Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 437/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 437/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 6199/62/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

- SECȚIA PENALĂ -

DECIZIA PENALĂ NR. 437/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 10 iunie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A10:

- Președinte - C. C. G. - judecător

- Judecător - R. C. D.

- Grefier - R. G.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 104/S din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă personal apelantul inculpat M. C. asistat de apărătorul ales, avocat A. M. (cu delegație la dosarul de fond – fila 13) din cadrul Baroului Prahova și avocat Ț. F. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. R. T.; lipsă fiind intimata parte civilă

S. Națională de Transport Feroviar de Călători S.N.T.F.C. CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Avocat Ț. F. depune la dosar delegația de substituire a apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat S. R. T..

Instanța, în temeiul art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat M. C., respectiv a domnului avocat S. R. T., prin prezentarea apărătorului ales, domnul avocat A. M., astfel că, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, dispune plata către Baroul B. a sumei de 50 lei, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată. La stabilirea sumei de mai sus s-a avut în vedere împrejurarea că delegația apărătorului din oficiu a încetat la primul termen de judecată.

Avocat ales A. M. solicită a depune la dosarul cauzei motivele de apel scrise, și, în circumstanțiere, adresa cu nr._/27.05.2015 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și adresa nr. BC1.3/6005/11.05.2015 emisă de S. Națională de Transport Feroviar de Călători S.N.T.F.C. CFR Călători SA- Sucursala de Transport Feroviar de Călători București. În susținerea tezei probatorie, arată că prin răspunsul primit de apelantul inculpat de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici reiese că partea civilă S. Națională de Transport Feroviar de Călători S.N.T.F.C. CFR Călători SA are forma juridică de societate comercială pe acțiuni, astfel că funcțiile de șef de tren și conductor de tren nu sunt stabilite ca funcții publice în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, precum și din răspunsul primit de la oficiul juridic a S.N.T.F.C. CFR Călători SA rezultă că inculpatul nu a avut calitatea de funcționar public în funcția pe care a ocupat-o în cadrul Stației București Grivița.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului inculpat, arată că nu se opune admiterii.

Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantul inculpat M. C. prin apărător ales.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, instanța pune în vedere apelantului inculpat M. C. dispozițiile art. 83 lit. a Cod procedură penală potrivit cărora are dreptul de a da sau a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care va da declarație, tot ceea ce declară poate fi folosit ca mijloc de probă împotriva sa.

Apelantul-inculpat M. C., întrebat fiind de către instanță, declară personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul apelantului-inculpat, cât și reprezentanta Ministerului Public, arată că nu mai au cereri sau chestiuni prealabile de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul art. 420 alin. 6 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri asupra apelului formulat în cauză.

Avocat ales A. M., având cuvântul pentru apelantul inculpat M. C., solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se dispună, în principal, o soluție de achitare în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. c Cod de procedură penală, în sensul că ,,nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”.

Arată că susține această solicitare, având în vedere că, astfel cum se poate constata soluția de condamnare a fost întemeiată pe o singură ,,așa zisă” probă, respectiv o înregistrare realizată de investigatorul sub acoperire în tren, necoroborată cu alte probe, cum ar fi declarațiile unor alte persoane independente de organele judiciare și care să conducă la o soluție de condamnare. Din punctul său de vedere, este inadmisibil să se pronunțe o soluție de condamnare pe baza unei singure probe, iar pe de altă parte consideră că această probă a fost obținută în mod nelegal, cu încălcarea flagrantă a principiului loialității în obținerea și administrarea probelor. Arată că această probă a fost obținută prin oferirea unei sume de bani de către investigatorul sub acoperire, fiind astfel provocat la săvârșirea de infracțiuni pentru a filma acest fapt și pentru a folosi ca probă.

Consideră că această manieră de a obține probe nu este în conformitate nici cu noul Cod de procedură penală și nici cu practica CEDO, întrunind noțiunea cunoscută de agent provocator și nu poate fi condamnată o persoană doar în baza unei singure probe, fără a fi coroborată și cu alte probe obținute de la persoane independente, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul textului de lege prevăzut la lit. c al art. 16 Cod de procedură penală.

Apreciază că un alt motiv de achitare îl constituie art. 396 alin. 5 lit. b Cod de procedură penală, respectiv ,,fapta nu este prevăzută de legea penală” întrucât inculpatul nu are calitatea de funcționar public, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în circumstanțiere la acest termen de judecată și care provin de la instituții ale statului, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de care este acuzat, respectiv infracțiunea de luare de mită și abuz în serviciu.

De asemenea, susține că achitarea inculpatului ar putea fi pronunțată și în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. d Cod de procedură penală, respectiv ,,există o cauză de neimputabilitate” și anume eroarea prevăzută de art. 30 Cod penal.. Raportat la acest aspect arată că inculpatul și-a desfășurat activitatea o perioadă de 22 de ani în cadrul societății și în toată această perioadă acesta, din atitudinea angajatorului și din orice fapt sau act provenit de la angajator ori în alte împrejurări, nu a avut reprezentarea că are calitatea de funcționar public și că, luând o sumă de bani de la un călător, ar comite infracțiunea de luare de mită, ci fapta ar fi putut fi considerată cel mult o abatere disciplinară ori ca un delict civil producător de prejudicii. Arată că în toată perioada în care și-a desfășurat activitatea, inculpatul nu a avut niciodată lipsă în gestiune și nu a fost acuzat pentru niciun fel de fapte.

Solicită în subsidiar desființarea hotărârii cu privire la unele fapte, având în vedere că art. 423 alin. 2 Cod de procedură penală permite desființarea hotărârii numai cu privire la unele fapte ori numai în ceea ce privește latura penală. În acest sens arată că ponderea activității făptuitorului în a lua o sumă de 40 de lei nu este aceea de a pretinde și a-și însuși o sumă de bani, respectiv luarea de mită, ci, în opinia sa ar putea fi reținută doar fapta de abuz în serviciu, în sensul că nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, neeliberând bilet de călătorie în tren. Arată că o persoană nu poate fi condamnată de luare de mită, având în vedere că suma luată este una infimă, respectiv 40 de lei și în niciun caz nu există intenția calificată prin scop de a face acest lucru.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală solicită admiterea apelului formulat de inculpat și desființarea hotărârii instanței de fond.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului formulat în cauză de inculpatul M. C., ca nefondat.

Cu privire la primul motiv de apel invocat, la referirea făcută de apărare la dispozițiile art. 16 lit. c Cod de procedură penală, în sensul că nu există probe, solicită a fi avut în vedere că în faza de judecată pe fond a cauzei inculpatul a recurs la procedura simplificată, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală și, totodată, s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare.

În ce privește al doilea motiv de apel prin care se invocă faptul că inculpatul nu avea calitatea de funcționar public, solicită a fi avută în vedere modalitatea în care sunt reglementate cele două infracțiuni deduse judecății, respectiv luarea de mită și abuz în serviciu, cu referire și la dispozițiile art. 175 alin. 2 Cod penal, unde se reglementează sfera acestor persoane, care au calitatea de subiecți activi al acestor infracțiuni.

Față de susținerea potrivit căreia faptele reprezintă doar o abatere disciplinară ori doar un delict civil, apreciază că aceste fapte constituie cele două infracțiuni, fiind reglementate de lege. Din punctul său de vedere, în prezenta cauză nu se poate aprecia că sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. b Cod de procedură penală, cum nu se poate reține că inculpatul a fost eroare în momentul în care a săvârșit faptele.

Cu privire la valoarea prejudiciului, arată că într-adevăr aceasta este una redusă, însă, solicită a fi avut în vedere contextul în care acest dosar a pornit, urmărirea penală a fost inițiată urmare unui fenomen infracțional ce a fost dovedit, iar pentru celeritatea soluționării cauzelor s-a apreciat a fi indicat a se judeca în mod separat persoanele și faptele, motiv pentru care consideră soluția instanței de fond ca fiind una legală și temeinică. Pe de altă parte, raportat și la celelalte soluții pronunțate în cauze care au derivat din dosarul inițial, apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 Cod penal cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, fiind avute în vedere toate elementele care circumstanțiază fapta și făptuitorul, astfel cum rezultă din hotărâre, limitele de pedeapsă fiind deduse în doi pași cu respectarea dispozițiilor art. 79 Cod penal, iar termenul de supraveghere este orientat spre minimul și este echivalent cu pedeapsa stabilită.

Având în vedere toate aceste aspecte consideră că apelul formulat de inculpat este nefondat și solicită respingerea acestuia.

Apelantul inculpat M. C., având ultimul cuvânt, arată că există la dosarul cauzei rapoarte de evenimente din care rezultă că a fost molestat și chiar bătut în tren, ocazii în care nu avea calitatea de funcționar public, iar în prezenta cauză i se atribuie această calitate.

CURTEA,

Constată că prin sentința penală nr. 104/S/16.04.2015 a Tribunalului B., în baza art. 289 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală și a art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului M. C. (fiul/fiica lui I. și G. născut la data de 17.04.1965 în or. Vălenii de M., jud. Prahova, cu domiciliul în mun. Ploiești, .. 8, ., ., jud. Prahova, CNP –_- la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal – cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată.

În baza art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală și a art.75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal – cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată.

În baza art. 38 - 39 al. 1 lit. b Cod penal și art. 45 al. 3 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni și 10 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal – cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren.

În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, pe durata unui termen de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 93 al. 1 lit. a-e, al. 2 lit. b, al. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit și derulat de către serviciul de probațiune; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul . Urbană Ploiești SRL sau Administrația Parcului Memorial C. S. Ploiești.

În baza art. 91 al. 4 Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod Penal.

În baza art. 112 al. 1 lit. e Cod penal și 289 al. 3 Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 40 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

S-a constatat că următoarele bunuri constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei: copie mediu stocare înregistrat sub nr. PTBv/268MS/2014 și copie mediu stocare înregistrat sub nr. PTBv/295MS/2014.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București.

În baza art. 274 al.1 Cod Procedură Penală s-a obligat inculpatul să plătească statului 580 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 500 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală, iar onorariul parțial al avocatului din oficiu G. V. în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că S. Națională de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.A. este persoană juridică română, cu capital de stat, care desfășoară activități de interes național, în scopul realizării transportului feroviar public de călători, având caracter de serviciu public social, potrivit art. 2 alin. 2, art. 4, art. 9, art. 15 alin. 2 din H.G. nr. 584/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române - C.F.R. Călători și art. 2, art. 5, art. 6 din Statutul societății, anexă a H.G. nr. 584/1998.

Astfel, S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A este o persoană juridică de interes public, cu capital integral de stat, orice persoană care exercită atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, având calitatea de funcționar public, în sensul art. 175 alin. 1, lit. c) Cod penal.

Reglementările interne privind activitatea de control trenuri sub aspectul verificării documentelor de călătorie, constând în revizia legitimațiilor de călătorie de către personalul de tren, alcătuit din șef tren și conductor tren, precum și în controlul efectuat de către organele de control ale societății, reprezentate de controlorii de bilete, inspectorii de specialitate și revizorii regionali și centrali, sub conducerea unui revizor general – pot fi regăsite în Instrucția pentru controlul trenurilor nr. 80/01.01.1954 a Ministerului Căilor Ferate – Direcțiunea Generală a Exploatării; Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. nr. 10/14.05.2004 privind organizarea activității serviciilor specializate în activitatea de control a activității personalului de tren, stație și legalității călătoriei; Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. nr. 36/02.11.2006 privind Îndrumătorul pentru stabilirea gravității unor nereguli ce pot fi constatate în sarcina salariaților și a modului de tratare aplicabil, H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, precum și în Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport, adoptat prin Decretul nr. 360/1976 al Consiliului de Stat și în Regulamentul intern al societății aprobat prin Hotărârea nr. 4/15.05.2012 a Consiliului de Administrație.

Normele interne în domeniu se completează cu atribuțiile și sarcinile de serviciu ale personalului respectiv, stabilite prin fișele posturilor și alte dispoziții interne pe linia de muncă privind activitatea de control trenuri.

Astfel, personalul de tren, format din șef tren și conductor tren, alcătuind partida trenului, au ca atribuții principale în acest sens, după cum urmează: la . și notează în registrul special finanțat, sub semnătură, sumele de bani personali pe care îi deține, solicitând consemnarea acestora în carnetul de activitate de către șeful de tură comanda personalului de tren; nu se admit diferențe în plus sau în minus față de banii declarați în carentul de activitate la . de motivul invocat; să trateze călătorii constatați în tren fără legitimații de călătorie sau cu legitimație de călătorie incompletă, să verifice identitatea titularilor de legitimații nominale, să verifice legitimațiile de călătorie să fie valabile la trenul, clasa și data respectivă; revizia legitimațiilor de călătorie să se facă imediat după plecarea trenului din stația de formare sau stația din parcurs; să patruleze permanent prin sectorul său de activitate pentru a verifica și trata toți călătorii care urcă în tren din toate punctele prevăzute cu oprirea trenului și pentru a sesiza cu ușurință pătrunderea în sector a unui călător fraudulos provenind din sectoarele adiacente deservite de ceilalți conductori; solicită sprijin organelor de poliție din tren sau la prima stație cu post de poliție TF pentru identificarea călătorilor ce trebuie tratați pentru nereguli de la normele de transport; se preocupă permanent de creșterea veniturilor la calea ferată; pentru orice neregulă, precum afluența de călători, greutăți întâmpinate în colaborarea cu organele de poliție TF referitoare la predarea călătorilor frauduloși care nu pot fi identificați, face raport de eveniment și îl înaintează spre înregistrare șefului de tură de la comanda proprie sau din parcurs.

Persoanele din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. care ocupă funcții de conductor tren și șef tren, au atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor, potrivit art. 4 și 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată și completată.

Prezenta cauză a avut ca mod de sesizare procesul-verbal din data de 17.03.2011, sub nr. 520/P/2011, încheiat de organele poliției judiciare din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi B. din cadrul Direcției Poliției Transporturi a Inspectoratului General al Poliției Române, în cauză fiind efectuate cercetări privind o faptă de luare de mită din data de 17.03.2011, reținută în sarcina numitului I. V., conductor tren în cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.A., prin rezoluția procurorului dată în cauză la data de 08.06.2011 dispunându-se începerea urmăririi penale în acest sens.

Din cercetările ulterioare efectuate în cauză a rezultat că astfel de fapte săvârșite de personalul din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. au o frecvență cu totul deosebită reprezentând un fenomen generalizat de corupție în sânul societății comerciale naționale în cadrul activității de verificare a documentelor de călătorie. În acest sens s-a avut în vedere ansamblul situației de fapt ce rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză, în special datele și informațiile puse la dispoziție de către investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, situațiile reținute privind comunicările în mediul ambiental și telefonic interceptate și înregistrate în cauză, precum și denunțurile formulate și declarațiile învinuiților și martorilor ascultați în cauză, exemplificând în acest sens după cum urmează.

În cadrul urmăririi penale efectuate în cauză, la data de 05.11.2012 a fost audiat martorul R. Ș. A., ocupând funcția de director general al societății în perioada respectivă.Astfel, martorul a subliniat că societatea națională parte vătămată are în principiu pierderi și nu are rentabilitate comercială, precizând că singura sursă de venit a societății provine din încasările din vânzarea documentelor de călătorie, aceasta constituind aproximativ 25% din totalul veniturilor, restul până la 100 % provenind din subvențiile de la stat, astfel că societatea are un deosebit interes în creșterea acestor venituri și a fost dispusă să ia măsurile necesare.

În acest sens, martorul a arătat că au fost adoptate o . reglementări specifice, însă aplicarea lor nu a dat rezultatul scontat, în fiecare caz în parte regăsindu-se diverse justificări, precum sancționarea blândă a unor astfel de abateri ale personalului, pe diverse considerente și luând în considerare cazurile respective în mod izolat, iar nu în ansamblul situației de fapt privind fenomenul de călătorie frauduloasă.

De altfel, martorul a menționat ca măsură specială atribuirea unui spor de salariu personalul de tren, reprezentând 10% din încasările pe care le efectuează prin eliberarea legitimațiilor de călătorie în tren (BTT – bilet tarif în tren), acesta având un cost mai ridicat cu 50% decât cel de la casa de bilete.

Martorul director general a apreciat personal că pierderile anuale ale companiei cauzate de călătoria frauduloasă se ridică la suma de 130-150 de milioane de lei noi, fiind aproximativ 30% din totalul încasărilor respective.

În continuarea cercetărilor efectuate, la data de 23.07.2012, a fost ascultat în cauză, în calitate de martor, numitul S. M..Acesta a deținut în perioada octombrie 2011 – iulie 2012, funcția de revizor general în cadrul Revizoratului General de Siguranța Circulației și Control din cadrul unității economice respective – aceasta fiind funcția de conducere superioară în cadrul structurii ce avea în competență activitatea comercială privind colectarea veniturilor provenite din eliberarea legitimațiilor de călătorie și controlul acestei activități – fiind astfel cel mai în măsură să evidențieze aspecte legate de activitatea respectivă.

Cu ocazia audierii sale, acesta a arătat că, în timpul exercitării funcției sale de conducere, a sesizat caracterul scăzut al veniturilor din legitimațiile de călătorie și a prezentat această situație factorilor de conducere a unității economice – adunarea generală a asociaților și consiliului de administrație, precum și directorului general al unității, întocmind rapoarte specifice în acest sens.

Despre această situație, acesta a apreciat că se datorează „unor înțelegeri între persoanele cu funcții de control și personalul de tren, în sensul că aceștia ignorau aspecte legate de călătoria frauduloasă, practic personalul ar fi primit bani de la călătorii frauduloși pentru a le facilita călătoria, iar inspectorii și revizorii de specialitate care efectuau controlul asupra celor dintâi nu evidențiau aceste aspecte”.

În același sens, martorul a evidențiat că, potrivit propriei sale analize, pierderile suferite de unitatea economică respectivă se ridică la aproximativ un procent de „35-40 %” din totalul încasărilor din emiterea legitimațiilor de călătorie. Astfel, având în vedere că aceasta este, în principiu, singura sursă de finanțare a unității economice respective, se evidențiază astfel un prejudiciu important care afectează întreaga activitate a societății.

În continuare, martorul a relevat că măsurile luate de conducerea unității pentru stoparea acestui fenomen, precum întocmirea unor programe încrucișate de control specific, înregistrarea video a activității comerciale și alte asemenea – au dat doar rezultate minime, o astfel de analiză fiind îngreunată de atitudinea personalului cu astfel de funcții.

Totodată, martorul a arătat că a suspectat de astfel de neregularități inclusiv persoane ocupând funcții de control superioare în cadrul structurii respective, relevând aspecte concrete în aceste sens.

La data de 03.08.2012 a fost ascultat în cauză numitul T. I., conductor tren,care a confirmat cele reținute anterior. Acesta a declarat că această situație persistă de mai mult timp și are un caracter de obișnuință, fiind „o practică generală în a se da bani organelor de control pentru ca acestea să nu constate nereguli”, bani provenind de la călători frauduloși. Mai mult, acesta a precizat, în clar, că „în ultimii doi ani cu siguranță nu au existat situații în care să am parte de controale din partea inspectorilor și aceștia să nu primească la sfârșit sume de bani, cu excepția momentelor când aceștia aveau suspiciuni că pe traseu s-ar afla și alte echipe de supra-control sau organe de poliție”.

În continuare, martorul a afirmat că personalul de tren „primește informații în mod constant de la inspectori referitor la programul pe care îl au și dacă urmează să fie controlați de către aceștia, acest lucru făcându-se pentru ca eu și colegul meu să ne pregătim în sensul că să fie bilete tratate în tren, să le lăsăm și călători netratați pentru a le putea tăia bilete și astfel să aibă activitate și totodată pentru a lua bani de la călători frauduloși și a nu le elibera bilete având astfel bani pentru a le da și lor”.

În cursul urmăririi penale, la data de 05.06.2012, în baza art. 86¹alin. 7 Cod procedură penală și în condițiile speciale prevăzute de art. 86¹și art. 86²Cod procedură penală, procurorul a procedat la ascultarea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele atribuit M. E.. Potrivit celor astfel consemnate, investigatorul a detaliat cele menționate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate și depuse la dosarul cauzei, descriind actele materiale și modalitățile în care acestea au fost reținute. Astfel, investigatorul sub acoperire a arătat că, angajat fiind în unitatea economică respectivă, în funcția de controlor bilete (funcție de control imediat superioară personalului de tren pe linia de muncă a verificării documentelor de călătorie) și mai apoi, inspector de specialitate, cu atribuții privind verificarea activității personalului partidelor de tren (conductori și șefi de tren), aceștia din urmă îi înmânau, în diverse modalități, atât lui cât și colegilor săi având aceleași atribuții, sume de bani și alte foloase, pentru a ignora neregularitățile ce puteau fi reținute cu ocazia controalelor specifice respective, în special prezența unui număr mare de călători frauduloși, cărora componenții partidelor de tren le permiteau călătoria în schimbul unor sume de bani primite de la aceștia, pe care le însușeau fraudulos.

Așadar, din descrierea investigatorului sub acoperire a reieșit amploarea activității infracționale respective, un fenomen generalizat de fapte de corupție și o relaționare apropiată între participanți pentru realizarea actelor de corupție, relevându-se aspecte privind asocierea acestora în vederea săvârșirii unor astfel de infracțiuni.

În acest sens, investigatorul a detaliat aspecte infracționale privind fiecare persoană cu care a intrat în legătură pe parcursul exercitării atribuțiilor sale de serviciu, relevându-se astfel o practică curentă și generalizată de acte de corupție în sânul activității profesionale ale persoanelor cu astfel de atribuții și sarcini de serviciu.

Inculpatul M. C., în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ocupând funcția de conductor tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit sume de bani de la călători frauduloși, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia:

1. În data de 03.04.2014, pe trenul IR 1622, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos A. E. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 03.04.2014, procesul-verbal din data de 17.04.2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 23.04.2014 privind identificarea făptuitorului);

2. În data de 03.04.2014, pe trenul IR 1622, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos I. G. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 03.04.2014, procesul-verbal din data de 17.04.2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 23.04.2014 privind identificarea făptuitorului);

3. În data de 07.04.2014, pe trenul IR 1636, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos A. E. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 07.04.2014, procesul-verbal din data de 08.04.2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 23.04.2014 privind identificarea făptuitorului);

4. În data de 07.04.2014, pe trenul IR 1636, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos I. G. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 07.04.2014, procesul-verbal din data de 08.04.2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 23.04.2014 privind identificarea făptuitorului).

Totodată, același inculpat, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-se în exercitarea funcției de conductor tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective:

1. În data de 03.04.2014, pe trenul IR 1622, privind călătoria investigatorului călător fraudulos A. E., pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 05.04.2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

2. În data de 03.04.2014, pe trenul IR 1622, privind călătoria investigatorului călător fraudulos I. G., pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 05.04.2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

3. În data de 07.04.2014, pe trenul IR 1636, privind călătoria investigatorului călător fraudulos A. E., pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 08.04.2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

4. În data de 07.04.2014, pe trenul IR 1636, privind călătoria investigatorului călător fraudulos I. G., pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 08.04.2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă).

La termenul de judecată din 08.04.2015, după audierea inculpatului și luarea concluziilor asupra cererii inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, instanța a admis cererea formulată de inculpat în considerarea atitudinii procesuale a inculpatului care, prin declarația dată în fața instanței și-a asumat integral răspunderea față de acuzația adusă prin rechizitoriu.

Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv: declarația inculpatului de recunoaștere în totalitatea a faptelor penale dată în fața instanței, procesele-verbale ale investigatorilor autorizați în cauză, procesele-verbale privind redarea situației reținute în mediul ambiental, procesele-verbale privind identificarea făptuitorului, precum și procesele-verbale privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru data și ruta respectivă, instanța de fond apreciază că, în drept, fapta inculpatului M. C. care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 03.04.2014 și la data de 17.04.2014, ocupând funcția de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit diferite sume de bani de la 4 călători frauduloși, în cuantum total de 40 de lei, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzut de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale).

Fapta inculpatului M. C., care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 03.04.2014 și la data de 17.04.2014, aflându-se în exercitarea funcției de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind 4 călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în cuantum total de 88 lei, constând în prețul legitimațiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren pentru distanțele respective de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzut de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale).

Cu privire la susținerea pe fond a apărării în sensul că inculpatul nu este autorul moral al infracțiunii, el fiind instigat, provocat de investigatorul autorizat în cauză, instanța de fond a constatat că în acest sens a fost formulată apărarea inculpatului în procedura camerei preliminare, inculpatul invocând, în acel context prin apărătorul său ales nelegalitatea probelor constând în înregistrări video și planșele foto care au fost obținute prin mijloace de provocare și influențare a inculpatului.

Instanța nu a primit această apărare, dimpotrivă a reținut că în cauză nu poate fi vorba de o acțiune din proprie inițiativă a agentului de poliție sau de o provocare, instigare care să atragă sancțiunea nelegalității probelor.

În acest demers instanța de fond a avut în vedere că, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acord cu jurisprudența CEDO, utilizarea agenților infiltrați este admisibilă în măsura în care este circumscrisă unor garanții, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute ca urmare a unei provocări polițienești deoarece un astfel de procedeu este susceptibil de a priva de la început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil.

Într-adevăr, instanța de fond subliniază întocmai ca și apărarea că orice probă obținută ca urmare a unei provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil (art. 6).

Există provocare a poliției atunci când agenții nu se limitează la a examina de o manieră obiectivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii, adică pentru a obține dovezi și pentru a o trage la răspundere (Ramanauskas, Eurofinacom contra Franței).

Totodată, instanța de fond reamintește că în cauza Ludi contra Elveției, CEDO a statuat că din momentul în care acuzatul își dă seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să-l demaște.

Raportând aceste principii la prezenta speță, instanța de fond a analizat factorul volitiv, aspectul psihic ce a determinat luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea de către inculpat prin raportare la declarația inculpatului - singura probă în măsură să lămurească acest aspect deosebit de important.

În acest context instanța de fond remarcă faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul nu a dat nici o declarație prevalându-se de dreptul la tăcere, iar în fața instanței de judecată, la momentul audierii nemijlocite, inculpatul nu a invocat o asemenea provocare, acesta arătând că a primit sumele de bani de la persoanele menționate în rechizitoriu și a făcut acest lucru în detrimentul atribuțiilor sale de serviciu.

Așa fiind, s-a reținut că este nefondată susținerea apărării privind inexistența faptelor penale sau inexistența probelor că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății, fapte penale pe care pe care și le-a asumat integral, instanța reținând că inculpatul a acționat cu intenție directă, motiv pentru care urmează a realiza tragerea sa răspundere penală.

În contextul probatoriu expus în prezentele considerente, instanța de fond a reținut ca fiind lipsită de temeinicie această apărare formulată pentru inculpat sub aspectul lipsei vinovăției.

Vinovăția inculpatului fiind dovedită, instanța de fond a realizat tragerea acestuia la răspundere penală.

În acest context instanța de fond a făcut deopotrivă aplicațiunea prevederilor art. 396 al. 10 Cod de procedură penală și ale art. 74 Cod penal privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei.

Astfel instanța de fond, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, a avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, respectiv comiterea unui număr de 4 acte materiale relativ la fiecare faptă penală, intervalul de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, contextul în care au fost comise faptele – după ce anterior au fost efectuate cercetări penale față de numeroase persoane angajate ale S.N.C.F.R. ocupând posturi similare celui ocupat de inculpat și pe fondul constatării unei corupții generalizate la nivelul S.N.T.C.F. - C.F.R. Călători S.A. și a unei frecvențe deosebite a faptelor de acest gen, fiind implicate multe persoane de la toate nivelurile societății, sub acest aspect prezentând relevanță declarațiile martorilor R. Ș. A., S. M. și T. I.; luând în considerare și natura infracțiunilor deduse judecății, infracțiuni care prin rezultatul produs prezintă un pericol social ridicat, împrejurarea că inculpatul a conștientizat în cursul derulării procedurii gravitatea acuzației prin adoptarea în fața instanței a unei poziții procesuale de recunoaștere și regret a faptelor și nu în ultimul rând atitudinea inculpatului de acoperire a prejudiciului material produs părții civile.

Cât privește persoana inculpatului, instanța de fond observă și cazierul judiciar al acestuia din care rezultă că se află la un prim conflict cu legea penală, a lucrat la C.F.R. o perioadă îndelungată – 27 de ani, a arătat instanței că este preocupat de identificarea unui loc de muncă altul decât la partea civilă pentru a obține venituri licite necesare traiului demonstrând că este o persoană integrată social.

Aceste circumstanțe personale anterior subliniate reprezintă împrejurări ce diminuează gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, astfel că vor fi valorificate de instanță ca și circumstanțe atenuante judiciare în condițiile art. 75 al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea corespunzătoare a art. 76 al. 1 Cod penal.

În raport de toate circumstanțele reale și personale evidențiate, instanța apreciază că sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului M. C. următoarele pedepse: pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal – cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale), raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000; pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal – cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată prevăzut de art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 38 - 39 al. 1 lit. b Cod penal și art. 45 al. 3 Cod penal s-au contopit aceste pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni și 10 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal – cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 Cod penal va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g Cod penal - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, șef tren.

Ca și modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța reține că în cazul inculpatului M. C. sunt întrunite toate condițiile legale pentru a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanța apreciind că inculpatul, care și-a asumat integral responsabilitatea față de cele întâmplate și a conștientizat pe deplin impactul acțiunii sale ilicite pentru societate, are reale posibilități de îndreptare, acesta intenționează a se angaja la un alt angajator pentru a obține venituri licite, astfel că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, existând suficiente garanții că acesta nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o durată determinată.

Așadar, în baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, pe durata unui termen de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 93 al. 1 lit. a-e, al. 2 lit. b, al. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit și derulat de către serviciul de probațiune; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. sau Administrația Parcului Memorial C. S. Ploiești.

În baza art. 91 al. 4 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, cu adresa nr. BC 1._ /2014, depusă la dosarul de urmărire penală, S. Națională de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București s-a constituit parte civilă în cauză cu o sumă în cuantum de 88 lei, reprezentând paguba produsă prin săvârșirea de către inculpatul M. C. a infracțiunii de abuz în serviciu reținută în cauză.

Prin chitanța depusă la termenul din data de 08.04.2015 s-a constatat recuperat prejudiciul produs părții civile prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 112 al. 1 lit. e Cod penal și 289 al. 3 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. C., care solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se dispună, în principal, o soluție de achitare în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. c Cod de procedură penală, în sensul că ,,nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”.

Arată că susține această solicitare, având în vedere că, astfel cum se poate constata, soluția de condamnare a fost întemeiată pe o singură ,,așa zisă” probă, respectiv o înregistrare realizată de investigatorul sub acoperire în tren, necoroborată cu alte probe, cum ar fi declarațiile unor alte persoane independente de organele judiciare și care să conducă la o soluție de condamnare. Din punctul său de vedere, este inadmisibil să se pronunțe o soluție de condamnare pe baza unei singure probe, iar pe de altă parte consideră că această probă a fost obținută în mod nelegal, cu încălcarea flagrantă a principiului loialității în obținerea și administrarea probelor. Arată că această probă a fost obținută prin oferirea unei sume de bani de către investigatorul sub acoperire, fiind astfel provocat la săvârșirea de infracțiuni pentru a filma acest fapt și pentru a folosi ca probă.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că apelul inculpatului este întemeiat, urmând a fi admis, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune și a pedepsei rezultante.

În primul rând, curtea va ține cont de gradul de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat, care, deși in abstracto sunt unele periculoase pentru societate, in concreto, prin modul concret în care au fost comise și prin rezultatul produs, nu se poate susține că sunt atât de grave încât să necesite aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumul stabilit de instanța de fond. Trebuie remarcat că sumele luate de inculpat, în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, sunt unele modice, iar prejudiciul produs SNTFC CFR Călători SA, prin neîncasarea contravalorii biletelor de tren, este de asemenea unul modic. Desigur că prin săvârșirea în mod repetat a acestor infracțiuni, gradul de pericol social al faptelor a crescut, însă trebuie luată în considerare și răspândirea acestui fenomen infracțional, în cadrul societății la care lucrează inculpatul, care rezultă din numărul mare de persoane cercetate și trimise în judecată pentru fapte similare celor reținute în sarcina inculpatei.

Din moment ce societatea angajatoare a acceptat această practică, care era destul de cunoscută, neluându-și măsurile necesare pentru înlăturarea fenomenului infracțional descris anterior, a fost posibilă răspândirea lui în rândul călătorilor și angajaților SNTFC CFR Călători SA, iar fenomenul nu a mai fost perceput de angajații societății ca fiind unul deosebit de grav. În aceste condiții, aplicarea unor pedepse disproporționate nu ar atinge scopul reeducării infractorului, deoarece acesta ar avea sentimentul să pedeapsa aplicată este nejustificat de aspră, în raport cu atitudinea generală legată de astfel de fapte.

În plus, la aplicarea pedepsei trebuie ținut cont și de practica judiciară a instanțelor, în cauze similare, unde au fost aplicate pedepse mai reduse decât cele aplicate de instanța de fond în prezenta cauză. Aplicarea unor pedepse diferite, pentru fapte similare, comise în același context și de către persoane cu aceeași calitate, nu ar putea fi justificată decât în cazul în care persoana inculpatului ar impune o astfel de agravare. Or, în cauzele menționate, nu există o astfel de diferență, toți inculpații condamnați fiind persoane fără antecedente penale și cu un comportament adecvat în societate. Dimpotrivă, inculpatul M. C. a fost condamnat pentru săvârșirea a câte patru acte materiale din fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, în timp ce în alte cauze similare, au fost reținute mai multe acte materiale similare, iar pedepsele stabilite au fost mai reduse.

Având în vedere acest aspect, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului M. C., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, reținută în sarcina sa, astfel încât aceasta să fie pusă în acord cu jurisprudența instanței în materie.

Pentru aceste motive, se va admite apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 104/S/16.04.2015 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, sub aspectul cuantumului pedepsei principale rezultante și sub aspectul duratei termenului de supraveghere.

Rejudecând în aceste limite, se va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 3 luni și 10 zile închisoare, în pedepsele componente, respectiv pedeapsa principală de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal și art. 396 al. 10 Cod procedură penală și pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 cod penal și art. 396 al. 10 cod procedură penală.

Totodată, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal și art. 396 al. 10 Cod procedură penală, de la 1 an și 4 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 38 - 39 al. 1 lit. b Cod penal se vor contopi pedepsele principale aplicate inculpatului în prezenta cauză și se va aplica pedeapsa principală cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul M. C. urmând să execute în final pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 Cod penal se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de 2 ani și 3 luni, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.

În ce privește solicitările inculpatului de a fi achitat pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, curtea le va respinge ca nefondate, pentru următoarele motive:

Inculpatul susține că în cauză condamnarea lui s-ar fi dispus doar în baza actelor efectuate de investigatorul sub acoperire și că o astfel de soluție contravine dreptului intern și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Este adevărat că, în baza dreptului intern și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate dispune condamnarea unei persoane acuzate, doar în baza declarațiilor unui martor anonim, căruia acuzatul nu a avut posibilitatea de a-i adresa întrebări. Însă, nu este cazul speței de față, unde inculpatul a solicitat în fața instanței de fond ca judecarea sa să fie făcută potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală. Or, această procedură presupune ca inculpatul să recunoască faptele descrise în actul de sesizare a instanței, această recunoaștere a sa coroborându-se cu probele rezultate din folosirea investigatorilor sub acoperire (fiind folosiți investigatorii sub acoperire A. E. și I. G.). În plus, în cauză au mai fost administrate și alte probe, menționate de instanța de fond în sentința apelată, astfel încât nu se poate susține că la baza soluției de condamnare a stat doar declarația investigatorilor sub acoperire.

În ce privește susținerea inculpatului că se impune achitarea sa deoarece nu îndeplinește condiția prevăzută de lege de a fi funcționar, curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Potrivit doctrinei și practicii judiciare, noțiunea de funcționar din dreptul penal nu se suprapune cu noțiunea de funcționar din dreptul administrativ, prima fiind mult mai extinsă decât cea din urmă. Astfel, în cazul infracțiunilor de serviciu, sensul noțiunii de funcționar este foarte larg, cuprinzând și persoanele care își desfășoară activitatea în serviciul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A.. Inculpatul susține că într-o altă cauză, ce avea ca obiect infracțiunea de ultraj comisă împotriva sa, s-ar fi stabilit că nu are calitatea de funcționar. În cazul infracțiunii de ultraj, legea cere condiția specială ca funcționarul ultragiat să îndeplinească o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. În cazul infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu nu se prevede o astfel de condiție, astfel încât sfera subiecților activi ai acestor infracțiuni este mult mai extinsă decât în cazul infracțiunii de ultraj. Pentru aceste motive, curtea constată că nu este întemeiată nici această solicitare a inculpatului de a se dispune achitarea sa, pentru că nu ar îndeplini condiția de a fi funcționar. De altfel, practica judiciară în materie, inclusiv a Curții de Apel B., a statuat în unanimitate că persoanele care își desfășoară activitatea în serviciul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. îndeplinesc această condiție.

De asemenea, este nefondată și susținerea inculpatului M. C. de a fi achitat pentru infracțiunea de luare de mită, pentru că nu ar fi avut intenția de a lua mită. Faptul că inculpatul a comis și această infracțiune rezultă din aceea că inculpatul nu a eliberat legitimațiile de călătorie pentru cei patru călători frauduloși, pentru distanțele de deplasare, deși a luat de la aceștia anumite sume de bani. Din actele și probele de la dosar rezultă că prin faptele sale inculpatul ar fi produs un prejudiciu de 88 de lei S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., ca urmare infracțiunilor reținute în sarcina sa, prejudiciu ce constă în prețul legitimațiilor de călătorie ce trebuiau să fie eliberate în tren pentru distanțele parcurse de călătorii frauduloși. Legea nu condiționează infracțiunea de luare de mită de existența unei proporții între serviciul prestat de funcționar și suma primită cu titlu de mită, fiind posibilă existența acestei infracțiuni chiar și în cazul în care funcționarul ar fi primit sume infime cu titlu de mită.

Față de acest aspect, pe care inculpatul îl cunoștea, întrucât avea cunoștință de obligația de a elibera aceste legitimații de călătorie potrivit distanțelor parcurse de călătorii frauduloși, nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că în cauză ar fi incidentă cauza de neimputabilitate a erorii, deoarece inculpatul nu ar fi avut reprezentarea că săvârșește o infracțiune. Faptul că această practică, de a lua bani de la călătorii frauduloși, fără a le elibera bilete corespunzătoare potrivit distanțelor parcurse, era una larg răspândită în cadrul societății în care inculpatul își desfășura activitatea, nu este un argument pentru a se susține că inculpatul nu ar fi avut reprezentarea faptului ilicit comis. Pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii nu este necesar ca inculpatul să cunoască cu precizie încadrarea juridică a faptei comise, ci este suficient ca acesta să aibă reprezentarea că săvârșește un fapt ilicit. Or, în speță, nu se poate susține că inculpatul nu a cunoscut că fapta comisă nu este permisă de lege. Inculpatul susține, în apelul formulat, că ar fi avut reprezentarea că fapta comisă constituie un ilicit, însă a crezut că aceasta ar constitui doar o abatere disciplinară. Or, pentru a se putea reține cauza de neimputabilitate a erorii este necesar ca inculpatul să fi fost ferm convins că activitatea sa este una licită, nefiind permis nici măcar un dubiu cu privire la acest fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 104/S/16.04.2015 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, sub aspectul cuantumului pedepsei principale rezultante și sub aspectul duratei termenului de supraveghere.

Rejudecând,

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 3 luni și 10 zile închisoare, în pedepsele componente, respectiv pedeapsa principală de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal și art. 396 al. 10 Cod procedură penală și pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal și art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 Cod penal și art. 396 al. 10 Cod procedură penală, de la 1 an și 4 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 38 - 39 al. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele principale aplicate inculpatului în prezenta cauză și aplică pedeapsa principală cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul M. C. urmând să execute în final pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de 2 ani și 3 luni.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. G. R. C. D.

GREFIER,

R. G.

Red. C.C.G./23.06.2015

Dact. R.G./23.06.2015/2 ex

Jud.fond: D. M. G.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 63/2015....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 457/2015.... →

Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 437/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 437/2015. Curtea de Apel BRAŞOV