Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 7
Ședința Camera de Consiliu din data 06 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
JUDECĂTOR – N. C. I.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
procuror – V. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. F. G., împotriva deciziei penale nr. 852 din 06.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință din camera de consiliu a lipsit contestatorul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, fără citarea părții.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că citarea contestatorului a fost legală și solicită respingerea ca inadmisibilă în principiu a contestației în anulare.
CURTEA
- deliberând -
Sub nr._, s-a înregistrat la Curtea de Apel Bacău, contestația în anulare formulată de contestatorul M. F. G. împotriva decizia penală nr. 852 din 6.11.2014, pronunțată în dosarul nr. 228/291 /2014 de către Curtea de Apel Bacău.
În motivarea contestației, contestatorul a invocat cazul de contestație prev. de art. 426 lit.a C.p.p. arătând în esență că nu a avut cunoștință de dosarul penal în care a fost condamnat, fiind plecat la muncă în Italia din anul 2013, ultima dată fiind în țară în februarie 2014.
Examinând admisibilitatea căii de atac extraordinare formulate în cauză, Curtea constată că în cauză, contestația în anulare formulată de contestator este inadmisibilă în principiu pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.
Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.
Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.
Contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de cale de atac de retractare.
Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții.
În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 431 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în sensul în care cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Examinând dosarul cauzei, Curtea observă că susținerile contestatoarei referitoare la nelegala citare în fața instanței de apel, sunt vădit nefondate, observându-se că inculpatul a fost legal citat la toate adresele cunoscute cât și prin afișare la ușa instanței.
Instanța de apel a citat inculpatul la domiciliul său în comuna B. . cât și la locuința unde a locuit fără forme legale îm com. B., . în urma efectuării de verificări la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.
Din mandatul de aducere emis de instanță a rezultat că inculpatul este plecat în Italia, astfel încât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 259 alin 5 potrivit cărora dacă nu se cunosc nici adresa unde locuiește suspectul sau inculpatul și nici locul său de muncă, înștiințarea se afișează la organul judiciar.
Curtea constată că inculpatul nu a avut cunoștință de dosar din cauza propriei sale pasivități. În faza de urmărire penală a fost audiat de organele de cercetare penală, după care a părăsit țara, fără să-și îndeplinească obligația, de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuiește, obligație prevăzută de art. 259 alin. 2 cpp. De asemenea, a precizat că în februarie 2004 s-a întors în țară, având astfel posibilitatea să se intereseze de stadiul cauzei sale
Așa fiind, nefiind incidente disp. art. 426 lit. a cpp, contestația formulată va fi respinsă ca inadmisibilă în principiu.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată contestatorul la cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 431 noul Cod Procedură penală, respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul M. F. G., împotriva deciziei penale nr. 852/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod Procedură Penală, obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 06.01.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. A. N. C. I.
GREFIER,
E. D.
Red.d.a. – D.P.
Red.c.a. – N.C.I. – 23.01.2015
Tehnored. – E.D. – 4 ex.
26.01.2015
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
