertate ce se aplică inculpatului –minor Z. C. T., în cadrul criteriilor de individualizare analizate anterior, se vor reține: împrejurările în care a acționat inculpatul, pe fondul unor carențe grave de educație și a unei stări conflictuale preexistente în familia sa, astfel cum aceste împrejurări au fost constatate anterior; săvârșirea unei fapte de omor, prin natura sa, aceasta având o gravitate deosebită; motivul pentru care inculpatul a aplicat victimei lovituri grave și repetate, pe fondul consumului excesiv de alcool, dar și ca o reacție de răzbunare față de refuzul justificat al victimei de a-i permite minorului să doarmă în camera sa; nivelul de educație scăzut al minorului, cu părinții și chiar victima – bunica sa – consumatori de alcool și dezinteresați de educația școlară și profesională a fiului, acesta având absolvite doar 8 clase; conduita procesuală a minorului pe timpul desfășurării procesului penal, acesta regretând fapta, dar având o poziție de recunoaștere circumstanțiată a actelor de agresiune, fără recunoașterea actelor de agresiune prin lovirea repetată a victimei căzută la pământ cu picioarele. În favoarea minorului se rețin și aspecte legate de faptul că aceste carențe de educație subliniate anterior și care, în mod evident se înscriu în antecedența care a favorizat săvârșirea infracțiunii de omor de către acesta, nu pot fi imputabile acestuia, precum și lipsa oricăror antecedențe penale și încercarea minorului de a-și obține mijloace de subzistență muncind ca ziler la diferite persoane din . acestor elemente de individualizare, conjugate și cu recomandările referatului de evaluare, sunt de natură să orienteze instanța pentru aplicarea față de inculpatul – minor Z. C. T., a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, între limitele prevăzute de art. 125 alin. 2 teza I-a Cod penal, respectiv de la 2 la 5 ani.

În consecință, pentru considerentele analizate anterior, În temeiul art. 113 alin. 3, art. 114 alin. 2 lit. b, art. 115 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, art. 125 Cod penal, s-a dispus luarea față de inculpatul minor Z. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.188 Cod penal, cu aplic. art.113 alin. 3 Cod penal, art. 199 Cod penal, cu referire la art. 177 alin. l lit. a Cod penal, a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 3 ( trei ) ani și 6 ( șase ) luni.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1, art. 125 alin. 3, teza ultimă Cod penal, având în vedere natura privativă de libertate a măsurii educative luată față de inculpat, s-a dedus din durata măsurii educative perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 05.04.2014 până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv, 14.11.2014.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 125 alin. 3 Cod penal.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de lainculpatulZ. C. T., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, a fost achitat Baroului de Avocați N. din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.600 lei, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond, corespunzător culpei procesuale care îi revine în acest proces penal.

În cauză a formulat apel în termen legal P. de pe lângă Tribunalul N..

Procurorul arată în motivele scrise de apel că hotărârea primei instanțe este vădit nelegală întrucât perioada măsurii educative a internării într-un centru de detenție de 3 ani și 6 luni a fost stabilită cu încălcarea disp. art. 125 alin. 2 din Cp.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut faptul că, la data de 05.04.2014, pe fondul consumului excesiv de alcool și a unei carențe educaționale deosebite, minorul Z. C. T. a lovit-o pe bunica sa, S. E. cu pumnii și picioarele în mod repetat, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

Reținând vinovăția inculpatului, tribunalul a hotărât luarea față de acesta a unei măsuri educative privative de libertate în conformitate cu disp. art. 115 pct. 2 lit. a, b Cp., respectiv internarea într-un centru de detenție, însă individualizarea acestei măsuri a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 125 alin.2 Cp. care stabilesc că „măsura de detenție se dispune pe perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani".

Stabilind vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea de omor pentru care a fost trimis în judecată și ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 alin. 1 cu referire la art. 199 alin. 1 Cp. ( 10-25 ani ), instanța era ținută în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. 2 Cp. să stabilească durata măsurii în contextul arătat, este evident faptul că perioada măsurii educative de 3 ani și 6 luni stabilită prin hotărârea criticată este contrară dispozițiilor legale, motiv pentru care solicită, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 103/14.11.2014 a Tribunalului N. și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:

Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.403 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Tribunalul N. a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului .

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.403 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora. Deși inculpatul minor a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă în rechizitoriu (fila 94 dpi) și prima instanță admite cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției (fila 106 dpi), ulterior repune cauza pe rol și efectuează cercetarea judecătorească (fila 147dpi), fără a exista o motivare în acest sens.

Curtea reține că dispozițiile art.374-375 c.pr.pen. nu limitează aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției doar la inculpații majori, astfel că Tribunalul N. în mod nelegal nu a continuat judecarea cauzei potrivit acesteia. Faptul că a audiat cei trei martori din lucrări, deși nici depozițiile lor de la urmărirea penală nu au fost contestate potrivit art.374, alin.7 c.pr.pen., nu afectează legalitatea hotărârii, orice probatoriu contribuind la pronunțarea unei soluții temeinice. Ceea ce însă a greșit prima instanță constă în nereținerea procedurii menționate, chiar dacă inculpaților minori nu li se aplică pedepse, ale căror limite speciale să poată fi reduse cu o treime, ci măsuri educative. Nimic nu o oprește însă să țină seama de atitudinea acestuia în cadrul procesului de individualizare a măsurii educative, efectuat potrivit art.115, alin.2 c.pen., raportat la art.74 c.pen. În consecință, instanța de apel urmează a complini această neregularitate prin reținerea aplicabilității prevederilor art.375 c.pr.pen.

Rezultă din întregul materialul probatoriu administrat în cursul procesului penal că în ziua de 04.04.2014, în jurul orelor 20,00-20,30, a lovit-o pe bunica sa cu pumnul în față și, în continuare, după ce aceasta a căzut jos, cu pumnii și picioarele, cu intensitate puternică, în mod repetat, peste corp, creându-i leziuni victimei care au condus la decesul imediat al acesteia.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de procuror, care se referă la cuantumul măsurii educative luate față de inculpat, Curtea îl găsește întemeiat.

Astfel, s-au încălcat dispozițiile imperative ale art.125, alin.2 c.pen. care stabilesc că „măsura de detenție se dispune pe perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani".

Stabilind vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea de omor pentru care a fost trimis în judecată și ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art.188, alin.1 c.pen. (de la 10 la 20 de ani închisoare), fără a lua în calcul cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei, potrivit prevederilor art.187 c.pen., instanța era ținută, în conformitate cu dispozițiile art.125, alin.2 c.pen., să stabilească durata măsurii în contextul arătat. Este evident faptul că perioada măsurii educative de 3 ani și 6 luni, stabilită prin hotărârea apelată, este contrară dispozițiilor legale, motiv pentru care se va admite apelul și sub acest aspect.

În cadrul acestor limite, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 c.pen., respectiv: modalitatea de săvârșire a faptei, lovirea cu intensitate de către nepotul de 17 ani a bunicii sale de 66 de ani, valoarea socială cea mai importantă lezată, atitudinea procesuală a inculpatului Z. C. T., care s-a prezentat în fața organelor judiciare și a avut o poziție de recunoaștere, circumstanțele personale ale acestuia, respectiv fără antecedente penale, Curtea apreciază că o măsură educativă orientată mai mult spre minimul special prevăzut de lege decât spre maxim este adecvată cu gravitatea faptei comise si cu periculozitatea inculpatului, motiv pentru care va majora durata acesteia la 7 ani și 6 luni.

În cauză, aplicarea unei măsuri educative mai aspre, cuprinsă între limitele legale, proporțională și cu gravitatea faptei și cu valorile sociale lezate, este necesară și, totodată, are un rol intimidant și de prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., va admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul N. împotriva sentinței penale nr.103/P/14.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului N., în ceea ce privește durata măsurii educative și nereținerea dispozițiilor art.375 c.pr.pen.

Va desființa sentința penală apelată cu privire la aceste aspecte.

Va reține cauza spre rejudecare și în fond.

Va majora durata măsurii educative de la 3 ani și 6 luni, la 7 ani și 6 luni.

Va reține pentru inculpat aplicabilitatea dispozițiilor art.375 c.pr.pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.422 c.pr.pen., va deduce în continuare arestul preventiv de la 14.11.2014 la zi.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul N. împotriva sentinței penale nr.103/P/14.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului N., în ceea ce privește durata măsurii educative și nereținerea dispozițiilor art.375 c.pr.pen.

Desființează sentința penală apelată cu privire la aceste aspecte.

Reține cauza spre rejudecare și în fond.

Majorează durata măsurii educative de la 3 ani și 6 luni, la 7 ani și 6 luni.

Reține pentru inculpat aplicabilitatea dispozițiilor art.375 c.pr.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.422 c.pr.pen., deduce în continuare arestul preventiv de la 14.11.2014 la zi.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. A. C. D.

GREFIER,

C.-A. F.

Red. sent. pen. M.I.

Red. dec. A.S./06.02.2015

Tehnored.F.C.A./ ex. 9

06.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel BACĂU