Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 498/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 28705/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 498/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A6:
Președinte – C. E. – judecător
Judecător - M. G. L.
Grefier: - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 442/S pronunțată de Judecătoria B. la data de 12 martie 2015 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, față de lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2015, apoi pentru data de 25 iunie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.442/12.03.2015, Judecătoria B. a hotărât :
În baza art. 485 alin. 1 lit. b a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 06.10.2014 în dosarul nr. 8156/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. între procuror și inculpatul M. A., fiul lui A. și M., născut la data de 03.04.1952 în mun. S., jud. B., cu domiciliul în mun. S., ., jud. B., CNP_, posesor al CI . nr._, cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, cu antecedente penale, în prezent încarcerat la Penitenciarul C. și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 478-483 Cod procedură penală, a constatat că acordul vizează infracțiunea de amenințare, prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal, fiind astfel îndeplinită cerința prevăzută de art.480 alin.1 Cod procedură penală. De asemenea, inculpatul a recunoscut atât faptele în materialitatea lor, cât și încadrarea juridică a acestora și și-a manifestat acordul în legătură cu felul și cuantumul pedepsei, conform art. 479 Cod procedură penală.
Judecătoria a reținut și faptul că acordul a fost avizat de prim-procuror conform art.478 alin.2 Cod procedură penală.
Cu privire la cerința ca inculpatul să fi fost asistat de avocat, conform art.480 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat că acordul de recunoaștere a vinovăției este semnat de apărătorul inculpatului, avocat H. A..
Cu toate acestea, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 482 Cod de procedură penală.
Astfel, conform art. 482 lit. d Cod de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde descrierea faptei ce formează obiectul dosarului iar potrivit lit. h a aceluiași articol, trebuie să cuprindă forma de executare a pedepsei.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 206 alin. 1 Cod Penal, respectiv „Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere.”
Totodată, s-a reținut aplicabilitatea art. 35 alin. 1 Cod Penal referitoare la infracțiunea continuată, respectiv „când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni.”
La rubrica referitoare la descrierea faptei, se menționează că inculpatul, în perioada iunie 2012 – decembrie 2012 a amenințat-o pe persoana vătămată C. M. A. cu moartea, cu agresiuni fizice sau distrugeri ale bunurilor acesteia, amenințări transmise prin intermediul telefonului mobil.
Instanța, analizând rubrica „în fapt” a acordului de recunoaștere, apreciază că descrierea faptei nu este una completă. Astfel, deși se rețin 17 acte materiale, din cuprinsul acordului de recunoaștere nu reiese care este conținutul actelor materiale, în ce constau acțiunile inculpatului care realizează, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de amenințare.
De asemenea, nu reiese de nicăieri în ce a constat amenințarea, cum s-a concretizat starea de temere produsă persoanei vătămate, din ce mijloace de probă reies aceste aspecte. Procurorul nu a realizat o coroborare a mijloacelor de probă aflate la dosar, făcând doar trimitere la acestea, prin enumerarea lor.
Instanța apreciază că descrierea faptei și coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză trebuie să aibă, în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției, complexitatea celei din cuprinsul unui rechizitoriu, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 484 alin. 2 Cod procedură penală instanța se pronunță asupra acordului în urma unei proceduri necontradictorii. De aceea este imperios necesar ca fapta pentru care s-a încheiat acordul să reiasă cu suficientă claritate din cuprinsul acestuia, atât timp cât nu se mai administrează alte probe pentru lămurirea situației de fapt ori pentru stabilirea încadrării juridice atunci când aceasta este îndoielnică.
Chiar dacă Codul de procedură penală mai prevede și alte cazuri în care nu se mai procedează, în cursul judecății, la readministrarea mijloacelor de probă din cadrul urmăririi penale ori la administrarea de probe noi, precum în cazul procedurii simplificate, a recunoașterii învinuirii, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, există prevederi legale care permit instanței, în ipoteza în care apreciază necesar, să efectueze cercetarea judecătorească prin administrarea de noi probe. (art. 377 alin. 5 Cod procedură penală). Or, în cadrul procedurii acordului de recunoaștere nu există o prevedere similară, instanța pronunțându-se strict pe baza probelor existente la dosar fără a putea remedia eventuale deficiențe ale cuprinsului rechizitoriului care, deși nu fac imposibilă stabilirea obiectului judecății, impun efectuarea cercetării judecătorești. Totodată, după sesizarea instanței cu acordul de recunoaștere, nu se mai parcurge procedura camerei preliminare, în cadrul căreia să se poată remedia deficiențe de tipul celor constatate în prezenta cauză.
Atât timp cât starea de fapt nu este stabilită corespunzător și din descrierea faptei nu se pot desprinde cu suficientă claritate elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, instanța urmează a respinge acordul de recunoaștere pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege..
Mai mult decât atât, deși acordul ar trebui să prevadă și modalitatea de executare a pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord (în speță 6 luni închisoare), instanța constată că această cerință nu este îndeplinită. Având în vedere că la momentul întocmirii acordului, cu privire la inculpatul M. A. se pronunțase o hotărâre definitivă – Decizia Penală nr. 397/. Apel B. din 26.09.2014 prin care s-a menținut sentința primei instanțe prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru o infracțiuni concurentă cu cea care face obiectul acordului, este evident că acordul ar fi trebuit să cuprindă o mențiune explicită referitoare la modalitatea de executare a pedepsei de 6 luni închisoare, dar și cu privire la incidența dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, respectiv contopirea pedepselor aplicate inculpatului.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B..
Criticile aduse au vizat aspecte de netemeinicie privind soluția de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției și se regăsesc dezvoltate pe larg în memoriul de la filele 3-4 dosar apel.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, pentru următoarele considerente :
Astfel, în cuprinsul memoriului cu motivele de apel, parchetul a susținut că, referitor la descrierea incompletă a faptei ce a fost reținută de prima instanță ca temei de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, în secțiunea „în fapt” a actului procesual criticat, procurorul ar fi menționat conținutul actelor materiale comise de inculpat.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției de la filele 4-5 dosar prima instanță, Curtea reține că alegațiile din memoriul cu motivele de apel nu își au niciun suport, procurorul mărginindu-se în a menționa că „… inculpatul a început să o amenințe pe C. M. A. cu moartea, cu agresiuni fizice sau distrugeri ale bunurilor acesteia, amenințări transmise prin intermediul telefonului mobil și care au durat din luna iunie și până în luna decembrie 2012”.
Or, potrivit art.482 lit.d Cod procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde descrierea faptei ce formează obiectul acordului, numai că, la încadrarea juridică, deși s-a reținut în sarcina inculpatului M. A. unitatea legală a infracțiunii continuate, prin reținerea doar scriptică, a nu mai puțin de 17 acte materiale, Curtea constată – cum în mod corect a făcut-o și prima instanță – că, la partea descriptivă, cele 17 acțiuni care ar fi condus la reținerea acestei forme a unității infracționale nu sunt descrise sub nicio formă, fapt ce nu poate fi acceptat de către instanță care nu are îndatorirea de a suplini actele procurorului care trebuia și putea să indice, separat, fiecare act material ce ar fi fost comis de către inculpat.
Prin nedescrierea acțiunilor concrete de amenințare exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate, Curtea constată o neregularitate a actului de sesizare ce nu poate fi înlăturată decât prin refacerea acestuia.
În lumina celor de mai sus, este de prisos a mai fi analizate celelalte critici aduse de parchet, astfel că, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.442/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.272 și 275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.442/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
În baza art.272 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. E. M. G. L.
GREFIER
pentru C. G.,
aflată în concediu de odihnă, semnează
grefierul desemnat de Președintele instanței –
L. G.
Red.C.E/20.08.2015
Dact.A.I.P/26.08.2015/4 exemplare
Red.jud.fond D.C./31.03.2015
| ← Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Decizia nr. 378/2015.... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 484/2015.... → |
|---|
