Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 113/AP Dosar nr._
Ședința publică din data 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A11:
PREȘEDINTE: M. G. L. - judecător
Judecător: N. H.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. împotriva sentinței penale nr. 155/S din 24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință public, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 17 februarie 2015.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 155/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ a fost stabilită, în baza art. 396 al.1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal pedeapsa de 1 an (un an) închisoare în sarcina inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, stabilind, conform art. 84 al. 1 Cod penal, un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art. 84 al. 2 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță iar în baza art. 85 al. 1 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile, precum și întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea amânării aplicării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau obligațiilor impuse, ori în cazul comiterii unei noi infracțiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G., înregistrat pe rolul instanței de judecată la data de 09.10.2014, sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal constând în esență în aceea că la data de 30.11.2012, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe DC 9, la 1 km de loc. Araci jud. C., autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 gr. %0.
Instanța a efectuat procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 06.11.2014 constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prezent în fața instanței de judecată la termenul din data de 24.11.2014, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor 374 al. 4 Cod procedură penală, menționând faptul că recunoaște în totalitate fapta, este de acord cu probele administrate și nu solicită administrarea altor probe; instanța a admis cererea formulată de inculpat, în baza art. 375 al. 2 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut în fapt, că la data de 30.11.2012, orele 01,50, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Vâlcele, în timp ce se deplasau cu autoturismul deserviciu dinspre satul Ariușd pe DC 9, la o distanță de 1 km de satul Araci, au observat venind din sens opus autoturismul marca WV Golf cu nr. de înmatriculare_, ce nu se deplasa în linie dreaptă pe carosabil motiv pentru care au oprit pentru control autoturismul menționat, conducătorul auto fiind identificat în persoana inculpatului C. M..
Întrucât inculpatul emana miros de băuturi alcoolice și a recunoscut că a consumat alcool, acesta a fost condus la sediul Postului de poliție Vâlcele, împreună cu un echipaj al poliției rutiere, unde a fost testat cu etilotestul, rezultatul indicat fiind de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 9).
D. urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Sf. G., fiind examinat clinic și recoltându-i-se o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie (f. 12), la ora 3,00 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,40 gr. %0.
Pe baza materialului probatoriu administrat, și a stării de fapt reținute prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea, cu intenție a faptei reținute în sarcina sa, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (instanța schimbând încadrarea juridică prin încheierea din data de 24.11.2014, reținând legea penală nouă ca fiind mai favorabilă, având în vedere condițiile de incriminare, limitele de pedeapsă, modalități de executare efectivă, apreciind în mod global prevederile legii penale noi ca fiind mai favorabile, inclusiv sub aspectul posibilității dispunerii amânării aplicării pedepsei).
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a arătat că a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modalitățile de comitere a faptei - inculpatul conducând autovehiculul pe DC 9, în jurul orelor 01,50, în autoturism aflându-se și alte persoane, urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, faptul că infracțiunea imputată este o infracțiune de pericol, inculpatul punând astfel în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, valoarea nu foarte ridicată a alcoolemiei - (1,40 gr. %0), precum și persoana și conduita inculpatului, acesta fiind o persoana în vârstă de 36 de ani, care nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței de judecată, a dat astfel dovadă de o bună conduită, a recunoscut comiterea faptei. Totodată, prima instanță a ținut seama și de limitele de pedeapsă, stabilite conform art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
Instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea și nu a unei pedepse cu amenda penală, deși textul de lege permite stabilirea și a unei astfel de sancțiuni, având însă în vedere aspectele reținute anterior, referitor la faptul că infracțiunea de care inculpatul se face vinovat este o infracțiune de pericol, vizând circulația pe drumurile publice, inculpatul conducând autoturismul pe DC 9, la ora 01,50, precum și valoarea stabilită a alcoolemiei.
Pe baza aspectelor menționate, instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea pedepsei de 1 an (un an) închisoare în sarcina inculpatului C. M., fiul lui N. și P., născut la data de 19.03.1978 în mun. B. jud. B., domiciliat în . jud. B. CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, s-a apreciat de către prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, iar în raport cu persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constată că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 al. 2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, întrucât a recunoscut comiterea faptei atât în fața instanței, cât și în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună în sarcina inculpatului C. M. obligația prevăzută de art. 85 alin.2 lit. g Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel P. a arătat că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice. În fapt s-a reținut că la data de 30.11.2012 inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Prin sentința penală nr. 155/2014 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată conform dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Pentru ca pedeapsa aplicată de prima instanță să își atingă scopul, raportat și la voința legiuitorului, apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 85 alin.2 lit.g Cod penal, în sensul de a interzice inculpatului dreptul de a conduce anumite vehicule.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prev. de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale, necontestat și însușit de inculpat în condițiile procedurii simplificate de judecare a cauzei prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că la data de 30.11.2012, în jurul orelor 01,50 inculpatul C. M. a condus pe drumurile publice, respectiv pe DC 9 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 gr. %0
Inculpatul a recunoscut în fața instanței comiterea faptei și prevalându-se de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, a solicitat și a fost judecat în procedură simplificată.
În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a stabilit o corectă încadrare juridică, apreciind în mod judicios că în speță sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Văzând succesiunea de legi penale care a avut loc de la momentul comiterii faptei și până la soluționarea raportului juridic de drept penal dedus judecății, dată fiind situația concretă a inculpatului și ținând seama de principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile prima instanță a identificat corect legea penală favorabilă aplicabilă inculpatului stabilind în raport de aceasta în sarcina inculpatului pentru infracțiunea comisă o pedeapsă corect individualizată; prima instanță a ținut seama la cuantificarea pedepsei de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 74 Cod penal. Cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă se încadrează între limitele speciale de pedeapsă ale închisorii prevăzute de Cod penal la art. 336 alin. 1; ținând seama de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care impun reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ca urmare a acordului de vinovăție exprimat de inculpat, pedeapsa de 1 an închisoare orientată spre limita minimă prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, este în acord deci cu gravitatea faptei comise și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei, Curtea reține, similar primei instanțe că alcoolemia depistată în sângele inculpatului în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice este redusă iar din materialul probator de la dosar nu rezultă că inculpatul obișnuiește să conducă autovehiculului sub influența consumului de alcool ci dimpotrivă atitudinea sa din data de 30.11.2012, analizată prin prisma circumstanțelor personale care rezultă din actele dosarului pare a avea un caracter izolat, împrejurare care, coroborată cu lipsa antecedentelor penale și atitudinea de regret manifestată în cursul procesului penal, conduce la concluzia că aplicarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă nu este necesară, însă este necesar ca întreaga conduită a inculpatului să fie supravegheată o perioadă de timp determinată. Așadar în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 83 Cod penal.
Ținând seama de valoarea redusă a alcoolemiei depistată în sângele inculpatului de împrejurarea că a condus acel autovehicul pe un drum de țară, care nu era circulat și la o oră la care traficul nu era aglomerat, nu a produs vreun eveniment rutier, nu este cunoscut cu antecedente penale iar la dosar nu există date că acesta ar obișnui să conducă autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice sau să pună în pericol într-o altă modalitate siguranța rutieră, Curtea apreciază că solicitarea Parchetului de a i se interzice inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit să conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, conduce prev. de art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal este neîntemeiată. Această obligație are un caracter facultativ iar în speță raportat la situația concretă a inculpatului, la particularitățile faptei comise și la riscul redus care există pentru siguranța rutieră ca inculpatul să recidiveze în comportamentul infracțional adoptat la data de 30.11.2012, interzicerea dreptului acestuia de a conduce autovehicule prev. de art. 85 alin.2 lit.g Cod penal nu se justifică.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. împotriva Sentinței penale nr. 155/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. împotriva Sentinței penale nr. 155/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr. _ , pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. N. H.
GREFIER
D. B.
Red. N.H./07.04.2015
Dact.B.D./08.04.2015
Jud. fond M. G. M.
- 2 exemplare -
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
