Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 494/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2301/338/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.494/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A6:
Președinte: C. E. – judecător
Judecător: M. G. L.
Grefier: C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZĂRNEȘTI împotriva sentinței penale nr. 8/S pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 11 februarie 2015 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2015, când,
CURTEA:
Constată că prin sentința penală nr. 8/11.02.2015 a Judecătoriei Zărnești, în baza art.17 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.19 din Legea nr.255/2013, s-a dispus achitarea inculpatului O. M. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Cod penal din 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal.
În baza art.18¹ alin.3 raportat la art.91 lit.c Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și art.19 din Legea nr.255/2013, i s-a aplicat inculpatului O. M. o amendă administrativă în sumă de 1000 lei.
În baza art.19 și art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1357 alin.1 Noul cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. D. și a fost obligat inculpatul O. M. la plata către partea civilă a sumei de 500 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul O. M. la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu – avocat M. M., în sumă de 200 lei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.554/P/2012 din data de 20.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Cod penal din 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, adresa IPJ B. Serviciul Criminalistic privind identificarea în registrul AFIS, plic conținând 23 fragmente urme papilare prelevate cu ocazia cercetării la fața locului, declarația părții vătămate S. I.-D., raportul de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopic nr._/ 15.05.2013, declarație martor B. G., declarație martor B. M. și mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv declarația inculpatului și declarațiile martorilor B. G. și B. M., instanța de fond a reținut, în fapt, că la începutul lunii decembrie 2011, inculpatul O. M. s-a prezentat la domiciliul martorilor B. M. și B. G., pentru a-și oferi serviciile în gospodăria acestora.
În urma discuțiilor avute, martorul B. G. s-a hotărât să îl angajeze pe inculpatul O. M., fără forme legale, acesta din urmă având ca atribuții îngrijirea animalelor din gospodăria martorului.
Astfel, martorul B. G. i-a prezentat inculpatului locul unde trebuia să îngrijească animalele, compus dintr-o casă și anexe, imobilul fiind situat în afara satului Șirnea, ..
Inculpatul O. M. a locuit în casa respectivă și s-a ocupat de îngrijirea animalelor martorului până la o dată cuprinsă în intervalul 10-12.01.2012.
Astfel, nemulțumit de condițiile oferite de martorul B. G., într-o seară cuprinsă în intervalul 10-12.01.2012, inculpatul O. M. s-a hotărât să părăsească locul respectiv, cu intenția de a se întoarce la domiciliul său.
Îmbrăcat cu hainele oferite de familia B., inculpatul a plecat de la imobilul familiei B. spre orașul Râșnov, jud. B..
Întrucât în noaptea respectivă era viscol și o zăpadă de o jumătate de metru, în momentul în care a ajuns în dreptul imobilului proprietatea părții civile S. I. D., situat în satul Șirnea, ., pe loc inculpatul O. M. s-a hotărât să înnopteze în casa părții civile, cunoscând faptul că această casă este nelocuită.
Astfel, inculpatul s-a apropiat de imobil, a spart un geam de la intrare, după care pe acel geam a pătruns în interiorul casei.
Aici, a observat că din hol se poate intra în două încăperi, ambele având ușile închise.
A încercat ușa camerei din partea dreaptă a holului și, văzând că este încuiată, s-a îndreptat spre ușa din față, pe care a deschis-o, nefiind încuiată și a pătruns în bucătărie, unde a dormit în noaptea respectivă.
Dimineața, inculpatul și-a schimbat obiectele vestimentare cu care venise îmbrăcat cu un tricou, un pulovăr și o geacă de fâș, pe care le-a găsit în bucătăria imobilului părții civile, abandonând obiectele sale vestimentare, după care a părăsit imobilul respectiv, îndreptându-se către orașul Râșnov.
În ceea ce privește acțiunile de pătrundere a inculpatului în camera din partea dreaptă a holului, de sustragere de bunuri din această cameră și de sustragere a unui driver cu antenă parabolică, de pe peretele exterior al clădirii, instanța de fond a constatat că există un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpat a acestor acțiuni, dubiu care îi profită inculpatului.
Astfel, instanța de fond a constatat că, deși au fost prelevate un număr de 23 de fragmente de urme papilare, s-a stabilit că un singur fragment de urmă papilară a fost creat de inculpat, iar acest fragment a fost ridicat de pe borcanul găsit pe masa din bucătărie.
De asemenea, prima instanță a constatat că inculpatul a arătat în detaliu cum a pătruns în casa părții civile și a explicat că nu a intrat în camera din dreapta, întrucât ușa era încuiată; or, în lipsa vreunui element care să îl plaseze în mod cert pe inculpat în camera respectivă, lipsind urme papilare și obiecte vestimentare, toate acestea fiind ridicate din bucătăria imobilului, declarația inculpatului pare veridică și, în baza prezumției de nevinovăție, trebuie valorificată ca atare.
Totodată, instanța de fond a constatat că în noaptea în care inculpatul a părăsit gospodăria familiei B. și a pătruns în imobilul părții civile, afară era viscol și o zăpadă de o jumătate de metru, aspect relatat atât de inculpat, cât și de martorul B. G..
Or, în aceste condiții, apare ca îndoielnic faptul că inculpatul, singur, a reușit să transporte un televizor cu diagonala de 37 cm, o pereche de ski-uri și clăpari, marca Rossignol, un dublu casetofon, un driver cu antenă parabolică, un ferăstrău mecanic . Instanța de fond a mai constatat că între data în care inculpatul a pătruns în imobilul părții civile, cuprinsă în intervalul 10-12.01.2012 și data plângerii penale formulată de partea civilă, anume 07.05.2012, au trecut patru luni de zile, timp în care este posibil să fi intervenit și alți agenți.
În drept, a considerat instanța de fond că fapta inculpatului care, într-una din zilele cuprinse în intervalul 10-12.01.2012, a pătruns prin efracție în imobilul proprietatea părții civile S. I. D., situat în satul Șirnea, ., de unde a sustras un tricou, un pulovăr și o geacă de fâș, pe care și le-a însușit fără drept, întrunește parțial elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Cod penal din 1968.
Din examinarea fișei de cazier a inculpatului, instanța de fond a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită de acesta în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968.
În ceea ce privește pericolul social al faptei ce face obiectul prezentei judecăți, instanța de fond a constatat că această condiție de existență a infracțiunii nu este îndeplinită.
Instanța de fond a constatat că inculpatul este o persoană care, deși a fost anterior condamnată în mai multe rânduri, în prezent încearcă să își asigure traiul de zi cu zi prin muncă onestă, lucrând ca ziler în diferite gospodării, manifestând astfel o preocupare constantă pentru integrarea în activități lucrative și obținerea unor venituri într-un mod licit.
Din examinarea declarației martorului B. G., a rezultat că inculpatul este o persoană harnică, serioasă, care nu consumă băuturi alcoolice, acest martor arătând că a fost foarte mulțumit de serviciile prestate de inculpat.
În condițiile în care prejudiciul cauzat de inculpat este redus, iar inculpatul a arătat că dorește să repare acest prejudiciu și să se împace cu partea civilă, instanța de fond a considerat că atingerea adusă relațiilor sociale protejate de lege este minimă în contextul elementelor de fapt arătate, iar motivația care a stat la baza acțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului, dar și poziția sa procesuală constituie argumente ce demonstrează că în concret fapta este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, criteriile prevăzute de art.181 Cod penal din 1968 fiind examinate în întregime și în mod coroborat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public. Reprezentantul Ministerului Public a arătat, în susținerea orală a căii de atac, că hotărârea Judecătoriei Zărnești, respectiv sentința penală nr. 8/11.02.2015 este netemeinică în ceea ce privește soluția de achitare și aplicare față de inculpatul O. M. a unei sancțiuni cu caracter administrativ, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei. Instanța de fond a reținut faptul că nu s-a dovedit pe parcursul cercetării judecătorești că toate bunurile reclamate de persoana vătămată ca fiind sustrase, a reținut că inculpatul a sustras niște obiecte de vestimentație și nimic altceva. S-a mai apreciat că, raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptei, respectiv faptul că inculpatul a pătruns în acea casă de vacanță, prin efracție, de unde a sustras mai multe bunuri, fie și acele obiecte de vestimentație, și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, care anterior a suferit 11 condamnări tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, soluția de achitare cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pe lipsă pericol social este netemeinică. Instanța de fond trebuia să analizeze toate circumstanțele reale de săvârșire a faptei și declarația inculpatului care nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în cauză, inculpatul susținând că practic a pătruns într-o singură încăpere, însă urmele au fost identificate și în alte încăperi ale locuinței, în atare situație s-a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit, astfel că a solicitat admiterea apelului Ministerului Public și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
În fața instanței de apel nu au fost administrate mijloace de probă.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarațiile date de inculpat și martori în cursul judecății.
Nu există nici un mijloc de probă care să dovedească, dincolo de orice îndoială, că inculpatul ar fi sustras toate celelalte bunuri despre care se afirmă în actul de sesizare că ar fi dispărut din locuința persoanei vătămate.
Este dovedită pătrunderea inculpatului în bucătăria locuinței și sustragerea hainelor din această cameră cu care s-a îmbrăcat și a plecat mai departe în acea dimineață dar, de la dovedirea acestui fapt probator, nu se poate considera că inculpatul este automat vinovat și pentru dispariția celorlalte bunuri din locuința persoanei vătămate, în condițiile în care locuința a fost nelocuită timp de mai multe luni de la data pătrunderii inculpatului și oricine putea pătrunde, astfel cum a făcut-o și inculpatul, și sustrage bunurile reclamate de persoana vătămată.
În mod corect s-a reținut de instanța de fond că inculpatul nu avea cum să transporte pe o zăpadă de jumătate de metru toate bunurile destul de voluminoase ce se reclamă a fi fost sustrase din locuință, fără nici un ajutor, ce nu s-a dovedit că a existat, că au fost identificate multe amprente în camera din dreapta, de unde s-au sustras bunurile, dar niciuna nu i-a aparținut inculpatului, cea ce denotă că nu el a intrat în acea cameră, ci alte persoane ce și-au lăsat amprentele acolo, dar nu au fost identificate. Din moment ce în bucătărie, acolo unde inculpatul a pătruns, s-au descoperit amprentele lui, ar fi fost logic să i se descopere și în camera din dreapta, dacă acuzarea susține că ar fi pătruns și acolo.
P. urmare, în mod corect s-a considerat că nu sunt mijloace de probă care să dovedească faptul probator al sustragerii de bunuri din camera din dreapta din locuință sau de pe peretele exterior al casei, astfel că soluția de eliminare a acestor bunuri din elementul material al infracțiunii de furt calificat, pentru care a fost acuzat inculpatul, este una temeinică.
Cu privire la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei, Curtea consideră că în mod corect s-a apreciat că fapta nu trebuie considerată o infracțiune prin urmarea imediată de o importanță scăzută și prin circumstanțele personale ale inculpatului, o persoană care are o misiune deosebit de dificilă, de a se reintegra după nenumărate condamnări penale. Motivația inculpatului, respectiv adăpostirea într-o locuință nelocuită permanent pe timpul unei nopți de iarnă cu zăpadă mare și sustragerea unor haine cu care s-a îmbrăcat în schimbul celor neadecvate vremii pe care le-a avea când a pătruns în locuință, nu ilustrează un pericol social concret suficient de mare al acestei fapte, astfel încât să se impună calificarea acesteia ca și infracțiune.
Considerând că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, fiind motivată corespunzător, instanța de control judiciar va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zărnești.
În temeiul art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia și va dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zărnești împotriva sentinței penale nr. 8/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia
Dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015
PreședinteJudecător
C. E. M. G. L.
Grefier
C. G.
Red. M.G.L/31.08.2015
Dact. A.I.P/01.09.2015/6 exemplare
Jud.fond: S.M./27.04.2015
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 484/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 63/2015.... → |
|---|
