Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 26

Ședința publică din data de 13.01.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. M.

JUDECĂTOR: P. O. V.

GREFIER: P. E.

*****

Ministerul Public – P. de pe lângă Î.C.C.J._D.I.I.C.O.T.-S.T. BACĂU- legal reprezentat de PROCUROR: V. V.

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Î.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.- S.T. BACĂU și inculpații B. I. și T. V. A., împotriva sentinței penale nr.427/D din 19 Septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, apelantul inculpat B. I., în stare de arest, asistat de avocat U. C., T. V. A., asistat de avocat C. E.,, intimatul persoană vătămată V. Gh- asistat de avocat S. S., acesta răspunzând și pentru părțile civile, lipsă fiind intimații părți civile S. G. și T. V..

Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimatul parte civilă S. Ghe, citațiile fiind restituite cu mențiunea mutat și plecat din țară.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:

Avocat U. C. pentru apelantul inculpat B. I., precizează că ar fi dorit să fie audiată partea civilă S., insă lasă la aprecierea instanței necesitatea audierii acesteia, față de faptul că este plecat din țară.

Avocat C. E., pentru apelantul inculpat T. V. A., insistă în audierea părților vătămate, față de faptul că la instanța de fond și-au schimbat declarațiile.

Avocat S. S. pentru intimați, lasă la aprecierea instanței necesitatea audierii parților vătămate.

Reprezentantul parchetului, având în vedere imposibilitatea audierii părților vătămate, respectiv a numitului S. care este plecat din țară, acesta neputând fi obligat să se prezinte, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru acest considerent.

S-a audiat persoana vătămată V. Gh, declarația acestuia fiind consemnata și atașată la dosarul cauzei.

Întrebați fiind de către instanță, apelanții inculpați B. I. și T. V. A., precizează că nu dau declarații în fața instanței de apel.

Avocat C. E., insistă în audierea persoanelor vătămate.

Reprezentantul parchetului, arată că se poate soluționa cauza, față de faptul că acesta este plecat din țară.

Instanța, având în vedere procesul verbal întocmit de organele de poliție din care rezultă că S. Gh este plecat din țară în Italia, constată imposibilitatea audierii acestuia.

Apărătorii apelanților inculpați și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a c.p.p. solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate și pronunțarea unei hotărâri legale. Apreciază ca pedeapsa aplicată inculpatului B. I., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane este nelegala în raport de limitele de pedeapsa prevăzute pentru această infracțiune. Având în vedere că aceasta este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani, iar instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată este nelegala. Referitor la inculpatul Turturica, arată că s-a greșit termenul de încercare, respectiv data rămânerii definitive a hotărârii 177 a rămas definitiva la 08.l01.2013 și nu la 26.06.2013, așa cum s-a făcut mențiune în hotărâre.

Avocat U. C. pentru inculpatul B., arata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Ceea ce s-a întâmplat nu constituie infracțiunea de trafic de persoane. Interpretarea juridică este diferite între apărare și acuzare. Inculpatul făcea o activitate de transport cu o activitate de plasare a forței de muncă, fără forme legale. Ei ajungeau la înțelegere cu aceste persoane să-i transporte în Sicilia, să le găsească un loc de muncă, urmând ca, contravaloarea transportului și găsirea locului de munca să fie plătite din primul salariu. Exista colaborare între aceștia și angajatorii italieni, o parte din persoane au ajuns la concluzia că acele condiții nu erau tocmai ceea ce își doreau. Aceasta transportare și racolare, respectiv găsirea unui loc de muncă, trebuie să aibă ca scop și o exploatare a persoanelor vătămate. Ori, având în vedere declarațiile date nu se poate vorbi de o exploatare a persoanelor vătămate. Partea audiată azi, a arătat că urma să lucreze la oi sau la vaci. Faptul că s-a îmbolnăvit din cauza temperaturilor ridicare, a muncit la cules de struguri și la animale, și din cauza condițiilor meteo a ajuns să se îmbolnăvească de plămâni. Din cauza bolii a plecat, iar această lipsă a banilor, este justificată tocmai din înțelegerea avută inițial cu inculpatul B. și Turturica de a fi transportat și a achita un comision pentru locul de muncă. Ce se întâmpla la locul de muncă, nu este responsabilitatea inculpatului ci a angajatorului. F. mulți nu acceptau condițiile și plecau la alt loc de muncă, și în aceste condiții unde este exploatarea.

Se reține că exploatarea constă în faptul că nu s-a încheiat un contract de muncă, ori sunt f. mulți romani care au lucrat fără forme legale.

Faptul că ei s-au înțeles de la început și au fost de acord ca primul salariu să fie contravaloarea transportului și a locului de muncă și faptul că nu le-a convenit condițiile de acolo, nu poate conduce la ideea că a fost o exploatare.

Nici probatoriul din cauză nu este complet, sunt doar trei declarații de persoane vătămate. Acestea trebuie coroborate cu alte probe. Ori, nu exista nici un martor, nici un patron italian care să confirme înțelegerea. Apreciază ca, cu greu se poate desprinde o infracțiunea de trafic de persoane din această situație de fapt.

Solicită admiterea apelului inculpatului, achitarea pe legea veche, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat. Se poate reține și aceasta pedeapsă de 3 ani, acest dosar este o continuare a primului dosar. Aceste persoane vătămate au fost descoperite mai târziu. Singura problemă ar fi o contopire dacă se pune problema unui spor de pedeapsa sau nu. Și reținerea circumstanțelor atenuante este justificată, având în vedere ce au spus persoanele vătămate și lipsa exploatarii din partea inculpatului.

Avocat C. E. pentru inculpatul Turturica solicită achitarea inculpatului, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de trafic de persoane. Inculpatul a avut o poziție sinceră la momentul la care a dat declarații în cauză, a prezentat modalitatea în care a transport aceste persoane în Italia, lucra ca șofer și solicită a se avea în vedere că toate părțile vătămate, mai puțin persoana vătămată de astăzi, care a vorbit la modul general, nu a discutat în mod direct cu inculpatul. Solicită a se aprecia asupra declarației acestei persoane. Singura activitate a inculpatului a fost aceea de transport, în calitate de șofer pentru inculpatul B.. Inculpatul Turturica, la momentul în care și-a dat seama ce se întâmpla, ar fi trebuit să renunța. Ori, a desfășurat această activitate doar două luni. Apreciază că scopul legii penale și-a produs efectele, a fost prezent la toatele termenele, nu are antecedente, are un copil minor.

În subsidiar, solicita suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerând că suspendarea sub supraveghere este o îngrădire a liberei circulației. Solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar.

În ce privește apelul parchetului, solicită admiterea acestuia cu privire la inculpatul Turturica, iar pentru inculpatul B. lasa soluția la aprecierea instanței.

Avocat S. S. pentru intimații persoane vătămate, lasa la aprecierea instanței latura penală a cauzei, pe latura civilă solicita respingerea apelurilor declarate de inculpați, menținerea hotărârii ca legală și temeinică.

Reprezentantul parchetului, solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în baza unei analize coroborate ale probelor. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, chiar dacă nu mai sunt stabilite condițiile de muncă, sunt îndeplinite condițiile art. 182, respectiv aservirea. Din actele dosarul se poate observa vă au fost racolate de inculpați, transportate în Italia, și au fost puse în stare de aservire. O reducere a pedepsei nu se impune și nici modalitatea de executare.

Inculpatul B. I., arata că nu sunt probe concrete de vinovăția. A solicitat probe din Italia, a prezentat declarația patronului din Italia, ori nu s-a avut în vedere.

Sunt mii de oameni care transporta persoane, el nu a dorit decât să fie util societății.

Apelantul inculpat Turturica, solicita admiterea apelului.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 427/D din 19 Septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus:

I. În temeiul art. 12 alin.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 lin.2 C.pen. și art. 37 lit.b C.pen. 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane majore”, în formă continuată, condamnarea inculpatului B. I., fiul lui I. și E., născut la data de 29.04.1955, în ., cetățenia română, studii medii, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în orașul B., ., jud.Bacău, recidivist, CNP_, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT= 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.1969.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. s-a aplicat inculpatului B. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.1969.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. În temeiul art. 12 alin.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 lin.2 C.pen. cu art. 74 alin.2 C.pen. și art. 76 lit. b C.pen.1969, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane majore”, în formă continuată, a fost condamnat inculpatul T. V. A., fiul lui V. și A., născut la data de 18.08.1976,, în orașul B., jud.Bacău, cetățenia română, studii medii,șofer, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în orașul B., ., ., jud.Bacău, fără antecedetne penale, CNP_, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.1969.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT= 2(doi) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.1969.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. s-a aplicat inculpatului T. V. A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.1969.

În temeiul art. 85 C.pen.1969 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen. ce i-a fost aplicată inculpatului T. V., prin decizia penală nr. 165/19.12.2012 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 33 lit.a C.pen. 1969, cu art. 34 lit.b C.pen. 1969 s-a contopit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.1969, din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen. 1969.

PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT= 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen. 1969.

În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 ind.2 C.pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 (șase) ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 177/D/29.06.2012, a Tribunalului Bacău, respectiv de la data de 26.06.2013.

În temeiul art. 359C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului T. V. pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și obligă inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. și anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele de existență.

În baza art. 86 ind.3 alin.3 C.pen. impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, respectarea următoarelor obligații:

- să nu intre în legătură cu inculpatul B. I., cu părțile vătămate S. G., T. V. și V. G..

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen. art. 1357 c.civ. s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă S. G., și în consecință au fost obligați în solidar inculpații B. I. și T. V. A. să achite acestei părți civile suma de 2.500 EUR din care 1.500 EUR cu titlu de daune materiale și 1.000 EUR cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen. art. 1357 c.civ. s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă T. V., și în consecință a fost obligat pe inculpatul B. I. să achite acestei părți civile suma de 500 EUR cu titlu de daune morale. Ia act că această parte civilă nu a formulat pretenții cu titlu8 de daune materiale față de inculpatul B. I. și nici un fel de despăgubiri față de inculpatul T. V. A..

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen. art. 1357 C.civ. s-a luat act că partea vătămată V. G. nu a formulat pretenții civile în cauză .

S-a constatat că inculpații au avut apărători aleși.

În temeiul art.275 alin.1, 2 N.C.pr.pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.000 lei cheltuielilor judiciare către stat, sumă în care s-a inclus și suma de 600 lei avansată pe parcursul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău nr. 147/D/P/2010 din 14.03.2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate inculpații B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p., constând în aceea că în perioada august - septembrie 2010 acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii de beneficii financiare, în colaborare cu alte persoane, prin utilizarea de manopere dolosive, constând în prezentarea de informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Sicilia – Italia, a recrutat părțile vătămate S. G., V. G. și T. V., care au fost transportate în această țară de către inc. T. V. A., iar la destinație, acesta le-a transferat conform înțelegerii altor persoane, care le-au supus exploatării, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă și T. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. 2 C.p., constând în aceea că în perioada august - septembrie 2010 acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii de beneficii financiare, în colaborare cu inc. B. I., care le-a recrutat prin utilizarea de manopere dolosive, constând în prezentarea de informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Sicilia – Italia, a transportat în această țară părțile vătămate S. G., V. G. și T. V., iar la destinație le-a transferat altor persoane, care le-au supus exploatării, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr._ la data de 15.03.2013.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații: B. I. (filele 28-29) și T. V. A. (fila 44).

A fost audiată partea vătămată T. V. (fila 109 vol. I instanță).

Pentru celelalte două părți vătămate, S. G. și V. G., cu toate demersurile efectuate de instanță, nu s-a reușit asigurarea prezenței fizice a acestora în vederea audierii la Tribunalul Bacău, mandatele de aducere confirmând imposibilitatea asigurării prezenței acestora, datorită faptului că acestea nu sunt în țară, iar domiciliile lor în străinătate nu – s-au putut identifica în vederea citării. D. urmare, s-a procedat la citirea declarațiilor pe care aceste două părți vătămate le-au dat pe parcursul urmării penale, (atașate la filele 26-35 dosar urmărire penală), în conformitate cu dispozițiile art. 381 alin.7 Cod procedură penală.

Au fost audiați martorii: Bută Ș., I. Contantin și C. N. (filele 76, 107, 150).

Martorul din lucrări Ș. R. nu a putut fi audiat, întrucât, potrivit mandatului de îndeplinire a procedurii de citare, acesta se află plecat la muncă în Italia.

Inculpatul T. V. A. a depus la dosar un memoriu (filele 173-174) în care solicită, în favoarea sa, aplicarea legii mai favorabile, a vechiului Cod penal, în vigoare la data presupusă a se fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.

Inculpații B. I. și T. V. A. nu și-au propus probe în apărare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

I. LATURA PENALĂ

1.În fapt:

La data de 15-03-2010, lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Bacău - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B. I., în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, sub promisiunea obținerii unor locuri de muncă în Italia, a recrutat, transportat și transferat în această țară, mai multe persoane din diferite localități de pe raza jud. Bacău și N., la destinație fiind supuse executării unor munci cu încălcarea normelor legale.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat pe o perioadă de aproximativ 2 ani de zile, respectiv din anul 2008 și până în octombrie 2010, când activitatea infracțională a fost stopată ca urmare a intervenției organelor judiciare, înv. B. I., direct sau prin intermediul altor persoane, prin înșelăciune, constând în promisiunea obținerii unor locuri de muncă sigure și bine plătite,a recrutat din România și a transportat în Sicilia - Italia, persoane care doreau să lucreze în această din urmă țară.

În cadrul activității infracționale, în cursul anului 2009, inculpatul B. I. a angrenat și pe inculpatul T. V. A., care a acceptat să desfășoare activități ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane.

La data de 06-10-2010 a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a inculpaților B. I. și T. A. V. pe raza mun. Piatra N., fiind astfel oprită cursa ce urma a fi efectuată de inculpatul T. A. V., cu un nou lot de persoane care erau transferate în Sicilia - Italia, în vederea angajării în muncă.

În continuare, s-a procedat la efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatului B. I., ocazie cu care au fost identificate mai multe înscrisuri denumite „Încheieri de autentificare”, toate cu nr. 2411/29-09-2009, ce poartă ștampila și parafa Biroului N. Public Z. C. C. din Bacău și a notarului public G. A. din B., completate olograf cu diferite nume și la diferite date, ce atestă angajamentele de plată ale persoanelor traficate, precum și astfel de încheieri de autentificare „în alb”.

Din examinarea acestor înscrisuri se observă că inculpatul T. V. A. figurează ca martor, semnând în această calitate documentele.

De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului T. V. A. a fost identificată o agendă cu coperți din piele de culoare neagră, ce conține diferite înscrisuri olografe cu nume și numere de telefon, iar în interiorul agendei au fost identificate opt cărți de identitate în original, despre care s-a stabilit că aparțin persoanelor care au fost transferate anterior în Sicilia, Italia, la muncă de către învinuiți și care încă nu și-au achitat datoriile impuse de aceștia.

Prin rechizitoriul nr. 39/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. I. și T. A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane raportat la victimele S. C. C., R. V., V. V., D. L., M. M., M. D., V. V., A. C. M., T. I., A. V. R., V. O., C. C. și Ș. I. O. și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, în raport cu victimele rămase neidentificate sau care fiind identificate, din motive obiective nu au putut fi audiate și în vederea identificării altor persoane care au conlucrat în vederea comiterii infracțiunii.

Din cercetările efectuate în urma disjungerii cauzei a rezultat că în perioada august – septembrie 2010, au fost traficate în scopul exploatării prin muncă de către inculpații B. I. și T. V. A. părțile vătămate S. G., V. G. și T. V..

Probatoriul administrat în cauză a dovedit că inculpatul B. I., a luat hotărârea de a-și asigura venituri pentru sine și familia sa într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiașe, dispuse să accepte să se deplaseze împreună cu el într-o țară străină, respectiv provincia Sicilia - Italia, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.

Inițial, inculpatul T. V. A. a fost „angajat” de inculpatul B. I. în calitate de șofer, având rolul de a transporta persoanele vătămate cu mijloacele de transport aflate în posesia și folosința „angajatorului”, transporturile fiind organizate de inculpatul B. I.. În timp, inculpatul T. V. A. l-a substituit în totalitate pe inculpatul B. I., plecând singur în curse, contribuind efectiv la aservirea materială a părților vătămate, prin utilizarea de manopere dolosive, intermedierea angajării acestora la destinație și încasarea sumelor de bani din prestarea acestor activități ilegale, soldate cu exploatarea prin muncă a victimelor.

S-a reținut din probatoriul administrat în cauză că activitățile specifice de recrutare a potențialelor victime s-au efectuat doar de către inculpatul B. I..

Pentru a-și asigura reușita în cadrul activității de racolare, inculpatul B. I. a vizat în special o anumită categorie socială, căutând victime cu modeste posibilități materiale, cu o situație familială precară, oferindu-se să suporte el însuși cheltuielile de transport, sub rezerva restituirii acestora din primul salariu încasat. Învinuitul B. I. a urmărit să speculeze astfel vulnerabilitatea socio-economică a victimelor, un mijloc abil de constrângere, utilizat de acesta pentru a câștiga încrederea persoanelor vătămate.

Activitatea de recrutare s-a realizat prin diferite procedee, cele mai frecvente fiind poveștile de succes ale altor persoane, care au fost ajutate să plece în străinătate, unde au fost angajate. Promisiunile unor slujbe sigure și bine plătite în Sicilia, Italia, au fost efectuate, fie direct de către inculpatul B. I., fie prin intermediul rudelor sau diferitelor cunoștințelor ale victimelor, care fuseseră anterior recrutate și care lucrau în străinătate pentru traficanți.

În această activitate de atragere a victimelor spre a fi exploatate, în vederea obținerii de profit, inculpatul B. I. a apelat și la sprijinul altor persoane, care au acționat în acest sens fără a avea reprezentarea integrală a scopului ilicit urmărit de învinuit, așa cum a fost cazul martorului C. N..

După acceptarea ofertei, se realiza contactul direct dintre persoanele vătămate și inculpatul B. I., în cadrul căruia acestea erau deposedate de actul de identitate, sub pretextul unei garanții oferite învinuitului, pe de o parte, pentru efectuarea deplasării și reținerea locului de muncă și, în subsidiar, pe de altă parte, pentru restituirea sumelor de bani avansate cu titlu de cheltuieli de transport.

Ulterior, inculpatul B. I. proceda la majorarea nejustificată a cheltuielilor de transport și adăugarea unui comision pentru locul de muncă, și pentru a-și asigura plata acestor sume necuvenite a procedat la constrângerea unora dintre părțile vătămate să semneze înscrisuri, ce purtau, pentru conferirea unei aparențe de autenticitate, ștampila și semnătura unor birouri notariale, înscrisuri ce s-au dovedit a fi plăsmuite de învinuit.

În Sicilia diverși patroni italieni preluau părțile vătămate de la inculpatul T. V. A. în vederea angajării în muncă și, totodată, se îngrijeau de colectarea de la acestea a sumelor de bani datorate învinuiților, refuzând să le restituie actele de identitate până la achitarea integrală a datoriilor, la care adăugau și un comision propriu.

Probațional, a rezultat că, în vara anului 2010, în condițiile expuse, au fost traficate, în scopul exploatării prin muncă, părțile vătămate S. G., V. G. și T. V.. Aceste persoane au formulat plângere împotriva învinuiților, considerându-se în mod justificat victime ale infracțiunii de trafic de persoane.

Din declarațiile părților vătămate rezultă că, sub promisiunea angajării în muncă în Italia, cu un salariu decent și program de lucru normal, hrană și cazare asigurate de angajatorul din Italia, inculpatul B. I. le-a convins să se deplaseze în această țară.

Transportul a fost organizat de inculpatul B. I., și realizat efectiv de către inculpatul T. V. A., aceștia solicitând părților vătămate să le predea actele de identitate, ca o garanție pentru rezervarea locului de călătorie și recuperarea cheltuielilor de transport.

La destinație, părțile vătămate au realizat că învinuiții nu aveau posibilitățile de angajare promise în țară, fiind predate unor patroni italieni și repartizate să lucreze la diferite munci în agricultură, constatând o discrepanță evidentă între condițiile promise în momentul recrutării în țară privind salariul, felul muncii, programul de lucru, asigurarea cazării și a mesei, și cele reale.

Mai mult decât atât, pentru munca prestată, salariul era încasat de către inculpatul T. V. A., cu titlu de comision pentru locul de muncă și motivat de faptul că trebuiau recuperate cheltuielile de transport.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele inculpatul B. I. și T. V. A. în data de 6.10.2012 au fost identificate cărți de identitate în original, despre care s-a stabilit că aparțin persoanelor care au fost transferate anterior în Sicilia, Italia, la muncă de către învinuiți și care încă nu și-au achitat datoriile impuse de aceștia. Printre aceste cărți de identitate era și buletinul părții vătămate S. G..

Din declarația părții vătămate S. G. rezultă că în luna august 2010, l-a cunoscut pe înv. B. I., care, sub promisiunea angajării în muncă în agricultură în Sicilia - Italia, cu toate condițiile asigurate, l-a determinat să se deplaseze în această țară.

Pentru a-l convinge de realitatea ofertei, inculpatul B. I. i-a spus că îl va transporta în Italia pe datorie, urmând să îi achite contravaloarea transportului din primul salariu. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că învinuitul B. I., speculând starea socială și materială a părții vătămate S. G., l-a determinat pe acesta să semneze un înscris ce purta o ștampilă notarială, întocmit într-un singur exemplar, ce a rămas la el, prin care se angaja să achite inculpatul B. I. suma de 300 euro, mult mai mare decât cea convenită inițial pentru transport, ce includea și un comision datorat inc. B. I. pentru intermedierea locului de muncă, sumă care, în caz de neachitare la o scadență impusă de inculpatul B. I., erau producătoare de dobânzi de 5% pe zi.

Înainte de plecare învinuitul B. I. i-a explicat părții vătămate S. G. că va fi plătit cu 25 euro pe zi, având asigurate de la patronul italian trei mese pe zi și un pachet de țigări.

Partea vătămată a fost transportată în Italia cu autoturismul condus de inculpatul T. V. A., împreună cu alte 8 persoane care fuseseră recrutate în același scop. Învinuitul T. V. A. le-a luat buletinele de identitate, iar în Italia i-a transferat pe rând unor cetățeni italieni la care urmau să muncească. La destinație, în Sicilia - Italia, inculpatul T. V. A. s-a întâlnit cu un cetățean italian care a preluat partea vătămată S. G. și pe numitul I. V..

Conform depoziției dată în cauză, partea vătămată S. G. a lucrat în zona Sicilia timp de 5 luni de zile, inclusiv în zilele de repaus săptămânal, fiind cazat în condiții improprii și plătit cu doar 50 euro pe lună, fără a i se asigura hrana zilnică conform promisiunii făcute de către inculpatul B. I.. După prima lună de muncă, patronul italian i-a plătit inculpatul T. V. A. suma de 250 euro datorată de partea vătămată, cu titlu de plată pentru transport și intermedierea găsirii locului de muncă, însă întrucât nu reprezenta întreaga sumă promisă, învinuitul a reținut buletinul de identitate al victimei, refuzând să-l restituie.

Din declarațiile părții vătămate V. G., rezultă că în luna august 2010, prin intermediul numitului C. N., l-a cunoscut pe inculpatul B. I. care sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură în Sicilia - Italia, l-a determinat să accepte să se deplaseze prin intermediul său în Sicilia, fiind transportat în această țară cu ajutorul învinuitului T. V. A., șoferul său, care l-a transferat unui cetățean italian. În aceleași condiții a fost recrutat și transferat în Italia și T. V., care a formulat la rândul lui plângere penală împotriva învinuiților.

Pentru a-l convinge să accepte promisiunea de muncă inculpatul B. I. i-a explicat că va primi lunar suma de 400 euro, având masa și cazarea asigurate de către patronul italian.

Conform declarațiilor, partea vătămată a plecat din România în cursul lunii august 2010 cu autoturismul condus de inculpatul T. V. A., iar la plecare B. I. i-a cerut 100 euro drept plată pentru transport. În Sicilia învinuitul a transferat partea vătămată unui cetățean italian de la care a încasat suma de 500 euro și căruia i-a predat actul de identitate al lui V. G., punându-i în vedere acestuia din urmă că va trebui să muncească o lună pentru comisionul de intermediere a locului de muncă.

Potrivit declarației părții vătămate V. G., patronul italian pe nume R. i-a reținut buletinul de identitate, cu scopul restrângerii libertății, și l-a supus exploatării, fiind nevoit să presteze activități lucrative cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, până când s-a îmbolnăvit foarte grav și nu a mai fost apt de muncă.

La solicitarea patronului italian, partea vătămată l-a chemat din România în locul lui la muncă pe numitul Ș. R., pentru a-i prelua sarcinile și a i se permite să se întoarcă acasă. La plecare a primit de la patron suma de 10 euro și o sticlă cu apă minerală.

A fost audiat în calitate de martor în cauză numitul Ș. R. care confirmă declarația părții vătămate. Acesta a precizat că a preluat activitățile numitului V. G. și a muncit în folosul patronului italian timp de un an și 5 luni, în condiții grele, primind drept plată suma totală de 550 euro.

Partea vătămată T. V. a fost recrutată de către inculpatul B. I. prin intermediul lui C. N. în aceleași împrejurări ca partea vătămată V. G.. Inculpatul B. I. i-a promis aceleași condiții de muncă, respectiv 400 – 500 euro salariu lunar, masa și cazarea asigurate de patronul din Italia.

Partea vătămată a fost transportată în Sicilia în cursul lunii august 2010 împreună cu V. G. și predat unui alt patron. După o lună de zile acesta a refuzat să îi plătească contravaloarea muncii, explicându-i că a făcut o plată către șoferul care l-a adus, respectiv inculpatul T. V. A., reprezentând comisionul pentru intermedierea locului de muncă, aspect pe care partea vătămată nu îl cunoștea.

Activitatea lucrativă a constat în îngrijirea animalelor, sub supravegherea patronului, cu un program de lucru de la ora 06,00 la orele 19,00. Partea vătămată a muncit, conform propriilor declarații, timp de o lună și 3 săptămâni, după care a fost trimisă acasă în România, patronul achitând doar contravaloarea biletului de transport, fără a-i achita alte sume de bani cu titlu de plată pentru munca prestată. Conform depoziției, partea vătămată a primit mâncare de la ceilalți colegi de călătorie la întoarcerea în țară, întrucât nu avea bani pentru a-și cumpăra hrană.

A fost identificat în baza unui buletin de identitate găsit cu ocazia perchezițiilor la învinuiți, martorul I. C. C.. Acesta a declarat că a avut o înțelegere cu inculpatul B. I., care i-a asigurat transportul în Italia și pentru acest serviciu trebuia să îi plătească suma de 150 euro, după 2 săptămâni de muncă în Italia . Pentru a avea garanția plății, inculpatul B. I. i-a reținut buletinul de identitate.

Martorul a declarat că împreună cu el în luna septembrie 2010, cu microbuzul condus de inculpatul T. V. A., au plecat mai multe persoane cărora inculpatul B. I. le promisese locuri de muncă în Italia, pentru comisioane de 350 euro, printre aceste persoane fiind și partea vătămată V. G.. Martorul a observat cum ceilalți pasageri din microbuz au coborât în locuri prestabilite, fiind preluați de cetățeni italieni care plăteau șoferului T. V. A. sume de bani, primind actele de identitate în schimb.

A fost audiat în cauză numitul C. N., indicat de părțile vătămate V. G. și T. V. ca intermediar în stabilirea legăturii cu înv. B. I. care urma să le găsească locuri de muncă în Italia. Acesta a declarat că în vara anului 2010 soția lui, C. E. a plecat în Italia la muncă prin mijlocirea înv. B. I., fiind transportată de către inculpatul T. V. A. care i-a reținut actul de identitate până la plata unei datorii de 350 euro, din care 100 euro reprezentau contravaloarea drumului, iar 250 euro comisionul de intermediere a locului de muncă.

În depoziția dată C. N. a precizat că ,după ce a stabilit un contact telefonic cu inculpatul B. I. în legătură cu plecarea soției lui, acesta i-a cerut să găsească și alte persoane interesate de locuri de muncă în Italia, și a făcut acest lucru punând 8-9 persoane în legătură cu inculpatul B. I., printre acestea fiind și părțile vătămate V. G. și T. V., fără a avea cunoștință la momentul respectiv de posibilitatea exploatării lor prin muncă.

Fiind audiat, inculpatul T. V. A. nu a recunoscut comiterea infracțiunii, a precizat că nu își amintește despre cele trei părți vătămate din dosar, pe care nu le-a recunoscut din fotografiile ce i s-au prezentat. Învinuitul a declarat că a desfășurat doar activități de transport la solicitarea inculpatul B. I., încasând bani de la muncitori și de la patroni italieni și ridicând acte de identitate conform dispozițiilor acestuia.

Susținerile inculpatului T. V. A. în legătură cu neimplicarea lui în exploatarea victimelor, sunt contrazise de declarațiile părților vătămate și ale martorilor, precum și de interceptările telefonice realizate autorizat în dosarul inițial, care pot fi folosite și în prezentul dosar, în temeiul art. 91² al. 5 C.p.p., cu atât mai mult cu cât infracțiunea pentru care este cercetat în prezentul dosar este concurentă cu cele pentru care învinuiții au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul cu nr. 39D/P/2010.

Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească: proces verbal de sesizare din oficiu din data de 15.03.2010; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 06.10.2010; procese verbale identificare a unor persoane cu privire la care există date că au fost traficate și de verificare în vederea îndeplinirii procedurii de citare a acestora; procesele verbale efectuare a perchezițiilor domiciliare; actele identificate cu ocazia percheziției efectuate la inculpatul B. I. (xerocopii acte identitate, notițe olografe, încheieri de autentificare – notar Z.-C. C.); adresă către Biroul Notarului Public G. A. din B. și răspunsul privind relațiile solicitate; adresă către Biroul Notarului Public Z.-C. C. și răspunsul acestora; adresă către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. și răspunsul privind relațiile solicitate; comisie rogatorie către autoritățile judiciare competente din Italia din data de 26.10.2010; dovezi predare-primire carte identitate T. A. A., I. I., B. E., I. V. L., B. V.; declarații părți vătămate S. G., V. G., T. V.; declarații martori Ș. R., C. N., Bută Ș., I. C. C.; declarațiile inculpatului B. I.; declarațiile inculpatului T. V.-A.; autorizațiile nr. 412/2010, 501/2010, 554/2010 și 446/2010 emise de Tribunalului Bacău, și procese verbale transcriere convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de B. I.; ordonanță provizorie privind interceptarea și înregistrarea de convorbiri telefonice din data de 04.10.2010, referat solicitare confirmare ordonanță provizorie Tribunalului Bacău, încheierea de ședință nr. 606/2010 din data de 08.10.2010 și procese verbale transcriere convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de AN (D.), identificat din cercetări în persoana numitului C. N.; și probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești: au fost audiați inculpații: B. I. (filele 28-29) și T. V. A. (fila 44). A fost audiată partea vătămată: T. V., (fila 109 vol. I instanță, precum și martorii din lucrări: Bută Ș., I. Contantin și C. N. (filele 76, 107, 150).

Deși, la data de 25.02.2014, urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, s-a pus în discuție noua încadrare în drept a faptelor, aspect cu care apărătorii inculpaților au fost de acord, pe parcurs apărătorul inculpatului T., a solicitat, printr-un memoriu, motivând faptul că încadrarea juridică anterioară este una favorabilă pentru acest inculpat (memoriu la filele 173-174). De aceeași părere a fost și apărătorul ales al celuilalt inculpat, care, oral, a susținut aceeași veche încadrare juridică.

Instanța a fost de acord cu solicitările formulate motivat de faptul că analizând cele două acte normative, sub aspectul limitelor de pedeapsă, pentru infracțiunea supusă analizei, a condițiilor cerute de normele de drept substanțial în materia concursului de infracțiuni, a formei continuate a infracțiunii, a regimului sancționator al stării de recidivă, se constată, într-adevăr, mai favorabil Codul penal de la momentul comiterii faptelor, sens în care acesta urmează a fi aplicabil cauzei.

2. În drept:

Faptele inculpatului B. I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p..

Faptele inculpatului T. V. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. 2 C.p..

Pentru fiecare dintre infracțiunile reținute, s-a retinut că urmează a fi angajată răspunderea penală a fiecărui inculpat.

Pentru inculpatul B. I., apărătorul ales al acestuia a arătat că, dacă ar fi să se aprecieze, prezenta cauză este o continuare a primului dosar, întrucât au mai apărut câteva părți vătămate, iar soluția ar fi de condamnare a inculpatului B. și probabil și a inculpatului T., dar situația nu este chiar la fel, trebuie analizat ceea ce s-a întâmplat în dosar, au fost audiate două părți vătămate, dar nu se coroborează declarațiile date în fața instanței cu cele date la parchet. Arată că părțile vătămate au un grad de instruire inferior, nu puteau înțelege ceea ce se întâmpla acolo, au venit și au spus adevărul, în sensul că acestea l-au căutat pe inculpatul B. sau pe T. pentru a pleca în Italia, și-au dorit să muncească acolo, știau condițiile de muncă grele, de altfel nici ele nu plecau de la condiții bune de muncă ca să-și dorească contract de muncă, 8 ore, eventual și mâncare și un salariu foarte bun, știau foarte bine unde se duc, au ajuns acolo, nu au avut nimic de împărțit cu inculpatul B., au fost de acord cu prețul care li s-a cerut pentru transport și nicidecum ca și comision pentru aceste locuri de muncă, au fost de acord cu contractul, astfel că trebuie văzut dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. S-a mai arătat de către avocatul ales al inculpatului faptul că a existat transportul persoanelor care nu este de contestat, dar acest transport, recrutare, transferare nu a avut ca scop exploatarea acestor persoane prin muncă, nu s-a urmărit de către inculpat exploatarea prin muncă a părților vătămate, mai mult, la dosarul cauzei nu există acea persoană care le-a exploatat pe părțile vătămate. Ca să exploatezi prin muncă, acest lucru trebuie făcut de inculpat sau de o altă persoană, iar în acel moment se intră într-un grup infracțional sau într-o complicitate cu acea persoană, ori la dosarul cauzei nu există din păcate în afară de declarațiile părților vătămat nu există nimic la dosarul cauzei, nu există acea persoană care le-a exploatat pe acestea prin muncă, prin urmare nu se cunoaște dacă ceea ce spun părțile vătămate este adevărat. Se arată de către avocatul ales al inculpatului B. I. a recunoscut că le-a dus pe părțile vătămate la muncă în Italia, dar nu i-a exploatat prin muncă, nu se știe dacă aceste persoane au muncit sau nu au muncit și nici cine i-a exploatat prin muncă. În celălalt dosar există o . declarații și de acte din Italia, o . alte declarații ale unor martori care au infirmat cele spuse de către părțile vătămate și s-a încercat astfel să se formeze o apărare și este păcat că în acest dosar nu poate fi prezentă partea vătămată S. G., astfel că declarația sa din faza de urmărire penală speră că nu va fi luată „de bună”, întrucât se cunoaște foarte bine valoarea unei declarații dată de inculpat sau de o parte vătămată care nu este sprijinită de o altă probă din dosar și trebuie să fie coroborată cu alte probe. Cu toate acestea mai arată că se va ajunge probabil la o soluție de condamnare cu care nu poate fi de acord. Avocatul ales al inculpatului B. I. solicită instanței să dispună achitarea inculpatului având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acest infracțiuni, pentru că cel puțin pe latura subiectivă nu s-a urmărit exploatarea prin muncă a părților vătămate, interesul lor material a fost de a obține banii pe transport, iar faptul că părțile vătămate s-au înțeles să-i achite inculpatului ulterior drumul fiindcă nu aveau bani sunt aspecte care nu se intersectează cu această infracțiune, nu este vina inculpatului, întrucât acesta nu garanta locul de muncă. Întrebarea se pune care este vina inculpatului cât timp acesta nu avea o legătură directă cu aceste locuri de muncă, nu garanta locurile de muncă, nu garanta salariul, efectiv îi ducea pe aceștia și ei erau mulțumiți sau nemulțumiți de locul de muncă. S-a mai arătat de către avocatul ales al inculpatului faptul că se spune că părțile vătămate au fost nemulțumite, acestea au declarat că au fost nemulțumite, că salariul era cam mic și că s-au întors, dar s-au dus din nou pentru a fi transportate la muncă, prin urmare nu a existat exploatare sau nemulțumire din partea părților vătămate, deci nu există infracțiunea de trafic de persoane, cât timp nu există o implicare directă a inculpatului în această exploatare, nu s-a făcut o corelare între cei doi inculpați și persoanele despre care se presupune că ar fi exploatat părțile vătămate, nu se poate discuta despre existența infracțiunii de trafic de persoane în sarcina inculpaților, astfel că solicită instanței să dispună achitarea inculpatului întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, nu este îndeplinită latura subiectivă și, de asemenea, solicită respingerea pretențiilor civile ca nefondate, precum și respingerea celorlalte solicitări ale părților vătămate.

Prezentul dosar este continuarea celui anterior, dosarul nr._, întrucât P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, prin rechizitoriul cu nr. 39D/P/2010 a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. I. și T. A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane raportat la victimele S. C. C., R. V., V. V., D. L., M. M., M. D., V. V., A. C. M., T. I., A. V. R., V. O., C. C. și Ș. I. O. și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, în raport cu victimele rămase neidentificate sau care fiind identificate, din motive obiective nu au putut fi audiate și în vederea identificării altor persoane care au conlucrat în vederea comiterii infracțiunii.

Constată, așadar că modalitatea de comitere a infracțiunilor este aceeași, dar diferă doar numele părților vătămate.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. a arătat faptul că acest inculpat a recunoscut că a transportat părțile vătămate în Italia la muncă, însă nu reprezintă acest lucru „trafic de persoane”, că el nu le-a promis nimic, că părțile vătămate au fost cele care l-au contactat și au dorită să meargă în Italia la muncă. De asemenea, apărătorul inculpatului B. a arătat că susținerea părții vătămate nu este susținută de vreo altă probă.

În consecință, s-a solicitat achitarea acestuia întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, pe temeiul lipsei de intenție, întrucât inculpatul nu a dorit niciodată să exploateze.

Instanța a avut în vedere faptul că plângerile părților vătămate sunt probate, sunt dovedite cu depoziții de martori, cu procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și că toate conduc la o singură concluzie, aceea a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetat, a faptului că le-a comis cu forma de vinovăție cerută de lege.

Singura parte vătămată care s-a prezentat în fața instanței și a fost audiată, a fost T. V., care a avut o ușoară modificare în relatarea situației de fapt, însă a insistat arătând că dorește recuperarea sumei de 500 EURO de la inculpatul B. I..

Implicarea inculpatului B. I. în procurarea de locuri de muncă persoanelor pe care le transporta, rezultă cu certitudine din multiplele de convorbiri telefonice transcrise la dosarul de urmărire penală, filele 173 și următoarele vol. I dosar urmărire penală.

D. urmare, instanța nu a putut da curs solicitării apărării de achitare în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală așa cum s-a solicitat.

Avocatul ales al inculpatului T. V. A. a solicitat același lucru, respectiv achitarea sa pentru infracțiunea pentru care este cercetat, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective.

Pentru argumentele expuse mai sus, susținut de probatoriul administrat – instanța a reținut vinovăția inculpatului T. V. A., alături de cea a inculpatului B. I., fiindcă, așa cum s-au citat mai sus, din conținutul convorbirilor telefonice purtate între ei și între inculpatul T. și părțile vătămate, se constată întrunite condițiile cerute de art. 12 alin.1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001.

Prin aceste extrase din convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpați, am încercat să demonstrăm că a existat o înțelegere între ei, în sensul transportului, racolării, pentru a munci în Italia diferite persoane, astfel că nu poate fi admisă nici schimbarea încadrării juridice solicitate și nici achitarea acestui inculpat T., apreciind că nu există faptele sau că infracțiunea nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, așa cum s-a solicitat de apărare.

Trebuie avut în vedere faptul că, anterior, inculpatul T. a suferit o condamnare în modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar faptele pentru care este cercetat în acest dosar sunt comise în același interval de timp, practic fac corp comun cu dosarul anterior, și pentru care a și obținut condamnarea de trei ani închisoare. Cum prezenta cauză se judecă după rămânerea definitivă a primei condamnări - 19. 12.2012, pentru acest inculpat se impune aplicarea dispozițiilor art. 85 C.pen. vizând anularea condamnării anterioare, refacerea concursului de infracțiuni și aplicarea unei pedepse globale.

Pentru inculpatul B. I. s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., făcându-se o cuvenită diferențiere a inculpaților raportat la atitudinea avută, la comportamentul lor nesincer, de nerecunoaștere, în totalitate sau în parte, de care au dat dovadă pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Pentru inculpatul T. V., instanța a apreciat că se poate aplica o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, având în vedere activitatea infracțională, de o amploare mult mai mică față de primul dosar, de starea de sănătate a acestuia, de seriozitatea de care a dat dovadă de la condamnarea anterioară, faptul că a respectat programele de prezență care i-au fost impuse, ceea ce denotă un potențial sporit de reintegrare socială. Prin urmare, în temeiul art. 85 C.pen.1969 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, teza II-a și lit. b C.pen. ce i-a fost aplicată inculpatului T. V., prin decizia penală nr. 165/19.12.2012 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 33 lit.a C.pen. 1969, cu art. 34 lit.b C.pen. 1969 a contopit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a și lit.b C.pen.cu pedeapsa aplicată în cauză.

În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 ind.2 C.pen. a stabilit termen de încercare care se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 177/D/29.06.2012, a Tribunalului Bacău, respectiv de la data de 26.06.2013.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispune încredințarea supravegherii inculpatului T. V. pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și obligă inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. și anume: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;să comunice informații cu privire la mijloacele de existență.

În baza art. 86 ind.3 alin. 3 C.pen. a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, respectarea următoarelor obligații:- să nu intre în legătură cu inculpatul B. I., cu părțile vătămate S. G., T. V. și V. G..

În baza art. 71 alin.2 C.pen. s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a lit.b C.pen..

Art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a - c „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.

Fiindcă legea specială prevede obligatoriu aplicarea pedepsei complementare, și cuantumul aplicat de instanță permite, se va proceda la aplicarea pedepsei complementare, - fiind vorba de infracțiunea de „trafic de persoane”, și în formă continuată, și art. 12 alin.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin.2 Cod penal.

II. LATURA CIVILĂ

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen., art. 1357 C.civ. constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, a admis pretențiile civile formulate de partea civilă S. G., și în consecință a obligat în solidar pe inculpații B. I. și T. V. A. să achite acestei părți civile suma de 2.500 EUR din care 1.500 EUR cu titlu de daune materiale și 1.000 EUR cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen. art. 1357 c.civ. a admis pretențiile civile formulate de partea civilă T. V., și l-a obligat pe inculpatul B. I. să achite acestei părți civile suma de 500 EUR cu titlu de daune morale. Urmează să luăm act că această parte civilă nu a formulat pretenții cu titlu de daune materiale față de inculpatul B. I. și nici un fel de despăgubiri față de inculpatul T. V. A.. De asemenea, nici partea vătămată V. G. nu a formulat pretenții civile în cauză, sens în care urmează să luăm act.

S-a constatat că inculpații au avut apărători aleși.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin.1, 2 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.000 lei cheltuielilor judiciare către stat, sumă în care s-a inclus și suma de 600 lei avansată pe parcursul urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Bacău și apelantii inculpați B. I. și T. V. A..

Apelantii-inculpati nu au motivat în scris apelurile, iar în susținerile orale ale apărătorului a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanța de control judiciar.

Prezenti în fața Curții, instanța le-a adus ca cunoștință învinuirile care li se aduc prin actul de sesizare al instanței și faptele pentru care a fost condamnat de instanța de fond, precum și prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelantii-inculpatii nu au fost de acord să dea declarație în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că doar apelul parchetului se va admite iar apelurile inculpaților urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.

Tribunalul a respectat dispozițiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele în care au fost comise faptele și a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale.

Instanța de fond a dat faptelor săvârșite de apelantii-inculpati o corectă încadrare juridică și manifestat multă înțelegere la individualizarea judiciară a pedepselor, atât la stabilirea cuantumului acestora pentru fiecare infracțiune săvârșită, cât și la aplicarea dispozițiilor legale prind concursul real de infracțiuni, în sensul neaplicării nici unui spor de la pedeapsa cea mai grea aplicată.

Curtea își însușește motivarea instanței de fond, cu completările care vor fi făcute.

Motivele de apel ale inculpaților prin care critica condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane sunt neîntemeiate

Din probatoriul temeinic analizat de către prima instanță rezultă fără dubiu că la data de 15-03-2010, lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Bacău - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B. I., în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, sub promisiunea obținerii unor locuri de muncă în Italia, a recrutat, transportat și transferat în această țară, mai multe persoane din diferite localități de pe raza jud. Bacău și N., la destinație fiind supuse executării unor munci cu încălcarea normelor legale.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat pe o perioadă de aproximativ 2 ani de zile, respectiv din anul 2008 și până în octombrie 2010, când activitatea infracțională a fost stopată ca urmare a intervenției organelor judiciare, inc. B. I., direct sau prin intermediul altor persoane, prin înșelăciune, constând în promisiunea obținerii unor locuri de muncă sigure și bine plătite,a recrutat din România și a transportat în Sicilia - Italia, persoane care doreau să lucreze în această din urmă țară.

Din examinarea acestor înscrisuri se observă că inculpatul T. V. A. figurează ca martor, semnând în această calitate documentele.

Susținerile inculpaților cum doar au dorit să ajute părțile vătămate, că nu le-au traficat, nu se susțin.

Deși inculpatul T. V. A. încearcă să își minimizeze contribuția la săvârșirea faptelor arătând că a fost numai un șofer care a executat serviciul de transport în străinătate, că era un simplu angajat al inculpatului B., probatoriul administrat demonstrează contrariul .

Astfel inculpatul a perceput sumele de la patronii italieni, a luat părților vătămate actele de identitate, a semnat ca martor înscrisurile ,, angajamente de plată „ prin care părțile vătămate recunoșteau în favoarea inculpatului B. I. datorii în contul transportului în Italia și a ,, consilierii „ în vederea găsirii unui loc de muncă .

Nu în cele din urmă din declarația părții vătămate V. G. care nu a putut fi audiat la fond, a fost adus și audiat în fața instanței de apel. Din declarația acestei părți vătămate care se coroborează deplin cu declarațiile celorlalte părți vătămate rezultă că a auzit de oferta de plecare în străinătate, că banii de drum au fost avansați de către inculpatul B., că a fost transportat în străinătate, mai precis în Italia cu autoturismul condus de către coinculpatul T.. Acesta din urmă a preluat și actele de identitate ale părților vătămate, pe care le-a predat apoi patronului italian .Tot din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpatul Tuturică a primit de la patronul italian pe nume R. câte 500 de euro pentru fiecare dintre părțile vătămate iar după ce părțile vătămate au prestat muncă pentru acesta, nu au fost plătite .Astfel partea vătămată V. relatează că datorită condițiilor de muncă s-a îmbolnăvit de plămâni, că nu i s-a acordat asistență medicală și nu a putut pleca acasă decât când a chemat o persoană care să muncească în locul său în persoana unui vecin.

Mai invocă inculpații apelanți împrejurarea că faptele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și solicită achitarea față de dezincriminarea noțiunii de exploatare în varianta încălcării normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate . Este adevărat că legiuitorul prin Noul Cod Penal a inclus infracțiunea de trafic de persoane prev de art 12 din Legea nr. 678 /2001 în dispozițiile art 210 NCP . De asemeni, art 2 din Legea nr. 678 /2001 care explică noțiunea de exploatare a fost preluat în art 182 NCP, însă fără a mai prelua și varianta încălcării normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate șu securitate. Însă examinând situația de fapt care rezultă atât din actul de sesizare al instanței cât și din probele administrate nemijlocit în fața instanței, în cauză inculpatii B. I. și T. V. A.,au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane în varianta suspunerii uneiu prosaone la muncă forțată, cât și prin ținere în stare de lipsire de libertate ori de aservire .

Inculpatii le-a preluat documentele de identitate românești și practic au vândut patronilor italieni pe părțile vătămate prin preluarea sumelor care, în mod firesc trebuiau să le revină părților vătămate cu titlu de remunerație pentru munca depusă .

In mod evident faptele așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p.,- pentru inculpatul B.. De altfel inculpații au mai fost cercetati într-un dosar penal cu privire la săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni în alt dosar penal fiind condamnați .

Cu privire la motivul de apel al parchetului prin care critică nelegalitatea sentinței față de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B., Curtea reține următoarele:

Pedeapsa aplicată inculpatului B. I. în cuantum de 3 ani închisoare pentru art. 12 al. 1,2 lit.a din Lg. 678/2001 cu aplic, art.41 al.2 Cp. este nelegală în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune. Având în vedere, că pentru art. 12 al. 1,2 lit.a din Lg.678/2001, pedeapsa este cuprinsă între 5 și 15 ani, instanța neaplicând circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului a aplicat o pedeapsă nelegală. Instanța de fond, trebuia să aplice inculpatului B. I. o pedeapsă cuprinsă între limitele de 5 și 15 ani închisoare.

De asemenea ,în mod greșit s-a stabilit termenul de încercare în sarcina inculpatului T. V., de la data de 26.06.2013. Conform prevederilor art. 86/5 al.2 din vechiul Cod penal, prin care se stipulează că termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța trebuia să calculeze termenul de încercare de la data de 08.01.2013 (data rămânerii definitive a hotărârii s.p. 177/D/29.06.2012).

Față de aceste considerente urmează ca apelul parchetului să se admită cu privire la aceste două motive de legalitate.

În motivele de apel expuse oral prin apărători aleși inculpații au mai invocat și netemeinicia sentinței sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate .

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor, instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gravitatea faptelor săvârșite de apelantii-inculpati, rezultă și din circumstanțele în care au fost comise, de caracterul repetat, instanța de fond reținând în mod corect forma pluralității de infracțiuni a infracțiunii continuate, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de urmările produse și care se pot produce, infracțiunile săvârșite de apelantul-inculpat fiind de natură să aibă grave consecințe asupra părților vătămate.

Desigur că având în vedere prevederile art.372 alin.1 Cod procedură penală și principiul non reformatio in pejus, Curtea nu poate majora cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatul și a pedepsei rezultante, dar, ca o consecință, nu se impune reducerea acestora.

Cât privește modalitatea de executare, având în vedere și cuantumul pedepsei rezultante și celelalte aspecte prezentate mai sus, Curtea apreciază că singura modalitate de executare, pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul preventiv și educativ, cel puțin în cazul inculpatului B. I. care este recidivist este, așa cum corect l-a individualizat instanța de fond, pedeapsa închisorii în regim de detenție.

Față de toate cele expuse în baza art. 421 pct2 lit.a Cpp va admite apelul declarat de apelantul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Bacău împotriva sentinței penale nr . 427/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr ._, va dispune desființarea sentinței penale atacate în parte doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B. I. și la termenul de încercare pentru inculpatul T. V. A.

Va reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului B. A. de la 3 ( trei ) ani închisoare la 5 ( cinci ) ani închisoare .

Va stabili că termenul de încercare de 6 ani stabilit pentru inculpatul T. V. curge de la data de 8.01.2013 când a rămas definitivă decizia penală nr. 165/19.12.2012 a Curții de apel Bacău .

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate .

În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.

Corelativ, urmează ca în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., să respingă apelurile declarate de apelantii inculpați B. I. și T. V. A.,, împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

În baza art. 275 al.2 c.pr.pen., va obligă apelanții la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Bacău împotriva sentinței penale nr . 427/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr ._ .

Dispune desființarea sentinței penale atacate în parte doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B. I. și la termenul de încercare pentru inculpatul T. V. A.

Reține cauza spre rejudecare și pe fond:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B. A. de la 3 ( trei ) ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare .

Stabilește că termenul de încercare de 6 ani stabilit pentru inculpatul T. V. curge de la data de 8.01.2013 când a rămas definitivă decizia penală nr. 165/19.12.2012 a Curții de apel Bacău .

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate .

În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.

II. În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge apelurile declarate de apelanții inculpați B. I. și T. V. A.,, împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

În baza art. 275 al.2 c.pr.pen., obligă apelanții la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică ,azi, 13.01.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

V. M. P. O. V.

GREFIER

P. E.

Red. sent. f. R. D. D

Red. dec. apel V.M. 28.01.2015

Tehnored. P.E. 28.01.2015/11 ex

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2015. Curtea de...		Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 7/2015. Curtea... →

Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel BACĂU