Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 249/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 24181/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.249/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A3:
Președinte – N. Țînț - judecător
Judecător – N. H.
- Grefier– O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul A. A. L. împotriva sentinței penale nr.2995/S din data de 22 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 martie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 02 aprilie 2015, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 2995/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ a fost condamnat în baza art. 337 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Noul Cod penal inculpatul A. A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 83 al. 1 Noul Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 al. 1 Noul Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 84 al. 2 Noul Cod penal a fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 Noul Cod penal, respectiv: să se prezinte la Serviciul de probațiune B., la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 al. 3 Noul Cod de procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Noul Cod de procedură penală referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârșește cu intenție sau intenție depășită o nouă infracțiune.
În baza art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență în fapt că în cursul serii de 29.11.2013, în intervalul orar 19,30-22,00 inculpatul AANEAI A. a consumat băuturi alcoolice la o petrecere organizată împreună cu colegii de serviciu.
Ulterior, în jurul orei 02,10 acesta a condus autoturismul marca Volkswagen Tiguan cu numărul de înmatriculare_ pe . B., unde a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere. În această ocazie inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, respectiv 0,41 mg/l. Urmare a rezultatului testării agenții de poliției l-au invitat pe inculpat la Spitalul Județean B. pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a refuzat solicitarea agenților de poliție, declarând la acel moment că nu a consumat băuturi alcoolice.
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală (filele 11, 12 dosar urmărire penală), recunoscând săvârșirea infracțiunii iar în faza de judecată s-a prezentat personal în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate reglementate de art. 375 Noul Cod de procedură penală. Raportat la faptul că instanța de fond a admis cererea formulată, în cauză nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere procesul verbal de constatare (fila 7 dosar urmărire penală) în conformitate cu care la data de 30.11.2013, ora 02.09, un echipaj de poliție a oprit în trafic autoturismul marca Volkswagen Tiguan cu numărul de înmatriculare_ pe . B., autoturism condus de către inculpatul AANEAI A., care după ce a fost testat cu aparatul alcooltest a refuzat să se deplaseze la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Constatările din procesul verbal se coroborează cu declarația inculpatului din faza de urmărire penală (fila 11 dosar urmărire penală) în cadrul căreia a recunoscut faptul a consumat băuturi alcoolice și după ce a fost testat cu aparatul alcooltest a refuzat să se deplaseze la spital pentru recoltarea de probe biologice.
În acest sens există și declarația martorului B. A. (fila14 dosar urmărire penală) cu privire la faptul că în data de 30.11.2013, jurul orei 02,00 autoturismul care se deplasa în fața sa, condus de inculpat au fost oprite de un echipaj al poliției rutiere pe . municipiul B., că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest și că acesta a refuzat categoric să îi însoțească pe agenții de poliție la spital pentru recoltarea de probe biologice.
În drept, fapta inculpatului AANEAI A. care, în data de 30.11.2013, în jurul orelor 02:00, a condus autoturismul marca Volkswagen Tiguan cu numărul de înmatriculare_ pe . B. și a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al persoanei care conduce un autovehicul pe drumurile publice de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatului de a refuza recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei după ce a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o concentrație a alcoolului mai mare decât cea prevăzută de lege, încălcând în acest fel prevederile legale care reglementează desfășurarea acestei activități. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, astfel că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, rezultă din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție.
În ceea ce privește pedeapsa ce se impune a fi aplicată inculpatului instanța de fond a arătat că a avut în vedere faptul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.5 alin.1 Noul Cod penal conform cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin raportare la regimul sancționator, instanța constată că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 erau cuprinse între 2 și 7 ani, iar conform art.337 Noul Cod penal infracțiunea este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
La individualizarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța de fond a mai arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 74 Noul Cod Penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului, dându-se eficiență și dispozițiilor art. 396 al. 10 Noul Cod de procedură penală ca urmare a recunoașterii vinovăției.
În speță, s-a avut în vedere că nivelul alcoolemiei care nu a fost ridicat, situându-se spre limita minimă pentru ca fapta să constituie infracțiune, inculpatul a condus la o oră la care traficul nu este unul intens, iar ulterior acesta și-a asumat răspunderea pentru fapta sa și s-a prezentat în fața organelor judiciare, în plus acesta fiind la prima abatere. Pe de altă parte, s-a constatat că inculpatul a luat cu extremă ușurință hotărârea de a refuza recoltarea de probe biologice fără a prezenta o motivație gestului său. Față de toate aceste criterii, s-a apreciat că se impune a se stabili o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, într-un cuantum egal cu minimul special, astfel cum a fost stabilit ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 Noul Cod de procedură penală, respectiv 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 al. 1 Noul Cod penal.
În același timp prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Noul Cod penal pentru amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 7 ani închisoare, pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat, și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și, raportat la persoana acestuia, vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța a considerat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată, în vederea atenționării acestuia cu privire la consecințele săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A. A. L. criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În motivarea apelului formulat inculpatul a arătat că se impune desființarea în parte a sentinței penale atacate, în sensul înlocuirii soluției de condamnare cu cea a stabilirii pedepsei de 10 luni de închisoare. În argumentarea solicitării formulate inculpatul a arătat în esență că potrivit noilor dispoziții ale Codului penal soluția de „condamnare” este diferită de cea de „amânare” a aplicării pedepsei întrucât prima presupune aplicarea pedepsei în timp ce ce-a de-a doua doar stabilirea ei și amânarea aplicării. Instanța în hotărârea pronunțată a folosit ambele noțiuni, astfel că s-a creat o neclaritate cu privire la soluția dispusă în cauză pentru infracțiunea comisă care se răsfrânge și asupra situației ulterioare a inculpatului din perspectiva suspendării ori anulării permisului de conducere.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul A. A. L. este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță soluționând cauza dedusă judecății în procedura simplificată pentru care a optat inculpatul a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu recunoașterea inculpatului, o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că în data de 30.11.2013, în jurul orelor 02:00, inculpatul A. A. L. a condus autoturismul marca Volkswagen Tiguan cu numărul de înmatriculare_ pe . B. și a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Raportat la starea de fapt reținută prima instanță a apreciat corect că în drept, fapta inculpatului A. A. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al persoanei care conduce un autovehicul pe drumurile publice de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei., prevăzută de art. 337 alin.1 Cod penal, fiind întrunite în speță condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
A apreciat corect prima instanță că prin raportare la regimul sancționator, noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 erau cuprinse între 2 și 7 ani, iar conform art.337 Noul Cod penal infracțiunea este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei Curtea apreciază că prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal; astfel în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, împrejurarea că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, conduita după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că pedeapsa stabilită este corespunzător dozată.
Se constată de asemenea că în mod judicios a apreciat prima instanță că raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, gradul de instrucție școlară, împrejurarea că are un loc de muncă, atitudinea în societate anterior comiterii faptei (astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosar) perspectivele de îndreptare a comportamentului acestuia sunt crescute, astfel că nu este necesară aplicarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
În cauză sunt așadar întrunite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea pedepsei.
Cu toate acestea Curtea constată că prima instanță a folosit o terminologie greșită atunci când a menționat în dispozitivul hotărârii și în considerentele acesteia că în raport de fapta comisă se impune condamnarea inculpatului. Potrivit art. 396 alin. 1 Cod procedură penală instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului pronunțând după caz condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Așadar, rezultă cu claritate din dispozițiile procesual penale menționate că amânarea aplicării pedepsei și condamnarea reprezintă două moduri diferite de soluționare a acțiunii penale exercitate în cadrul procesului penal față de un inculpat. Cele două noțiuni nu se pot folosi deodată într-o singură hotărâre privind pe un singur inculpat tocmai pentru că reprezintă moduri diferite de soluționare a acțiunii penale; noțiunile sunt din punctul de vedere al conținutului diferite, au finalitate diferită și efecte diferite astfel că nu se pot concilia.
Din conținutul hotărârii apelate instanța de apel reține că prima instanță a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei stabilite pentru inculpatul A. A. L., motiv pentru care a și făcut aplicarea art. 83 Cod penal stabilind în sarcina inculpatului și măsuri de supraveghere; argumentele pentru care a ajuns la această concluzie sunt însușite de către instanța de apel și completate conform celor menționate anterior.
În aceste condiții, apreciind că noțiunea de „condamnare” folosită de prima instanță în hotărârea apelată este greșită – ea nu exprimă din punctul de vedere al conținutului modalitatea în care prima instanță a vrut să hotărască asupra învinuirii aduse inculpatului - în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul formulat de inculpatul A. A., împotriva sentinței penale nr. 2995/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ care va fi desființată sub aspectul mențiunii privind „condamnarea” inculpatului A. A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
Rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 337 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod penal se va stabili în sarcina inculpatului A. A., fiul lui G. și I., născut la data de 2.09.1976 în Mun. Bacău, domiciliat în Mun. B. ., . CNP_ pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate iar în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul A. A., fiul lui G. și I., născut la data de 02.09.1976 în municipiul Bacău, domiciliat în municipiul B., ., ., împotriva sentinței penale nr. 2995/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul mențiunii privind condamnarea inculpatului A. A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, stabilește în sarcina inculpatului A. A., fiul lui G. și I., născut la data de 02.09.1976 în municipiul Bacău, domiciliat în municipiul B., ., ., CNP_, pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pt.N. Țînț aflată în N. H.
concediu de odihnă, semnează
vicepreședinte instanță
E. B.
GREFIER,
pt.O. S. aflată în
concediu de odihnă, semnează
grefier șef secție
D. B.
Red.N.H./13.07.2015
Dact.C.Gh./14.07.2015
2 ex.
Jud fond/L. B.
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 284/2015. Curtea de Apel... | Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.).... → |
|---|
