Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 24
Ședința publică din data 09 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
JUDECĂTOR – N. C. I.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel B. - legal reprezentat de procuror – V. P.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA R. și inculpatul M. V. G., împotriva sentinței penale nr. 365 din data de 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința de judecată din data de 06 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Prin S.p. nr. 365 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dos._ s-a dispus:
I. Respingerea, ca neîntemeiată, a cererii inculpatului M. V.-G., fiul lui I. și A., născut la 10 noiembrie 1975 în mun. R., cu același domiciliu – ., . în P. B., studii – 11 clase, ocupația – zugrav, starea civilă – necăsătorit, 1 copil minor (din concubinaj), cu antecedente penale (recidivist post-executoriu), CNP_, de schimbare a încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței faptei comise în dauna persoanei vătămate T. I.-I., domiciliat în . Averești, ., jud. N., CNP_, din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d din noul Cod penal (NCP), în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. 1 NCP.
II. În condițiile art. 386 din noul Cod de procedură penală (NCPP) s-a schimbat încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței faptei comise de inculpatul M. V.-G., fiul lui I. și A., născut la 10 noiembrie 1975 în mun. R., cu același domiciliu – ., . în P. B., studii – 11 clase, ocupația – zugrav, starea civilă – necăsătorit, 1 copil minor (din concubinaj), cu antecedente penale (recidivist post-executoriu), CNP_, în dauna persoanei vătămate T. I.-I., domiciliat în . Averești, ., jud. N., CNP_, din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCP, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b NCP, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCP.
III. Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b NCP, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 NCP, în dauna persoanei vătămate T. I.-I., domiciliat în . Averești, ., jud. N., CNP_, a fost condamnat inculpatul M. V.-G., fiul lui I. și A., născut la 10 noiembrie 1975 în mun. R., cu același domiciliu – ., ., . în P. B., studii – 11 clase, ocupația – zugrav, starea civilă – necăsătorit, 1 copil minor (din concubinaj), cu antecedente penale (recidivist post-executoriu), CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Potrivit art. 67 NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP.
În temeiul art. 404 alin. 5 NCPP s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. 1 NCPP s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată față de acesta prin încheierea nr. 28A din 9 august 2014 a Judecătoriei R. (dosar nr._, mandat de arestare preventivă nr. 31 din 9 august 2014).
În temeiul art. 72 alin. 1 NCP s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii inculpatului timp de 24 de ore începând cu data de 8 august 2014, ora 14,00, și durata arestării preventive de la data de 9 august 2014 la zi, perioade considerate deja executate.
În condițiile art. 397 alin. 1 NCPP s-a luat act că prejudiciul cauzat persoanei vătămate T. I.-I. a fost acoperit în parte, prin restituirea telefonului mobil sustras (marca Samsung S3650 Corby cu cartela S. nr._). Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză în ceea ce privește suma de 20 RON rămasă nerestituită.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e NCP s-a confiscat de la inculpat suma de 20 RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunii și care nu servește restituirii către persoana vătămată.
În condițiile art. 272 alin. 1 NCPP onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. Ț. B.), în sumă de 200 RON, a fost achitat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 3363/P/2014 din 2 septembrie 2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 3 septembrie 2014, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. V.-G., fiul lui I. și A., născut la 10 noiembrie 1975 în mun. R., cu același domiciliu – ., ., . P. B., studii – 11 clase, ocupația – zugrav, starea civilă – necăsătorit, 1 copil minor (din concubinaj), cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d din noul Cod penal (NCP), în dauna persoanei vătămate T. I.-I., domiciliat în . Averești, ., jud. N., CNP_.
Prin rechizitoriu s-a mai dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de Sapoval C.-C. sub aspectul comiterii infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 NCP.
S-a reținut prin actul de sesizare că în data de 4 august 2014, în jurul orei 23,00, după ce a participat la bâlciul organizat în mun. R., persoana vătămată s-a deplasat spre domiciliu. Ajunsă în zona Pietonal Ș. cel M., persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul Sapoval C.-C., pe care îl cunoștea din vedere, acesta fiind însoțit de inculpat. Sapoval C.-C. i-a cerut persoanei vătămate suma de 10 RON pentru a-și cumpăra un pachet de țigări, însă a fost refuzat. Imediat, inculpatul i-a smuls persoanei vătămate din mână telefonul mobil marca Samsung Corby model S3650, după care i-a luat și ochelarii de soare pe care îi purta agățați la tricou. Apoi, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate suma de 10 RON, iar după ce aceasta s-a conformat, crezând că își va recupera astfel telefonul mobil, i-a mai cerut încă 10 RON, sumă pe care persoana vătămată i-a remis-o în urma amenințării inculpatului prin simularea unei lovituri cu mâna dreaptă. În continuare, inculpatul i-a spus persoanei vătămate „să ia distanță” și, văzând că victima insistă să-i restituie telefonul, a început să alerge după ea. Ulterior, inculpatul și martorul Sapoval C.-C. s-au deplasat la locuința mătușii acestuia din urmă – D. L., unde se mai aflau în vizită concubina inculpatului – C. D. și fiul acestora – C. M.-M.. La plecare, inculpatul i-a înmânat telefonul mobil martorului Sapoval C.-C., pentru a-l restitui victimei, însă în dimineața de 5 august 2014 acesta din urmă i l-a dat înapoi inculpatului, urmând ca C. D. să-l predea organelor de poliție, ceea ce s-a și întâmplat, după cum rezultă din dovada de predare-primire din data de 5 august 2014.
Instanța a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 35 și art. 41 NCPP.
Aspecte privind pretențiile civile
În cursul urmăririi penale persoana vătămată T. I.-I. a declarat că nu se constituie parte civilă întrucât telefonul mobil i-a fost restituit. Organele de urmărire penală nu au solicitat, însă, lămuriri suplimentare în ceea ce privește celelalte bunuri pretins sustrase de la persoana vătămată (suma de 20 RON în numerar și o pereche de ochelari de soare).
În cursul judecății persoana vătămată a învederat că a recuperat telefonul mobil, însă nu și suma de bani, cu toate acestea neconstituindu-se parte civilă în cauză. În ceea ce privește perechea de ochelari de soare, persoana vătămată a precizat că inculpatul nu i-a sustras acest bun. Într-adevăr, a avut asupra sa ochelari de soare în seara respectivă, dar i-a pierdut în bâlci, înainte de a se întâlni cu inculpatul și martorul Sapoval C.-C..
Aspecte procedurale
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 2 septembrie 2014 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010). Potrivit art. 344 NCPP inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la data de 5 septembrie 2014. Acesta nu a formulat cereri sau excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel încât prin încheierea din data de 29 septembrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, conform art. 346 alin. 2 NCPP.
Apărările inculpatului
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, inculpatul negat comiterea infracțiunii de tâlhărie. Acesta a declarat că în seara zilei de 4 august 2014, în jurul orei 23,00, în timp ce se întorcea din bâlci împreună cu martorul Sapoval C.-C., s-au întâlnit cu persoana vătămată în Pietonalul Ș. cel M.. Persoana vătămată și martorul se cunoșteau de mai mult timp, iar inculpatul a înțeles din discuția lor că persoana vătămată avea o datorie în bani către martor. Inculpatul susține că la un moment dat i-a solicitat persoanei vătămate să îi dea pentru scurt timp telefonul în vederea efectuării unui apel. Persoana vătămată i-a înmânat singură telefonul, după care inculpatul a inițiat mai multe apeluri și, fără a-și da seama, s-a îndepărtat câțiva metri de locul unde se aflau cei doi. În continuare, inculpatul a plecat spre casă, fără a avea însă în vreun moment intenția de a sustrage telefonul persoanei vătămate, introducându-l din neglijență în buzunar. Persoana vătămată nu i-a cerut să îi restituie telefonul în momentele în care se îndepărta de ea și nici martorul nu i-a spus nimic în acest sens când l-a ajuns din urmă. Inculpatul neagă că i-ar fi solicitat persoanei vătămate vreo sumă de bani, că ar fi amenințat-o ori că ar fi încercat să o lovească. De asemenea, neagă că i-ar fi spus persoanei vătămate „să ia distanță” și precizează că și-a dat seama că telefonul persoanei vătămate a rămas asupra sa abia după ce a ajuns la locuința numitei D. L., când l-a găsit în buzunar. În acel moment i-a înmânat telefonul martorului Sapoval C.-C., în ideea ca a doua zi acesta să îl restituie persoanei vătămate. A doua zi dimineață martorul a fost chemat la Poliția mun. R., dar nu a predat telefonul, ci l-a restituit inculpatului, iar concubina acestuia – martora C. D. l-a predat organelor de poliție.
Inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, potrivit art. 90 lit. a și c NCPP.
Probe
Având în vedere că nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 374 alin. 4 și art. 375 NCPP, inculpatul negând comiterea infracțiunii, în cauză s-a administrat în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești proba testimonială, fiind audiați martorii C. D. (filele 71-72), G. C.-I. (fila 73) și Sapoval C.-C. (filel 82-83). De asemenea, în vederea stabilirii în mod judicios a situației de fapt, instanța a procedat la ascultarea persoanei vătămate T. I.-I. (filele 69-70).
Persoana vătămată nu a solicitat administrarea de dovezi.
Inculpatul nu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Situația de fapt reținută de instanță
În seara zilei de 4 august 2014 inculpatul a participat la bâlciul anual organizat pe .. R., după care în jurul orei 22,00, fiind în stare de ebrietate, a pornit spre domiciliu împreună cu martorul Sapoval C.-C.. În jurul orei 23,00, în timp ce se deplasau prin Pietonalul Ș. cel M. în zona gangului care face legătura cu Piața Centrală, cei doi s-au întâlnit cu persoana vătămată T. I.-I., cu care martorul se cunoștea de mai mult timp. În timp ce martorul și persoana vătămată s-au oprit să discute, inculpatul i-a solicitat acesteia din urmă să îi dea pentru scurt timp telefonul mobil pentru a efectua un apel în rețeaua Cosmote. În același timp, i-a solicitat persoanei vătămate să îl împrumute cu suma de 20 RON, promițându-i că i-o va restitui martorul Sapoval C.-C.. Persoana vătămată i-a remis inculpatului telefonul mobil (marca Samsung S3650 Corby cu cartela S. nr._) și suma solicitată, fără a fi amenințată sau constrânsă în vreun fel, după care inculpatul s-a îndepărtat în fugă de la fața locului cu bunurile sustrase asupra sa. În continuare, inculpatul a pornit către locuința numitei D. L., fiind ajuns din urmă de martorul Sapoval C.-C.. După câteva ore inculpatul i-a remis martorului telefonul mobil în ideea ca a doua zi acesta să îl restituie persoanei vătămate. În cursul dimineții, ca urmare a plângerii penale formulate de persoana vătămată, organele de poliție s-au prezentat la locuința martorului Sapoval C.-C., conducându-l la sediul Poliției mun. R. pentru audieri. Acesta nu a predat, însă, telefonul mobil organelor de poliție (aflându-se în cursul termenului de supraveghere dispuse printr-o hotărâre de condamnare anterioară), iar în jurul orei 09,00, întâlnindu-se cu inculpatul și cu concubina acestuia – martora C. D. într-un bar de pe . Tac), i-a restituit inculpatului bunul sustras. În continuare, întrucât inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate, martora C. D. s-a deplasat la Poliția mun. R. tot în cursul dimineții și a predat telefonul organelor de cercetare penală. Organele de poliție i-au restituit persoanei vătămate telefonul mobil abia la data de 28 august 2014.
Persoana vătămată a confirmat că asupra sa nu au fost exercitate acte de constrângere fizică sau morală în vederea deposedării de telefon și suma de bani și nici în vederea păstrării lor sau asigurării fugii inculpatului de la locul faptei. A motivat contradicția cu declarațiile date în cursul urmăririi penale prin aceea că, fiindu-i teamă de reacția părinților la aflarea veștii că telefonul i-ar fost sustras în această modalitate, a susținut în mod mincinos că inculpatul ar fi exercitat acte de violență asupra sa.
Martorul Sapoval C.-C. a învederat că declarațiile din cursul urmăririi penale au fost scrise de organele de cercetare penală și apoi i-au fost prezentate spre semnare. Martorul a semnat declarațiile în condițiile în care nu le-a lecturat, nu știe să citească prea bine și nu le cunoaște conținutul.
În ceea ce-l privește pe inculpat, acesta a susținut în mod constant pe toată durata procesului penal că nu a exercitat nici un fel de acte de constrângere asupra persoanei vătămate.
Măsuri preventive
Inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore de organele de cercetare penală din cadrul Poliției mun. R. începând cu data de 8 august 2014 ora 14,00. Prin încheierea nr. 28A din 9 august 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei R. (dosar nr._ ) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, contestația acestuia fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea nr. 57/CDL din 12 august 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului N..
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 3 septembrie 2014, iar prin încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2014, în considerarea dispozițiilor art. 348 NCPP, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura arestării preventive, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia. Inculpatul nu a formulat contestație.
După finalizarea procedurii de cameră preliminară, la data de 3 octombrie 2014 instanța a verificat din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în conformitate cu prevederile art. 362 NCPP. Inculpatul nu a formulat contestație împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura preventivă.
În drept
Instanța a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză în cursul cercetării judecătorești, prin coroborarea declarațiilor inculpatului, persoanei vătămate și martorilor, rezultă cu claritate că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare nu poate fi susținută. Nu s-a probat exercitarea unor acte de constrângere fizică sau morală în sensul art. 24-25 NCP. De asemenea, nu s-a probat că sustragerea telefonului și a sumei de 20 RON s-a realizat prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, prin punerea persoanei vătămate în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra și nici faptul că furtul a fost urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea posesiei bunurilor, înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru ca inculpatul să își asigure scăparea. Sustragerea acestor bunuri a fost probată în mod neechivoc, dar faptei îi lipsesc acele mijloace specifice care să permită reținerea existenței infracțiunii de tâlhărie. În atari condiții, fapta inculpatului de a sustrage pe timp de noapte de la persoana vătămată un telefon mobil marca Samsung S3650 Corby cu cartela S. nr._ și suma de 20 RON în scopul însușirii lor pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b NCP, considerent pentru care, în condițiile art. 386 NCPP, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice date prin actul de sesizare.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere, instanța a observat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia din urmă sub aspectul laturii obiective. Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 238 alin. 1 NCP este necesar ca bunul să-i fi fost încredințat inculpatului în baza unui titlu și cu un anumit scop. Aceasta presupune o posesie de mai lungă durată, interval în care inculpatul să fi exercitat atributele conferite de titularul dreptului de proprietate sau cele care decurg din natura raporturilor juridice dintre părți. Înmânarea unui telefon mobil preț de câteva clipe în vederea efectuării unui apel nu realizează condiția încredințării bunului în baza unui titlu. Bunul nu a ieșit din sfera posesiei persoanei vătămate, în condițiile în care aceasta a rămas în imediata apropiere a inculpatului, fără a pierde contactul nemijlocit. Ca atare, solicitarea inculpatului a fost respinsă.
Soluția de schimbare a încadrării juridice date prin actul de sesizare se impune și prin prisma omisiunii Parchetului de a reține incidența dispozițiilor art. 41 alin. 1 NCP, referitoare la recidiva post-executorie. Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat până în prezent pentru multiple fapte de tâlhărie și furt calificat, ultima dată la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i din vechiul Cod penal (CP), cu aplicarea art. 37 lit. a CP, prin sentința penală nr. 247 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei R.. Aceasta a fost contopită cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 390 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei R., stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni și 914 zile de închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 25 noiembrie 2013, cu un rest rămas neexecutat de 231 de zile de închisoare. Cum acesta s-a împlinit anterior săvârșirii infracțiunii curente, constatând îndeplinite și celelalte condiții de existență a recidivei post-executorii, instanța va proceda potrivit art. 386 NCPP, în sensul schimbării încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare. Ca atare, la individualizarea judiciară au fost avute în vedere limitele de pedeapsă determinate potrivit art. 43 alin. 5 NCP.
Individualizarea pedepsei
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 74 NCP, dând eficiență gradului mediu de pericol social al faptei, modalității concrete în care aceasta a fost comisă (prin raportare la circumstanțele de loc și timp, la valoarea efectivă a prejudiciului și la împrejurarea că telefonul mobil a fost predat organelor de cercetare penală încă de a doua zi, precum și la gravitatea lezării valorilor sociale ocrotite de legea penală), conținutului acțiunilor inculpatului și circumstanțelor personale ale acestuia. De asemenea, vor fi avute în vedere aspectele referitoare la motivele săvârșirii infracțiunii, antecedența penală bogată, conduita inculpatului anterior comiterii infracțiunii și pe parcursul procesului penal, precum și elemente circumstanțiale cu caracter personal (nivelul de școlarizare, starea de sănătate, situația social-familială, neimplicarea în raporturi de muncă). Nu în ultimul rând, se va avea în vedere perseverența infracțională dovedită de inculpat, acesta suferind în ultimii ani un număr mare de condamnări.
Referitor la individualizarea modului de executare a pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aceasta are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârșirea infracțiunilor. În aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere că, prin natura ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă și în același timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracțiunii și urmărește să împiedice reiterarea comportamentului infracțional. În același timp, are rolul de prevenție generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privațiuni membrii comunității pot anticipa consecințele unui comportament similar. Pedeapsa are și un vădit rol aflictiv și retributiv, fiind percepută ca o consecință directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală și concretizându-se în restrângerea exercițiului drepturilor civile.
Instanța a mai reținut că inculpatul nu este încadrat în muncă, nu are o sursă licită de venituri și a dovedit o conduită perseverent infracțională. A comis un număr ridicat de acte infracționale în ultima perioadă și, având în vedere că a executat până în prezent mai multe pedepse în regim privativ de libertate, probează un risc criminogen ridicat. Prin aceasta, inculpatul a dovedit că singura modalitate de individualizare execuțională adecvată pentru reeducarea sa constă în impunerea privării de libertate. Nu se poate pune problema aplicării unei măsuri de individualizare neprivative, în condițiile în care este lesne de anticipat că viitoarea conduită a inculpatului se va axa pe reiterarea comportamentului infracțional imediat după punerea în libertate. Nu în ultimul rând, instanța observă că în contextul incidenței dispozițiilor referitoare la recidiva post-executorie posibilitățile de individualizare judiciară sunt limitate. D. urmare, instanța a considerat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Apreciind că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, existând riscul obiectiv ca inculpatul să se sustragă de la judecata în calea de atac sau de la executarea pedepsei ori să comită noi infracțiuni, instanța a menținut măsura arestării preventive, potrivit art. 399 alin. 1 NCPP. În condițiile art. 404 alin. 4 lit. a NCPP cu referire la art. 72 alin. 1 NCP a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii inculpatului timp de 24 de ore începând cu data de 8 august 2014 ora 14,00 și durata arestării preventive de la data de 9 august 2014 la zi, perioade considerate deja executate.
Potrivit art. 67 alin. 2 NCP s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP pe o durată de 1 (un) an, urmând ca aceasta să fie executată în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP. De asemenea, conform art. 404 alin. 5 NCPP s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP, aceasta urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
Soluționarea laturii civile
S-a luat act, potrivit art. 397 alin. 1 NCPP, că persoana vătămată T. I.-I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost recuperat doar parțial, fiindu-i restituit telefonul mobil. Persoana vătămată a învederat că suma de 20 RON nu i-a mai fost restituită și că nu i-a fost sustrasă nici o pereche de ochelari de soare. În atari condiții, instanța a dat eficiență poziției procesuale adoptate de persoana vătămată și a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 RON, potrivit art. 112 alin. 1 lit. e NCP.
Alte aspecte
Inculpatul a fost îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 NCPP. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul M. V. G..
Procurorul a înțeles să critice sentința apelată sub următoarele aspecte:
Instanța a dispus în mod greșit schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, situația de fapt reținută prin hotărâre nefiind cea corespunzătoare adevărului.
Astfel, declarațiile persoanei vătămate T.I. I. și ale martorului Sapoval C. C. din cursul urmăririi penale sunt cele care relevă situația de fapt reală, respectiv aceea că inculpatul a sustras bunurile persoanei vătămate prin folosirea de violențe și de amenințări.
În acest sens, s-a arătat că, în data de 05.08.2014, persoana vătămată T. I. I. a formulat o plângere prin care reclama săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie împotriva sa constând în aceea că, în noaptea de 04-05.08.2014, în jurul orei 23:30, persoane necunoscute i-au sustras prin smulgere un telefon mobil marca Samsung Corby și o pereche de ochelari de soare. (f. 8).
În declarația sa din data de 05.08.2014, persoana vătămată a arătat că inculpatul i-a smuls telefonul mobil și ochelarii de soare, după care i-a cerut mai multe sume de bani pentru înapoierea acestora. Tot persoana vătămată a mai reclamat faptul că, în tot acest timp, inculpatul a simulat că îl lovește, i-a spus să ia distanță și a alergat după el, cu scopul de a-1 intimida astfel încât să nu solicite returnarea bunurilor sustrase, (f. 11-14).
Situația de fapt expusă de către persoana vătămată este confirmată, în mare parte, prin declarația martorului Sapoval C. C. dată tot în ziua de 05.08.2014. Astfel, și acest martor ocular, care ar putea fi mai degrabă părtinitor inculpatului decât persoanei vătămate, a declarat că "G. i-a luat telefonul din mână, nu știu exact motivul. După ce G. a luat telefonul, i-a cerut lui T. 15 lei T. i-a dat cei 15 lei. După aceasta, G. i-a zis lui T. "Hai du-te" și T. a plecat. Nu l-am auzit pe T. să ceară telefonul înapoi. După ce G. i-a spus lui T. să ia distanță, în glumă, a tropăit din picioare, dar nu a fugit după T., nici nu putea întrucât era foarte beat”. (f. 17-20).
S-a constatat astfel faptul că cele două declarații expuse anterior au fost date imediat după comiterea faptei (a doua zi), expunând, în principiu, aceeași situație de fapt, neexistând nicio suspiciune de înțelegere între martor și persoana vătămată cu privire la ce ar trebui să declare în fața organelor judiciare.
Pentru acest motiv, s-a apreciat că aceste declarații sunt cele care corespund adevărului și nu cele date ulterior, în cursul judecății, care ar putea fi influențate de recuperarea prejudiciului și de eventuale rugăminți directe sau indirecte din partea inculpatului.
Așadar, raportat la situația de fapt reținută anterior, s-a apreciat că atitudinea inculpatului M. V. G. față de persoana vătămată este idonee producerii unei stări de temere suficiente pentru a înlătura o eventuală opoziție la comiterea infracțiunii de furt, motiv pentru care apreciem ca fiind corectă reținerea în sarcina inculpatului a unei infracțiuni de tâlhărie.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. 2 lit. a C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d NCP cu aplicarea art. 41 alin. 1NCP.
Inculpatul M. V. G. a criticat sentința atacată sub aspectul modalității de individualizare judiciară a pedepsei pe care o apreciază prea severă în raport cu gravitatea, mijloacele de săvârșire și urmările produse.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu Curtea constată că doar apelul procurorului declarate în cauză este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Sentința apelată este nelegală în ceea ce privește măsura primei instanțe de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată reținută în sarcina inculpatului M. V. G. prin actul de sesizare al instanței, în infracțiunea de furt calificat.
Curtea reamintește că în alcătuirea laturii obiective a infracțiunii complexe de tâlhărie intră două activități strâns legate între ele, dintre una – furtul - este principală, iar a doua folosirea violenței sau amenințării - apare, în raport cu cea dintâi, ca fiind secundară.
Prin examinarea situației de fapt ce rezultă din probele administrate, Curtea constată că partea vătămată T. I. I. a fost deposedate de un telefon mobil și o pereche de ochelari de soare prin folosirea violenței și amenințării.
În contrast cu opinia primei instanțe, Curtea constată că . a celor două bunuri ale persoanei vătămate s-a realizat prin folosirea violenței (smulgerii telefonului mobil) și amenințării asupra acesteia, actele de violență și amenințare comise de inculpat constituind mijlocul de săvârșire a furtului.
Curtea notează că actele de violență și amenințare comise de inculpat sunt relevate cu precădere de declarațiile persoanei vătămate (care a arătat că inculpatul i-a sustras prin smulgere de cele două bunuri după care același inculpat a simulat că îl lovește și că aleargă după el) care se coroborează cu declarația martorului Sapoval C. dată în cursul urmării penale prin care confirmă existența acțiunilor de deposedare a părții vătămate de telefonul mobil precum și de amenințare prin simularea că aleargă după el care, a fost concomitentă solicitarea intimidantă a părții vătămate de “a lua distanță”.
În ceea ce privește inconsecvența martorului Sapoval C., care în faza judecății a retractat declarațiile anterioare dată în cursul urmăririi penale prin care confirmă acuzațiile aduse inculpatului în speța de față ( motivând că primele declarații din cursul urmării penale nu îi aparțin), este în opinia Curții irelevantă juridic, nealterând în nici mod valoarea probantă a acestor declarații, apreciind că asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial procesul penal și încearcă minimalizarea necesității și importanței urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.
În atare condiții, constatând existența legăturii mijloc-scop între actele de violență fizică și moral contra părții vătămate și realizarea scopului intrării în posesia inculpatului a bunurilor, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, Curtea urmează a reține încadrarea juridică din actul de sesizare al instanței, respectiv art. 233, art. 234 al.1 lit.d C.p., texte de lege în baza cărora se va dispune condamnarea sa.
Potrivit art.74 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul reindividualizării pedepselor ce urmează a fi aplicate în cauză, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatelor produse dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a mai suferit rigorile legii penale (aflându-se în stare de recidivă).
În raport cu circumstanțele concrete în care inculpatul a săvârșit fapta - prin exercitarea unor violențe de mică gravitate asupra părții vătămate precum și cu faptul că inculpatul a înțeles să restituie bunurile sustrase persoanei vătămate a doua zi, Curtea apreciază că aceste împrejurări pot constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 75 al.2 lit.b C.p. care va fi reținută în favoarea inculpatului.
Curtea apreciază de asemenea că fapta de tâlhărie, prezintă o gravitate deosebită inculpatul dovedind lipsă de respect față de valori sociale importante apărate de lege (dreptul la integritate corporală și patrimoniu), apreciind că resocializarea viitoare pozitivă a acestuia este posibilă prin aplicarea unei pedepse principale orientată la minimul special prevăzute de normele incriminatoare, ținând cont de efectele circumstanțelor atenuante și stării de recidivă prev. de art. 76 al.1 și 43 al.5 C.p.
În lumina argumentelor mai sus expuse, Curtea apreciază că alături de pedeapsa principală, nu se impun a fi aplicate inculpatului și pedepse accesorii și complementare. Referitor la pedepsele complementare și accesorii, instanța apreciază că inculpatul nu este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise, neputându-se considera că nu mai are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 365/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul_, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și pedeapsa aplicată inculpatului.
Va desființa sentința apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Va reține încadrarea juridică din actul de sesizare, respectiv art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d cp.
În baza art. art. 233. art. 234 alin. 1 lit. d cp cu aplic. art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 cp, art. 75 alin. 2 lit. b cp și art. 76 alin. 1 cp va condamna inculpatul M. V. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 422 noul cpp va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată prin arest preventiv de la 14.11.2014 la zi.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. „b" noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. V. G. împotriva aceleași sentinței penale.
În baza art. 275 alin. 2 ncpp va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 365/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul_, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și pedeapsa aplicată inculpatului.
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Reține încadrarea juridică din actul de sesizare, respectiv art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d cp.
In baza art. art. 233. art. 234 alin. 1 lit. d cp cu aplic. art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 cp, art. 75 alin. 2 lit. b cp și art. 76 alin. 1 cp condamnă inculpatul M. V. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în baza art. 422 noul cpp deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată prin arest preventiv de la 14.11.2014 la zi.
în baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. „b" noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. V. G. împotriva aceleași sentinței penale.
În baza art. 275 alin. 2 ncpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. A. N. C. I.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – C.B.
Red.d.a. – B.A. – 27.01.2015
Tehnored. – E.D. – 7 ex.
27.01.2015
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
