Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 2215/322/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 78/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 05 februarie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ3

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- N. H.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU S., inculpatul F. I. A., partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente UNIQA BISZTOZITO ZRT prin mandatar S.C. A. International – Broker de asigurare Reasigurare S.R.L., împotriva sentinței penale nr. 110 din 22 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05 februarie 2015, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 110/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului F. I.–A., din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 3 și alin. 5 Cod penal din anul 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, respectiv în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal

În baza art. 396 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură, penală a fost condamnat inculpatul F. I.–A. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 (șase) luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul F. I.–A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.

A fost admisă acțiunea civilă și în baza art. 25 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 1349 cod civil și la art. 1357 Cod civil, coroborat și cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată partea responsabilă civilmente RCA UNIQA Biztosito ZRT Ungaria, cu sediul în Budapesta, . nr. 70-74, Ungaria, prin reprezentantul legal în România A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L., la plata sumei de 57.709,79 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. C. Județean de Urgență B., din care suma de 19.513,30 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei Geczo C., iar suma de 38.196,49 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei K. L. L..

În baza art. 25 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 1349 Cod civil și la art. 1357 Cod civil, coroborat și cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată partea responsabilă civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata sumei de 1.438,89 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. de Ambulanță Județean C., din care suma de 890,48 lei, reprezentând prestații medicale ocazionate cu asigurarea asistenței medicale de urgență victimei K. L. L., iar suma de 548,41 lei, reprezentând prestații medicale ocazionate cu asigurarea asistenței medicale de urgență victimei Geczo C..

Cu reținerea unei culpe concurente și egale în cuantum de 50% fiecare, atât în sarcina inculpatului F. I.–A. cât și în sarcina ambelor victime K. L. L. și Geczo C., în baza dispozițiilor art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1381 și art. 1390 Cod civil, a fost obligată partea responsabilă civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata următoarelor sume: 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă M. M., 37.500 lei cu titlu de daune morale plus suma de 1.201,13 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă K. F. senior, 37.500 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. K., câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale către părțile civile K. M.-J., K. F. junior, reprezentate în fața instanței de judecată de către numita K. K., 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. Z.-B., 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. M.-T., minor, născut la data de 21 mai 2007, reprezentat în fața instanței de judecată de către numita K. K..

În baza art. 1387 alin. 3 Cod civil și art. 1393 alin. 2 Cod civil, a fost obligată partea responsabilă civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata unei despăgubiri provizorii în cuantum de 97 lei lunar, în favoarea părții civile K. M.-T., prin reprezentant legal K. K., începând cu data de 21 octombrie 2012 și până la majoratul minorului – 21 mai 2025 – sau noi dispoziții ale instanței de judecată.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile M. M..

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul F. I.–A. la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei și onorariul cuvenit interpretului să rămână în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată partea responsabilă civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata următoarelor sume: suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. M., 1.375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă K. F. senior și 1.375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă K. K..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. nr. 1638/P/2012, din data de 06 decembrie 2013, inculpatul F. I.–A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 3 și alin. 5 Cod penal, din anul 1969, constând în aceea că, la data de 16 septembrie 2012, a condus autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, pe DN 13 E, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, ocazie cu care a produs un accident de circulație soldat cu moartea victimelor K. L. L. și Geczo C..

În conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, înainte de începerea cercetării judecătorești, prin audierea inculpatului, inculpatul personal a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care, probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost readministrate în cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 7 Cod procedură penală.

Cererea acestuia a fost admisă de către instanța de fond, care analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu recunoașterea totală a inculpatului F. I. A., a reținut următoarele:

În fapt, în după amiaza zilei de 16 septembrie 2012, inculpatul F. I. A. însoțit de către victima K. L. L. s-a deplasat cu autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081 până în orașul C., ., județul C., la locuința numiților M. A. și M. A.-Romi precum și la locuința victimei Geczo C. situată în apropiere, după care inculpatul împreună cu victima Geczo C. au revenit la locuința numiților M. A. și M. A.-Romi, loc unde toți cei cinci au consumat băuturi alcoolice (bere și o cantitate neprecizată de alcool sanitar).

În momentul în care au rămas fără băuturi alcoolice, la inițiativa inculpatului F. I.–A., acesta însoțit de victimele K. L. L. și Geczo C., respectiv de numiții M. A. și M. A.-Romi, s-au urcat în autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, la volan aflându-se inculpatul, cu intenția de a se deplasa la un magazin aflat în aceeași localitate pentru a cumpăra băuturi alcoolice.

Deși inculpatul a consumat băuturi alcoolice, inclusiv în prezența lor, victimele K. L. L. și Geczo C., precum și numiții M. A. și M. A.-Romi, au fost de acord cu propunerea inculpatului, urcându-se în autovehicul, M. A., pe locul din dreapta–față, K. L. L., pe locul din dreapta–spate, Geczo C., pe locul din stânga–spate, iar M. A.-Romi între cei doi, pe bancheta din spate.

În momentul în care au ajuns la respectivul magazin, după ora 21,00, ora de închidere, inculpatul fără a-i cunoștința și fără a avea acordul celorlalți pasageri din autovehicul, și-a continuat drumul, rulând pe DN 13 E, în direcția comunei Zagon, ..

În zona km 64+150 m, pe fondul consumului de alcool și neadaptării vitezei la condițiile de drum, inculpatul a pierdut controlul direcției, autovehiculul intrând în derapaj, după care a părăsit carosabilul și a intrat frontal în șanțul de scurgere, lovindu-se violent de malul acestuia, impact ce a determinat deformarea autovehiculului, deschiderea portierelor și proiectarea/rotirea acestuia în aer, toți ocupanții fiind catapultați din habitaclu, lovindu-se violent de sol.

Victimele K. L. L. și Geczo C. au fost transportate cu ambulanța la S. C. Județean de Urgență B..

Inculpatul și M. A. au fost transportați cu ambulanța la S. Județean C..

Pentru autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, inculpatul avea încheiată poliță de răspundere civilă auto obligatorie valabilă la data de 16 septembrie 2012 la partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, (filele 23-30 dosar urmărire penală), motiv pentru care în cursul judecății cauzei a fost introdus în cauză reprezentantul legal al acesteia în România și anume A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L.

Victima K. L. L., născută la data de 29 ianuarie 1986, a fost internată la S. C. Județean de Urgență B. la data de 17 septembrie 2012, ora 03,15, cu diagnosticul „Policontuzionat prin accident rutier TCC grav. Contuzii hemoragice frontale și parietale dreapta. Fractură mandibulă bilateral. Contuzie cervicală. Traumatism toracic cu contuzii pulmonare drepte. Contuzie abdominală” și a decedat la data de 22 octombrie 2012.

Victima Geczo C., născută la data de 27 ianuarie 1976, a fost internată la S. C. Județean de Urgență B. la data de 17 septembrie 2012, ora 03,15, cu diagnosticul „Politraumatism prin accident rutier TCC grav. Hemoragie subarhnoidiană masivă. Edem cerbral. Hemosinus maxilar stâng. Contuzie cervicală. Traumatism toracic cu fracturi costale multiple. Contuzii pulmonare stâng. Ruptură de diafragm”; moartea acesteia, survenită la 04.10.2012, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei megingo-cerebrale, survenită în evoluția unui politraumatism cu fractură craniană și multiple fracturi costale, respectiv leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de coruri dure în cadrul unui accident rutier (filele 59-63 dosar urmărire penală).

Din Raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul tehnic auto R. Ș., depus la dosar la filele nr. 98-106 dosar urmărire penală rezultă că în momentele premergătoare evenimentului rutier, atât inculpatul, cât și ceilalți pasageri, nu purtau centură de siguranță, pasagerii încălcând prevederile dispozițiilor art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Inculpatul nu a frânat, datorită stării de ebrietate, a imprudenței și a neatenției în conducere, autovehiculul oprindu-se după impact din cauza rezistențelor la rulare și a frânei de motor, încălcând prevederile dispozițiilor art. 36 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Autovehiculul rula cu viteză excesivă cuprinsă între 110-113 km/h, neadaptată la condițiile de vizibilitate și de drum, în pantă și curbă la dreapta; în momentul impactului cu malul șanțului de scurgere, viteza de rulare a autovehiculului s-a redus la 87-90 km/h.

Referitor la posibilitățile de evitare a accidentului, s-a arătat faptul că inculpatul nu trebuia să conducă în stare de ebrietate și trebuia să adapteze viteza de circulație la condițiile de drum în pantă și curbă la dreapta, respectiv să fi purtat centra de siguranță care l-ar fi reținut în postul de conducere, evitând astfel, catapultarea sa din habitaclu.

Totodată, cu privire la urmările evenimentului rutier, s-a arătat faptul că purtarea centurii de siguranță de către ceilalți pasageri ar fi eliminat/diminuat consecințele accidentului, împiedicând catapultarea lor în timpul răsturnării autovehiculului.

Instanța de fond a stabilit ca fiind lege penală mai favorabilă noul Cod penal, sens în care, în baza dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului F. I.–A., din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 3 și alin. 5 Cod penal din anul 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal și infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal

În acest context, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului F. I.–A., constând în aceea că la data de 16 septembrie 2012, a condus autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, pe DN 13 E, ocazie cu care a produs un accident de circulație soldat cu moartea victimelor K. L. L. și Geczo C., constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal

Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 16 septembrie 2012, a condus autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, pe DN 13 E, având în momentul prelevării mostrelor biologice, o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal

Pentru săvârșirea acestor infracțiuni, prima instanță a apreciat că se impune condamnarea inculpatului, cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod penal și art. 5 Cod penal, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, respectiv la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea inculpatului a pedepsei celei mai grele de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 (șase) luni închisoare, spor care reprezintă 1/3 parte din pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, prima instanță a apreciat că se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilirea unui termen de supraveghere de 4 (patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal, iar pe durata acestui termen, în baza art. 93 alin. 1 Cod penal, obligarea inculpatului F. I.–A. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; respectiv, e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de încercare, prima instanță a apreciat că se impune obligarea condamnatului F. I.–A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile, într-o instituție de interes public, respectiv în cadrul Primăriei comunei Zăbala, județul C., sau în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității, situat în incinta Liceului „N. T.”, cu sediul în municipiul B., .. 125, județul B..

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 253/2013.

La stabilirea duratei pedepselor, instanța de fond a arătat că a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 74 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea socială protejată de norma juridică penală căreia i se aduce atingere prin comiterea infracțiunii - cu referire la dreptul la viață, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, gravitatea rezultatului produs prin moartea a două persoane, conduita sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, în sensul că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, precum și nivelul de educație al inculpatului, acesta fiind fără studii și provine dintr-un mediu social defavorizat, context în care, în urma reducerii limitelor pedepselor închisorii cu 1/3 parte, prima instanță a considerat că se impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Totodată, pedeapsa rezultantă aplicată fiind închisoare de cel mult 3 ani, inculpatul fiind infractor primar, faptul că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, fiind îndeplinite cerințele art. 91 alin. 1 Cod penal și neaflându-ne în ipotezele prevăzute în mod limitativ la art. 91 alin. 3 Cod penal, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1 Cod penal, art. 92 Cod penal și art. 93 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la obligarea condamnatului ca pe durata termenului de încercare să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta personal și-a manifestat acordul în acest sens, această obligație fiind expres prevăzută de lege, precum și dispozițiile art. 93 alin. 4 Cod penal, referitoare la informațiile puse la dispoziție de către S. de Probațiune C..

Cu privire la latura civilă a procesului penal, prima instanța a reținut următoarele:

În cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1, alin. 2, alin. 4 și alin. 5 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, persoana vătămată S. C. Județean de Urgență B., s-a constituit parte civilă cu suma de 19.513,30 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei Geczo C., respectiv cu suma de 38.196,49 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei K. L. L..

În cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1, alin. 2, alin. 4 și alin. 5 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, persoana vătămată S. de Ambulanță Județean C. s-a constituit parte civilă cu suma de 890,48 lei, reprezentând prestații medicale ocazionate cu asigurarea asistenței medicale de urgență victimei K. L. L., respectiv cu suma de 548,41 lei, reprezentând prestații medicale ocazionate cu asigurarea asistenței medicale de urgență victimei Geczo C..

În drept, potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 ”Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări și constituie venituri ale fondului”.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 1349 din Noul Cod civil, dispoziții referitoare la răspunderea civilă și art. 1357 din Noul Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită este obligat să îl repare.

În cest context, având în vedere textele de lege mai sus arătate, precum și existența la data producerii evenimentului rutier a contractului de răspundere civilă obligatorie, prima instanță a apreciat că se impune obligarea părții responsabile civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, prin reprezentantul legal în România A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L., la plata despăgubirilor civile solicitate de cele două unități sanitare. Reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimelor Geczo C. și K. L. L..

În conformitate cu dispozițiile art. 20 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată M. M. – mama victimei Geczo C., s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, plus suma de 8.000 lei cu titlu de daune materiale; solicitând și plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.

Cu privire la despăgubiruile civile solicitate, în opinia părții civile acestea reprezintă costul deplasărilor la S. C. Județean de Urgență B., cheltuieli de înmormântare, inclusiv contravaloarea edificării monumentului funerar.

Cu privire la daunele morale solicitate, partea civilă a arătat că prin pierderea unicului fiu, a avut suferințe psihice și emoționale.

Referitor la despăgubirile civile solicitate, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, partea civilă nu a propus probe și nu a dovedit existența și întinderea despăgubirilor civile solicitate, cu excepția monumentului funerar, pentru care a depus numai o ofertă de preț de la o societate comercială conform înscrisului depus la fila nr. 288 vol. II dosar judecătorie.

Rudele victimei K. L. L., în conformitate cu dispozițiile art. 20 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale (filele nr.1-3, 178-179 vol. I dosar judecătorie), respectiv conform dispozițiilor art. 20 alin. 5 Cod procedură penală – în cursul cercetării judecătorești (filele nr. 303-304 vol. II dosar judecătorie), s-au constituit părți civile, după cum urmează:

K. F. senior – tatăl victimei, cu suma de 75.000 lei, daune morale plus suma de 2.402,27 lei, cu titlu de despăgubiri civile, conform actelor justificative depuse la dosar la filele nr. 185-191, respectiv nr. 194 și nr. 196 – cheltuieli de înmormântare suportate de către partea civilă, respectiv la fila nr. 109 vol. I dosar judecătorie, reprezentând costul raportului de expertiză tehnică, privind dinamica producerii evenimentului rutier;

K. K. – mama victimei, cu suma de 75.000 lei, daune morale;

K. F. junior, K. Z.–B. și K. M.-J. – frații victimei, cu sumele de câte 20.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale;

K. M.–T. – fiul victimei - minor, născut la data de 21 mai 2007, reprezentat în fața instanței de judecată de către numita K. K. conform sentinței civile nr. 2244 din data de 29 august 2013 a Tribunalului C., depusă în copie la filele nr. 212-213 vol. I dosar judecătorie, prin care s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului la bunica paternă, cu stabilirea domiciliului acestuia la bunica paternă, sens în care s-a dispus plata către aceasta din urmă a alocației lunare de plasament, începând cu data de 31 iulie 2013, cu următoarele sume:

Suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale și despăgubiri periodice în sumă de 225 lei, reprezentând ¼ din venitul minim pe economia națională, cu luarea în vedere a faptului că minorul beneficiază de suma de 47 lei, cu titlu de ajutor social.

Părțile civile K. F. senior și K. K. au solicitat și plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.

Referitor la sumele solicitate, persoanele vătămate au învederat faptul că sumele solicitate cu titlu de daune morale au menirea de a recompensa durerea suferită prin decesul victimei.

În drept, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, este obligat să îl repare.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 1371 Cod civil, în cazul în care victima a contribuit din culpă la cauzarea prejudiciului, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă – în speță, partea responsabilă civilmente, va fi ținută numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Din interpretarea dispozițiilor art. 1381, art. 1391 alin. 2 și art. 1392 Cod civil, instanța de fond a reținut faptul că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, fiind lăsat la latitudinea instanței judecătorești să acorde despăgubiri inclusiv ascendenților, descendenților și fraților, pentru durerea încercată prin moartea victimei, iar cel care a făcut cheltuieli pentru înmormântarea victimei, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde, în speță partea responsabilă civilmente.

Având în vedere faptul că la cauzarea prejudiciului a concurat și culpa victimelor, în sensul că acestea au consumat împreună cu inculpatul băuturi alcoolice, au acceptat să urce în autovehiculul condus de către inculpat, cunoscând faptul că acesta se află sub influența alcoolului, nu au purtat centură de siguranță, care ar fi eliminat/diminuat consecințele accidentului, împiedicând catapultarea lor din habitaclu în timpul răsturnării autovehiculului, instanța de fond a reținut o culpă concurentă și egală, în cuantum de 50% fiecare, atât în sarcina inculpatului F. I.–A. cât și în sarcina ambelor victime K. L. L. și Geczo C., atât cu privire la plata despăgubirilor civile cât și a daunelor morale.

Referitor la suma solicitată în cuantum de 8.000 lei cu titlu de daune materiale, de către partea civilă M. M., având în vedere faptul că aceasta nu a dovedit existența și întinderea prejudiciului, cauzat de deplasările la S. C. Județean de Urgență B. și cheltuielile de înmormântare, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea ca nedovedite a acestor pretenții.

Totodată, cu privire la contravaloarea monumentului funerar, pentru care a depus numai o ofertă de preț de la o societate comercială, având în vedere faptul că acest monument funerar nu a fost edificat, instanța de fond a respins ca nedovedită și această pretenție, urmând ca în termenul general de prescripție, în ipoteza în care acest monument funerar va fi edificat, partea civilă este îndreptățită ca pe calea unei acțiuni civile separate să solicite de la partea responsabilă civilmente ½ parte din contravaloarea acestei lucrări.

Referitor la pretențiile părții civile K. F. senior, cu privire la suma de 2.402,27 lei, cu titlu de despăgubiri civile, instanța de fond a conchis că aceste pretenții sunt întemeiate și pe deplin dovedite, conform actelor depuse la dosar, motiv pentru care, a obligat pe partea responsabilă civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata sumei de 1.201,13 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând ½ parte din suma solicitată.

Cu privire la despăgubirile civile periodice solicitate de către partea civilă K. M.-T., minoră, născută la data de 21 mai 2007, reprezentată în fața instanței de judecată de către numita K. K., instanța de fond a reținut faptul că potrivit dispozițiilor art. 1390 Cod civil, aceasta este îndreptățită la plata unor despăgubiri civile periodice, reprezentând ¼ parte din veniturile pe care le putea realiza tatăl său, în speță ¼ parte din venitul minim pe economia națională și anume: 700 lei, având în vedere salariul minim pe economia națională de 700 lei în anul 2011 din care ¼ parte este suma de 175 lei, începând cu data decesului tatălui său și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de către minor a vârstei de 26 ani, cu luarea în considerare și a faptului dacă minorul beneficiază sau nu de pensie de urmaș.

Din actele dosarului, instanța de fond a reținut faptul că reprezentantul legal nu beneficiază de pensie de urmaș, nefiind depusă cerere în acest sens la Casa Județeasnă de Pensii C..

Potrivit dispozițiilor art. 1393 alin. 2 Cod civil, cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată, instanța de fond a apreciat că nu poate obliga pe partea responsabilă civilmente, prin reprezentantul legal în România, decât la o despăgubire provizorie, în condițiile dispozițiilor art. 1387 alin. 3 Cod civil, pentru acoperirea nevoilor urgente.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 272 din anul 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 128, minorul K. M.-T. beneficiază de o alocație lunară de plasament în sumă de 97 lei, sens în care fără luarea în considerare a alocației de stat, în urma scăderii din suma de 175 lei, a sumei de 97 lei, rezultă o diferență în sumă de 97 lei, sens în care prima instanță a apreciat că se impune obligarea părții responsabile civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata unei despăgubiri provizorii în cuantum de 97 lei lunar, în favoarea părții civile K. M.-T., prin reprezentant legal K. K., începând cu data de 21 octombrie 2012 și până la majoratul minorului – 21 mai 2025 – sau noi dispoziții ale instanței de judecată.

Cu privire la daunele morale solicitate de către părțile civile, prima instanță a reținut următoarele:

Repararea integrală a prejudiciilor prin angajarea răspunderii civile delictuale, privește toate prejudiciile suferite de victimă, iar prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată, prejudiciul putând fi compensat cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, instanța de fond reținând faptul că nu există definiție legală precum și criterii clare de cuantificare a despăgubirilor, acestea fiind lăsate la înțelepciunea judecătorului.

Atât antecesorii, precum și descendenții victimelor decedate în cadrul unui eveniment rutier sunt îndeptățite la plata danuelor morale – prejudiciu prin ricoșeu sau de afecțiune – care reprezintă durerea sufletească cauzată rudelor prin decesul unei persoane care a fost victima unei fapte ilicite, astfel singura în măsură să își poată exprima suferința psihică pe care a încercat-o și să indice suma pretinsă cu titlu de despăgubire, este victima care are și inițiativa promovării unei acțiuni pentru plata unei sume de bani în vederea compensării suferințelor psihice cauzate în urma decesului, intempestiv și în condiții tragice a celui apropiat, în speța de față copil, frate, respectiv părinte.

Având în vedere și dispozițiile Legii nr. 136/1995, precum și Ordinul C.S.A. nr. 14 din data de 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, valabil în anul 2012 cu privire la cuantumul daunelor morale care pot fi acordate, cu mențiunea că prin Ordinul C.S.A. nu se poate adăuga la lege, instanța de fond a conchis că pretențiile părților civile referitoare la cuantumul daunelor morale solicitate sunt îndreptățite și întemeiate, motiv pentru care, tot cu reținerea culpei concurente și egale, în cuantum de 50% fiecare, atât în sarcina inculpatului cât și în sarcina ambelor victime, a apreciat că se impune obligarea părții responsabile civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata următoarelor sume:

Suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă M. M.;

Suma de 37.500 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. F. senior;

Suma de 37.500 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. K.;

Suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. M.-J., reprezentat în fața instanței de judecată de către numita K. K.;

Suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. F. junior, reprezentat în fața instanței de judecată de către numita K. K.;

Suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. Z.–B.; respectiv

Suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă K. M.-T., minor, reprezentat în fața instanței de judecată de către numita K. K..

În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea inculpatului F. I.–A. la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei să rămână în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul cuvenit interpretului, să rămână în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 276 alin. 2 Cod procedură penală, prima instanță a apreciat că se impune obligarea părții responsabile civilmente, prin reprezentantul legal în România, la plata următoarelor sume: suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. M.; suma de 1.375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă K. F. senior; respectiv suma de 1.375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă K. K., onorarii avocațiale dovedite prin chitanțele depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgu S., inculpatul F. I. A., partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente Uniqa Bisztozito ZRT prin mandatar S.C. A. International – Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

În dezvoltarea motivelor de apel, P. a arătat că hotărârea penală atacată este netemeinică raportat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F. I. A.. Inculpatul F. I. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 și 5 din Codul penal anterior, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 16 septembrie 2012, a condus autoturismul marca Renault Laguna, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, producând un accident de circulație în urma căruia au decedat două persoane. După schimbarea încadrării juridice, instanța de fond a dispus aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare în modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere; pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță apare nejustificat de mică raportat la împrejurările, la modul de comitere a infracțiunii, la gradul concret de pericol social al acesteia și la urmarea produsă, respectiv decesul a două persoane.

De asemenea, s-a arătat de către P. că hotărârea apelată este și nelegală prin prisma faptului că instanța de fond a omis din dispozitiv să dispună obligarea inculpatului F. I. A. la muncă în folosul comunității, deși în expozitiv s-a reținut această obligație.

Apelanta parte civilă M. M., prin avocat, a arătat în susținerea apelului formulat că hotărârea penală atacată este netemeinică atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. În ceea ce privește latura penală, se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului F. I. A. de către instanța de fond și modificarea modalității de executare a pedepsei, în sensul înlăturării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin prisma pericolului social al faptei și a rezultatului extraordinar de grav al acesteia, nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Este adevărat că este vorba de două infracțiuni, dintre care o infracțiune intenționată și una comisă din culpă, însă prin prisma rezultatului, se impune executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește celălalt aspect al apelului declarat, s-a arătat că acesta vizează admiterea doar în parte de către instanța de fond a pretențiilor formulate de partea civilă M. M. cu titlu de despăgubiri civile materiale și morale. A se observa că în cauză, prima instanță a reținut o culpă concurentă a victimei Geczo C. la producerea acestui accident, în sensul că prin faptul nepurtării centurii de siguranță, respectiv a acceptării de a se urca în acest autovehicul în contextul în care avea reprezentarea că acest șofer a consumat băuturi alcoolice, a concurat la cauzarea acestui prejudiciu. Aceste concluzii se impun a fi înlăturate întrucât, în primul rând, nu a făcut nimeni dovada faptului că purtarea centurii de siguranță, în condițiile reale și certe ale faptei, putea să înlăture producerea acestui eveniment letal; în cadrul expertizei efectuate în cauză, expertul a precizat că singurul care se face vinovat de producerea accidentului este șoferul. De asemenea, a mai indicat expertul în conținutul expertizei faptul că niciunul dintre pasageri nu a purtat centură de siguranță, indicând totodată faptul că eventual, prin purtarea acestei centuri de siguranță, se putea evita producerea rezultatului sau micșorarea acestuia. D. fiind faptul că niciunul dintre pasageri nu a purtat centura de siguranță și cu toate acestea două persoane au decedat și două au supraviețuit accidentului, nu se poate trage concluzia că dacă toți purtau centura de siguranță, toți supraviețuiau. În ceea ce privește faptul că victima Geczo C. ar fi consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul, solicită a se constata că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, inculpatul F. I. A. a consumat băuturi alcoolice anterior momentului în care victima Geczo C. a ajuns la acesta; ulterior, s-a mai consumat o cantitate neprecizată de alcool însă nu se știe dacă într-adevăr Geczo C. a asistat la consumul de băuturi alcoolice de către inculpat; în aceste condiții apare exagerată reținerea unei culpe concurente de 50% pentru victima Geczo C., astfel că se impune înlăturarea acestei culpe concurente și reținerea culpei exclusive a inculpatului F. I. A. în producerea accidentului.

În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, acestea au fost respinse în totalitate de către prima instanță pe motivul că partea civilă M. M. nu a făcut dovada confecționării monumentului funerar și a cavoului subteran, neexistând astfel dovada cheltuielilor; mama victimei Geczo C., nu a avut însă niciun fel de posibilitate materială să facă aceste cheltuieli în sensul confecționării unui cavou. D. urmare, partea civilă M. M. a depus o ofertă fermă pe care a putut să o obțină de la o societate, care s-a angajat să execute pentru această sumă aceste lucrări. Or, în aceste condiții avem de-a face cu un prejudiciu real localizat în patrimoniul mamei victimei și pe cale de consecință, se poate admite această solicitare a părții civile M. M..

Relativ la daunele morale, s-a arătat că victima Geczo C. a fost singurul copil al părții civile M. M., care în prezent este singură pe lume, neavând soț și absolut pe nimeni; cei doi se întrețineau unul pe celălalt și până la urmă, victima a fost, pentru zilele care i-au mai rămas mamei sale, singura alinare și singura speranță că la bătrânețe acest copil o să o întrețină. Pierzându-și singurul copil, partea civilă a încercat o durere extremă și o suferință pe care o resimte zilnic, astfel încât consideră că este extrem de redus cuantumul daunelor morale pe care partea civilă M. M. l-a pretins.

Apelantul inculpat F. I. A., a arătat în apelul formulat că se impune schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul de a se reține culpa exclusivă a victimelor pentru accidentul rutier produs. Din circumstanțele săvârșirii faptei, se poate constata că cele două victime practic cunoșteau înainte să urce în această mașină cu care s-a produs accidentul, că în primul rând ei au consumat băuturi alcoolice, având totodată cunoștință și de faptul că șoferul consumase și el la rândul său băuturi alcoolice. De asemenea, cele două victime nu au purtat centura de siguranță, astfel că, fiecare persoană trebuie să răspundă în primul rând pentru sine. În raport de aceste motive mai sus menționate, trebuie reținută în cauză culpa exclusivă a victimelor în producerea urmărilor accidentului, deci a prejudiciilor produse părților civile; deși culpa pentru producerea accidentului aparține inculpatului, cea pentru urmările produse prin accident aparține victimelor.

Apelanta parte responsabilă civilmente Uniqa Biztosito ZRT reprezentată prin mandatar S.C. A. International – Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L., a arătat în dezvoltarea motivelor apelului formulat că hotărârea apelată este netemeinică din două motive.

Primul motiv vizează nelegala obligare a părții responsabile civilmente Uniqa Biztosito ZRT la plata despăgubirilor civile acordate Spitalului C. Județean de Urgență B. și Serviciului Județean de Ambulanță C.; potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, doar autorul faptei ilicite trebuie să plătească aceste categorii de cheltuieli și aceste obligații. De asemenea în art. 50 alin. 1 și 3 din Legea nr. 136/1995, se precizează că asiguratorii plătesc toate aceste cheltuieli persoanelor fizice și nu entităților juridice, cum sunt de altfel spitalele. În subsidiar, dacă se apreciază totuși că această obligare este legală se impune obligarea părții responsabile civilmente Uniqa Biztosito ZRT la doar jumătate din cheltuielile care au fost dispuse de către instanța de fond, raportat la culpa care a fost reținută în cauză, culpă concurentă și egală de 50%, atât în sarcina inculpatului cât și în sarcina persoanelor vătămate; deși s-a reținut această culpă și deși partea responsabilă civilmente a fost obligată la jumătate din sumele solicitate de către părțile civile, pentru spitale, instanța de fond nu a aplicat această cotă.

Un al doilea motiv de apel îl constituie cuantumul daunelor morale acordate părților civile, fiind vizate aici doar patru părți civile, respectiv M. M. și K. M. Thomas cărora li s-a acordat la fond suma de câte 50.000 de lei și de asemenea, K. F. Senior și K. K., cărora li s-a acordat la fond suma de câte 37.500 de lei, sume acordate după aplicarea coeficientului de culpă de 50 % reținut de către instanța de fond; sumele solicitate de părțile civile la fond, au fost acordate integral însă s-a aplicat coeficientul de culpă reținut în cauză. Ca atare, despăgubirea de 50.000 de lei, după reținerea culpei de 50 %, este o sumă mare raportat la practica instanțelor de judecată; aceste sume nu trebuie să reprezinte o amendă excesivă pentru inculpat și nici venituri nejustificate pentru părțile civile. Suma de 25.000 de lei, după aplicarea coeficientului de culpă, este o sumă suficientă care să repare prejudiciul moral cauzat celor două părți civile K. F. Senior și K. K. și de asemenea, 20.000 de lei pentru părțile civile K. K. și K. F. Senior, de asemenea este o sumă suficientă.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S., partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, prin reprezentant legal în România - A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. București, sunt parțial fondate în timp ce apelul promovat împotriva aceleiași hotărâri de către inculpatul F. I. A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță soluționând cauza dedusă judecății în procedura simplificată pentru care a optat inculpatul, a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu recunoașterea inculpatului, o stare de fapt corectă, constând, în esență, în aceea că la data de 16 septembrie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu victimele K. L. L. și Geczo C., respectiv cu numiții M. A. și M. A.-Romi la domiciliul acestora din urmă, inculpatul F. I. A. însoțit de celelalte patru persoane au urcat în autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, la volan aflându-se inculpatul, cu intenția de a se deplasa la un magazin aflat în aceeași localitate pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice; niciunul dintre pasagerii autovehiculului menționat nu și-au montat centurile de siguranță.

Ajunși la respectivul magazin după ora 21,00, au constatat că acesta este închis, moment în care inculpatul, fără a-i cunoștința și fără a avea acordul celorlalți pasageri din autovehicul, și-a continuat drumul, rulând pe DN 13 E, în direcția comunei Zagon, ..

Victimele K. L. L. și Geczo C. au fost transportate cu ambulanța la S. C. Județean de Urgență B., unde au decedat la datele de 22.10.2012 (K. L. L.) și respectiv 04.10.2012 (Geczo C.), datorită politraumatismelor suferite ca urmare a accidentului rutier în care au fost implicate

Inculpatul și M. A. au fost transportați cu ambulanța la S. Județean C..

Din concluziile Buletinului de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 1647 – A 12/283-a, întocmit de către S. de Medicină Legală C. la data de 17 septembrie 2012, rezultă faptul că la data de 17 septembrie 2012, ora 00,30 (adică la aproximativ 3 ore de la producerea accidentului rutier), inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,25 g%o, iar la ora 01,30 a avut o îmbibație alcoolică de 1,10 g%o.

Inculpatul a recunoscut această stare de fapt, care coincide cu cea descrisă în actul de sesizare al instanței și care nu este contestată nici în apel.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat, Curtea reține că aceasta a fost corect stabilită de către prima instanță, care a reținut de asemenea în mod temeinic că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea inculpatului F. I. A. la răspundere penală pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal.

Dată fiind succesiunea de legi penale în timp intervenită de la momentul comiterii infracțiunii și până la judecarea inculpatului, instanța de fond a sesizat corect că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului chiar dacă fapta inculpatului este incriminată în două texte de lege diferite, respectiv două infracțiuni în concurs față de una singură; față de limitele de pedeapsă prevăzute însă de art. 178 alin. 3 și 5 din Codul penal de la 1969 și cele prevăzute de infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal și art. 336 alin. 1 Cod penal, chiar în condițiile concursului de infracțiuni reținut și a regimului sancționator al pluralității de infracțiuni instituit de noul Cod penal, legea penală nouă, analizată global și în concret conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, apare mai favorabilă inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului F. I. A. pentru cele două infracțiuni comise, Curtea reține că sunt nefondate atât criticile aduse de P. cât și de către partea civilă M. M. hotărârii atacate sub acest aspect.

Astfel, Curtea constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului F. I. A. pentru fiecare infracțiune în parte, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, natura și gravitatea rezultatului produs, valoarea alcoolemiei depistată în sângele inculpatului, numărul victimelor și raporturile inculpatului cu acestea anterior datei de 16.09.2012, conduita inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, atitudinea sa din cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta acestuia, starea de sănătate, situația familială și socială.

În aceste condiții, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, respectiv 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal și 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, reprezintă sancțiuni suficiente, în măsură să conducă la corijarea comportamentului inculpatului și la reeducarea acestuia în scopul respectării pe viitor a valorilor apărate de legea penală.

De asemenea, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F. I. A. de 2 (doi) ani și 10 (zece ) luni închisoare apare suficientă pentru corijarea comportamentului acestuia, chiar în condițiile în care urmările accidentului rutier sunt unele foarte grave; la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța trebuie să țină seama și de forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul atunci când a comis infracțiunile, or, în speță, rezultatul grav care s-a produs se datorează comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, infracțiune care se comite, astfel cum o indică și denumirea, din culpă, formă a vinovăției mai ușoară decât intenția. Pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de educație, nu justifică o înăsprire a regimului sancționator stabilit de către prima instanță.

Prima instanță a reținut de asemenea în mod corect că în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de vârsta acestuia, de gradul de instrucție școlară și de posibilitățile reale de reeducare, pedeapsa aplicată își poate atinge scopul și fără privare de libertate, însă în condițiile unei supravegheri stricte a inculpatului de către organele abilitate ale statului.

Văzând așadar că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, în mod corect a apreciat prima instanță că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o modalitate adecvată, care în concret, prin măsurile de supraveghere conținute și obligațiile impuse inculpatului, apare suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului; nu se impune așadar nici din acest punct de vedere reformarea hotărârii și dispunerea executării pedepsei în regim privativ de libertate astfel cum a solicitat în apel partea civilă M. M..

Cu toate acestea, Curtea constată că prima instanță a omis să impună inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității astfel cum prevăd cu caracter imperativ dispozițiile art. 93 alin. 3 Cod penal; inculpatul și-a dat consimțământul la prestarea unei astfel de munci iar în expozitivul hotărârii, prima instanță face vorbire despre necesitatea obligării inculpatului F. I. A. la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, însă în dispozitivul hotărârii o astfel de mențiune nu se regăsește.

În raport de această omisiune, criticată în mod întemeiat de către P., Curtea constată că se impune, admiterea apelului promovat în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu S., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, complinirea acestei omisiuni. Se va dispune așadar, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, ca inculpatul F. I. A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile și va stabili că instituțiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria Comunei Zăbala și Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare – Atelierul M.F.C. B..

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului F. I. A. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Cu privire la criticile aduse în apel de apelanți hotărârii penale atacate referitoare la latura civilă a procesului penal, Curtea constată că acestea sunt fondate parțial, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit în mod temeinic că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 și art. 1357 Cod civil întrucât fapta ilicită a inculpatului F. I. A. comisă cu vinovăție, a produs în mod evident părților civile M. M., K. F. sn., K. K., K. M. J., K. F. jr., K. Z. B. și K. M.-T. un prejudiciu personal nepatrimonial a cărei reparație cade sub incidența dispozițiilor art. 1391 alin. 2 Cod civil.

S-a stabilit de asemenea pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a probelor administrate pe latură civilă, a gradului de rudenie și a legăturilor afective existente anterior decesului între victime și părțile civile, despăgubiri morale corect cuantificate pentru fiecare dintre părțile civile. Cu toate că asigurătorul critică cuantumul despăgubirilor morale acordate părților civile, Curtea reține că prejudiciul moral cauzat părților civile a fost corect cuantificat de către prima instanță, iar despăgubirile morale acordate sunt stabilite într-un cuantum care asigură o justă despăgubire a părților civile din această perspectivă.

Este adevărat că această categorie de prejudiciu este greu de evaluat și cuantificat, tocmai prin faptul că fiecare persoană resimte într-un alt mod pierderea unei ființe dragi, însă prima instanță a analizat și a apreciat, contrar susținerilor din apel ale părții responsabile civilmente, situația fiecăreia dintre părțile civile și a conchis în mod temeinic că suferințele încercate prin pierderea unor rude apropiate justifică o despăgubire morală, al cărui cuantum l-a stabilit într-un mod echitabil.

Apare fără îndoială că fapta inculpatului, care a avut drept urmare moartea victimelor K. L. L. și Geczo C., a produs familiei victimelor un prejudiciu moral, constând în lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste față de victimele infracțiunii care s-au stins din viață într-un mod brutal, respectiv, suferința psihică resimțită de fiecare dintre membrii familiei față de dispariția prematură a victimelor din familie; este vorba despre așa numitul prejudiciu „afectiv”, „de șoc”, „de suferință” sau „prin ricoșeu”, cristalizat de practica judiciară în materie și reglementat acum în mod expres de art. 1391 alin. 2 din noul Cod Civil.

Pentru acest prejudiciu, fiecare dintre membrii familiei sunt îndreptățiți să primească de la inculpat – autorul prejudiciului - o despăgubire pecuniară, criteriul de bază care se are în vedere fiind cel al legăturilor de rudenie cu victima; această despăgubire nu reprezintă o reparație propriu-zisă a prejudiciului suferit, ci o modalitate de a ușura suferința rudelor victimelor decedate, de a compensa, chiar în mod indirect, o parte a suferințelor încercate, câtă vreme o restabilire a situației anterioare nu este posibilă. Despăgubirea nu este menită să răscumpere lipsa din familie a victimelor decedate și nici nu poate să umple golul lăsat de dispariția acestora în sufletele apropiaților lor pentru că valoarea vieții unei persoane nu poate fi în niciun mod cuantificată pecuniar.

Suma de bani pe care prima instanță a apreciat că este îndreptățită fiecare parte civilă-persoană fizică să o primească cu titlu de daune morale, a fost înjumătățită ulterior ca urmare a reținerii și în sarcina victimelor a câte unei culpe de 50% în producerea evenimentului rutier și deci a urmării păgubitoare.

Și prejudiciul material cauzat părții civile K. F. senior a fost corect stabilit de către prima instanță, pe baza materialului probator depus de partea civilă la dosar. Suma de bani acordată părții civile K. F. senior cu titlu de despăgubiri civile materiale, a fost însă înjumătățită de către instanța de fond pentru același considerent al reținerii în sarcina victimei K. L. L. a unui procent de culpă de 50% în producerea evenimentului rutier a cărui victimă a fost.

Prima instanță a constatat în mod temeinic că victimele K. L. L. și Geczo C. au contribuit prin atitudinea lor imprudentă la urmările accidentului produs din culpa inculpatului F. I. A.; instanța de apel nu reține în sarcina celor două victime că ar avea vreo culpă prin faptul că s-au urcat în autovehiculul condus de inculpat deși cunoșteau că acesta consumase alcool, întrucât niciunul dintre ceilalți pasageri nu aveau cum să-și dea seama care este adevărata stare a inculpatului, dacă acesta are alterate funcțiile motorii, psihice, etc. Mai mult, Curtea reține, similar primei instanțe, că din actele și lucrările dosarului a rezultat că ceilalți pasageri au urcat în autoturismul inculpatului convinși că vor merge la un magazin situat în apropierea locuinței unde se întâlniseră, inculpatul fiind cel care, după ce a constatat că magazinul fusese închis, a decis să continue deplasarea într-o localitate învecinată, fără a cere părerea celorlalți pasageri și fără a avea acordul acestora.

Cu toate acestea, dacă victimele și-ar fi montat centurile de siguranță la . expres prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002, riscul ca în momentul impactului să fie proiectate prin habitaclu și să decedeze, ar fi fost mult redus; deși nu se poate stabili care ar fi fost vătămările victimelor în situația respectării regulilor de circulație rutieră, simpla încălcare de către aceștia a normelor menționate constituie o culpă a acestora în producerea rezultatului păgubitor suferit de părțile civile urmare a decesului victimelor.

Curtea reține însă că în niciun caz procentul de culpabilitate nu poate fi apreciat 50% victime, 50% inculpat. În contextul în care nu se poate stabili care ar fi fost traiectoria victimelor la momentul impactului dacă ar fi purtat centură, însă se poate stabili cu certitudine care a fost contribuția inculpatului la producerea decesului victimelor, văzând normele rutiere încălcate de acesta din urmă și împrejurarea că în momentul în care s-a urcat la volan sub influența băuturilor alcoolice, era singurul care trebuia și putea să prevadă că datorită consumului de alcool poate pierde controlul volanului și poate accidenta în acest context și ceilalți pasageri, Curtea apreciază că un procent de culpă de 75% pentru inculpat și 35% pentru victimă reprezintă o distribuire mai echitabilă a proporției culpelor în producerea urmărilor accidentului rutier.

În consecință, reținând culpa victimelor K. L. L. și Geczo C. în producerea accidentului rutier din data de 16.09.2012 în proporție de 35%, iar a inculpatului F. I. A. în procent de 75%, instanța de apel constată că se impune admiterea, din această perspectivă, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și a apelului promovat împotriva aceleiași sentințe de către partea civilă M. M..

Ca urmare a schimbării procentului culpelor în producerea urmărilor accidentului rutier comis de inculpatul F. I. A. și văzând că prima instanță a acordat despăgubirile materiale și morale doar în proporție de 50% din suma care s-ar fi cuvenit părților civile dacă victimele nu ar fi avut nicio culpă în producerea rezultatului păgubitor, Curtea constată că se impune majorarea despăgubirilor acordate părții civile M. M. în raport de noul procent de culpă reținut în sarcina inculpatului și a victimei Geczo C..

Văzând că moștenitorii victimei K. L. L.: K. F. sn., K. K., K. M. J., K. F. jr., K. Z. B. și K. M.-T., care s-au constituit în procesul penal părți civile au aceeași situație ca și apelanta parte civilă M. M. și că schimbarea procentului de culpă a victimei K. L. L. le profită, în baza art. 419 Cod procedură penală, se vor extinde efectele apelului părții civile M. M. și asupra părților civile menționate.

Urmează deci să se majoreze cuantumul despăgubirilor acordate părților civile M. M., K. F. sn., K. K., K. M. J., K. F. jr., K. Z. B. și K. M.-T. și pe care a fost obligat să le plătească partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, cu sediul în Budapesta, . nr. 70-74, Ungaria, prin reprezentantul legal în România - A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L., astfel: de la 50.000 lei la 65.000 lei daune morale pentru partea civilă M. M., de la 37.500 lei la suma de 48.750 lei daune morale pentru partea civilă K. F. senior și de la 1.201,13 lei la 1.561,47 lei despăgubiri civile pentru aceeași parte civilă, de la 37.500 lei la 48.750 lei daune morale pentru partea civilă K. K., de la 10.000 lei la 13.000 lei daune morale pentru partea civilă K. M.–J., de la 10.000 lei la suma de 13.000 lei daune morale pentru partea civilă K. F. junior, de la 10.000 lei la suma de 13.000 lei daune morale pentru partea civilă K. Z.–B. și de la 50.000 lei la suma de 65.000 lei daune morale pentru partea civilă K. Mar –T..

Instanța de apel apreciază că, în raport de modificarea proporțiilor culpei victimei K. L. L. la producerea evenimentului rutier, se impune și majorarea cuantumului prestațiilor periodice acordate părții civile K. M.–T. de la 97 de lei la 126 lei lunar începând cu data de 21 octombrie 2012 și până la majoratul minorului – 21 mai 2025 – sau noi dispoziții ale instanței de judecată. Curtea constată că prestațiile periodice care se cuvin părții civile minore (și care se impun a fi stabilite într-un procent de 75% din ¼ din venitul minim garantat pe economie în anul 2011 (700 lei), respectiv 175 lei) au un cu totul alt temei juridic și un alt debitor al obligației decât alocația lunară de plasament de care beneficiază minorul potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Această sumă poate fi modificată în situația stabilirii unei pensii de stat în favoarea minorului conform art. 1393 Cod civil sau la noi dispoziții ale instanței.

În ceea ce privește însă critica adusă hotărârii atacate de către partea civilă M. M. privind neacordarea de către prima instanță de despăgubiri materiale pentru un monument funerar pe care intenționează să-l edifice, instanța de apel constată că este nefondată. Prima instanță a apreciat corect că acest prejudiciu reclamat de partea civilă este un prejudiciu viitor și incert, chiar în condițiile existenței unei oferte de preț cu privire la edificarea unui astfel de monument, astfel că în ceea ce privește aceste pretenții, în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale; un astfel de prejudiciu nu poate da naștere la dreptul de a fi despăgubit la acest moment și în acest cadru procesual. Partea are posibilitatea ca după edificarea monumentului, să solicite despăgubiri provenind din cheltuielile ocazionate de realizarea unei astfel de lucrări în memoria victimei.

Nici celelalte pretenții civile la despăgubiri materiale formulate de aceeași parte civilă nu pot fi acceptate, așa cum corect a reținut și prima instanță, întrucât partea civilă nu a produs probe cu care să dovedească prejudiciul reclamat; deși se prezumă că o ceremonie funerară sau o pomenire conform obiceiului locului implică costuri, în lipsa oricărei probe care să-i permită instanței să stabilească cu certitudine existența prejudiciului și a unor elemente concrete care să permită cuantificarea lui, nu pot fi acordate despăgubiri.

În ceea ce privește critica adusă de partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, cu sediul în Budapesta, . nr. 70-74, Ungaria, prin reprezentantul legal în România - A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. sentinței atacate, în sensul că în mod greșit a procedat instanța de fond obligând asigurătorul la plata de despăgubiri către S. C. Județean de Urgență B. și S. de Ambulanță Județean C., Curtea reține că textele de lege invocate de asigurător în motivele sale de apel nu susțin raționamentul dezvoltat.

Astfel, este adevărat că art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, prevede că autorul faptei ilicite trebuie să plătească cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei, însă potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite în accidente de vehicule. La rândul său art. 50 alin. 1 din aceeași lege, prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Or, față de aceste dispoziții, este cert că asigurătorul intervine, în cazul unui accident de circulație și acordă despăgubiri în locul asiguratului, pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească, tocmai în baza contractului de asigurare de răspundere obligatorie încheiat. Nici alineatul 1 și nici 3 al art. 50 din Legea nr. 136/1995, nu face distincție și nu prevede că doar persoanele fizice pot fi despăgubite, nu și cele juridice, astfel cum susține partea responsabilă civilmente.

Or, în aceste condiții, văzând că pentru autovehiculul marca Renault Laguna, înmatriculat în Ungaria, cu numărul HBS-081, inculpatul avea încheiată poliță de răspundere civilă auto obligatorie valabilă la data de 16 septembrie 2012 la partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria (filele 23-30 dosar urmărire penală), în mod corect a procedat prima instanță obligând această societate de asigurare să plătească în locul asiguratului despăgubirile materiale și morale pentru prejudiciile materiale și morale pentru care a fost găsit vinovat inculpatul F. I. A..

Curtea reține însă că din perspectiva modului de stabilire a despăgubirilor materiale acordate celor două unități sanitare care au prestat servicii medicale pentru victimele K. L. L. și Geczo C., apelul promovat în cauză de către partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, cu sediul în Budapesta, . nr. 70-74, Ungaria, prin reprezentantul legal în România - A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L., este întemeiat. Prima instanță deși a reținut un procent din culpa producerii accidentului rutier a căror victime au fost K. L. L. și Geczo C., în sarcina acestora, deci la producerea prejudiciului cauzat Spitalului C. Județean de Urgență B. și Spitalului de Ambulanță Județean C. au concurat și victimele, nu a redus în mod corespunzător suma de bani pe care a fost obligată partea responsabilă civilmente să o plătească acestor două unități sanitare, ci a obligat partea responsabilă civilmente la plata integrală a despăgubirilor pretinse de unitățile medicale pentru serviciile medicale prestate celor două victime.

Față de această situație și văzând procentul de culpă reținut în sarcina victimelor, Curtea urmează ca, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, să admită apelul promovat în cauză de partea responsabilă civilmente RCA Uniqa Biztosito ZRT Ungaria, cu sediul în Budapesta, . nr. 70-74, Ungaria, prin reprezentantul legal în România - A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. și să reducă cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile S. C. Județean de Urgență B. cu titlu de despăgubiri civile, de la suma de 57.709,79 lei, la 55.511,37 lei, iar cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile S. de Ambulanță Județean C., de la suma de 1.438,89 lei la suma de 935,28 lei.

Față de considerentele expuse privind culpa inculpatului și a victimelor K. L. L. și Geczo C. la producerea urmărilor accidentului rutier, Curtea apreciază nefondate criticile aduse de inculpat hotărârii atacate, prin care solicită a se reține în sarcina victimelor întreaga culpă pentru urmările accidentului rutier, astfel că, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, apelul promovat împotriva aceleiași hotărâri de către inculpatul F. I. A..

În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti traducătorului autorizat de limbă maghiară Kilyen I. E. suma de 50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere din limba română în limba maghiară și invers pentru ședința de judecată din data de 22.01.2015.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul F. I. A. să plătească părții civile M. M. suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de această parte civilă în apel, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel, suma de 100 lei.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile promovate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S., partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente R.C.A. Uniqa Biztosito Z.R.T. Ungaria, prin reprezentant legal în România - A. Internațional Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. București, împotriva sentinței penale nr. 110/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 419 Cod procedură penală, extinde efectele apelului părții civile M. M. și asupra părților civile K. F. sn., K. K., K. M. J., K. F. jr., K. Z. B. și K. M.-T..

Desființează sentința penală atacată în ceea ce privește:

- omisiunea primei instanțe de a obliga inculpatul F. I. A. la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității;

- procentul culpei reținut în sarcina victimelor K. L. L. și Geczo C.;

- cuantumul despăgubirilor acordate părților civile M. M., K. F. sn., K. K., K. M. J., K. F. jr., K. Z. B., K. M.-T., S. C. Județean de Urgență B. și S. de Ambulanță Județean C..

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul F. I. A. trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile și stabilește că instituțiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria Comunei Zăbala și Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare – Atelierul M.F.C. B..

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului F. I. A. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Reține culpa victimelor K. L. L. și Geczo C. în producerea accidentului rutier din data de 16.09.2012 în proporție de 35%, iar a inculpatului F. I. A. în procent de 65%.

Majorează cuantumul despăgubirilor acordate părților civile M. M., K. F. sn., K. K., K. M. J., K. F. jr., K. Z. B. și K. M.-T. și pe care a fost obligat să le plătească partea responsabilă civilmente R.C.A. UNIQA BIZTOSITO Z.R.T. UNGARIA, cu sediul în Budapesta, ., nr. 70-74, Ungaria, prin reprezentantul legal în România - A. INTERNAȚIONAL BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE S.R.L., astfel:

De la 50.000 lei la 65.000 lei daune morale pentru partea civilă M. M..

De la 37.500 lei la suma de 48.750 lei daune morale pentru partea civilă K. F. senior și de la 1.201,13 lei la 1.561,47 lei despăgubiri civile pentru aceeași parte civilă.

De la 37.500 lei la 48.750 lei daune morale pentru partea civilă K. K..

De la 10.000 lei la 13.000 lei daune morale pentru partea civilă K. M.– J..

De la 10.000 lei la suma de 13.000 lei daune morale pentru partea civilă K. F. junior.

De la 10.000 lei la suma de 13.000 lei daune morale pentru partea civilă K. Z.–B..

De la 50.000 lei la suma de 65.000 lei daune morale pentru partea civilă K. M.–T..

Majorează cuantumul despăgubirilor civile periodice acordate părții civile K. M.–T. de la 97 de lei la 126 lei lunar începând cu data de 21 octombrie 2012 și până la majoratul minorului – 21 mai 2025 – sau noi dispoziții ale instanței de judecată.

Reduce cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B. cu titlu de despăgubiri civile de la suma de 57.709,79 lei, la 55.511,37 lei.

Reduce cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN C. de la suma de 1.438,89 lei la suma de 935,28 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul promovat împotriva aceleiași hotărâri de către inculpatul F. I. A..

În baza art. 272 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește traducătorului autorizat de limbă maghiară Kilyen I. E. suma de 50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere din limba română în limba maghiară și invers pentru ședința de judecată din data de 22.01.2015.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de această parte civilă în apel.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul F. I. A. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel suma de 100 lei.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. Țînț N. H.

GREFIER

O. S.

Red. N.H./22.04.2015

Dact. O.S./22.04.2015

3 exemplare

Jud. fond: R. L.

← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 119/2015. Curtea de...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BRAŞOV