Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 172/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 03 martie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAT1:

Președinte: A. D. – judecător

Judecător: A. M.

Grefier: A. I. P.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului formulat de către inculpatul F. I. împotriva sentinței penale nr.48 pronunțată de Tribunalul C. la data de 19 noiembrie 2014 în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2015, iar apoi pentru data de 03 martie 2015, când,

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr.48/19.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-au hotărât următoarele:

În baza art.386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului F. I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal vechi raportat la art.174, art.175 lit.i Cod penal vechi în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012, a fost condamnat inculpatul F. I., fiul lui I. și A., născut la data de 20.03.1947 ., studii – 4 clase, pensionar, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, CNP_, domiciliat în ., jud. C., la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art.65 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.7 raportat la art.4 alin. 1 lit. b din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul F. I., în vederea adăugării profilelor sale genetice în S.N.D.G.J., prelevare ce se va realiza la introducerea în penitenciar a persoanei condamnate.

În baza art.404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea civilă B. O. a căciulii asupra căreia s-au efectuat examinări criminalistice și medico-legale, depusă la Camera de corpuri delicte a Tribunalului C. și evidențiată la poziția nr. 71/2014.

În baza art.404 alin.6 Cod procedură penală, s-a constatat că partea civilă B. O. a solicitat înștiințarea cu privire la eliberarea în orice mod a condamnatului F. I..

În baza art.25 Cod procedură penală și art.397 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. O., cu domiciliul în ., jud. C., și a fost obligat inculpatul F. I. să plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă B. O., ca neîntemeiate.

În baza art.25 și art.397 Cod procedură penală cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul F. I. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 4.226,92 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile B. O..

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul F. I. să plătească statului suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pe seama inculpatului, av. M. T., în sumă de 100 lei și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pe seama părții civile, av. C. O. I., în cuantum de 150 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 202/P/2013 din data de 18.10.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F. I., fiul lui I. și A., cetățean român, studii 4 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, născut la data de 20.03.1947 în ., posesor CI . nr._, CNP_, domiciliat în comuna Hăghig, ., județul C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 alin.1 Cod penal vechi raportat la art.174 Cod penal vechi combinat cu art.175 alin.1 lit. i Cod penal vechi.

Prin rechizitoriu, în primul rând, s-a precizat că lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. C. și ulterior P. de pe lângă Tribunalul C., s-au sesizat în vederea efectuării urmăririi penale față de F. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, abia la data de 21.05.2013, deși presupusa faptă ar fi fost săvârșită încă din data de 11.04.2013, din cauza neglijenței în serviciu manifestată de lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Hăghig, respectiv agent șef principal Vidrea M. și șefului de post agent șef principal B. I., care nu au raportat evenimentul și nici nu au înregistrat plângerea părții vătămate, condiționând-o de prezentarea de către partea vătămată a unui act medico-legal, cei doi fiind și sancționați disciplinar pentru neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Procurorul de caz, în fapt, a reținut că inculpatul F. I. locuiește în satul Hăghig, nr. 602, județul C., fiind vecin de imobil cu familia părinților părții civile B. O., între cele două familii existând o stare conflictuală care datează de peste 20 de ani din cauza unui drum de acces către locuințele celor două familii.

În data de 11.04.2013, după-amiaza, partea vătămată B. O. a mers împreună cu mama sa B. F. să o ajute pe aceasta să cumpere de la magazinul din localitate vopsea lavabilă și tărâță, partea vătămată deplasându-se cu bicicleta și intenționând să transporte produsele cumpărate la domiciliul mamei sale.

După ce a cumpărat respectivele produse, partea vătămată împreună cu mama sa au intrat într-un local unde au consumat ceva băuturi alcoolice, respectiv 2 sticle de bere partea vătămată și o sticlă de bere mama acesteia, după care au părăsit localul.

După ce au ieșit din local, în timpul deplasării spre locuința mamei sale, partea vătămată mergând pe lângă bicicletă, s-au întâlnit cu minorul B. F., acesta ajutându-i ținând de sacul de tărâță care era așezat pe portbagajul bicicletei.

În momentul în care partea vătămată, mama acestuia și minorul B. F. au intrat pe drumul comun de acces (uliță) spre locuința părinților săi, inculpatul F. I. și soția acestuia F. M., au ieșit în întâmpinare începând să adreseze expresii jignitoare la adresa părții vătămate și a mamei acestuia.

Partea vătămată i-a reproșat inculpatului F. I. comportamentul acestuia spunându-i să se potolească, însă inculpatul a continuat amenințările, după care a tras de o porțiune de gard care era mai șubred, care a căzut, partea vătămată reproșându-i inculpatului faptul că a dărâmat gardul.

Inculpatul F. I. a devenit violent proferând amenințări la adresa părții vătămate și a mamei acestuia, spunându-i soției sale să-i aducă ceva cu care să lovească, soția inculpatului, respectiv numita F. M., aducându-i inculpatului un târnăcop.

În momentul în care partea vătămată s-a întors, intenționând să intre în curtea mamei sale, chiar în fața porții, din spate și pe neașteptate, a fost lovită cu târnăcopul în zona capului de către inculpatul F. I., în urma loviturii partea vătămată căzând la pământ în stare de inconștiență.

Partea vătămată, în urma loviturii, a căzut în stare de inconștiență, trezindu-se abia în jurul orelor 02:00 la S. C. Județean de Urgență B..

Prin Certificatul Medico - Legal nr. 724/A2/156 din 25.04.2013 eliberat la data de 16.05.2013, s-a concluzionat că partea vătămată B. O. prezintă leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-cerebral acut, contuzii cerebrale, plagă contuză parietală stângă, fractură parietală stângă cu deplasare, contuzii hemoragice lob frontal stâng, ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din 11.04.2013 și care necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Totodată, din cercetări, s-a stabilit că în momentul agresiunii partea vătămată B. O. purta pe cap o căciulă de vinilin de culoare neagră care a fost predată. Cu ocazia examinării criminalistice s-a constatat existența unui orificiu ovoidal cu marginile zdrențuite aflat pe zona marginală stângă-spate a căciulii părții vătămate și care corespunde pozițional cu plaga de la nivelul capului.

Prin Raportul de Constatare Medico - Legală nr. 1422/A1/91 din 07.09.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală C., s-au concluzionat următoarele:

Partea vătămată B. O. a prezentat următoarele leziuni:

a) plagă contuză scalp anfractuoasă localizată parietal posterior stânga și fractură intruzivă multieschiloasă de 2/2 cm localizată parietal stânga.

b) echimoză localizată deltoidian anterior stâng.

c) modificare tegumentară postexcoriație în regiunea epigastrică.

Constatarea a concluzionat că leziunile pot data din data de 11.04.2013 și sunt produse după cum urmează:

a) plaga parietală cu fractură intruzivă multieschiloasă de 2/2 cm prin lovire cu un corp dur, contondent. Având în vedere morfologia plăgii (descrisă în foaia de observație) și descrierea căciulii, corpul dur poate prezenta muchii sau un vârf mai proeminent/ ascuțit. Leziunea poate fi produsă prin lovire cu un târnăcop.

b) echimoza și excoriația, se puteau produce prin lovire cu un corp dur cu o suprafață rugoasă.

Constatarea medico-legală a descris un posibil mecanism al producerii leziunilor în cadrul agresiunii produse ca fiind lovirea activă a victimei la nivelul capului cu producerea leziunilor craniene parietal posterior stângă (plaga scalpului și . intruzivă multieschiloasă), urmată de căderea victimei și impact de suprafețe dure cu producerea leziunilor de pe partea ventrală (echimoze și excoriații).

Constatarea medico-legală a concluzionat că leziunile craniene necesită pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, iar leziunea traumatică craniană pentru care s-a intervenit neurochirurgical a pus în primejdie viața victimei.

La solicitarea inculpatului, procurorul de caz a dispus completarea raportului de constatare medico-legală, ocazie cu care S.M.L. C. a concluzionat următoarele:

- leziunile traumatice de la nivelul scalpului și calotei craniene, prin aspectul și amploarea lor, se puteau produce prin lovire directă cu corp dur, cu părți proeminente (posibil târnăcop cu cioc). Aceste considerații alături de datele de anchetă și urmele lăsate de obiectul vulnerant pe obiectele de îmbrăcăminte (căciulă), fac improbabil un mecanism de lovire directă de către piatra aruncată de o altă persoană asupra susnumitului care ar fi produs, ipotetic vorbind, bineînțeles în funcție de caracteristicile acesteia legate de formă, mărime, viteză, etc, leziuni (în special craniene) de un alt aspect.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu anexe, procesul-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, acte medico-legale (raport de constatare medico-legală nr. 1422/A1/91 din 27.09.2013, supliment la raport, certificat medico-legal nr. 724/A2/156 din 25.06.2013, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, depozițiile martorilor, rapoartele lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de Poliție Hăghig, raport de sesizare și de cercetare prealabilă, alte acte de constatare (acte din dosarul nr. 1566/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G.).

Ulterior intrării în vigoare a noilor coduri în materie penală, la termenul de judecată din data de 03.02.2014, având în vedere că în cauză nu s-a dispus începerea cercetării judecătorești înainte de data de 01 februarie 2014, în baza art. 6 din Legea nr. 255/2013, s-a dispus trimiterea dosarului la judecătorul de cameră preliminară pentru a proceda potrivit art. 342 – 348 Cod procedură penală .

În termenul stabilit conform art.344 alin.3 Cod procedură penală, inculpatul F. I. nu a formulat cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Întrucât în cauză nu s-au formulat cereri sau excepții referitoare la aspecte care pot face obiectul procedurii camerei preliminare astfel cum este definit prin art. 342 Cod procedură penală și apreciind că nici nu se impunea invocarea acestora din oficiu, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului nr. 202/P/2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul C., a actelor de urmărire penală, precum și a administrării probelor obținute prin mijloacele prevăzute de art. 97 alin. 2 Cod procedură penală și totodată, s-a dispus începerea judecății în cauză.

În faza de judecată, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului, a părții civile, precum și a martorilor propuși prin rechizitoriu. Instanța a admis proba testimonială propusă de inculpat și a audiat martorii Vidrea C., L. I., L. S., L. I. (N.) și D. R., la solicitarea inculpatului F. I..

Proba constând în completarea raportului de expertiză depus la dosarul de urmărire penală și testul cu poligraf, au fost respinse pentru motivele arătate în cuprinsul încheierilor de ședință din datele de 31.03.2014 și 12.11.2014.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 11.04.2013, partea civilă B. O. zis „O.”, împreună cu mama sa B. F. și nepotul său B. F., se deplasa spre locuința părinților săi, în com. Hăghig, .. În apropierea imobilului soților B., în fața casei martorei D. R., cei trei s-au întâlnit cu inculpatul F. I., ocazie cu care între partea civilă și inculpat s-a ivit un conflict spontan verbal și fizic din cauza unei neînțelegeri mai vechi existente între cele două familii referitoare la o fâșie de teren amplasată între imobilele părților. Între timp, la fața locului s-a dus și soția inculpatului, martora F. M..

În această circumstanță, inculpatul F. I. a tras de gardul împrejmuitor al imobilului părinților persoanei vătămate pe care l-a și dărâmat, iar sub influența stării nervoase în care se afla, a solicitat de la soția sa un târnăcop pentru a îl agresa pe B. O..

Persoana vătămată B. O. a încercat să ridice gardul de lemn, însă nu a reușit, după care întorcându-și spatele către inculpat și soția sa, s-a îndreptat spre poarta de acces în imobilul părinților săi cu intenția de a intra în casa acestora, însă, în acel moment, a fost lovit de inculpatul F. I., în cap, cu târnăcopul adus de soția acestuia din urmă.

După ce persoana vătămată a căzut lângă gardul dărâmat, inculpatul și soția sa s-au refugiat în curtea imobilului lor de unde au aruncat cu pietrele spre persoana vătămată și rudele acesteia, respectiv B. A., soția părții civile, N. C. și B. O. zis B., copii acesteia, care, între timp, ajunseră la fața locului, alertați fiind de o vecină.

Persoana vătămată B. O. a fost dusă în casa părinților săi, de rudele sale și ajutat fiind și de persoanele care s-au strâns la fața locului, aceștia contactând serviciul de ambulanță și organele de poliție.

Un echipaj de poliție format din agentul Vidrea M. din cadrul Postului de Poliție Hăghig și plt. L. I. din cadrul I.J.J. C., a răspuns sesizării și s-a deplasat la adresa indicată de dispecerat pentru verificări. După ce au discutat cu persoanele implicate, agentul de poliție a întocmit fișa de intervenție, însă nu a mai raportat evenimentul către superiori, astfel cum prevăd normele legale, cercetările penale fiind afectate în sensul că cercetarea la fața locului s-a efectuat după mai mult de o lună de la producerea incidentului, iar obiectul vulnerant – târnăcopul nu a mai fost identificat.

Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din ansamblul materialului probator existent în cauză, respectiv din declarațiile părții civile coroborate cu depozițiile martorilor B. F., B. F., F. C., I. D. întregite cu declarațiile date de martori B. V., N. C., B. O. zis B., B. A., Vidrea M. C., L. I., precum și ceilalți martori propuși însuși de inculpat, respectiv L. I. (N.) și D. R., mijloace de probă care sunt confirmate de actele medicale întocmite în cauză de specialiștii din cadrul S.M.L. C. și de celelalte înscrisuri depuse la dosar.

În primul rând, s-a reținut că inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.

Astfel, într-o primă fază, prin declarația olografă dată în 21.05.2013, inculpatul F. I. a afirmat că în data de 11.04.2013, după ce a fost agresat fizic de persoana vătămată B. O. și de rudele sale, s-a refugiat în curtea locuinței sale, împreună cu soția sa, de unde a aruncat cu pietrele în direcția atacatorilor săi pentru a îi ține departe pe aceștia, fără să știe dacă a nimerit pe vreunul din ei, susținând că nu a lovit-o pe victimă cu târnăcopul în cap și că nu ar avea cunoștință despre modalitatea de producere a leziunilor pe care aceasta le-a suferit în ziua menționată.

Ulterior, inculpatul și-a modificat declarația, arătând că după ce a avut un conflict spontan cu persoana vătămată, pe stradă, a încercat să se ascundă în curtea sa și a încuiat poarta de acces, dar a fost urmărit de B. O. care a intrat în curte prin gardul împrejmuitor construit din bolțari nezidiți, pe care l-a dărâmat. Conform susținerilor inculpatului, persoana vătămată a fost cel care a fost agresiv, lovindu-l pe inculpatul F. I. cu un par pe care îl avea în mână, după care a părăsit imobilul soților F. prin gardul dărâmat, moment în care, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, s-ar fi împiedicat și s-ar fi lovit la cap, de un bolțar.

Însă declarația inculpatului nu este susținută decât de depozițiile soției sale F. M., audiate în calitate de martoră, ale cărei declarații au același caracter oscilant și contradictoriu. Astfel, martora și-a schimbat declarațiile în funcție de poziția pe care a adoptat-o inculpatul în cursul procesului penal, cu scopul evident de a-și proteja soțul. În faza actelor premergătoare (filele 88 dosar urmărire penală), martora F. M. a susținut că, după ce împreună cu soțul său, au fost agresați de persoana vătămată B. O. și de rudele sale, au început să arunce cu pietrele înspre aceștia din urmă, iar ulterior, în fața procurorului de caz, a arătat că nu este conform cu adevărul că ar fi aruncat cu pietre sau cu alte obiecte contondente spre persoana vătămată, ci după ce au fost agresați, s-au refugiat în casa lor pe care nu au părăsit-o până la venirea organelor de poliție și nu au cunoștință despre împrejurările în care B. O. a suferit leziunile traumatice constatate prin actele medicale (filele 92 – 93 dosar urmărire penală).

În fața instanței de fond, martora și-a completat declarațiile, afirmând că l-a văzut pe B. O. căzut pe jos, la aproximativ 2 – 3 m de poarta lor, însă, trebuie precizat că F. M., audiată fiind în cursul cercetării judecătorești, a făcut afirmații contradictorii, în cuprinsul aceleiași declarații. Inițial a susținut că împreună cu soțul său s-au încuiat în imobilul lor pentru a scăpa de agresori, iar la un moment dat le-au auzit pe persoanele care s-au strâns în apropiere strigând că B. O. a căzut, dar nu au ieșit să vadă ce se întâmplă, iar pe urmă, a revenit, arătând că a apucat să îl vadă pe B. O. căzut în apropierea porții lor, înainte să intre în casă.

În consecință, văzând neconcordanțele existente, instanța a apreciat că declarațiile martorei sunt nesincere, date pro causa, cu scopul de a preîntâmpina tragerea la răspundere penală a soțului său, F. I., motiv pentru care acestea au fost înlăturate.

Aceeași concluzie este justificată și în cazul martorei L. M. S., nepoata inculpatului, având în vedere că deși parțial a susținut ultima variantă prezentată de inculpatul F. I. și soția acestuia privind derularea evenimentelor din data de 11.04.2013, totuși există contradicții între depoziția acestei martore și declarațiile soților F. privind dărâmarea gardului de bolțar al acestora și momentul în care inculpatul și soția sa ar fi aflat de leziunile suferite de persoana vătămată (potrivit susținerilor martorei, aceștia ar fi aflat de vătămarea lui B. O. abia a doua zi, aspecte neconfirmate de cei doi soți, astfel cum s-a prezentat mai sus, motiv pentru care se apreciază că această precizare este subiectivă și dată cu scopul de a induce în eroare organele judiciare). Mai mult, declarațiile martorei L. S., care se află în relații de rudenie cu inculpatul, este contrazisă nu numai de actele medicale, dar și de depoziția unui martor obiectiv, F. C. care au fost analizate de către prima instanță.

Nici ceilalți martori propuși însuși de inculpat nu confirmă susținerile acestuia, martorele L. I. (N.) și D. R. negând că ar fi văzut presupusele acte de agresiune exercitate asupra lui F. I. de către victima B. O.. Mai mult, cele două martore au infirmat și susținerile inculpatului conform cărora soția sa nu ar fi fost de față la izbucnirea scandalului, ci ar fi sosit la fața locului după ce B. O. l-a lovit.

Sub aspect probatoriu, s-a apreciat că prezintă relevanță declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor oculari B. F., B. F. și F. C. care au fost consecvenți pe tot parcursul procesului penal, prezentând, în mod constant, aceeași stare de fapt.

Declarațiile persoanei vătămate B. O., contrar celor declarate de inculpat, au suport probatoriu, întrucât se coroborează cu restul materialului probatoriu, respectiv nu numai cu depozițiile martorilor care se află în relații de rudenie cu aceasta, dar și de martori străini de incident, cum ar fi numitul F. C., precum și cu actele medicale și celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Martorii B. F., mama părții civile, și F. C. au arătat expres, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, că au văzut momentul în care inculpatul F. I. a lovit-o pe partea civilă B. O. cu un târnăcop, în cap. Deși s-a invocat de către apărare, instanța a apreciat că neidentificarea clară a obiectului vulnerant (sapă sau târnăcop), de către martorul F. C. nu afectează depoziția acestuia și rolul său în lămurirea împrejurărilor cauzei, relevant fiind faptul că martorul este o persoană obiectivă care nu se află în relații de rudenie, prietenie sau dușmănie cu niciuna din părți, a luat la cunoștință personal și în mod direct, prin propriile sale simțuri de evenimentele petrecute în seara zilei de 11.04.2013 când B. O. a fost agresat, a fost consecvent în declarații și nu și-a schimbat poziția în cursul procesului penal.

Afirmațiile celor doi martori sunt susținute și de martorul B. F., nepotul victimei, care, de asemenea, a fost la fața locului. Inițial, acesta a arătat că l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe unchiul său, B. O., în fața instanței și-a completat declarațiile, precizând că întrucât s-a ascuns după casa părinților persoanei vătămate ca să nu fie rănit de pietrele aruncate în direcția lor de soții F., a dedus din circumstanțele concrete ale faptei că inculpatul a fost cel care l-a agresat pe B. O., având în vedere că l-a auzit personal pe inculpat spunându-i soției sale să îi aducă târnăcopul, și înainte să se ascundă, lângă unchiul său nu se afla nicio altă persoană în afară de F. I.. Astfel, și acest martor a confirmat starea de fapt reținută de organele judiciare, diferențele evidențiate mai sus între declarațiile sale, neavând efect asupra valorii probante a acestora.

Membrii de familie ai persoanei vătămate, respectiv B. A. – soția, N. C. – fiica și B. O. zis B. – fiul, au fost, de asemenea, audiați în calitate de martori, însă, întrucât aceștia au ajuns la fața locului după agresiune, au putut să dea relații numai referitor la starea în care se afla victima (căzută pe jos, lângă gardul părinților săi, plină de sânge) și acțiunile inculpatului și a soției sale (cei doi aruncau cu pietre spre familia B.).

S-a apreciat că un rol determinant în stabilirea stării de fapt îl au depozițiile martorelor B. V. și I. D. care, deși nu au fost prezente în momentul exercitării actelor de violență împotriva victimei, totuși au dat detalii relevante în cauză privind locul unde a căzut persoana vătămată B. O. (lângă gardul dărâmat al părinților săi), precum și comportamentul inculpatului și a soției acestuia (cei doi aruncau cu pietrele spre partea civilă și familia acestuia), iar descrierile acestora confirmă afirmațiile persoanei vătămate și ale rudelor săi.

În continuare, s-a reținut că derularea evenimentelor din data de 11.07.2010 a fost conturată și în baza depozițiilor martorilor Vidrea C. și L. I. care s-au deplasat la fața locului în seara zilei de 11.04.2013 și au precizat că au găsit mai multe persoane adunate în jurul imobilului soților B., acestea afirmând cu unanimitate că leziunile suferite de B. O. la nivelul capului au fost cauzate de inculpatul F. I.. Deși cei doi martori nu au putut să redea detaliat cursul evenimentelor din seara respectivă, declarațiile lor se completează cu raportul întocmit de Vidrea C. (filele 101 – 102 dosar urmărire penală) și cu conținutul fișei de intervenție solicitată de instanță (fila 134) care confirmă acuzațiile aduse de organul de urmărire penală la adresa inculpatului.

Vinovăția inculpatului s-a apreciat că rezultă și din certificatul medico-legal nr.724/A2/156 din 25 aprilie 2013 (filele 27 – 28 dosar urmărire penală) în conținutul căruia au fost descrise leziunile suferite de B. O., iar specialistul a concluzionat că acele leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur și necesită 50 – 55 zile de îngrijiri medicale, putând data din 11.04.2013.

Concluziile certificatului medico-legal sunt confirmate și de raportul de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr.1422/A1/91 din 07.09.2013 (filele 18 – 21 dosar urmărire penală) conform căruia victima B. O. a prezentat următoarele leziuni:

a) plagă contuză scalp anfractuoasă localizată parietal posterior stânga și fractură intruzivă multieschiloasă de 2/2 cm localizată parietal stânga.

b) echimoză localizată deltoidian anterior stâng.

c) modificare tegumentară postexcoriație în regiunea epigastrică.

S-a apreciat că leziunile pot data din data de 11.04.2013 și s-au putut produce după cum urmează:

b) echimoza deltoidiană și excoriația, se puteau produce prin lovire cu sau de un corp dur, cu o suprafață rugoasă.

S-a concluzionat că leziunile craniene necesită pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, iar leziunea traumatică craniană pentru care s-a intervenit neurochirurgical a pus în primejdie viața victimei.

La solicitarea procurorului de caz, expertul a completat concluziile raportului, precizând că „leziunile traumatice de la nivelul scalpului și calotei craniene, prin aspectul și amploarea lor, se puteau produce prin lovire directă cu corp dur, cu părți proeminente (posibil târnăcop cu cioc). Aceste considerații alături de datele de anchetă și urmele lăsate de obiectul vulnerant pe obiectele de îmbrăcăminte (căciulă), fac improbabil un mecanism de lovire directă de către piatra aruncată de o altă persoană asupra susnumitului care ar fi produs, ipotetic vorbind, bineînțeles în funcție de caracteristicile acesteia legate de formă, mărime, viteză, etc, leziuni (în special craniene) de un alt aspect.” (fila 22 dosar urmărire penală).

În consecință, descrierea efectuată de medicul specialist din cadrul S.M.L. din care reiese dincolo de orice dubiu mecanismul de producere a leziunilor craniene suferite de victimă, respectiv prin lovire directă cu un corp dur și nu de un corp dur, înlătură declarațiile inculpatului care a susținut că persoana vătămată ar fi fost lovită de o piatră aruncată sau ar fi suferit leziunile constatate de medicii legiști prin cădere și lovire de un bolțar.

În speță, prima instanță a apreciat că nu se poate reține starea de provocare invocată, în subsidiar, de inculpat, prin apărător, având în vedere că nu numai că nu s-a dovedit exercitarea unei provocări prin violență, din partea persoanei vătămate, astfel cum s-a analizat mai sus, dar presupusele acte de violență invocate de inculpat nici nu pot fi calificate ca având natura de a cauza o tulburare însemnată care să justifice reținerea circumstanței atenuante legale menționate.

S-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, înainte de . noilor coduri în materie penală, pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal vechi raportat la art.174, art. 175 lit. i Cod penal vechi.

Legiuitorul a considerat că omorul comis în public nu mai justifică agravarea răspunderii penale și încadrarea faptei ca fiind omor calificat, astfel că potrivit Noului Cod penal, infracțiunea comisă de inculpat constituie tentativă de omor simplu prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.

Însă, înainte de a proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, prima instanță a analizat prevederile legilor succesive pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în speță, potrivit art. 5 Cod penal.

Art.5 alin. 1 Cod penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De asemenea, conform alin.1 al art.12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Analizând dispozițiile textelor incriminatorii din legile succesive intervenite în cursul judecării prezentei cauzei, s-a constatat că noul cod este mai favorabil inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor, respectiv 10 – 20 ani închisoare, față de 15 – 25 ani închisoare, care atât conform art.20 Cod penal vechi, cât și potrivit art.32 Cod penal se reduc la jumătate, având în vedere că infracțiunea a fost comisă în forma tentativei.

Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal vechi raportat la art.174, art.175 lit.i Cod penal vechi în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art.32 alin. 1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În consecință, s-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului F. I. care în data de 11.04.2013, în jurul orelor 19,00 – 19,30, a exercitat acțiuni de violență extremă împotriva victimei B. I., lovind-o în zona capului, cu un târnăcop, în urma căreia aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, viața sa fiind pusă în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În continuare, față de încadrarea juridică arătată, în baza dispozițiilor deciziei nr.265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, au fost aplicate prevederile Noului Cod penal pentru a evita combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

La individualizarea sancțiunii instanța a avut în vedere prevederile art.74 Cod penal – având în vedere că pedeapsa se aplică conform noului cod, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, sub acest aspect s-a ținut cont de valoarea socială lezată prin fapta penală săvârșită – dreptul suprem al persoanei la viață, consecințele grave ale faptei – numărul ridicat al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate, punerea în pericol a vieții persoanei vătămate, antecedentele penale ale inculpatului din care reiese înclinația acestuia spre violență fizică și verbală, fiind condamnat pentru comiterea infracțiunile prevăzute de art.180 Cod penal vechi și art.205 Cod penal vechi, atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal care a îngreunat activitatea organelor judiciare.

În temeiul considerentelor de mai sus, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art.32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, s-a făcut aplicarea art.65 Cod penal, fiind interzisă exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul F. I., în vederea adăugării profilelor sale genetice în S.N.D.G.J., prelevare ce se va realiza la introducerea în penitenciar a persoanei condamnate, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art.404 alin.4 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea civilă B. O. a căciulii asupra căreia s-au efectuat examinări criminalistice și medico-legale, depusă la Camera de corpuri delicte a Tribunalului C. și evidențiată la poziția nr. 71/2014.

În baza art.404 alin.6 Cod procedură penală, s-a constatat că partea civilă B. O. a solicitat înștiințarea cu privire la eliberarea în orice mod a condamnatului F. I..

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că victima B. O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, iar S. C. Județean de Urgență B., cu suma de 4.226,92 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile B. O..

În conformitate cu prevederile art.1357 Cod civil, orice persoană este ținută a repara prejudiciul creat printr-o faptă ilicită, indiferent de forma de vinovăție cu care această faptă a fost săvârșită.

În raport de aceste texte de lege instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, ca temei al obligării la plata unor despăgubiri, trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția.

În speță, instanța a considerat că aceste condiții sunt realizate, existând o faptă ilicită – infracțiunea de tentativă de omor comisă de inculpatul F. I., prejudiciul suferit de părțile civile (concretizat în daune materiale și morale), o legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției.

Cu privire la cele solicitate de unitatea spitalicească, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, „persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată”. Pretențiile materiale formulate de spitalul unde a fost internată victima au fost dovedite cu înscrisul atașat cererii de constituire de parte civilă, respectiv decontul de cheltuieli (filele 31 dosar urmărire penală).

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a obligat F. I. să plătească către partea civilă S. Județean de Urgență B. suma de 4.226,92 lei, cu titlu de contravaloare a prestațiilor medico-sanitare acordate victimei.

Referitor la cuantumul daunelor morale de 30.000 lei solicitate de partea civilă B. O., instanța a apreciat că este justificat numai în parte. Față de urmările infracțiunii, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite și având în vedere și declarațiile martorelor B. F. și B. A. cu privire la suferințele fizice îndurate de partea civilă B. O. în perioada spitalizării și în perioada ulterioară, instanța a acordat suma de 10.000 lei reprezentând daune morale și a respins restul pretențiilor civile formulate.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pe seama inculpatului, av. M. T., în sumă de 100 lei și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pe seama părții civile, av. C. O. I., în cuantum de 150 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Fâțan I. care a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea sa pe motiv că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor pentru care a fost condamnat, dimpotrivă el este cel care a fost agresat de partea civilă B. O. și de mama acestuia B. F. care l-au lovit cu parul, deși el s-a refugiat în curtea sa încercând să scape. A mai arătat că partea civilă este cea care a rupt gardul casei sale și s-a autorănit căzând în niște bolțari de gard deoarece se afla în stare de ebrietate. A mai invocat că în mod voit a fost găurită căciula parții civile și a dispărut un bolțar din gard cu sânge pe el pentru a nu se afla unde a căzut partea civilă. Apărătorul inculpatului a cerut, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatului deoarece există împrejurări reale care diminuează gravitatea faptei, iar inculpatul are o vârstă înaintată de 66 de ani și nu are antecedente penale.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.416 și următoarele Cod de procedură penală, Curtea constată următoarele:

Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă urmare a coroborării judicioase și amănunțite a materialului probator administrat în cauză.

Se constată că prezumția de nevinovăție de care inculpatul Fâțan I. beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO, este răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție în raport cu infracțiunea de care este acuzat

Curtea își însușește argumentele instanței de fond în privința existenței vinovăției inculpatului, fără a le mai reitera. În completarea acestor argumente și, răspunzând motivelor de apel formulate se constată că apărarea inculpatului potrivit căreia partea civilă s-ar fi rănit singură căzând peste bolțarii unui gard este contrazisă în primul rând de probele științifice, respectiv actele medico-legale întocmite în cauză ( descrise pe larg în motivarea primei instanțe) care au stabilit cu certitudinea că rănile de la cap constatate la partea civilă au fost produse prin lovire activă cu un corp dur, posibil târnăcop, aceste răni fiind cele care au pus în primejdie viața victimei. Susținerile inculpatului că, în mod voit, a fost găurită căciula parții civile ( corp delict la dosar) și a dispărut un bolțar din gard cu sânge pe el pentru a nu se afla unde a căzut partea civilă nu sunt confirmate de nici un fel de dovezi.

Instanța a constatat, în mod justificat, că declarațiile inculpatului, date pe parcursul cercetărilor, ca și declarațiile martorelor Fâțan M. și L. S. sunt contradictorii și nu se coroborează cu concluziile actelor medico-legale și cu declarațiile celorlalți martori, fiind apreciate ca fiind date pro causa ( martorele fiind soția și nepoata inculpatului) și înlăturate în mod corect de instanță.

Susținerile inculpatului că el ar fi fost lovit cu parul de partea civilă nu sunt dovedite, niciun martor audiat ( a cărui depoziție să nu fi fost în mod obiectiv înlăturată de instanță ca necoroborându-se cu actele medicale și cu restul probatoriului) nu confirmă aceste susțineri.

Lovirea părții civile în cap cu târnăcopul de către inculpat este confirmată de declarația martorului F. C., a cărui depoziție poate fi apreciată ca obiectivă deoarece nu este rudă cu niciuna dintre părți și a fost martor ocular, declarație care se coroborează cu concluziile actelor medico-legale, dar și cu declarațiile martorilor B. F. și B. F. care, deși rude cu partea civilă, au dat declarații constante și concordante cu restul probatoriului administrat, putând fi apreciate drept sincere.

Apreciind dovedită vinovăția inculpatului care, în data de 11.04.2013, în jurul orelor 19,00 – 19,30, a exercitat acțiuni de violență împotriva victimei B. I., lovind-o în zona capului, cu un târnăcop, în urma căreia aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, viața sa fiind pusă în pericol, prima instanță a apreciat în mod corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.32 alin. 1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal ( fiind identificată just ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal prin apreciere globală conform Deciziei 265/2014 a CCR).

Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului dată fiind gravitatea concretă a faptei, atitudinea recalcitrantă a inculpatului care a încercat să denatureze adevărul în cauză și nu a manifestat nici un regret față de fapta comisă, împrejurarea că inculpatul are antecedente penale ( a mai fost anterior condamnat pentru lovire). Vârsta inculpatului care are în prezent 68 de ani nu justifică prin ea însăși reținerea de circumstanțe atenuante ( existând deja în faza individualizării executării pedepsei anumite derogări în favoarea inculpatului ce decurg din vârsta înaintată).

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Fâțan I. împotriva sentinței penale nr.48/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pe care o va menține.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 de lei se va vira din fondurile Ministerului Justiției

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata a 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Fâțan I. împotriva sentinței penale nr.48/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pe care o menține.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 de lei se virează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata a 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă .

Pronunțată în ședința publică din data de 03.03.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

A. D. A. M.

GREFIER

A. I. P.

Red.A.D/05.03.2015

Dact.A.I.P/09.03.2015/7 exemplare

Red.jud.fond M.D.C./04.12.2014

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel BRAŞOV →

Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel BRAŞOV