Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 812/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 812/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul O. E. împotriva sentinței penale nr. 1193 din 02 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 noiembrie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1193/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 Cod procedură penală, coroborat cu art. 83 Cod penal, în sarcina inculpatului O. E., fiul lui I. și M., născut la data de 21.11.1981, în B., județul B., domiciliat în B., ., ., ., de cetățenie română, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii superioare, agent comercial la S.C. G. SAPTE S.R.L., fără antecedente penale, C.N.P._, a fost stabilită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă din data de 26.07.2013).
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, aplicarea pedepsei închisorii a fost amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e să fie comunicate Serviciului de Probațiune B..
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 870 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 770 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și 100 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată; s-a constatat că inculpatul a fost asistat în fața instanței de apărător ales.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în data de 26.07.2013, în jurul orei 2355, inculpatul O. E. a condus autoturismul marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_ pe D.N. 13 din județul B., dinspre R. spre Apața, și, ajungând la km. 29, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_, condusă de martorul Suto C. L..
În urma accidentului au fost avariate cele două autovehicule și vătămați ocupanții autoturismului Skoda O., respectiv, inculpatul și persoana vătămată O. I., aflat pe bancheta spate. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2055/E/31.07.2013, inculpatul a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice produse în data de 26.07.2013, posibil în cadrul unui accident rutier, aceste leziuni i-au pus viața în primejdie și, datorită splenectomiei de necesitate, acesta a rămas cu infirmitate fizică permanentă. De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2054/E/31.07.2013, persoana vătămată O. I. a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice produse în data de 26.07.2013, posibil în cadrul unui accident rutier, și nu va rămâne cu infirmități.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1108/T din 29.07.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B., a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1.00 g/l alcool pur în sânge la ora 0200, în data de 27.07.2013. Potrivit examenului clinic efectuat la momentul recoltării probelor biologice, nu s-au putut lua date de la inculpat și evalua manifestările sale care să sugereze consumul recent de băuturi alcoolice, acesta fiind inconștient și în stare gravă.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarația de recunoaștere dată în fața instanței de inculpat, prima instanță a reținut că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală, a fost comisă de acesta cu vinovăție în forma prevăzută de lege, este nejustificată și imputabilă acestuia.
S-a pus în discuție și s-a acceptat de către inculpat și procuror să se facă aplicarea art. 5 Cod penal, stabilindu-se noul Cod penal ca fiind lege mai favorabilă. Înainte de data de 01 februarie 2014, fapta inculpatului era incriminată de O.U.G. nr. 195/2002. Întrucât urmează să se orienteze spre pedeapsa închisorii, față de modalitățile de individualizare a pedepsei prevăzute de legile succesive, respectiv, față de efectele diferite ale soluțiilor posibil a fi dispuse asupra dreptului inculpatului de a conduce autovehicule, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța de fond a reținut prevederile în vigoare după 01 februarie 2014, ca fiind mai favorabile inculpatului.
Instanța de fond a constatat că în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 69/27.01.2015, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014, potrivit căreia sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Codul penal este neconstituțională. În considerentele deciziei s-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice, plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale invocate.
În context, instanța de fond a reținut că în cauza de față a fost prelevată o singură probă biologică, la aproximativ două ore față de momentul consumării infracțiunii - conducerii vehiculului. Având în vedere că alcoolemia se impune a fi stabilită pentru momentul consumării infracțiunii, adică la data depistării în trafic/conducerii autoturismului, în considerarea recunoașterii făcute de inculpat în fața instanței, deși nu s-au administrat probe (expertiză prin care să se determine retroactiv alcoolemia) din care să rezulte că valoarea alcoolemiei la momentul depistării era una care califică fapta inculpatului ca infracțiune, s-a apreciat că probele de la dosar sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului. Probele indirecte administrate în cauză, prin intermediul cărora se pot stabili, pe cale indirectă, faptele principale, furnizează suficiente informații care pot dovedi caracterul just al încadrării faptei inculpatului în sfera ilicitului penal; declarația de recunoaștere a inculpatului, declarație martor, înscrisuri - cu referire explicită la depistarea în trafic și recoltarea mostrei biologice pentru stabilirea alcoolemiei la momentul ulterior depistării în trafic a inculpatului, sunt probe suficiente pentru stabilirea faptului principal - că alcoolemia inculpatului la momentul conducerii autoturismului era una de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, au fost invocate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, conduita sa a fost de recunoaștere și regret a faptei comise, dar infracțiunea săvârșită a produs vătămarea corporală a inculpatului și unei alte persoane, respectiv, pagube materiale.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că, deși în cazul adoptării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei pentru o infracțiune la regimul circulației care atrage suspendarea dreptului de a conduce autoturisme, poate fi impusă inculpatului obligația prevăzută la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal (obligația de a nu conduce vehicule) pe durata termenului de supraveghere, în astfel de cazuri operează de drept suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, în condițiile art. 103 alin. 1 lit. c, art. 106 alin. 1 lit. b și alin. 2 și art. 111 alin. 1 lit. b și alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Este adevărat că obligația prevăzută în Codul penal poate fi aplicată de instanță dacă o apreciază ca fiind necesară pe durata termenului de supraveghere, această obligație urmând să producă efecte pentru o anumită perioadă concomitent cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002, aceasta întrucât măsura cu caracter administrativ prevăzută de art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 nu înlătură posibilitatea aplicării de către instanța de judecată a măsurii de supraveghere cu același conținut prevăzută de Codul penal.
Totuși, date fiind împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, faptul că acesta nu a creat o stare de pericol deosebită, respectiv, că a trecut o perioadă destul de mare de timp în care s-a aflat sub interdicția de a-și exercita dreptul de a conduce autovehicule, instanța de fond a considerat că în speță sancțiunea prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 este suficientă, neimpunându-se și stabilirea obligației prevăzute la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul O. E., solicitând prin intermediul concluziilor orale ale apărătorului ales, reducerea pedepsei; s-a invocat buna conduită anterioară, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul este bine integrat în societate, iar după comiterea faptei a depus eforturi pentru a înlătura consecințele acesteia, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, nu au fost administrate probe, iar inculpatul nu a dorit să furnizeze o nouă declarație.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală, la care inculpatul a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta constând în aceea că, în data de 26.07.2013, în jurul orei 2355, a condus pe D.N. 13 din județul B., având în organism o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv, de 1,00 g/l (la ora 0200) alcool pur în sânge, producând un accident rutier în cadrul căruia atât inculpatul, cât și pasagerul din spate, au suferit leziuni corporale vindecabile în 50-55 zile îngrijire medicală (inculpatul), respectiv, 30-35 zile îngrijire medicală (pasagerul O. I.).
Întrucât de la data săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare noul Cod penal, în mod legal prima instanță a evaluat global cele două legi penale succesive, concluzionând întemeiat că legea penală mai favorabilă este actualul Cod penal.
La individualizarea pedepsei, Judecătoria B. a analizat corespunzător criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal prin raportare la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată – de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal - cuantumul stabilit reflectând atât gradul ridicat de pericol social al faptei (rezultat din ora târzie la care a inculpatul a condus, nivelul alcoolemiei, precum și producerea unui accident rutier cu vătămări corporale), cât și datele care caracterizează persoana inculpatului; relativ la acest din urmă aspect, se constată că prima instanță a realizat o analiză riguroasă a circumstanțelor personale, valorificând în mod judicios datele aflate la dosarul cauzei.
Este neîntemeiată susținerea apelantului inculpat privind incidența în cauză a circumstanțelor atenuante (temeiul de drept indicat, art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, nefiind incident în speță, față de infracțiunea dedusă judcății); buna conduită anterioară și recunoașterea faptei au fost reținute de instanță ca elemente în favoarea inculpatului atunci când a stabilit câtimea pedepsei.
Împrejurarea că inculpatul are loc de muncă, că angajatorul îi apreciază activitatea, astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosarul primei instanțe, nu sunt suficiente pentru a se dispune reducerea pedepsei, întrucât stabilirea pedepsei și alegerea modalității de aplicare sau, după caz, de executare, presupune evaluarea tuturor criteriilor de individualizare; or, prima instanță a analizat în mod temeinic atât elementele care caracterizează fapta comisă, cât și pe cele vizând persoana inculpatului.
Observând limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, reduse cu o treime ca efect al aplicării art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv, de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, se constată că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită de prima instanță, asigură realizarea scopului de constrângere și reeducare.
Toate aspectele pozitive ținând de persoana inculpatului justifică concluzia instanței de fond în sensul că nu se impune condamnarea acestuia, amânarea aplicării pedepsei fiind un avertisment serios dat inculpatului urmare a faptei comise, de natură să asigure corijarea conduitei sale viitoare.
Așa fiind, constatând că nu este incident niciun motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O. E. împotriva sentinței penale nr. 1193/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O. E. împotriva sentinței penale nr. 1193/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./24.11.2015
Dact. O.S./25.11.2015
2 exemplare
Jud. fond: D. B.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 780/2015. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
