Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 115/AP Dosar nr._
Ședința publică din data 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A11:
PREȘEDINTE: M. G. L. - judecător
Judecător: N. H.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. împotriva sentinței penale nr. 165/S din 08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință public, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 17 februarie 2015.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 165/8.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ a fost stabilită în baza art. 336 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului J. G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 83 al. 1 Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 al. 1 Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 84 al. 2 Cod penal a fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 Cod penal, respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 al. 3 Cod procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Cod penal referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârșește cu intenție sau intenție depășită o nouă infracțiune.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. din data de 06.10.2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei S. G. sub număr_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului J. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că la în data de 26.06.2013, la orele 22.35, lucrătorii Postului de Poliție Vâlcele se deplasau cu autoturismul din dotare pe DN 13E, ocazie cu care au observat că autoturismul marca Toyota Hilux cu nr. înmatriculare_ era condus haotic, motiv pentru care, în loc. Araci. jud. C., au oprit pentru control autoturismul respectiv, constatând că acesta era condus de inculpatul J. G.. Ca urmare a solicitării telefonice, agenții de poliție rutieră din mun. Sf. G. s-au deplasat în loc. Araci și i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul Drager, însă acesta a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență "Dr. Fogolyan Kristof”. Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1137-A12/183-a din 02.07.2013 a relevat o alcoolemie de 1,05 g la 1000 ml sânge la ora 23.35, iar a doua probă, prelevată la orele 00.35 o alcoolemie de 0,90 g la 1000 ml sânge.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 17.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, inculpatul J. G. a învederat instanței de fond că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin acul de sesizare al instanței și solicită judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere admisă de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale și însușit de inculpat în fapt că în cursul zilei de 26.06.2013, în jurul orei 22:35, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul J. G. a condus autoturismului marca Toyota Hilux cu numărul de înmatriculare_ pe DN 13E; fiind oprit de un echipaj de poliție pentru control inculpatul a refuzat să dea curs solicitării de a se supune testării cu aparatul etilotest motiv pentru care inculpatul J. G. a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice, în urma analizei acestora stabilindu-se existența unei concentrații a alcoolului de 1,05 g‰ la ora 23:35 și 0,90 g‰ la ora 00:35.
În raport de starea de fapt stabilită prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpatului care, în ziua de 26.06.2013, în jurul orei 22:35, a condus autoturismul marca Toyota Hilux cu numărul de înmatriculare_ pe DN 13E, la momentul derulării acestei acțiuni cât și la momentul prelevării probelor biologice având în organism o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. 1 Cp (respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 – act normativ în vigoare la momentul săvârșiri faptei)
S-a constatat de către prima instanță că de la data săvârșirii infracțiunii și până la soluționarea raportului juridic de drept penal dedus judecății a existat o succesiune de legi penale, astfel că se impune alegerea legii penale mai favorabile.
Analizând regimul sancționator prevăzut de lege se constată că limitele pedepsei închisorii sunt identice în plus noul Cod penal prevăzând și posibilitatea aplicării pedepsei amenzii.
S-a mai constatat de către prima instanță că apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în subsidiar, aplicarea pedepsei amenzi penale cu reducerea acesteia potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. În același timp, s-a învederat că inculpatul, fiind fermier, are nevoie de permis de conducere, fiind privat de dreptul de a conduce încă de la data săvârșirii faptei.
Or, în situația în care s-ar dispune aplicarea unei astfel de sancțiuni în modalitatea solicitată, acesta ar presupune o soluție de condamnare și ar conduce de plano la anularea permisului de conducere, măsura ce ar fi în defavoarea inculpatului și într-o vădită contradicție cu aspecte învederate de apărătorul acestuia în fața instanței.
Instanța de fond a mai considerat că nu se justifică alegerea pedepsei amenzii penale în special raportat la nivelul alcoolemiei, la constatările agenților de poliție în conformitate cu care inculpatul conducea autoturismul haotic și frâna fără motiv, dar și la aspectele relatate de martorul ocular Ț. D. în sensul că inculpatul prezenta manifestări specifice unei persoane aflate sub influența alcoolului, din aceste date rezultând gradul de pericol social mai ridicat al faptei care justifică alegerea pedepsei închisorii.
Pe cale de consecință, excluzând pedeapsa amenzii penale, s-a reținut că ambele reglementări prevăd limite identice pentru pedeapsa închisorii, nici una dintre ele nu este mai favorabilă sub aspectul cuantumului pedepsei. Pe de altă parte, ținând cont de necesitatea aplicării în mod global a legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere și alte criterii, respectiv individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate. Astfel, atât Codul penal din 1969 cât și Noul Cod penal permit instanței să nu dispună executarea efectivă a pedepsei ci suspendarea acesteia (condiționat sau sub supraveghere), respectiv amânarea aplicării ei sau suspendarea sub supraveghere.
Pentru a aprecia cu privire la modalitatea de individualizare s-a constatat că mai întâi trebuie stabilită o pedeapsă, într-un cuantum determinat, suspendarea executării pedepsei, respectiv amânarea aplicării acesteia fiind condiționate de o limită maximă a pedepsei închisorii.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța de fond a reținut dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În speță, s-a mai arătat că s-a avut în vedere, pe lângă elementele indicate mai sus și faptul că inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, fiind depistat în urma unui control de rutină, acțiunea s-a derulat la o oră la care traficul era scăzut iar cu privire la persoana inculpatului se impune a se da eficiență faptului că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii, oferind o justificare pentru acțiune ilicită, iar în cursul procesului penal a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat, în fața instanței asumându-și responsabilitatea pentru comiterea infracțiunii. Față de acestea, instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, respectiv 8 luni închisoare.
Exceptând soluția de renunțare a aplicării pedepsei în baza art. 80 Cod penal, întrucât nu se poate reține că infracțiunea prezintă o gravitate redusă în condițiile în care, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare, inculpatul conducea autoturismul haotic și frâna fără motiv, aspecte de natură a releva riscul sporit la care au fost expuși participanții în trafic și astfel pericolul ridicat al infracțiunii, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal pentru amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 7 ani închisoare, pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat, și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și, raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată, în vederea atenționării acestuia cu privire la consecințele săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.
Mai mult, se reține că amânarea aplicării pedepsei nu atrage incapacități sau decăderi astfel că, la expirarea termenului de supraveghere, inculpatul se va afla în aceeași situație ca orice persoană care nu a comis infracțiuni, nefiind nevoit să solicite constatarea reabilitării. În plus față de aceasta, în cazul amânării aplicării pedepsei, persoanei față de care s-a luat această măsură i se suspendă dreptul de a conduce conform art. 103 al. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002, pentru o perioadă de 90 de zile, în timp ce în cazul unei soluții de condamnare, indiferent că este vorba de pedeapsa amenzii sau a închisorii, se dispune anularea permisului de conducere conform art. 114 al. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, putându-se prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere după 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau în termen de 1 an de la data la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Legea penală nouă este așadar mai favorabilă inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să i se interzică inculpatului obligația prevăzută la art. 85 alin.2 lit.g Cod penal respectiv dreptul de a conduce anumite vehicule.
În dezvoltarea motivelor de apel P. a arătat că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, reținându-se că în data de 26.06.2013 a fost oprit de organele de poliție și a fost supus testării cu aparatul Dragner și întrucât inculpatul a refuzat a fost condus la Spitalul Județean Sf. G. unde i s-au recoltat probe biologice stabilindu-se o alcoolemie de 1,05%o alcool pur în sânge.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia instanța a aplicat o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată în condițiile art. 83 alin.1 Cod penal, însă în cadrul obligațiilor impuse s-a omis a fi interzis și dreptul de a conduce autovehicule.
Pentru aceste considerente se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării să se interzică inculpatului dreptul prev. de art. 85 alin.2 lit.g Cod penal.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prev. de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale, necontestat și însușit de inculpat în condițiile procedurii simplificate de judecare a cauzei prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că în seara zilei de 26.06.2013, în jurul orei 22:35, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul J. G. a condus autoturismului marca Toyota Hilux cu numărul de înmatriculare_ pe DN 13E; fiind oprit de un echipaj de poliție pentru control inculpatul a refuzat să dea curs solicitării de a se supune testării cu aparatul etilotest motiv pentru care inculpatul J. G. a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice, în urma analizei acestora stabilindu-se existența unei concentrații a alcoolului de 1,05 g‰ la ora 23:35 și 0,90 g‰ la ora 00:35.
Inculpatul a recunoscut în fața instanței comiterea faptei și prevalându-se de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, a solicitat și a fost judecat în procedură simplificată.
În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a stabilit o corectă încadrare juridică, apreciind în mod judicios că în speță sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Văzând succesiunea de legi penale care a avut loc de la momentul comiterii faptei și până la soluționarea raportului juridic de drept penal dedus judecății,dată fiind situația concretă a inculpatului și ținând seama de principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile prima instanță a identificat corect legea penală favorabilă aplicabilă inculpatului stabilind în raport de aceasta în sarcina inculpatului pentru infracțiunea comisă o pedeapsă corect individualizată; prima instanță a ținut seama la cuantificarea pedepsei de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 74 Cod penal. Cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă se încadrează între limitele speciale de pedeapsă ale închisorii prevăzute de Cod penal la art. 336 alin. 1; ținând seama de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care impun reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ca urmare a acordului de vinovăție exprimat de inculpat, pedeapsa de 8 luni închisoare orientată spre limita minimă prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, este în acord deci cu gravitatea faptei comise și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei, Curtea reține, similar primei instanțe că alcoolemia depistată în sângele inculpatului în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice este redusă iar din materialul probator de la dosar nu rezultă că inculpatul obișnuiește să conducă autovehiculului sub influența consumului de alcool ci dimpotrivă atitudinea sa din data de 26.06.2013, analizată prin prisma circumstanțelor personale care rezultă din actele dosarului pare a avea un caracter izolat, împrejurare care, coroborată cu lipsa antecedentelor penale și atitudinea de regret manifestată în cursul procesului penal, conduce la concluzia că aplicarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă nu este necesară, însă este necesar ca întreaga conduită a inculpatului să fie supravegheată o perioadă de timp determinată. Așadar în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 83 Cod penal.
Ținând seama de valoarea redusă a alcoolemiei depistată în sângele inculpatului – valoarea fiind apropiată de limita contravenției - de împrejurarea că inculpatul a invocat o împrejurare excepțională care l-a determinat să conducă autoturismul în acea seară sub influența băuturilor alcoolice (acesta este fermier și în ziua incidentului aflând că un animal din fermă are o problemă de sănătate a fost nevoit să se deplaseze la fermă după ce în prealabil consumase în mod ocazional o cantitate mică de alcool) că a condus acel autovehicul pe un drum de țară, care nu era circulat și la o oră la care traficul nu era aglomerat, nu a produs vreun eveniment rutier, nu este cunoscut cu antecedente penale iar la dosar nu există date că acesta ar obișnui să conducă autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice sau să pună în pericol într-o altă modalitate siguranța rutieră, Curtea apreciază că solicitarea Parchetului de a i se interzice inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit să conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, conduce prev. de art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal este neîntemeiată. Această obligație are un caracter facultativ iar în speță raportat la situația concretă a inculpatului, la particularitățile faptei comise și la riscul redus care există pentru siguranța rutieră ca inculpatul să recidiveze în comportamentul infracțional adoptat la data de 26.06.2013, interzicerea dreptului acestuia de a conduce autovehicule prev. de art. 85 alin.2 lit.g Cod penal nu se justifică.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. împotriva Sentinței penale nr. 165/8.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. împotriva sentinței penale nr. 165/8.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. N. H.
GREFIER
D. B.
Red. N.H./07.04.2015
Dact.B.D./08.04.2015
Jud. fond C.M. B.
- 2 exemplare -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
