Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 56/ap Dosar nr._

Ședința publică din data de 03 februarie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată CAT4:

Președinte: C. G. - judecător

Judecător: A. C. M.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. și inculpații C. Ș., C. A., O. C., Dorobanț N. V. împotriva sentinței penale nr. 131/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._, dosar trimis spre rejudecare prin decizia nr. 726/28.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03 februarie 2015.

CURTEA,

Constată că prin sentința penală nr. 131/28.05.2012 a Tribunalului B., în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus, între altele, schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpatul C. Ș., din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2, 4, 18 din Legea 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003 și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003, aceste infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, din două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal în două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului C. Ș. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 194 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 194 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 181 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre penală, în final inculpatul C. Ș. având de executat pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. Cu aplicarea art. 71-64 lit. a teza II, b Cod penal.

In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa indicată durata reținerii si arestării preventive de la 28.04.2011 la 19.12.2011.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura obligării inculpatului C. Ș. de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a prezentului proces penal, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 19.03.2012 a Tribunalului B..

În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpatul O. C. ( zis „O.”), din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2, 4, 18 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, aceste infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (fără aplicarea art. 37 lit. a Cod penal) - parte vătămată B. S. A..

În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (fără aplicarea art. 37 lit. a Cod penal) - parte vătămată B. S. A..

În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (fără aplicarea art. 37 lit. a Cod penal) - parte vătămată B. S. A..

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal - parte vătămată V. A. C..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului O. C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă principală de 6 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare - și cumulează respectiva pedeapsă cu pedeapsa principală anterior indicată, inculpatul O. C. având de executat pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal s-a dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare – și a contopit respectiva pedeapsă cu pedeapsa principală anterior indicată inculpatul O. C. având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare - și a contopit respectiva pedeapsă cu pedeapsa principală anterior indicată inculpatul O. C. având de executat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare - și a contopit respectiva pedeapsă cu pedeapsa principală anterior indicată inculpatul O. C. având de executat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare - și s-a cumulat respectiva pedeapsă cu pedeapsa principală anterior indicată, inculpatul O. C. având de executat pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal au fost contopite pedepsele anterior indicate, în final inculpatul O. C. având de executat pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza II, b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa indicată durata reținerii si arestării preventive de la 27.04.2011 la 19.12.2011.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării inculpatului O. C. de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a prezentului proces penal, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 27.02.2012 a Tribunalului B..

S-a respins cererea inculpatului O. C. de revocare a măsurii obligării sale de a nu părăsi țara.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpatul C. A. din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal - parte vătămată B. S. A..

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal - parte vătămată B. S. A..

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal - parte vătămată V. A. C..

În baza art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului C. A. la o pedeapsă principală de 6 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată B. S. A.).

În baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal au fost contopite pedepsele anterior indicate, în final inculpatul C. A. având de executat pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza II, b Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului C. A. iar în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa indicată durata reținerii din 27.04.2011 și arestării preventive de la 2.05.2011 la 9.12.2011 și de la 30.03.2012 la zi.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpatul Dorobanț N.-V. din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal - parte vătămată V. A. C..

În baza art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatul Dorobanț N.-V. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 592/2004 a Tribunalului B. - definitivă prin decizia penală nr. 823/10.03.2009 a Î.C.C.J - și a fost contopit restul de 533 zile închisoare rămas neexecutat din respectiva pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare anterior indicată, inculpatul având de executat pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționata privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 592/2004 a Tribunalului B. - definitivă prin decizia penală nr. 823/10.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - și a fost contopit restul de 533 zile închisoare rămas neexecutat din respectiva pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare anterior indicată, inculpatul având de executat pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal au fost contopite pedepsele anterior indicate, în final inculpatul Dorobanț N.-V. având de executat pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza II, b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa indicată durata reținerii și arestării preventive de la 27.04.2011 la 30.09.2011.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpatul M. G.-C. din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea 39/2003.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de către același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului M. G.-C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea 39/2003.

A constatat că inculpatul M. G.-C. a fost reținut la 27.04.2011.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului M. B.-T. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea 39/2003.

A constatat că inculpatul M. B.-T. a fost reținut la 27.04.2011.

În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală a obligat inculpații C. Ș., O. C. și C. A., în solidar, la plata următoarelor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile: către partea civilă B. S. A. a sumei de 30.000 Euro – echivalent în lei la data efectuării plății – cu titlu de daune morale; către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență B. a sumei de 1211,95 lei cu titlu de daune materiale.

A respinse restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă B. S. A..

S-a luat act că părțile vătămate V. A. C. și ..R.L nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 353 alin. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală s-a menținut, până la soluționarea definitiva a cauzei, măsurile asiguratorii ale sechestrului instituite în cursul urmăririi penale după cum urmează: măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 2.350 Euro și 3.819,50 lei ridicate de la inculpatul C. Ș., măsură instituită prin ordonanța procurorului din data de 30.05.2011 a D. – S. Teritorial B.; măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 1860 lei ridicate de la inculpatul C. A., măsură instituită prin ordonanța procurorului din data de 30.05.2011 a D. – S. Teritorial B..

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală a desființat măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 600 Euro și 200 lei ridicate de la inculpatul M. G.-C. și s-a dispus restituirea către acest inculpat a sumelor indicate, aceste sume de bani consemnate după cum urmează: 200 lei conform procesului-verbal din data de 03.06.2011, a chitanței nr. 48 din 03.06.2011 emisă de D.I.I.C.O.T. – Departamentul Economico-Financiar și a chitanței nr. CH DGF5014393 din 08.06.2011 la D.G.F.P. Municipiul București; 600 euro conform procesului-verbal din data de 03.06.2011 și a chitanței nr. 42 din 03.06.2011 la D.I.I.C.O.T. – Departamentul Economico-Financiar.

În baza art. 109 Cod procedură penală s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri penale, către inculpatul C. Ș. a următoarelor bunuri: un cuțit cu mâner de culoare verde, o bâtă de tip base-ball de culoare roșie, o sabie cu mâner argintiu inscripționată „ACERO TOLEDANO”, o sabie cu mâner negru inscripționată „Ș. cel M. 1457-1504”, un cuțit cu teacă și mâner din lemn prevăzut la capăt cu un ornament metalic în formă de balaur și o sabie inscripționată „COLEDA DEL CID”, toate ambalate în coletul nr. 2 aferent dosarului cauzei.

În baza art. 109 Cod procedură penală s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri penale, către inculpatul M. G.-C. a unui număr de două cuțite cu lamele de aproximativ 40 – 50 cm împreună cu un suport de cuțit din material textil de culoare neagră, ambalate în coletul nr. 3 aferent dosarului cauzei.

Onorariile pentru avocați din oficiu, inclusiv onorariile parțiale în cuantum de ½ din onorariul inițial, se vor înainta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că începând cu luna ianuarie 2011, C. Ș. a constituit un grup criminal organizat al cărui principal scop a fost obținerea unor sume importante de bani din activități ilicite, canalizate pe un palier infracțional – si nu doua cum se reține în actul de sesizare - ce viza acțiuni de șantaj generate, pe de-o parte, de îndatorarea persoanelor interesate să obțină anumite împrumuturi de bani (parte vătămată B. S. A.) sau, pe de alta parte, acțiuni de șantaj generate de așa zise “datorii” (amenzi) pe care le-ar avea alte persoane care ar fi adoptat un comportament culpabil ce i-ar fi adus, acestui inculpat sau altor persoane din anturajul său, un anume prejudiciu material – înstrăinarea unei mașini furate – precum in situația părții vătămate V. A. C.. În intervalul ianuarie – aprilie 2011, inculpatul O. C. s-a implicat în activitățile infracționale de șantaj la care s-a făcut referire un rol esențial în derularea activităților infracționale de violență revenindu-i deopotrivă și inculpatului C. A.. În intervalul ianuarie – martie 2011, la grupul infracțional indicat a aderat și inculpatul Dorobanț N.-V. cu precizările ce vor fi făcute ulterior.

Privitor la acțiunile concrete ale grupului infracțional la care s-a făcut referire – prin care a fost urmărită obținerea unor importante sume de bani de la părțile vătămate B. S. A. si V. A. C. – tribunalul a reținut că în primăvara anului 2010, partea vătămată B. S.-A. l-a cunoscut pe inculpatul C. Ș. – care s-au și “împrietenit”, în fapt existând un potențial câștig material al inculpatului C. Ș. – pentru ca, în luna octombrie a aceluiași an, partea vătămată să-i solicite inculpatului C. Ș. un împrumut de 2.000 euro.

Inculpatul C. Ș. a acceptat și inițial a fixat o dobândă de 700 euro lunar, comunicându-i despre aceasta și coinculpatului O. C..

Cei doi inculpați indicați au început să exercite presiuni de natură psihică asupra lui B. S. A., comunicându-i părții vătămate modificarea condițiilor inițiale de acordare a împrumutului în sensul majorării sumei totale ce o avea de restituit până la finele anului 2010.

Cele expuse i-au fost comunicate și coinculpatului C. A. iar pentru a “recupera” datoria și dobânzile aferente acesteia – ce au depășit în cuantum cu mult obligația pecuniară inițială a părții vătămate B. S. A. – cei trei inculpați indicați au hotărât să exercite presiuni suplimentare de natura a constrânge partea vătămata B. la plata unor importante sume de bani.

Astfel, în noaptea de 28/29.01.2011, inculpații C. Ș., O. C. și C. A. s-au deplasat la locuința lui Al J. A. E., unde se afla B. S.-A., fiind conduși de numitul M. R..

În prezența lui Al J. A. E. și P. F.-A. care se aflau în imobil, inculpații C. Ș., O. C. și C. A. l-au constrâns pe B. S.-A. să-i urmeze și l-au transportat cu un autovehicul la locuința lui C. A. din B., ., ., .> Din dispoziția lui C. Ș., la locuința lui C. A. s-a deplasat și inculpatul V. A.-V. care a adus banda izolantă care însă nu a ajutat efectiv la exercitarea de violențe asupra părții vătămate și nu a cunoscut la ce va fi folosită acea banda izolantă.

Partea vătămată B. S.-A. a fost supusă agresiunilor psihice și fizice prin aplicarea de lovituri cu corpuri contondente, încercărilor de strangulare sau de electrocutare, pretinzându-i-se de către C. Ș., C. A. și O. C. să le remită suma totală de 25.000 euro, cu mult mai mare decât datoria inițiala a părții vătămate B. S. A., inculpații indicați justificând in diverse moduri aceasta majorare substanțiala a obligației inițiale.

În urma agresiunilor la care a fost supus mai multe ore partea vătămată B. S.-A. a suferit leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 30-35 de zile îngrijiri medicale.

A doua faptă penală reținută de către instanță in sarcina inculpaților C. Ș., C. A. și O. C. își găsește premisa în aceea că, în data de 05.03.2011, organele de poliție au procedat la indisponibilizarea autovehiculului marca Mercedes SLK înmatriculat în Spania, aflat în posesia lui C. A., deoarece s-a descoperit că autoturismul era sustras din acea țară.

Inculpații C. Ș. si C. A. au contactat-o în mod repetat pe partea vătămată V. C.-A. - intermediarul vânzării si prieten cu inculpatul Chetea S. - solicitându-i să se întâlnească cu ei pentru a “rezolva “ situația creată.

În acest sens inculpații C. Ș., C. A. și O. C. – împreuna cu inculpatul M. G. C. - s-au deplasat în București, ocazie cu care, pe fondul exercitării unor presiuni psihice, l-au determinat pe V. C.-A. să își asume în orice modalitate restituirea sumei de 7000 euro reprezentând prețul achitat și a unei sume suplimentare de 23.000 euro reprezentând despăgubiri pentru faptul că C. A. și C. Ș. au fost „deranjați” de lucrătorii de poliție. Pentru achitarea sumei membrii grupului au fixat un termen de două săptămâni.

La expirarea acestui termen, în ziua de 23.03. 2011, V. C.-A. s-a deplasat la locuința din B. a lui C. A., unde - în prezența lui C. Ș., O. C., M. G.-C. și a lui Dorobanț N.-V. – partea vătămată indicată a solicitat si a reușit să obțină amânarea plății pentru încă două săptămâni.

În data de 06.04.2011, inculpatul C. A. a luat legătura telefonic cu C. Ș., stabilind să recurgă la acțiuni de violență – fizica sau psihică - în ceea ce-l privește pe V. C.-A..

În după-amiaza aceleiași zile, C. A., O. C., M. G.-C., Dorobanț N.-V., însoțiți și de Dorobanț R.-D. și M. B.-T., s-au deplasat cu autoturismele înmatriculate sub numerele_ (aparținând celui din urmă) și_ (utilizat de Dorobanț N.-V.) în București.

În București inculpatul Dorobanț N. V. l-a contactat pe V. A.-C. și acesta din urma a acceptat ca inculpații Dorobanț N. V. si O. C. – urmați de inculpatul C. A. – să intre in locuința sa.

Tribunalul a mai reținut că, în intervalul de timp în care C. A., O. C. și Dorobanț N.-V. s-au aflat în locuința lui V. A.-C., inculpații M. G.-C., M. B.-T. și Dorobanț R.-D. au așteptat într-un local din apropiere blocului părții vătămate.

Inculpații C. A., O. C. și Dorobanț N.-V. au exercitat presiuni fizice și psihice asupra victimei în scopul obținerii sumei totale de 30.000, iar pentru a o convinge sa facă plata l-au contactat pe C. Ș., care prin utilizarea „speaker-phone-ului”, a exercitat la rândul sau presiuni psihice suplimentare asupra părții vătămate V. A.-C..

În aceeași împrejurare C. A. – care avea un pistol asupra sa - l-a amenințat și lovit pe V. A.-C. în zona abdomenului.

Tribunalul a mai reținut că, în data de 26.04.2011, urmare a convorbirilor telefonice purtate între V. A.-C. și C. A., acesta din urmă a discutat cu Dorobanț N.-V. stabilind modalitatea în care se vor întâlni cu partea vătămată.

Inculpații C. Ș., M. G.-C. și C. A., în dimineața zilei de 27.04.2011, au părăsit municipiul B., deplasându-se în zona municipiului Pitești.

În jurul orelor 11:15, partea vătămată V. A.-C. s-a deplasat în Complexul Carrefour și s-a așezat la o masă în fața restaurantului Mc’Donalds, unde a rămas până în jurul orelor 11:40, când s-a întâlnit cu Dorobanț N. și O. C., în timp ce inculpatul Dorobanț R.-D. a rămas la autovehiculul marca Audi A4 înmatriculat sub numărul_ .

Cei trei au părăsit complexul comercial și s-au îndreptat către parcarea din fața magazinului Media Gallaxy, unde se afla parcat autoturismul VW Passat în care se afla investigatorul „C.”.

Persoana vătămată împreună cu Dorobanț N. s-au urcat în autoturism în timp ce O. C. a rămas în afara acestuia pentru a supraveghea zona.

Acesta a fost contextul în care V. A.-C. i-a înmânat suma de 10.000 euro lui Dorobanț N.-V. care i-a remis lui O. C..

La scurt timp, acesta din urmă a fost imobilizat de către lucrătorii de poliție și a aruncat banii primiți de la Dorobanț N.-V..

Instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă anterior a reieșit, fără echivoc, din coroborarea probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și cel al cercetării judecătorești. Astfel, s-a reținut că declarațiile părților vătămate B. S. A. și V. C. A. – care au dovedit consecvență procesuală – se coroborează, fără dubiu și cum o impune art. 75 Cod procedură penală, cu susținerile martorilor Al J. A. E., T. E., T. A., P. F., B. A., C. A., K. S., V. C. C., cu actele medicale depuse la dosarul cauzei relativ la partea vătămată B. S. A. sau cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză cu autorizarea Președintelui Tribunalului B. dar și – în parte – cu susținerile inculpaților C. Ș., O. C. sau C. A..

Poziția procesuală a acestor inculpați a fost una lipsită de consecvență – arătându-se că inculpații C. Ș. și O. C. au negat inițial că l-ar fi întâlnit pe B. S. A. în noaptea de 28/29.01.2011, pentru ca ulterior să arate că doar l-ar fi bătut pe acesta în scara blocului martorului Al J. A. E. – fără a se corobora cu celelalte probe administrate în cauză care relevă, așa cum s-a arătat, că în noaptea respectivă inculpații C. Ș., O. C. și C. A. au lipsit-o de libertate pe partea vătămată B. S. A. pe care au „luat-o” de la domiciliul lui Al J. A. E. și au dus-o la locuința inculpatului C. A. unde au supus-o, mai multe ore, unor presiuni fizice și psihice deosebite.

Așa cum s-a arătat susținerile amănunțite ale părții vătămate B. S. A. (filele 30 și următoarele, vol. I, dosar urmărire penală sau filele 58 și următoarele, vol. V, dosar instanță) se coroborează cu declarațiile martorilor indicați.

S-a arătat că martorul Al J. A. E. – în locuința căruia se afla B. S. A. în seara zilei de 28.01.2011 – a perceput, în mod direct și nemijlocit, cum inculpații C. Ș., O. C. și C. A. (deși acesta din urmă a negat că ar fi intrat în scara blocului martorului indicat) „l-au scos pe B. afară”, „cu siguranță l-am văzut pe C. A. la ușa mea”, „ulterior am văzut papucii acestuia în locuința”- ai părții vatamate B. S. (fila 131, vol. II, dosar instanță) pentru ca martora P. F., mama lui Al Jeanbi A. E., să arate „B. a fost în locuința noastră…fiul meu mi-a spus l-au luat pe B.”, „B. plecase în șosete” (fila 133, vol. VI, dosar instanță).

În același sens sunt și declarațiile martorei T. A. (filele 84 și următoarele, vol. I, dosar urmărire penală) sau T. E., mama părții vătămate B. S. A., care a fost sunată în noaptea respectivă de fiul său – aflat împreună cu inculpații C. Ș., O. C. și C. A. – dar si susținerile martorilor B. A., C. A. și K. S..

De asemenea s-a reținut că acești din urmă martori arată că în noaptea respectivă „C. îl căuta pe B.” (fila 105, vol. I, dosar urmărire penală) și l-a identificat întâi pe martorul M. R. D. – la domiciliu acestuia din Schei – împreună cu care s-a deplasat, împreună cu coinculpații O. și C., la imobilul unde locuia Al J. A. E. ,imobil în care se afla la acel moment partea vătămată B. S. A..

Toate aceste declarații se coroborează și cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpații din cauza de față ce relevă – fără echivoc – că în noaptea de 28/29.01.2011 partea vătămată B. S. A. nu doar că a fost bătută de către inculpații C. Ș. și O. C. – care aceștia finalmente au recunoscut – ci a și fost lipsită de libertate mai multe ore la domiciliul inculpatului C. A. unde a fost supusă unor violențe deosebite.

Respectivele convorbiri telefonice – ulterioare faptei enunțate – se constituie în „probe indirecte” de natură a conferi credibilitate declarațiilor părții vătămate B. S. A..

Astfel, într-o discuție din 14.03.2011 (filele 303 și următoarele, vol. IV, dosar urmărire penală) inculpatul C. Ș. este extrem de preocupat – „îl bănuiește rău de tot” pe B. S. A. că „vineri a fost la procuratură” „la procurorul C.” și „nu este bine ce face” căci „eu de la cimitir nu mă întorc, de la pârnaie mă întorc, nu știu dacă înțelegi tu vorba asta” - tot acest comportament exprimând neechivoc intenția acestui inculpat de a deturna prezentul proces penal de la scopurile imperativ vizate de art. 1 Cod procedură penală sau art. 3 Cod procedură penală.

Cu ocazia aceleiași discuții se relevă tipul de relații existent între inculpații C. Ș. și O. C., pe de-o parte, și partea vătămată B. S. A. – „păi vii, d-aia te-am chemat, să faci bani” – și presiunea psihică constantă la care a fost supusă partea vătămată de către cei doi inculpați „dacă s-a întâmplat ceva cu C., eu îți zic din start, îți dau o mână jos” pentru că „noi am hotărât să faci bani, să faci bani, să faci bani” (fila 313, vol. IV, dosar urmărire penală).

La aceeași concluzie evidentă conduc și convorbirile telefonice – „probe indirecte” în aflarea adevărului – aflate la filele 18 și următoarele, vol. V, dosar urmărire penală – apropiate cronologic de momentul faptei, 04.02.2011 – în care partea vătămată B. S. A. îi comunică inculpatului D. F. (prietenul său la acel moment) că „mi-e teroare de Ș.…că îi apucă iar o nebunie să intre peste mine…cum a făcut odată ” „C. m-a spart cu bătaia și vreo 10.000 euro” iar „O. m-a călcat în picioare”și „ai văzut cum m-a luat din casă de la Arabu…că de C. mi-e teroare de mă c…pe mine…ală- i nebun…mânca și zicea hai să ard caloriile și mă spărgea cu bătaia” iar „C. stătea cu toporul să-mi taie mâna…și s-a luat O. că îmi taie mâna” (fila 76, vol. V, dosar urmărire penală).

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate B. și ale martorului Al J. A. E. reiese și din discuția purtată de aceștia în 27.04.2011 (filele 112-113, vol. V, dosar urmărire penală) în care, exemplificativ, Al J. A. E. arată „am zis ce s-a întâmplat, că i-am văzut pe ăia când te-au luat din casă…ce să zic”

Au încercat să accentueze inculpații C. Ș., O. C. și C. A., personal sau prin apărători aleși, un anume profil moral al părții vătămate B. S. A. – faptul că ar juca în cazinou sume mari de bani, că ar fi implicat în alte fapte penale etc. – or aceste aspecte au evident un rol secundar în raport, pe de-o parte, cu valențele legii penale care ocrotește orice persoană indiferent de comportamentul ei social și, pe de altă parte, față de concretețea faptelor comise de cei trei inculpați indicați în noaptea de 28/29.01.2011, fapte de o gravitate deosebită care nu au implicat posibilitatea unei reacții, de natură fizică, a părții vătămate B. S. A..

În mod similar s-a reținut și implicarea celor trei inculpați indicați - precum și a coinculpatului Dorobanț N. V. – în fapta de „șantaj” ce-l avea în vedere pe V. A. C., care reiese, fără echivoc, din probele administrate în cauză.

Și privitor la această faptă penală declarațiile părții vătămate V. A. C. se coroborează, cum o impune art. 75 Cod procedură penală, cu susținerile martorei V. C. C., cu procesul-verbal de flagrant realizat în 27.04.2011 dar și cu convorbirile telefonice interceptate cu autorizarea Președintelui Tribunalului B. aflate la dosarul cauzei precum și, în parte, cu susținerile inculpaților C. Ș., O. C. și C. A..

Astfel tribunalul a reținut că – în data de 06.04.2011 – inculpații C. A., O. C. și Dorobanț N. V. au intrat în locuința din București a părții vătămate V. A. C. exercitând o presiune psihologică asupra acestuia pentru a obține o sumă importantă de bani (30.000 euro).

Cu acea ocazie inculpatul C. A. avea asupra sa un pistol iar partea vătămată V. s-a simțit amenințat „de toți cei trei care erau la mine în casă…nu am făcut distincție de care am fost amenințat” (fila 63, vol. V, dosar instanță).

Și relativ la partea vătămată V. susținerile acestuia capătă veridicitate, în înțelesul art. 3 Cod procedură penală, nu doar prin prisma declarațiilor martorei V. C. ci și a procesului-verbal de flagrant și a interceptărilor realizate în data de 27.04.2011 precum și a celorlalte interceptări realizate cu autorizarea Președintelui Tribunalului B..

Astfel, după ce au coborât din locuința lui V. A. C. inculpații C. A., O. C. și Dorobanț N. V., Dorobanț N. V. ia legătura cu inculpatul C. Ș. (filele 107 și următoarele, vol. III, dosar urmărire penală) căruia îi spune că „am vrut să-l luăm de acolo dar era nevastă-sa cu copilul în casă” iar aceluiași inculpat C., C. A. îi comunică că „nu m-a lăsat N., înțelegi!”.

Implicarea și a inculpatului O. C. în această faptă penală reiese – dincolo de prezența sa în locuința părții vătămate V. C. A. sau la flagrantul realizat în 27.04.2011 – și din convorbirile telefonice existente la dosarul cauzei exemplificativ C. A. spunându-i „să-l sune N. pe ală să vedem dacă luăm banii…măcar 11 mii” (fila 121, vol. III, dosar urmărire penală).

Încercarea inculpatului C. de a deturna procesul penal de la scopurile prevăzute de art. 1 sau art. 3 Cod procedură penală reiese, fără echivoc, tot din convorbirile telefonice interceptate în cursul urmăririi penale în sensul de „a-și retrage C. acuzațiile” adică „să se sucească să zică că n-au fost ăștia” până „pică reclamația” (fila 167, vol. III, dosar urmărire penală).

Și participația penală a inculpatului C. Ș. la faptele penale ce l-au vizat pe V. A. C. este fără echivoc, în acest sens fiind susținerile părții vătămate dar și interceptările existente la dosar – precum cele de la filele 103 și următoarele, vol. III, dosar urmărire penală – în care, exemplificativ, când inculpații C., O. și Dorobanț N. se aflau în locuința părții vătămate îi spune acestuia din urmă „tu nu mai crezi în gloanțe…C. moare cu tine acolo” pentru ca inculpatul C. să-i comunice lui C. „dacă nu crede în gloanțe îi dau eu una acum”.

În mod similar apare ca neechivocă și participația penală a inculpatului Dorobanț N. V..

Astfel acest inculpat s-a aflat în locuința părții vătămate V. C. A. în 6.04.2011 și a asistat, deși a încercat să-l tempereze pe acesta, la amenințările și manifestarea violentă a inculpatului C. A., implicit cunoscând că suma de bani solicitată de la partea vătămată indicată urmează a fi obținută prin constrângere în înțelesul art. 194 Cod penal.

Mai mult acest inculpat a fost surprins în flagrant – în data de 28.04.2011 – când partea vătămată V. i-a înmânat suma de 10.000 euro pe care, după ce i-a numărat, inculpatul Dorobanț N. V. i-a înmânat coinculpatului O. C..

Apărarea inculpatului Dorobanț N. V. – în sensul că a primit suma de 10.000 euro pentru a o înmâna ulterior lui C. A. la care trebuia să ajungă finalmente – nu are relevanță atât timp cât acest inculpat cunoștea că este vorba de o sumă de bani obținută prin constrângerea, în sensul art. 194 Cod penal, a părții vătămate V. C. A..

Este important de observat că, în mod constant, partea vătămată V. C. a arătat că s-a simțit amenințat - și prin urmare a „plătit” în 27.04.2011 suma de 10.000 euro - de toți cei trei inculpați aflați în locuința sa în 6.04.2011 respectiv de inculpații O. C., Dorobanț N. V. și C. A. deși acesta din urmă s-a manifestat mai violent și avea un pistol asupra sa cum a relevat-o și martora V. C. C., atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

Pe de altă parte însă tribunalul nu a reținut participația penală la fapta de „șantaj” ce l-a vizat pe V. A. C. și a inculpaților M. B. T., Dorobanț R. D. și M. G. C. așa cum se arată în rechizitoriu.

În primul rând acești inculpați nu au intrat, în 6.04.2011, în locuința părții vătămate V. A. C. și nici nu au primit – direct sau indirect – în 27.04.2011 suma de 10.000 de euro de la partea vătămată indicată.

Este de subliniat faptul că partea vătămată V. A. C. nici nu îi cunoaște – sau identifică exact – pe acești inculpați într-o convorbire telefonică chiar inculpatul M. G. C. având nevoie de date suplimentare pentru a nu fi confundat cu inculpatul C. A..

Este adevărat că acești inculpați s-au deplasat, în 6.04.2011, la București împreună cu inculpații O. C., C. A. și Dorobanț N. V. însă, exemplificativ, inculpatul M. B. Tiberi pare a fi „implicat” în această deplasare pur întâmplător în lipsa altei „mașini” – convorbire O. C. – C. A. (fila 97, vol. II, dosar urmărire penală) „nu mai ai de unde să iei mașină…vine Tibanu?...hai că vine Tibanu”.

Un „rol” similar pare a fi avut și coinculpatul Dorobanț R. D., nepot al inculpatului Dorobanț N. V. și care – în virtutea acestor relații de rudenie – a avut și cu alte ocazii rolul de simplu șofer al unchiului său.

Nici un fel de probe directe – declarații ale unor persoane – nu relevă în mod neechivoc că inculpații M. B. T., Dorobanț R. D. și M. G. C. ar fi cunoscut în concret scopul deplasării în București a coinculpaților Dorobanț, O. și C. sau modalitate efectivă în care acești din urmă inculpați ar fi acționat, în 6.04.2011, în locuința părții vătămate V. C. A., exemplificativ faptul că inculpatul C. A. ar fi scos inclusiv un pistol cu care a amenințat partea vătămată.

În mod similar nu există în cauză administrate probe neechivoce în sensul că cei trei inculpați – care au stat într-un local în apropierea blocului părții vătămate V. A. C. - ar fi așteptat momentul în care li s-ar fi cerut să intervină, așa cum se arată în rechizitoriu.

Anumite convorbiri telefonice în care se folosesc termeni de ordin general – „mergem brigadă la București” (fila 95 dosar urmărire penală) – nu pot releva, fără echivoc, și în lipsa altor elemente probatorii concrete, participația penală a inculpaților M., M. și Dorobanț R. D. la constrângerile – de natură fizică și psihică – exercitate în data de 6.04.2011 de către inculpații O. C., Dorobanț N. V. și C. A. în locuința părții vătămate V. A. C..

Practica judiciară a relevat că – în sensul art. 193 sau art. 194 Cod penal – „amenințările” sau „constrângerile” la care se referă aceste texte penale nu sunt, necesarmente, explicite putându-se realiza elementele constitutive ale acestei infracțiuni – în diverse forme de participație, inclusiv cele prevăzute de art. 25 sau art. 26 Cod penal – și în situația unor „amenințări implicite” precum cele ale inculpaților O. și Dorobanț, și de prezența acestora în domiciliul său simțindu-se amenințat V. A. C. cum acesta o arată în mod expres

Așa cum s-a arătat în situația inculpaților M. B. T., Dorobanț R. D. și M. G. C. instanța a valorificat vechiul principiu al „prezumției de nevinovăție” – în sensul art. 5 ind. 1 Cod procedură penală și art. 66 Cod procedură penală – ce depășește ca importanță aspectul „tehnic” legat de materia probelor și se constituie în adevărat principiu fundamental al procesului penal.

Pe de altă parte tribunalul a valorificat același principiu fundamental al procesului penal, avut în vedere de art. 5 ind. 2 Cod procedură penală și art. 66 Cod procedură penală – ce se completează cu un alt vechi principiu în sensul că „orice îndoială este în favoarea făptuitorului” – relativ la infracțiunile de natură informatică ce li se impută inculpaților C. Ș., O. C., R. A., R. V., R. R. C. ,N. C. B., B. D. E. și M. S. R..

În primul rând, relativ la aceste fapte penale, dar și la faptele anterior expuse ce îi vizează pe inculpații M. B. T., Dorobanț R. D. și M. G. C., este de menționat că prin Încheierea nr. 9 din 28.04.2011 a Tribunalului B. – definitivă prin încheierea penală nr. 29 din 4.05.2011 a Curții de Apel B. – s-a reținut că nu ar exista, la acel moment procesual, suficiente „indicii temeinice” – în înțelesul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală – ori în aproximativ un an de zile de la acel moment nu s-au administrat probe noi și concludente de natură a releva, fără echivoc, vinovăția persoanelor descrise în rechizitoriu ca fiind implicate în comiterea lor.

Bineînțeles că aceste încheieri nu se bucură de „autoritate de lucru judecat” însă tribunalul a considerat că nici actualmente, privitor la aceste fapte, nu a fost răsturnată „prezumția de nevinovăție” de care se bucură inculpații C. Ș., O. C., R. A., R. V., R. R. C., N. C. B., B. D. E. și M. S. R.. .

Altfel spus, tribunalul a observat că faptul cert al câștigării de către inculpatul C. Ș., în data de 25.02.2011, a sumei de 12.000 lei – o sumă considerabilă în raport de un câștig “normal” obținut la asemenea jocuri electronice – dublat de anumite convorbiri telefonice ce par a indica o anume implicare infracțională în acest câștig a altor inculpați (R. A., R. V., B. D. E., etc.) nu pot fi de natură a răsturna principiul fundamental vizat de art. 5² Cod procedură penală.

Astfel nu există nici o probă directă a faptului că, în seara de 24 spre 25.02.2011, inculpatul B. D. E. ar fi montat – așa cum se arată în rechizitoriu – la unul din aparatele electronice din barul situat în B., .. 3 anumite dispozitive confecționate artizanal.

Așa cum s-a arătat și de către apărătorii unor inculpați, dubiul existent relativ la aceste fapte penale rezidă, implicit, din inconsecvența organelor de urmărire penala care – inițial, cu ocazia propunerii de arestare preventivă – au arătat că anumite dispozitive confecționate artizanal ar fi fost „plasate” între sursa de alimentare cu energie electrică și aparatul electronic de tip „HOT SPOT” pentru ca ulterior să arate, în actul de sesizare, că aceste dispozitive ar fi fost montate de către inculpatul B. D. E. „în unul din aparate” care a fost anterior deschis de către inculpat.

Or nu se poate dispune condamnarea unor persoane având în vedere doar anumite presupuneri că ar fi comis o faptă de natură penală.

Este de observat și faptul că martorul C. I. gestionar al S.C. J. C. S.R.L., s-a deplasat la puțin timp după revendicarea câștigului de către inculpatul C. Ș. la localul de pe . B. „unde am citit aparatele...am constatat că aparatul funcționa în parametri normali așa că am decis să achit suma în cauză”.

Reprezentanții Ministerului Public au depus la dosarul cauzei practică judiciară în sensul condamnării unor persoane relativ la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003 or, în situația respectivă, s-a reușit de către organele de urmărire penală inclusiv identificarea și ridicarea componentei folosite pentru fraudarea aparatelor, ceea ce nu s-a realizat în cauza de față.

Mai este de observat că marea majoritate a convorbirilor telefonice ce au în vedere faptele descrise la pct. II din rechizitoriu sunt ulterioare datei de 24/25.02.2011 și nu pot proba neechivoc cele susținute în actul de sesizare relativ la activitatea concretă – anterioară sau concomitentă acelei date – a inculpaților B. D. E., M. S. R., C. Ș. sau R. A..

Identificarea unor dispozitive sau a unui memory stick, la domiciliul inculpatului M. S. R., utilizabile la mai multe tipuri de aparate de jocuri electronice nu oferă date certe și concrete relativ la utilizarea acestora la comiterea infracțiunilor informatice ce formează obiectul cauzei în înțelesul art. 317 Cod procedură penală.

Instanța de fond a mai subliniat anumite aspecte ce țin de întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Lege nr. 39/2003, privitor la acțiunile infracționale din perioada ianuarie – aprilie 2011, ale inculpaților C. Ș., O. C., C. A. și a inculpatului Dorobanț N. V. care a „aderat” la grupul infracțional anterior constituit de primi inculpați indicați.

Așa cum se arată și în Încheierea penală nr. 29 din 4.03.2011 a Curții de Apel B. există un grup infracțional organizat, a cărui inițiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003 dacă inculpații au acționat coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinate pentru un anume beneficiu financiar iar susținerile inculpaților - cum că, în speță, pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat nu există probe - apar ca nefondate.

Prin aceeași încheiere în mod corect, plecând de la definiția grupului infracțional organizat așa cum o prezintă art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, prin raportare la situația de fapt pe larg descrisă anterior, care arată modul concret în care s-a desfășurat activitatea infracțională, dar având în vedere și conținutul proceselor-verbale de investigare datate 11.11.2010, 15.03.2011, 12.04.2011 se constată existența unui grup organizat, alcătuit din C. Ș., C. A., O. C., cu liderul său în persoana primului, grup care a acționat asupra părților vătămate B. S. A. și V. C. A. pentru obținerea unor foloase de natură patrimonială.

Tot încheierea indicată relevă în mod just împrejurarea că inculpatul Dorobanț N. V., ar fi aderat la acest grup, prin modul în care s-a implicat.

Tot privitor la acest „grup infracțional organizat” tribunalul este ținut a face anumite considerații față de susținerile unora dintre apărătorii inculpaților din cauza de față relativ la faptul că acest grup nu ar avea caracteristicile presupuse de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Așa cum se relevă constant în literatura și practica judiciară penală – inclusiv în cauze aflate pe rolul instanțelor de pe raza Curții de Apel B. precum în Sentința Penală nr. 435/2010 a Tribunalului B. ce l-a vizat, printre alții pe inculpatul Comănaru F., hotărâre definitivă prin Decizia Penală nr. 3794 din 26.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – pentru a se putea reține incidența art. 7 din Legea nr. 39/2003 este necesar a se manifesta, în mod concret, o anume continuitate a activității infracționale – în cauza de față fiind vorba de mai multe luni de zile – o anume coordonare și ierarhizare a desfășurării acțiunilor acestui grup – așa cum s-a arătat, și în situația părții vătămate B. S. A. dar și a părții vătămate V. A. C., rolul „coordonator” avându-l inculpatul C. Ș. – toate acestea pentru atingerea unui scop comun respectiv obținerea de beneficii materiale consistente de la părțile vătămate indicate.

Toate aceste elemente conturează un „grup infracțional organizat” în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Tot practica și literatura juridică penală arată că, precum în situația inculpatului Dorobanț N. V., pentru a „adera” la un asemenea grup infracțional este suficient ca acea persoană să cunoască chiar și doar o parte din membrii grupului însă să aibă cunoștință de modul de acțiune al grupului și de scopul său pe care și-l însușește.

Și din această perspectivă nu are relevanță juridică apărarea inculpatului Dorobanț N. V. – în sensul că în 27.04.2011 cu ocazia flagrantului ce a fost realizat de către D.I.I.C.O.T., S. Teritorial B. ar fi primit suma de 10.000 de euro pe care trebuia să o înmâneze ulterior coinculpatului C. A. – atât timp cât probele administrate în cauză relevă, în mod neechivoc, că acesta avea cunoștință de modul de acțiune al grupului anterior constituit și de scopul său.

Instanța de fond mai face anumite precizări relativ la încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpații C. Ș., O. C., C. A., Dorobanț N. V. precum și la cele ce i se impută prin rechizitoriu inculpatului M. G. C..

În primul rând – față de cele expuse privitor la valorificarea principiului prevăzut de art. 5² Cod procedură penală relativ la infracțiunile de natură informatică ce li se impută inculpaților C. Ș. și O. C. – s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin structurarea unei infracțiuni unice în două asemenea infracțiuni una ce are în vedere art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din legea indicată și alta ce vizează pct. 18 al aceluiași text penal (cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru inculpatul O. C.).

În al doilea rând, privitor la acest din urmă inculpat, s-a observat că faptele reținute în sarcina sa ce l-au avut în vedere pe B. S. A. – comise în noaptea de 28/29.01.2011 – au fost săvârșite anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 97 din 18.01.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 31.01.2011, drept pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a cum se arată în rechizitoriu pentru infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 181 alin. 1 Cod penal și pentru o infracțiune prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal.

În al treilea rând, relativ la inculpații C. Ș., O. C., C. A. și Dorobanț V. N., sunt incidente și dispozițiile art. 75 lit. a Cod penal pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor, cu excepția celei prevăzute de art. 7 din legea nr. 39/2003.

Așa cum o relevă literatura juridică în materie, atunci când este cazul, trebuie reținute de către organele judiciare și dispozițiile art. 75 lit. a Cod penal pentru infracțiunile scop avute în vedere de „grupul infracțional organizat” prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În sfârșit, în al patrulea rând, și pentru rigurozitate juridică, instanța de fond a observat că privitor la inculpatul M. G. C. s-a împlinit termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2389/2002 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 354 din 14.05.2003 a Curții de Apel B., drept pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat inițial apeluri P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. și inculpații C. Ș., O. C., C. A., Dorobanț N. V., Ș. C. V., B. D. E., G. V. I. și D. N. F..

Judecându-se apelurile într-un prim ciclu procesual, prin decizia penală nr. 32/. a Curții de Apel B., dată în dosarul nr._ al acesteia s-a dispus, cu privire la inculpații C. Ș., O. C., C. A., M. G., M. T. și Dorobanț N. V. următoarele:

S-a descontopit pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului C. Ș. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele stabilite: 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea nr. 39/2003; 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată V. A. C.); 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.);

În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei de lipsire de libertate, din infracțiunea prevăzută de art.189 alin. 1 și 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1, 2 și 5 teza a II-a Cod penal.

În baza art. 189 alin. 1, 2 și 5 teza a II-a Cod penal, s-a condamnat inculpatul C. Ș. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului C. Ș. pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care o sporește la 9 ani închisoare, inculpatul C. Ș. executând în final pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a descontopit pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului O. C. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele stabilite: pedeapsa principală de 6 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată V. A. C.); pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare, devenită executabilă urmare aplicării art. 83 Cod penal și art. 85 Cod penal;

În baza art. 189 alin. 1, 2 și 5 teza a II-a Cod penal, s-a condamnat inculpatul O. C. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

S-a menținut dispoziția din sentință referitoare la anularea suspendării condiționate privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B., definitivă la 31. 01.2011.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite prin sentință și decizie, precum și prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. și s-a aplicat inculpatului O. C. pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care o sporește la 9 ani închisoare, inculpatul O. C. executând în final pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a descontopit pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului C. A. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele stabilite: pedeapsa principală de 6 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată B. S. A.); 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 189 alin. 1, 2 și 5 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, s-a condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului C. A. pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare, inculpatul C. A. executând în final pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr.39/2003, s-a condamnat inculpatul M. B. T. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de aderarea la un grup infracțional organizat.

În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, s-a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului M. B. T. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea 39/2003, s-a condamnat inculpatul M. G.-C. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 194 alin. 1 Cod penal, s-a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (parte vătămată V. A. C.).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite și aplică inculpatului M. G. C. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare aplicată inculpatului Dorobanț N. V., urmare aplicării regulilor concursului de infracțiuni, la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, inculpatul Dorobanț N. V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Totodată, prin aceeași decizie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. Ș., O. C., C. A., Dorobanț N. V. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii a Curții de Apel B. s-a declarat recurs, potrivit vechiului Cod de procedură penală, care reglementa această cale ordinară de atac.

Prin decizia penală nr. 726/28.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. și de inculpații O. C., C. Ș., M. G. C., Dorobanț N. V., M. B. T. și C. A., împotriva deciziei penale nr. 32/. a Curții de Apel B. și s-a casat în parte această decizie, numai cu privire la inculpații O. C., C. Ș., M. G. C., Dorobanț N. V., M. B. T. și C. A., trimițându-se cauza spre rejudecare Curții de Apel B..

În apelurile declarate de parchet și de inculpații O. C., C. Ș., M. G. C., Dorobanț N. V. s-au susținut următoarele:

P. susține că primul motiv de apel, vizează netemenicia hotărârii în ceea ce-i privește pe inculpații C. Ș. și O. C., care au fost achitați de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 din Codul penal raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, fiind vorba de aceeași încadrare juridică pentru cei doi inculpați, cu mențiunea că în ceea ce îl privește pe inculpatul O. C., s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a din Codul penal.

Un alt motiv de netemeinicie, vizează pe inculpații M. G. C. și M. B., care au fost achitați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 Cod penal raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, un alt motiv de netemeinicie vizează cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaților C. Ș., O. C. și Dorobanț N. raportat la infracțiunile ce li se rețin în sarcină și ultimul motiv de nelegalitate se referă la reținerea de către prima instanță, în mod greșit a circumstanței prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal relativ la infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 din Codul penal.

În ceea ce privește motivul de netemeinicie privind achitarea inculpaților M. B. T. și M. G. C., instanța de fond a dat eficiență principiului prezumției de nevinovăție și a apreciat că nu se poate răsturna această prezumție prin probele administrate în cauză. Înțelege să combată acest punct de vedere al instanței de fond. În ce-l privește pe inculpatul M. B., rezultă că în data de 06 aprilie 2011, acesta s-a deplasat la București alături de ceilalți inculpați în scopul de a obține, prin amenințare și violență, în mod injust foloase materiale de la persoana vătămată V. C. A., împrejurare ce rezultă din conținutul convorbirii telefonice din data de 15.04.2011 orele 19,14 purtată între inculpat și inculpatul O. C. (volumul V, filele 148-149 dosar urmărire penală).

În cadrul acestei convorbiri, M. B. T. îl întreabă pe O. C. dacă cel de la București a rezolvat, deoarece este data de 15 aprilie 2011 și așa cum se stabilise încă din 06 aprilie 2011, persoana vătămată V. C. A. trebuia să achite o sumă de bani până la această dată. În continuare, inculpatul O. C. îi explică lui M. B. că persoana vătămată V. „îi amână ca pe fraieri” și vrea să plătească suma de bani în următoarea zi de marți.

În interceptarea din data de 15.04.2011 orele 21,39, inculpatul O. C. îi comunică lui Dorobanț N. V. (aflat în Austria la acea dată) aceleași informații legate de faptul că banii urmează să fie plătiți în următoarea zi de marți de persoana vătămată V. C. A. (volumul V filele 150-151 dosar urmărire penală), aspect ce-i fusese adus la cunoștință anterior și inculpatului M. B. T..

Conținutul convorbirilor telefonice trebuie coroborat cu declarația persoanei vătămate V. C. A. din data de 11 aprilie 2011 (volumul I, filele 73-74 dosar urmărire penală) în care se arată că „în data de 06.04.2011 C. A. mi-a fixat termene. Pentru că eu am spus că până pe data de 15.04.2011 nu am de unde să le dau, am stabilit termenul limită de 15.04.2011 pentru plata a 30.000 euro, iar restul până la 50.000 ulterior într-o săptămână sau două. C. a ieșit din casă și a spus că ne vedem pe data de 15.04.2011.

Relevantă pentru stabilirea participației penale la comiterea faptei a inculpatului M. B. T. este și poziția procesuală exprimată de O. C. în declarația din 27.04.2011, unde acesta arată textual: „Nu l-am amenințat pe V. nici eu, nici prietenii mei. Precizez că M. B. T., Dorobanț N., Dorobanț D. R. nu au venit cu mine la București”, astfel rezultând neîndoielnic încercarea lui O. C. de a exonera și a disculpa de răspundere penală pe ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat (volum IX, filele 107-108 dosar urmărire penală).

Din acele deplasări ale inculpatului M. B. rezultă că acesta a oferit suportul moral inculpaților și a contribuit la deplasarea inculpaților la București.

Fapta inculpatului M. B., care a asigurat transportul cu autoturismul proprietate personală, cunoscând că inculpații Dorobanț N., O. C. și C. A. urmează să exercite amenințări și violențe asupra persoanei vătămate V. C., în scopul obținerii de foloase necuvenite, asigurându-le protecție, supraveghind zona în intervalul de timp în care inculpații se aflau în locuința persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și pentru care solicită condamnarea.

Relativ la inculpatul M. G. C. prezintă o deosebită relevanță pentru participația sa penală, deplasarea efectuată de acesta în data de 10 martie 2011 împreună cu O. C., C. A. pe raza municipiului București în zona locuinței lui V. A. C.. Această deplasare s-a efectuat în contextul în care interceptările convorbirilor telefonice purtate de C. Ș. în perioada respectivă relevă interesul acestuia pentru exercitarea unor amenințări și violențe asupra lui V. A. C. pentru a obține sume de bani de la acesta.

De asemenea, reprezintă relevanță și prezența lui M. G. C. în data de 23.03.2011 în locuința lui C. A., unde a venit inițial V. A. C. și ulterior Dorobanț N. V. și C. Ș.. În cadrul acestei întâlniri toți inculpații menționați anterior au adresat persoanei vătămate V. C. amenințări cu violența, determinându-l să le promită că le va achita pretențiile financiare.

În coroborare cu probele amintite, este importantă și declarația persoanei vătămate V. C. aflată în volumul I filele 69-75 dosar urmărire penală și convorbirea telefonică din data de 26.04.2011 orele 11,52 în cadrul căreia persoana vătămată V. A. C. încearcă să îl apeleze pe C. A., însă răspunde la telefon M. Favril C., care după ce spune că nu este C. A., îi precizează că este „acela de eram acolo în casă, nu prietenu’tău sau celălalt, unul din ei, care eram atunci în casă” (volumul V, fila 134 dosar urmărire penală).

Inculpații M. și M., prin comportamentul lor au sporit încrederea inculpaților la săvârșirea infracțiunii, prin suportul moral, prin însoțirea acestuia la locuința persoanei vătămate, asigurându-le așadar transportul, ci și acel suport moral de care aveau nevoie inculpații pentru a exercita amenințările și violențele de care a făcut vorbire.

Relevantă pentru săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații M. B. și M. G. este și întâlnirea din data de 26.04.2011 când s-au aflat pe o terasă din zona complexului comercial Orizont din mun. B. pentru a discuta cu Dorobanț N., O. C., C. Ș. și C. A., despre împrejurarea că fuseseră anunțați de persoana vătămată V. C. A. că intenționează să plătească a doua zi o parte din suma de bani pretinsă. În acest context, deplasarea la București s-a efectuat în cunoștință de cauză, inculpații având reprezentarea la ceea ce avea să se întâmple în locuința persoanei vătămate și au sprijinit prin acțiunile pe care le-au întreprins, reușita acțiunii infracționale a inculpaților.

Se poate reține în sarcina inculpaților și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, rezultând cu evidență legăturile puternice dintre inculpați. Din interceptările telefonice și din aceste întâlniri la care au participat rezultă că inculpații și-au stabilit un plan de acțiune în ceea ce privesc activitățile pe care le vor desfășura ulterior, din modul de comunicare, din conținutul convorbirilor, din împrejurările în care au acționat, apreciind că sunt suficiente elemente din care să rezulte că inculpații M. B. și M. G. s-au implicat în activitatea grupului infracțional organizat și au asigurat reușita activității infracționale a celorlalți inculpați.

Așadar, menționează că sunt probe suficiente din care rezultă modalitatea de comitere și modalitatea de interacționare dintre membrii grupului și acuzațiile ce li se aduc celor doi inculpați, respectiv de aderare la grup infracțional aderat prevăzută de 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu referire la inculpații C. Ș. și O. C. instanța de fond a pronunța o soluție de achitare, raportat la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, apreciind că nu sunt suficiente probe administrate care să susțină vinovăția inculpaților. Or, precizează că din interceptările telefonice aflate la dosarul cauzei, vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute este confirmată.

În acest sens elocventă este convorbirea telefonică din data de 24.02.2011, ora 12,36 purtată de C. Ș. și N. C., din care rezultă că cel de-al doilea urma să vină de la D. la B., iar C. Ș. trebuia să rezolve „problema aia”.

Cu referire la jocurile de noroc pentru câștigul ilicit, se reține convorbirea telefonică din data de 24.02.2011, ora 19,57 purtată de inculpatul C. Ș. cu R. A., din cuprinsul căreia rezultă că activitatea infracțională urma să se desfășoare în seara respectivă, că R. A. instalase cu o zi înainte aparatele electronice de jocuri, că R. V. va veni cu „M.” (persoana care fraudează aparatele), iar C. Ș. va fi cel care va câștiga „tu iei materialul de acolo, tu ești câștigătorul” împrejurare în care precizează modul în care se vor împărți beneficiile „da, trei, trei” (volumul IV, fila 26 dosar urmărire penală).

În seara de 24/25.02.2011, după instalarea aparatelor, C. Ș. a fost contactat de către N. C. și R. V. care i-au comunicat că au găsit persoane ce dețin dispozitive confecționate artizanal cu ajutorul cărora pot fi deschise aparatele electronice și, de asemenea, programe informatice, de tip Wellon ce se pot aplica pe soft-ul memoriilor și care permit controlarea funcționării aparatelor, astfel încât în această modalitate să se împiedice desfășurarea normală a programului informatic și să fie determinată combinația câștigătoare.

În continuare, va puncta convorbirea din data de 24.02.2011, ora 23,49 purtată de C. Ș. cu R. A., în cuprinsul căreia cel din urmă îl anunță pe C. Ș. că au venit deja la bar „ăștia”, referirea fiind la R. V. și B. D. (volumul IV, fila 29 dosar urmărire penală). Apoi, în data de 25.02.2011, C. Ș. a jucat la aparatul electronic și a obținut câștigul în sumă totală de 12.000 lei.

Relevantă pentru pregătirea obținerii câștigului este și discuția din data de 25.02.2011 orele 10,04, purtată de R. A. cu C. Ș., din cuprinsul căreia rezultă că atât de mare era certitudinea câștigului încât R. A. îl îndemna pe C. Ș. să se grăbească, deoarece este vineri și este zi scurtă la bănci (volumul IV, fila 30 dosar urmărire penală).

Conform înțelegerii, C. Ș. a revendicat telefonic câștigul de la martorul C. I., reprezentantul firmei care administra aparatele fraudate și acesta însoțit de martorul Markuș B., s-a conformat, iar în perioada imediat următoare i-a remis suma de 3.000 lei (volumul IV, filele 32-35 dosar urmărire penală). Pentru diferența de 9.000 lei a fost încheiat un înscris sub semnătură privată între reprezentanții firmei în cauză și O. C., acesta din urmă oferindu-și astfel ajutorul efectiv în consumarea acțiunii ilicite a grupării.

Este de menționat și convorbirile din datele de 25.02.2011 orele 17,40 și din data de 26.02.2011, orele 15,44 între C. Ș. și N. C. privind modul de împărțire a beneficiilor obținute.

De asemenea, există la dosar conținutul convorbirilor telefonice, care se coroborează pe deplin cu depozițiile martorilor C. I., Markuș B., C. A. și cu rezultatele perchezițiilor domiciliare și informatice efectuate la locuința și asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate, când a fost găsit atât dispozitivul de deschidere a aparatelor de jocuri cât și soft-urile informatice necesare fraudării sistemelor informatice reprezentate de jocurile de noroc electronice (volumele I filele 257-265 și volumul VII filele 147-157).

Totodată, sunt menționate o . convorbiri telefonice între inculpatul C. Ș. și R. A. din care rezultă contribuția pe care acești inculpați au avut-o la reușita activității infracționale, la fraudarea respectivelor aparate de jos și la convorbirile telefonice purtate între inculpatul C. Ș. și O. C., respectiv în intervalul 05.03.2011 – 13.03.2011 (volumul IV filele 83-85, 91-92, 120-124 și volumul V filele 208-238 dosar urmărire penală).

Așadar, toate aceste probe coroborate și cu declarațiile martorilor, confirmă vinovăția inculpaților pentru infracțiunile ce li s-au reținut.

În ce-i privește pe inculpații C. Ș., O. C. și C. A., nu s-a ținut seama de perioada îndelungată în care aceștia au acționat, de modalitatea de comitere a faptelor privind pe persoanele vătămate B. S. și V. C.. Relativ la B. S. și de atingerea gravă a relațiilor sociale ce ocrotesc sănătatea, integritatea corporală și libertatea persoanei. În cazul persoanei vătămate B. S. – faptele sunt deosebit de grave, respectiv de a lua persoana din starea naturală de libertate și a o transporta împotriva voinței acesteia într-un alt loc, unde a fost agresată și lipsită de libertate mai mult timp în scopul de a obține foloase materiale.

În ceea ce privește persoana vătămată V. C. A., de asemenea, se remarcă un mod periculos de acțiunea, dovedit de faptul că inculpații C. A., O. C. și Dorobanț N. s-au deplasat în București și au pătruns în locuința persoanei vătămate, amenințând-o și exercitând presiuni asupra acesteia, în condițiile în care în locuință se aflau soția și un copil minor.

Un criteriu pe care instanța nu l-a avut în vedere a fost și acela al atitudinii inculpaților în fața organelor judiciare, concretizată în negarea inițială a faptelor comise, iar ulterior într-o recunoaștere parțială datorată materialității faptelor.

În ceea ce privește pe inculpatul Dorobanț N., solicită a reține că printr-o decizie a instanței supreme a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului.

Un ultim motiv de nelegalitate este și acela că în mod greșit instanța de fond, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 189 Cod penal, a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal, în condițiile în care în sarcina inculpaților C. Ș., C. A. și O. C. se remarcă o dublă agravare în ce privește această acțiune. Prin urmare, solicită înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal, reținută nelegal.

Relativ la schimbarea încadrării juridice, solicită admiterea acesteia având în vedere că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 189 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal anterior.

Referitor la legea penală mai favorabilă, apreciază că în cazul inculpaților legea penală anterioară este mai favorabilă prin prisma dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, recidivă și alte instituții penale.

Apelantul inculpat C. Ș. susține că legea nouă este legea mai favorabilă prin prisma limitelor de pedeapsă. Se remarcă că, relativ la dispozițiile art. 367 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt de la unu la 5 ani. În ceea ce privesc infracțiunile de lipsire de libertate și șantaj, limitele superioare sunt la fel.

Referitor la schimbarea încadrării juridice pusă în discuție prin încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2014, din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1, 2 și 5 teza a II-a Cod penal 1969, apărătorul ales menționează că pedeapsa este de la 10 la 20 de ani, or în acest caz legea nouă este legea mai favorabilă. Apărătorul menționează că a observat concluziile care se pun pe aceste conflicte de legi și se optează asupra pedepselor în urma contopirii și acordării unui spor, iar dacă se va trece peste în urma concursului și va rezulta din calcul o pedeapsă mai mică, apreciază că legea nouă este legea mai favorabilă. Apărătorul ales solicită a avea în vedere totodată principiul proporționalității.

Apărătorul ales învederează că inculpatul C. Ș. solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lipsire de libertate în infracțiunea de loviri sau alte violențe. Din nicio probă nu rezultă că persoana vătămată B. S. ar fi fost lipsit de libertate. Inculpatul susține că nu a făcut altceva decât să-l agreseze pe persoana vătămată B. S. în timp ce acesta se afla la Al J..

Cu privire la fondul cauzei, în raport de dispozițiile art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Referitor la infracțiunea de grup organizat, consideră că nu ne aflăm în prezența acestei infracțiuni. Grupul din care se presupune că face parte nu există. Persoanele au o relație de prietenie, au urmat aceleași școli, au locuit în aceeași zonă și nu există o relație de subordonare. Nu rezultă că au avut un scop definit, respectiv că aceștia au constituit acest grup pentru a obține bani. La momentul la care Ministerul Public face referire, V. nu vânduse mașina. Astfel, cum puteau ști ei că urmează să cumpere o mașină care va fi declarată furată. Existența grupului infracțional nu stă în picioare. Inculpații se cunosc între ei de 10-15 ani, deci se știau de o viață.

Relativ la infracțiunea de șantaj, solicită achitarea inculpatului. Mai întâi va face referiri la fapta în ce-l privește pe V.. Astfel, V. A. C. avea o relație de amiciție cu inculpatul Dorobanț N. V.. Cert este că la acel moment s-a dovedit a fi furată mașina și s-a încercat o recuperare pe cale amiabilă a banilor. În condițiile existenței unei relații de prietenie, nu a vrut să fie o persoană care reclamă, în această situație s-a apelat la medierea lui Dorobanț. A susține că ar fi încercat să-l șantajeze este o cale lungă. Acest V. A. C. a ales să nu vină la B. și acesta a fost un motiv pentru a se apela la Dorobanț N. V.. V. nu era o persoană care să fie șantajată, el era o persoană care avea foarte multe relații, învârtea bani și era o persoană versată care și-a urmărit scopul. Mașina era furată și a dorit să scape de ea și a condus tot dialogul victimizându-se, dar nu este o victimă, ci pozează în victimă.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate, relativ la persoana vătămată B. S., acesta a avut o relație de prietenie cu C. Ș. și i-a câștigat încrederea. Au participat la evenimente sportive, era pasionat de jocuri de noroc, iar C. Ș. era pasionat de biliard. S-a realizat această prietenie și B. S. și-a câștigat încrederea, iar inculpatul C. Ș. i-a acordat diverse împrumuturi, B. S. menționând că are nevoie pentru a participa la turnee de poker. Audiat fiind B. S. la Tribunalul B., a precizat că poker-ul nu este joc de noroc. B. S. nu a dorit să restituie împrumutul, iar inculpatul C. simțindu-se trădat, a mers să-i ceară socoteală. În seara respectivă s-a dus la Al J. și l-a agresat pe B. S., dar din nicio probă nu rezultă lipsirea de libertate, doar din declarația lui B. S.. Nimeni nu confirmă că B. S. ar fi fost ținut cu forța. Declarația lui B. S. pe alocuri pare neverosimilă. Se arată în declarație că șoferul conducea și în timp ce conducea îi mai dădea câte una cu toporul. B. S. vorbea la skype, dar afirmă că era lipsit de libertate. Lipsirea de libertate trebuie să fie efectivă. Din nicio probă nu rezultă că a părăsit locuința lui lui Al J.. Inculpații au solicitat filmările, înregistrările și nu le-au obținut, iar V. a reușit.

Inculpatul C. cât și inculpatul C. locuiesc în aceeași zonă și vorbeau de acasă, nu din alt loc. V. care a fost acuzat și trimis în judecată pentru complicitate la lipsire de libertate nu a putut fi condamnat pe simpla declarație a lui B. S.. Inculpatul C. Ș. nu contestă că l-a agresat pe B., iar pe probele de la dosar nu l-a lipsit de libertate.

Relativ la șantaj asupra persoanei vătămate B., nu se poate vorbi de un șantaj, în condițiile în care cererea de restituire a banilor este o cerere legitimă, iar chestiunea legată de dobânzi, de camătă, nu se susține deoarece părțile nu au făcut niciun înscris.

Referitor la chestiunea legată de acuzarea lui B. S., în situația în care nu sunt probe, prezumția de nevinovăție subzistă. B. S. încearcă să se victimizeze, dovada că a fost bine îndrumat de domnul R. telefonic, existând convorbirile în care i se explica cum să zică, ce să facă și a reușit să conducă dialogul ca și V. pentru a părea că este victimă. B. S. era o persoană versată întrucât participa la turnee de poker destul de importante, a câștigat chiar 50.000 de euro. A fost un actor bun și a reușit să inducă în eroare organele judiciare în sensul de a crea o situație, ca fiind el victima.

În situația în care se va trece peste aceste apărări, apărătorul ales solicită, în subsidiar, a fi avut în vedere principiul proporționalității pentru textele ce urmează a fi aplicate și a avea în vedere precedentele, a reține practica recentă în care nu se mai dau pedepse mari, ci se pune accent pe reeducare. Acestea sunt concluziile, pe care solicită a le primi.

Apelantul inculpat C. A. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa. Solicită instanței a observa că nu există probe care să justifice menținerea unei hotărâri de condamnare pentru acest inculpat, pentru niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.

Întregul eșafodaj juridic construit de organele de urmărire penală pleacă de la susținerile persoanei vătămate B. S., susțineri cu serioase probleme de credibilitate în societate, demonstrate prin documentele depuse la dosarul cauzei, având în vedere antecedența penală a acestuia, dar care rezultă și din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, care îl prezintă cu o personalitate de profesie. Chiar la termenul anterior a fost audiat un martor care a prezentat o imagine a persoanei vătămate B. S..

În sprijinul susținerilor persoanei vătămate B. S. au venit doar declarațiile mamei sale care este fidelă principiului că părintele este ultimul apărător al copilului.

Toate celelalte probe avute în vedere de instanța de fond au pornit de la mărturiile unor martori indirecți, probe indirecte. Mărturia directă ar fi putut fi cea a martorului Al J., care face declarații în fața instanței de fond și în fața instanței de apel le-a schimbat la 180^o. Ministerul Public în virtutea rolului său s-a sesizat în legătură cu săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Apărătorul ales al inculpatului C. A. își pune întrebarea retorică: „de ce am crede că acest martor a săvârșit mărturie mincinoasă acum și nu a săvârșit-o în fața instanței de fond? Dacă este sau nu este vinovat de săvârșirea mărturiei mincinoase, nu este rolul sau momentul procesual al acestei instanțe să analizeze această chestiune. Mai mult, acest martor a prezentat în fața instanței de fond o istorioară cu privire la răpirea lui B. S. din locuința sa, într-un scenariu foarte interesant că l-a văzut pe inculpatul C. prin oglindă, să-l poziționeze pe acest inculpat în casa lui, de unde a fost luat B. S.. Întrebat fiind de unde îl cunoaște pe C. A., a menționat că îl cunoaște de pe facebook. Dacă s-a afirmat că îl cunoaște de pe facebook, o consideră foarte relativă această modalitate de cunoaștere a unei persoane pentru a da credibilitate mărturiei acestei persoane, să determine participația acestuia într-un moment relevant pentru justiție.

În aceste condiții nu se poate trece, prin prisma rolului activ, respectiv prin ceea ce s-a perceput procedând la audierea acestui martor, prin ceea ce a spus nemijlocit în fața instanței de apel. Nu va avea instanța certitudinea că este neadevărat și numai ce a spus în celălalt ciclu procesual este adevărat. Va plana asupra acestei chestiuni o doză de incertitudine.

În opinia sa, toate aceste aspecte trebuie coroborate cu celelalte elemente din dosar. Ceilalți martori care vorbesc de C. în câmpul infracțional, sunt martori indirecți, care arată că nu-i adevărat nimic, C. nu a fost acolo. Sunt martori care vin să relateze și spun că știu de la B. S. ceea ce știu. B. este o persoane care este capabilă de orice

Nu există nicio altă probă științifică care să fie la adăpostul oricărei critici pentru a determina, dincolo de orice dubiu, că inculpatul C. A. ar fi fost implicat în vreun fel cu această persoană vătămată B. S.

Celulele GSM nu determină vreun număr de telefon al inculpatului C. A. în zona respectivă.

Mărturia martorului Al J. nu este singulară în ceea ce îl privește pe inculpatul C. A. că nu a fost prezent acolo de unde ar fi fost luată partea civilă B. S.. Există mărturia martorului audiat O. care îl poziționează pe inculpat în clubul Vintage cu o absență de 40 de minute. Se fac referiri despre lipsirea de libertate care a durat mai bine de 4 ore, iar de la 4 ore la 40 de minute este o diferență. Administratorii clubului îl poziționează pe C. în acel bar în toată acea seară.

Relativ la acuzația de constituire grup infracțional, care are o legătură cu persoana vătămată B. S., nu se regăsesc elemente privind conducerea grupului, coerență, funcționare în timp îndelungat, și roluri bine definite, care să-l plaseze pe inculpatul C. A. în vreo conjunctură.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1,2 și 5 Cod penal, consideră că ar însemna o dublă incriminare pentru aceeași faptă. Fapta săvârșită este o dublă incriminare pentru aceeași împrejurare de fapt.

În legătura cu fapta privind persoana vătămată V., pune concluzii de achitare. Probatoriul administrat în cauză este neconvingător că s-ar fi săvârșit asemenea fapte. Sunt puține certitudinile cu privire la faptul că V. C. A. îi vinde o mașină furată. Pentru urmărire chestiunea existenței raportului de bază este certă, inclusiv intenția de fraudare. În rest probele privitoare la existența unei constrângeri asupra acestei persoane vătămate, constă numai în declarațiile persoanelor vătămate V. A. C. și V. C. C.. V. A. C. nu poate fi privit ca fiind o persoană de o inocență desăvârșită, raportat la atitudinea socială, acesta aflându-se sub un mandat de executare emis de autoritățile italiene.

În final, apărătorul ales menționează că pune concluzii de achitare, iar sub aspectul legii penale mai favorabile, precizează că legea penală mai veche este mai avantajoasă din perspectiva pluralității de infracțiuni.

Apelantul inculpat O. C. solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpat și achitarea acestuia pentru faptele reținute în sarcina acestuia. Certificatul medico-legal al persoanei vătămate B. S. relevă faptul că viața acestuia nu a fost pusă în pericol. Pe de altă parte, din planșele fotografice rezultă cu certitudine că persoana vătămată nu a fost agresată cu un topor cum se susține în plângerea formulată pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești.

Cum au învederat și antevorbitorii săi, relativ la infracțiunea de lipsire de libertate, singurele probe care ar putea sta la reținerea acestei fapte sunt declarația persoanei vătămate pe de o parte, iar pe de altă parte, ca și martori indirecți, mama lui B. S., Al J. – prietenul său cel mai bun, fosta iubită T. – și o . alți martori indirecți, care toți au relatat că „mi-a povestit B.”, iar cine este B. S., a fost descris anterior de către apărătorii celorlalți inculpați. B. S. este o persoană vicioasă și mincinoasă și vine și se descrie ca fiind victima celor 3 inculpați, de care a fost răpit, bătut, cu bâte, cu topoare, a fost legat la gură cu bandă adezivă, timp de 5 ore spune el. Din convorbirea telefonică din data de 11.03.2011 a procurorului de caz cu B. S., întrebat fiind „și degetul cum s-a rupt?” „ mi-am adus aminte, mi s-a rupt în mașină de O.” Persoana vătămată arată că s-a apărat și că i-a dat cu toporul. Fila 4 din 5, a vrut să-mi dea cu toporul, dar nu a dat cu toporul. Această lovitură este o altă invenție de anvergură a lui B.. Este imposibil de lovit o persoană în habitaclul unei mașini mici. Martorul Al J. la termenul de judecată din data de 11.11.2013 din primul ciclu procesual arată că este sigur și cu certitudine că la mine în casă au intrat C., O. și C. se aflau acolo, iar în fața instanței de apel, vine și arată că a greșit, „m-a rugat B. să spun, dar nu era C.”. Susține că i-a văzut în oglindă, dar nu s-a reflectat. Cert este că cei 3 inculpați l-au luat pe B. de la Al J., este structura arătată în rechizitoriu. Martorul M. R. arată că „eu am condus mașina către arabul dar nu îmi aduc aminte cu cine m-am dat jos din mașină, nu știu dacă era O., eu am urcat ulterior la arabul”. Pe lângă martorul Al J., mai este și declarația mamei lui, care arată că i-a cerut bani pentru că i-a murit tatăl, dar nu prea l-am crezut pentru că el mai minte. Față de declarația persoanei vătămate B. S., există foarte multe contradicții, respectiv timpul în care a fost sechestrat. Odată spune că a stat până la 3 dimineața, iar în pagina 5 a declarației arată că la 5 dimineața au încetat să mă bată și apoi a plecat cu C. și cu O., iar că telefonul lui a rămas la O.. Din declarația lui Al J., reiese că a fost sunat în jurul orei 3 de B. S. să merg la el acasă. Or din declarația lui B., reiese că acesta a plecat la ora 5 dimineața cu O. și cu C. și în astfel de împrejurări cum putea să-l sune pe Al J. la ora 3. Mama lui B. S. arată că „în jurul orei 5 m-am trezit cu fiul meu”.

Solicită instanței a analiza cu atenție întreg probatoriul și a observa că există contradicții, care creează un dubiu cu privire la toată starea de fapt pe care B. S. a încercat să o creioneze după imaginația sa.

În ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea nouă, din punct de vedere al instituției concursului de infracțiuni legea veche, dar față de limitele de pedeapsă, raportat la art. 396, apreciază că legea penală mai favorabilă pentru clientul său este Noul Cod penal.

Cu referire la infracțiunea de grup infracțional organizat, art. 367 alin. 6 Cod penal dă foarte clar definiția. Din întreg materialul probator în prezenta cauză, nu s-a reușit a se demonstra efectiv perioada pentru care a fost constituit acest grup și scopul pentru care a fost constituit. Se susține în rechizitoriu că C. Ș. ar fi liderul acestui grup, dar C. și O. sunt prieteni din copilărie și dacă a existat acest grup, având un lider, acest fapte trebuie demonstrate, nu doar afirmate. Mai mult, nu s-a putut identifica pentru fiecare membru atribuțiile ce-i reveneau, cui se raporta sau cui îi era subordonat. Pentru toate aceste considerente, solicită achitarea inculpatului O. C..

În ceea ce privește pe persoana vătămată V. C. A., s-a descris caracterul acestei persoane. Este foarte interesat aspectul că aceste persoane vătămate fac anumite afirmații, iar în momentul în care vin în fața procurorului de caz, uită ce anume au declarat și schimbă declarațiile.

Astfel, în data de 12.04.2011 ora 10,30, V. C. purtând o discuție cu procurorul de caz menționează: „mi-au pus în vedere, dar nu au început să mă amenințe, sau să facă ceva”. Întrebat fiind V. dacă C. A. ar fi scos vreun pistol în casă, la pag. 5 din 8, precizează: „C. nici nu m-a lovit, nici n-a scos nici pistol, nici nimic” D. fiind acest fapt, se întreabă apărătorul ales unde este amenințarea, constrângerea morală care susține V. că ar fi fost exercitată asupra sa pentru a-l determina să achite o sumă de bani pe care o datora.

Nedovedirea grupului rezidă și din declarația din decembrie 2011, în care C. pus pe speaker, „nu știu dacă C. știa că este și O., sau că ar fi și D.”. Din declarația lui V. din decembrie 2011 arată că „nu știu dacă C. știa că este O., că e și Dorobanț”, or dacă C. era lider cum nu știa că cei doi sunt la V. acasă.

Pe de altă parte, declarația lui V. este susținută de soția sa, care menționează că „i-am văzut pe cei 3 pe canapea, în stânga era O., în dreapta o altă persoană, o altă persoană stătea în picioare. „Una din persoane vorbea pe un ton mai apăsat, pe ceilalți doi nu i-am auzit amenințându-l; în casa noastră n-a fost scandal”. Apoi vine V. și spune de asemenea: „C. a început să strige, să ridice tonul, O. era pasiv, iar ceilalți doi nu”.

În opinia sa, în plângere se fac mențiuni la ce amenințări a fost supus, ce presiuni, iar ulterior în declarații se menționează: „n-a scos pistol, nu m-a lovit, nu m-a amenințat”, ceilalți doi erau pasivi și numai unul vorbea.

Consideră că și în cazul persoanei vătămate V. A. C. nu s-a probat existența infracțiunii de șantaj, astfel că pune concluzii de achitare în temeiul art. 16 lit.c Cod penal.

Față de cele învederate relativ la persoana vătămată B. S., respectiv că nu sunt dovedite acele fapte, dacă instanța nu va achiesa la aceste concluzii, solicită a avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă și a ține cont de persoana clientului său, de participarea sa efectivă față de cea expusă cu referire la schimbarea încadrării juridice din lipsire de libertate în lovire pentru considerentele expuse.

Apelantul inculpat Dorobanț N. V. susține că inculpatul are o situație specială, în primul ciclu procesual fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 din legea nr. 39/003 și la 2 ani și jumătate pentru comiterea infracțiunii de șantaj.

Examinând cu strictețe probele administrate, în opinia sa nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și nici la șantaj.

Definiția grupului infracțional organizat este dată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și în alin. 6 al art. 367 din Noul Cod penal și este grupul format din 3-4 persoane, structurat cu funcții, care au anumite scopuri, coordonat și foarte bine axat pentru comiterea unor infracțiuni.

Examinând aceste condiții, nu se poate vorbi de un grup structurat, deși se afirmă că C. Ș. era lider; din probele administrate nu s-a stabilit că era lider al grupului, așa cum au arătat și antevorbitorii săi.

Vizavi de legăturile existente, inculpații se cunoșteau din copilărie, locuind în același cartier, au frecventat școlile împreună, astfel că nu se poate susține că s-au unit sau că Dorobanț N. ar fi aderat intenționat la un grup infracțional pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.

Se mai afirmă în hotărârea atacată că Dorobanț N. ar fi aderat la grupul infracțional organizat în perioada ianuarie-martie 2011, dar solicită a reține că mașina a fost indisponibilizată pe data de 5.03.2011, acesta fiind momentul în care are loc intervenția lui Dorobanț N.. Mai precis, în data de 10.03.2011 este rugat de C. A. și C. Ș. să îi ajute să-și recupereze mașina sau contravaloarea acesteia de la persoana vătămată V. C., care era cumătru cu inculpatul Dorobanț N. și prieteni foarte buni. I-au adresat o rugăminte, un îndemn și nu se poate vorbi despre o aderare la un grup presupus organizat, respectiv să-și recupereze fie mașina, fie suma de bani.

Este de precizat faptul că din declarația lui V. rezultă că „într-adevăr m-au rugat să le dau numele celor de la care aș fi luat mașina, ca ei să recupereze de la persoana respectivă”; nici nu a fost vorba ca acești tineri să se îndrepte spre V., în condițiile în care V., adevărat sau nu, se tot lăuda cu relațiile lui pe la poliție și pe la parchet.

Revenind la contribuția lui Dorobanț N., există 3 momente în care ar fi putut să comită infracțiunea de șantaj.

Reamintește faptul că grupul infracțional organizat presupune o continuitate, persoanele care formează grupul respectiv, trebuie să interfereze, să interacționeze pentru a comite infracțiuni. Or, nici înainte de momentul 05.03.2011 sau 10.03.2011, nici ulterior, inculpatul Dorobanț N. nu s-a implicat în nicio activitate infracțională, aceasta vizavi de continuitate, inculpatul Dorobanț părăsind țara și lucrează în străinătate.

Art. 2 din Legea nr. 39/2003 arată că nu este vorba de grup infracțional atunci când este spontan, instantaneu.

Cu privire la infracțiunea de șantaj, actualul art. 207 Noul Cod penal presupune constrângere având în vedere obținerea unui folos injust, elementele de constrângere, amenințare sau lovire, sub acest aspect participația lui Dorobanț în cauză se reduce la 3 momente, respectiv 23.03.2011, 06.04.2011 și momentul predării banilor la 27.04.2011 în acea parcare de la supermarket.

La data de 23.03.2011 are loc întâlnirea la C. A. acasă, unde nu s-a folosit amenințări, au fost simple discuții, în urma cărora Dorobanț a promis că în două săptămâni va rezolva problema, dar care nu a făcut nici un demers, nici nu i-a păsat de aceste relații.

Văzând că nu se rezolvă problema, la data de 06.04.2011, aceasta vizavi de coerența existentă în cadrul presupusului grup, Dorobanț N. este sunat de C. A., „hai să mergem la București și să trecem și pe la C.”, „ nu vrei să mergi și tu că ești cumătru cu el”. În cursul dimineții a fost sunat, fără a exista nicio planificare a unor acțiuni infracționale.

Din declarația lui Dorobanț rezultă motivul pentru care a intervenit, respectiv „pentru a recupera mașina sau banii și pentru ca V. să iasă bine cu banii”. Acest aspect rezultă și din declarația lui V. dată la poliție într-un moment de sinceritate „spune că l-a întrebat pe Dorobanț, dar tu n-ai nimic la afacerea asta, o mie sau două”. Face această precizare, raportat la faptul că reprezentantul Ministerului Public a afirmat că inculpatul Dorobanț N. a mai fost condamnat la 4 ani închisoare relativ la o infracțiune de omor; or, acest aspect poate fi interpretat chiar în favoarea inculpatului, tocmai pentru că mai fusese implicat, acum nu mai dorea să mai fie implicat cu nimic.

Din convorbirile telefonice pe care Dorobanț le-a avut cu C. Ș. și cu C., rezultă clar că a cunoscut caracterul acestui grup și doreau să obțină foloase.

Se mai invocă de către acuzare convorbirea din data de 02.02.2011 dintre Ș. C. și Dorobanț, dar la această dată nu era absolut nimic, totul s-a întâmplat după data de 5 martie 2011, sau mai bine spus după data de 10 martie 2011 când a fost indisponibilizată mașina, mai precis pe data de 10.03.2011.

În ceea ce privește transcrierile convorbirilor telefonice dintre C. A. și C. Ș. „n-am putut să fac nimic pentru că nu m-a lăsat N. Dorobanț”, pentru că el știa ce pățește, acesta fiind rolul lui Dorobanț.

Referitor la momentul 2, respectiv convorbirea din data de 06.04.2011, Dorobanț este sunat în jurul prânzului de C. și este rugat „să-i însoțească la București”.

Astăzi s-a reiterat declarația Consuelei V. care a menționat că au venit bărbați să stea de vorbă cu C. V., dar el nu ar fi vrut, or cum se poate susține că el n-ar vrea, când le-a aruncat cartela, gest care dovedește consimțământul lui vizavi de . apartamentul lui.

Pe de o parte există declarațiile inculpaților C. A., O. C. și Dorobanț N., care neagă să fi exercitat vreo constrângere sub forma amenințărilor, iar pe de altă parte, așa –zisele probe pe care se fundamentează acuzația și pe care instanța de fond s-a bazat când a pronunțat soluția de condamnare. Acele convorbiri telefonice dovedesc că inculpatul Dorobanț tocmai nu a dorit să depășească un cadru legal. După declarațiilor lor nu s-a întâmplat nimic, dar există declarațiile lui V. A. C. și V. C..

Apărătorul ales al inculpatului face referire la o decizie a Curții de Apel București vizavi de aprecierea probelor, raportat la dispozițiile art. 101 Cod procedură penală, legat de acest principiu al loialității. Conform art. 103 Cod procedură penală instanța trebuie să-și formeze convingerea că o persoană este vinovată sau nu într-un proces de evaluare asupra tuturor probelor administrate în cauză și dacă are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Un dubiu constă în declarațiile soților V. care au un interes în cauză.

Probele pot servi la aflarea adevărului numai dacă provin din surse sigure, or ce anume sursă sigură poate fi V. A. C. care are un mandat de executare internațional implicat în înșelăciune, iar soția sa V. C. care la rândul ei e mai mult persoană vătămată decât martor și care trebuia să susțină punctul de vedere al soțului ei.

Mergând pe varianta organelor de urmărire penală, care s-a bazat pe declarațiile soților V., în sensul că C. A. l-ar fi amenințat cu un pistol, dar inculpatul Dorobanț se ridică de pe canapea și fizic se împotrivește acestei acțiuni a lui C. A.. Varianta susținută de soții V., mai mult când iese C. din cameră, C. ar fi vrut să-l scoată pe V. din apartament și Dorobanț se împotrivește. Or, în acest context, ce anume participație are inculpatul Dorobanț la comiterea infracțiunii de șantaj. Inculpatul întreprinde o acțiune justificată în vederea recuperării mașinii sau a sumei de 10.000 sau 11.000 de euro și nicidecum o acțiune constrângere în scopul de a dobândi un folos injust.

Sumele de 30.000, 50.000 sau 70.000 de euro reprezintă caracterul ilicit al presupuselor sume pretinse de inculpați.

Momentul 27.04.2011 este ultimul moment la care a participat inculpatul Dorobanț. Apărătorul ales afirmă că lecturând declarația martorului sub acoperire „C.”, care a fost de față când V. i-a dat telefon lui O., „ca să vină și Dorobanț”, ceea ce demonstrează că inculpații nu aveau o legătură strânsă încât să fie împreună tot timpul. Doreau ca să se facă flagrantul și față de Dorobanț. O. să-i dea lui C. banii cu care fuseseră „țepuiți” de V.. Nu era o sumă ilicită, necuvenită, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

În final, apărătorul ales conchide solicitând, în principal, admiterea apelului în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând achitarea inculpatului raportat la dispozițiile art. 396 alin. 6 Cod procedură penală și art. 16 lit. b Cod procedură penală, respectiv când fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, sau art. 16 lit. c Cod procedură penală, că nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj și solicită achitarea.

În subsidiar, solicită a analiza toate probele și a constata că inculpatul Dorobanț N. nu poate fi condamnat pentru faptele reținute în sarcina sa. Aprecierea instanței supreme când a trimis dosarul spre rejudecare, raportat la participație, contribuție și interacționare între ei. Apărătorul ales face referire la o frază din decizia Curții de Apel B. în primul ciclu procesual în care se arată că participația inculpatului Dorobanț a fost mai redusă decât a celorlalți inculpați.

Se susține că nici sub aspect obiectiv, nici subiectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului, în ceea ce-i privește pe inculpații C. A., O. C., C. Ș., M. G. C., Dorobanț N. V., și M. B. T., Curtea de Apel reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect faptul că, începând cu luna ianuarie 2011, inculpații C. Ș., C. A. și O. C. au constituit un grup infracțional organizat, al cărui principal scop a fost obținerea unor sume importante de bani din activități ilicite, canalizate pe un palier infracțional ce viza acțiuni de șantaj generate, pe de-o parte, de îndatorarea persoanelor interesate să obțină anumite împrumuturi de bani (parte vătămată B. S. A.) sau, pe de altă parte, acțiuni de șantaj generate de așa zise “datorii” (amenzi) pe care le-ar avea alte persoane care le-ar fi adus inculpaților anumite prejudiciu materiale, precum in situația părții vătămate V. A. C., care a intermediat vânzarea către unul dintre inculpați a unei mașini furate, fără să aibă cunoștință de acest lucru. În intervalul ianuarie – martie 2011, la grupul infracțional indicat a aderat și inculpatul Dorobanț N.-V., care i-a sprijinit pe inculpați în „recuperarea” unei sume de bani de la V. A. C..

Așa cum au reținut și instanțele care au examinat cauza anterior, existența grupului infracțional organizat rezultă din modul de funcționare a acestuia și activitățile desfășurate în cadrul grupului de către inculpați, aspecte relevate de declarațiile părților vătămate, martorilor, procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice și ambientale, a comunicațiilor scrise între membrii grupului, cât și între unii dintre aceștia și părțile vătămate, procesele-verbale de supraveghere a inculpaților, procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor. Astfel, împrejurările relevate de către aceste mijloace de probă dovedesc modul de organizare și de acțiune a grupului, structura acestuia și rolurile pe care fiecare membru îl are în cadrul acestuia. Modul în care inculpații s-au implicat în acțiunile de șantaj, lipsire de libertate și violență împotriva părții vătămate B. S., care îi datora primului inculpat o sumă de bani, iar apoi în acțiunile îndreptate împotriva părții vătămate V. A. C., în vederea recuperării de la acestea a unor importante sume de bani, demonstrează caracterul structurat al grupului, coeziunea acestuia și asumarea riscului săvârșirii de infracțiuni.

În plus, Curtea reține și expresiile folosite de inculpați în cadrul unor convorbiri telefonice, cum ar fi cea de „brigadă”, care denotă caracterul organizat ala activității ilicite a inculpaților, desfășurată în vederea „recuperării” de la persoana vătămată V. C. a unei datorii, cauzate de vânzarea unui autoturism care s-a dovedit a fi furat. Într-o altă convorbire telefonică, dintre C. Ș. și Dorobanț N. V., din data de 02.02.2011, ora 21:51 (fila 12, vol. IV dosar urmărire penală), se relevă, de asemenea, scopul ilicit al grupului constituit, C. Ș. propunându-i lui Dorobanț N. V.: „Hai să-i facem ceva rău! (…) Hai! Ceva acțiune!”. Chiar dacă nu se referă la una dintre părțile vătămate din cauză, convorbirea evidențiază tocmai existența grupului infracțional, scopul constituirii acestuia și modul coordonat în care au acționat inculpații. În privința riscurilor asumate de membrii grupului infracțional, relevantă este convorbirea telefonică dintre inculpatul C. Ș. și persoana vătămată B. S. (de la fila 305, vol. IV dosar urmărire penală), în care inculpatul îi reproșează părții vătămate că a fost la parchet și o atenționează: „Eu de la cimitir nu mă întorc, de la pârnaie mă întorc! Nu știu dacă tu înțelegi vorba asta!? (….)Singurul loc de unde eu nu mă întorc este de la cimitir.”

Acestea sunt doar câteva convorbiri telefonice cu care se poate exemplifica existența grupului infracțional organizat, însă lecturarea tuturor comunicărilor dintre inculpații C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V., precum și dintre aceștia și alte persoane, relevă coeziunea puternică dintre aceștia în scopul desfășurării unor activități infracționale, caracterul coordonat al activităților ilicite desfășurate și preocuparea constantă de a-și lua măsuri de precauție pentru a nu fi descoperiți.

Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză nu sunt însă suficiente elemente din care să rezulte că la grupul infracțional organizat de către inculpații C. Ș., O. C. și C. A. ar fi aderat și inculpații M. B. T. și M. G. C.. Nu există probe, dincolo de orice dubiu rezonabil, care să releve faptul că inculpații M. B. T. și M. G. C. ar fi cunoscut în concret scopul deplasării la București sau modalitatea efectivă în care coinculpații C. A., O. C. și Dorobanț N. V. ar fi acționat în data de 06.04.2011 în locuința părții vătămate V. A. C., și ar fi acționat cu intenția de a adera sau a sprijini acest grup infracțional, în activitatea lui ilicită. Convorbirile telefonice indicate de parchet nu cunt suficiente pentru a proba participația penală a lor. Situația acestora este identică cu cea a coinculpatului Dorobanț R. D., care a fost achitat definitiv, în această cauză, pentru infracțiuni similare celor reținute de parchet în sarcina inculpaților M. B. T. și M. G. C..

Pentru motivele de mai sus nu pot fi primite susținerile apelanților inculpați C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V., care au solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, deoarece ei ar fi prieteni de mult timp, iar relațiile dintre ei nu ar fi unele specifice unui astfel de grup. În primul rând, relațiile de prietenie dintre membrii unui grup nu exclud posibilitatea ca aceștia să constituie un grup infracțional organizat și să acționeze ca atare, în realizarea scopurilor ilicite ale grupului. Dimpotrivă, de regulă, o astfel de grupare se bazează nu doar pe subordonare între membrii acestuia, ci și pe relații de încredere, astfel încât, de multe ori, coeziunea grupului infracțional este asigurată de relațiile apropiate dintre membrii acestuia, rezultate fie din relații de familie, fie din relații de prietenie. Faptul că inculpații au crescut în același cartier și se cunosc din copilărie, sau faptul că între aceștia nu sunt relații stricte de subordonare, nu exclude existența grupului infracțional organizat, atâta timp cât modul de acțiune al inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, a fost unul specific unei astfel de grupări.

Nici faptul că inculpatul C. Ș. nu ar fi în măsură să fie un lider al celorlalți inculpați, nu este un argument pentru inexistența grupului infracțional, deoarece liderul unei astfel de grupări nu trebuie înțeles într-un mod foarte strict, ca fiind neapărat o persoană care să își impună autoritatea prin forță. Dimpotrivă, din modul de comitere a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților rezultă că inculpatul C. Ș. a coordonat activitatea de „recuperare” a sumelor de bani de la persoana vătămată B. S., deoarece acesta îi datora lui banii respectivi, în timp ce inculpatul C. A. a coordonat activitatea de „recuperare” a sumelor de bani de la persoana vătămată V. C., deoarece acesta l-ar fi înșelat pe el, prin vânzarea unui autoturism furat. Relevant pentru existența grupării criminale este faptul că inculpații au acționat în mod unitar, coordonat, ca un organism organizat, iar nu în mod întâmplător.

Chiar dacă că la momentul constituiri grupului infracțional organizat acesta nu avea cum să își propună ca scop săvârșirea infracțiunii de șantaj contra persoanei vătămate V. C., aceasta nu înseamnă că nu exista o grupare infracțională organizată. Astfel de grupări infracționale organizate nu se constituie, de regulă, pentru săvârșirea unei singure infracțiuni concrete, ci ele au ca scop săvârșirea de fapte ilicite, din care să obțină avantaje materiale. Or, din modul în care inculpații au acționat în cazul acestei persoane vătămate, rezultă faptul că gruparea infracțională era constituită deja, la momentul la care inculpații s-au decis să comită infracțiunea de șantaj asupra acestei persoane vătămate.

În ce privește încadrarea juridică a acestei fapte, Curtea reține că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 din noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, comparativ cu legea veche art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținută în sarcina inculpaților. Este mai favorabilă reglementarea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mult mai reduse decât cele prevăzute de legea veche. Chiar în condițiile existenței unei pluralități de infracțiuni, având în vedere cuantumul pedepsei la care se ajunge în final, tot legea nouă, luată în ansamblul ei, va fi lege mai favorabilă în cauză.

De asemenea, referitor la infracțiunile săvârșite de către membrii grupului infracțional organizat, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt în ceea ce privește acțiunile exercitate asupra persoanelor vătămate B. S. și V. A. C..

În ce privește săvârșirea de către inculpații C. Ș., C. A. și O. C. a infracțiunilor de lipsire de libertate, șantaj și lovire și alte violențe, față de persoana vătămată B. S., în mod corect a reținut instanța de fond că acestea sunt dovedite prin probele administrate în cauză. Administrarea probelor în fața Curții de Apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare, nu a fost de natură să răstoarne această constatare a instanței de fond.

Astfel, declarațiile persoanei vătămate B. S., care relevă în mod constant săvârșirea de către inculpați a acestor infracțiuni, se coroborează cu declarațiile martorilor Al J. A. E., M. R. D., K. S. M., B. A., M. Tanita, P. F. A., T. A., C. A. M., T. E. D., precum și cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice și a comunicărilor în formă scrisă din perioada februarie-martie 2011, dintre inculpați, dintre persoana vătămată B. S. și inculpații C. Ș., O. C. și D. N. F., dintre persoana vătămată și martora T. E. D., cu procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în locuința inculpatului C. A., cu raportul de expertiză medico-legală nr. 325/E/02.02.2011 și dovedesc starea de fapt descrisă de către tribunal.

De asemenea, declarațiile date în fața Curții de Apel, în rejudecare, de către inculpați și martorii Al J. A. E., P. F. A., M. R. D. și T. A. relevă fără dubiu că în noaptea de 28/29.01.2011, inculpații C. Ș., O. C. și C. A. s-au deplasat la locuința martorului Al J. A. E., unde se afla persoana vătămată B. S. A., pe care au constrâns-o să-i urmeze și au transportat-o cu un autovehicul la locuința lui C. A. din B., ., ., . locuință, persoana vătămată a fost supusă agresiunilor psihice și fizice prin aplicarea de lovituri cu corpuri contondente, pretinzându-i-se de către inculpați să le remită o sumă de bani, reprezentând o datorie pe care persoana vătămată o avea față de inculpatul C. Ș.. În urma agresiunilor partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații C. Ș., O. C. și C. A. au confirmat faptul că persoana vătămată B. S. avea o datorie față de inculpatul C. Ș., pe care nu și-o onorase la termen, acesta fiind motivul pentru care în noaptea de 28/29.01.2011 au căutat-o. Inculpații confirmă și faptul că s-au deplasat la locuința martorului Al J. A. E., unde se afla persoana vătămată. Inculpații C. Ș. și O. C. au relatat faptul că, în timp ce inculpatul C. A. îi aștepta în mașină, ei au urcat la locuința martorului, unde au vorbit cu persoana vătămată și i-au aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, atât în fața ușii locuinței martorului, cât și pe scări, în timp ce coborau.

Martorul Al J. A. E., care nu are nici un motiv să facă declarații nereale în prezenta cauză, a declarat în fața primei instanțe că atât inculpații C. Ș. și O. C., cât și inculpatul C. A., s-au aflat în fața ușii sale și l-au scos pe B. S. A. afară, iar declarația sa se coroborează cu declarația persoanei vătămate. Revenirea ulterioară a acestuia asupra declarației date în prima instanță va fi înlăturată, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe. Martora P. F. A., mama martorului Al J. A. E., care a fost în casă la momentul la care inculpații au luat-o pe persoana vătămată și care nu are nici un motiv să denatureze adevărul, confirmă de asemenea varianta luării cu forța a persoanei vătămate, din locuința sa. Chiar dacă martora nu a fost de față la momentul săvârșirii faptei, declarând că era în baie, fiind în locuință la acel moment, a aflat de la martorul Al J. E. cele petrecute, iar martorul i-a relatat exact aceleași aspecte pe care le-a susținut în fața instanței de fond, respectiv că persoana vătămată B. S. a fost luată cu forța din locuința martorului, de cei trei inculpați.

Chiar faptul că acești martori au arătat că persoana vătămată a „plecat” fără pantofi, pe care i-a lăsat în apartamentul lor, coroborat chiar cu declarațiile inculpatului C. Ș., care a recunoscut că a lovit atunci persoana vătămată, rezultă fără dubiu existența infracțiunii de lipsire de libertate și vătămare corporală, comisă asupra persoanei vătămate B. S.. În plus, existența actelor medico-legale, din care rezultă leziunile pe care inculpații le-au provocat persoanei vătămate B. S., în noaptea respectivă, confirmă această variantă, reținută de instanța de fond. Toate acestea se coroborează și cu declarația martorei T. A., careia martorul Al J. A. E. i-a spus în aceeași noapte că B. S. A. „a fost luat pe sus”.

Participarea inculpatului C. A. la săvârșirea acestor infracțiuni rezultă nu doar din declarația persoanei vătămate, ci și din declarațiile martorilor menționați, și chiar din declarația inculpatului C. A., care arată că a fost în seara respectivă cu autoturismul la locuința martorului Al J. E.. Nu poate fi primită susținerea inculpatului C. A., că el ar fi stat în autoturism până s-au întors ceilalți inculpați, fără persoana vătămată, deoarece, așa cum rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor Al J. E. și P. F., persoana vătămată B. S. „a fost luată” în seara respectivă de la domiciliul lor, desculță, și nu s-a mai întors. Or, din moment ce persoana vătămată a fost luată cu forța de inculpați, este evident că nu putea fi transportată decât cu autoturismul inculpatului C. A., care recunoaște că a fost singurul autoturism cu care inculpații s-au deplasat în seara respectivă. Revenirea asupra declarației de către martorul Al J. E., care a declarat inițial, în mod clar, că și inculpatul C. A. a fost în locuința sa, când a fost luată cu forța persoana vătămată, nu poate conduce la o altă concluzie, deoarece această revenire nu se coroborează cu nicio probă.

Inculpații C. Ș., C. A. și O. C. au negat faptul că ar fi transportat-o pe persoana vătămată cu mașina la locuința inculpatului C. A., situată în B., ., ., unde au supus-o în continuare agresiunilor psihice și fizice. Însă declarațiile părții vătămate B. S. A., care a relatat în mod constant cum s-au derulat evenimentele în locuința inculpatului C. A., se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr. 325/2.02.2011 al Serviciului Județean de Medicină Legală B., în care sunt descrise multiple leziuni și care demonstrează că partea vătămată a fost supusă unor agresiuni fizice repetate. De asemenea, aceasta se coroborează și cu listingurile convorbirilor telefonice purtate de inculpații C. Ș., C. A. și O. C., din care rezultă faptul că aceștia s-au aflat în noaptea agresiunii, în locuința inculpatului C. A., precum și cu declarațiile martorelor T. E. D. și T. A..

Nu poate fi primită susținerea inculpaților, că spațiul îngust al autoturismului nu ar fi permis lovirea persoanei vătămate, în modul descris de aceasta. Este evident că superioritatea numerică și fizică a inculpaților, putea crea cu ușurință cadrul lipsirii de libertate și lovirii persoanei vătămate, care nu avea șanse să opună vreo rezistență. De altfel, leziunile constatate asupra persoanei vătămate nu pot fi puse la îndoială, și ele atestă modul în care aceasta a fost lipsită de libertate și lovită de cei trei inculpați în noaptea respectivă.

Săvârșirea de către cei trei inculpați și a infracțiunii de șantaj, asupra persoanei vătămate B. S., rezultă din scopul pentru care aceștia au lipsit-o de libertate și au lovit-o pe aceasta în noaptea respectivă. Astfel, inculpații au recunoscut cu toții că persoana vătămată B. S. îi datora inculpatului C. Ș. o sumă de bani și că în felul acesta voiau să-l determine să i-o restituie. De asemenea, martora T. E. D., mama persoanei vătămate B. S., a relatat că a fost sunată de persoana vătămată în jurul orelor 02:00, în noaptea de 29.01.2011, solicitându-i bani, în discuție intervenind alți doi bărbați, unul dintre aceștia spunându-i că îl bate pe fiul ei, că îl omoară și că îi taie degetul, timp în care se auzeau țipetele persoanei vătămate B. S. A., iar cel de-al doilea spunându-i că fiul ei îi datora bani și că îl va ține până își recuperează banii. Martora a mai declarat că în aceeași noapte, în jurul orelor 4:30-5:00, persoana vătămată a venit acasă plin de sânge, bătut, dezbrăcat, în stare de șoc.

Această declarație a martorei este credibilă, chiar dacă aceasta este mama persoanei vătămate, deoarece ea se coroborează cu actele medico-legale și cu declarația martorei T. A., care, de asemenea, nu are nici un motiv să inducă în eroare organele judiciare. Astfel, martora T. A. a declarat că în jurul orelor 3:00, în data de 29.01.2011, a fost contactată pe messenger de către B. S. A., care i-a zis că are probleme legate de niște datorii și l-a văzut pe acesta prin intermediul camerei web că era lovit, își ștergea sângele de pe față. Declarația martorei se coroborează cu declarația părții vătămate care a arătat că în jurul orelor 3:15-3:40 a fost pus de inculpați în fața computerului și a camerei web pentru a vorbi cu prietena lui și a-i solicita banii necesari pentru plata datoriei.

În plus, martorul Al J. A.-E. a declarat că la aproximativ o oră și jumătate după ce inculpații C. Ș., C. A. și O. C. au luat-o pe partea vătămată B. S. A. din locuința lui, a fost contactat de aceasta prin intermediul yahoo messenger, solicitându-i împrumut suma de 15.000 euro, fără a-i spune unde se află. În aceeași noapte, spre dimineață, martorul a fost sunat de persoana vătămată, care l-a rugat să meargă la domiciliul acesteia, ocazie cu care martorul a observat că persoana vătămată prezenta urme de lovituri pe față, pe membre și corp, relatându-i că a fost agresat în locuința inculpatului C. A. de către acesta și alte trei persoane.

Deși inculpații au negat agresiunile exercitate asupra părții vătămate în locuința inculpatului C. A., precum și faptul că s-au aflat în acel loc și că au vorbit cu mama persoanei vătămate, aceste aspecte sunt atestate de declarațiile persoanei vătămate și ale martorei T. E. D., precum și de listingurile convorbirilor telefonice purtate de aceștia în noaptea de 29.01.2011.

Din listingurile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C. A., care au fost obținute în mod legal în cadrul judecării dosarului în primul ciclu procesual, rezultă faptul că în data de 29.01.2011, intervalul orar 01:14:41-02:02:16, acesta s-a aflat în raza celulei operatorului său de telefonie mobilă situată pe ., bl. 112 sau ., deci la locuința sa situată pe ., ., . orele 01:58:23, 01:59:45, 02:00:44 și 02:01:16 a apelat-o pe mama părții vătămate B. S. A., martora T. E. D.. Acest fapt infirmă susținerile inculpatului C. A. și ale martorilor propuși de acesta, audiați în fața Curții de Apel B., care arată că inculpatul s-ar fi întors la scurt timp după ce a plecat, în clubul Vintage, unde ar fi rămas până dimineață.

De asemenea, aceste date tehnice, a căror exactitate nu poate fi pusă la îndoială, confirmă relatările persoanei vătămate și ale martorei T. E. D. și dovedesc faptul că inculpații C. Ș., O. C. și C. A. au șantajat-o, au lipsit-o de libertate și i-au aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B. S. A., în locuința inculpatului C. A., între orele 00:30-04:40, în scopul determinării acesteia să le plătească inculpaților o sumă importantă de bani, așa cum a declarat persoana vătămată și ceilalți martori menționați anterior.

Faptul că inculpații au dorit obținerea sumelor de bani prin constrângerea fizică și psihică a persoanei vătămate, relevă săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de șantaj. Nu are nicio relevanță în acest caz faptul că persoana vătămată i-ar fi datorat inculpatului C. Ș. o sumă de bani, deoarece relevant pentru existența infracțiunii este modul ilicit prin care inculpații au intenționat să recupereze suma respectivă. Inculpații trebuiau să uzeze de căile legale, pentru recuperarea sumei de bani datorate de persoana vătămată, iar nu să o constrângă pe aceasta fizic sau psihic să le-o restituie. În cauză însă, așa cum rezultă din declarația persoanei vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor Al J. E., T. E. și Tursu A., suma de bani solicitată de inculpați era mai mare decât cea datorată de persoana vătămată.

De asemenea, nu are nicio relevanță personalitatea persoanei vătămate B. S., care ar fi înșelat anterior alte persoane sau ar fi câștigat sume de bani din jocuri de noroc, cum declară martorii propuși de inculpați, deoarece legea penală apără orice ființă umană, indiferent de caracterul moral al acesteia. Nu există nici un element din care să rezulte că persoana vătămată B. S. ar fi formulat plângerea penală, în prezenta cauză, doar pentru a nu mai plăti suma de bani pe care i-o datora inculpatului C. Ș.. Așa cum s-a arătat anterior, persoana vătămată a fost lipsită de libertate și lovită, pentru a fi determinată să restituie o sumă de bani mai mare. Leziunile constatate asupra persoanei vătămate, precum și celelalte probe analizate în prezenta hotărâre și cele menționate în sentința apelată, dovedesc săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor imputate.

De asemenea, nu rezultă din nicio probă că persoana vătămată ar fi fost determinată de vreun lucrător de poliție din cadrul D. să declare aspecte care nu corespund adevărului. Faptul că persoana vătămată ar fi vorbit la telefon cu un astfel de lucrător, în timpul cercetărilor, nu denotă că inculpații ar fi fost acuzați în mod neîntemeiat de săvârșirea infracțiunilor imputate.

Datorarea de către persoana vătămată a unei sume de bani către inculpatul C. Ș. și eschivarea acesteia de la plata datoriei constituie elemente care vor fi luate în considerare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, dar ele nu pot conduce la concluzia că inculpații nu au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

În ce privește încadrarea juridică a acestor fapte, precum și legea penală aplicabilă, după . noului Cod penal, Curtea reține că infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj și lovire și alte violențe, prevăzute de noul Cod penal, reprezintă legea penală mai favorabilă, care se impune a fi aplicată în cauză, în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

Având în vedere limitele de pedeapsă mult mai reduse, prevăzute de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) noul Cod penal, art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal și art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj și lovire și alte violențe, Curtea va reține că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă, care trebuie aplicată, în baza art. 5 din noul Cod penal.

În ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, având în vedere că inculpații au săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate prin folosirea unor obiecte contondente, cu care au lovit persoana vătămată, așa cum rezultă din declarația acesteia și din actele medico-legale, se impune reținerea variantei agravate a acestei infracțiuni, prevăzută de art. 205 alin. 3 lit. a din noul Cod penal. Potrivit art. 179 alin. 2 din noul Cod penal, sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. Or, în speță, așa cum rezultă din probele menționate, au fost folosite împotriva persoanei vătămate corpuri contondente, care potrivit textului menționat, sunt asimilate armelor.

Fiind reținute dispozițiile noului Cod penal, în sarcina inculpaților, nu se mai impune a fi analizată corecta încadrare juridică a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, făcută de instanța de fond pe vechiul Cod penal. În noul Cod penal nu se mai prevede o agravantă similară celei din art. 189 alin. 5 din vechiul Cod penal, motiv pentru care nu are nicio relevanță care ar fi fost încadrarea juridică a faptei sub imperiul vechiului Cod penal, sub acest aspect.

Cu privire la faptele săvârșite împotriva persoanei vătămate V. C. A., în mod corect a reținut instanța de fond că în urma indisponibilizării de către organele de poliție a autovehiculului marca Mercedes SLK, înmatriculat în Spania, aflat în posesia inculpatului C. A., inculpații C. Ș., C. A. și O. C. s-au implicat în acțiuni de căutare a vânzătorului mașinii, contactând-o la data de 10.03.2011 pe persoana vătămată V. C. A., intermediarul vânzării mașinii, și solicitându-i să se întâlnească. Inculpații C. Ș., C. A. și O. C. s-au deplasat la București și i-au solicitat părții vătămate V. C. A. să-i ajute să găsească persoana de la care au cumpărat autoturismul, în vederea recuperării sumei de 4500 euro, reprezentând prețul achitat și a diferenței, până la 11.000 euro, reprezentând cheltuieli judiciare generate de faptul indisponibilizării autoturismului de către organele de poliție. Acestei grupări infracționale i s-a alăturat și inculpatul Dorobanț N., care cunoștea mijloacele ilicite folosite de inculpați pentru „recuperarea” sumei de bani respective, mai mari decât costul autoturismului, și a acceptat să intermedieze această acțiune.

Existența infracțiunii de șantaj rezultă fără dubiu din declarațiile persoanei vătămate V. A. C., care se coroborează cu declarațiile martorei V. C. C., cu procesele-verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice sau ambientale purtate între inculpați, precum și de către aceștia cu partea vătămată, procesele-verbale de supraveghere, procesul-verbal privind prinderea în flagrant a inculpaților O. C. și Dorobanț N.-V., la data de 27.04.2011 și, parțial, cu declarațiile inculpaților C. Ș., O. Cositcă și C. A..

Săvârșirea de către inculpații C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. a infracțiunii de șantaj, asupra persoanei vătămate V. A. C., rezultă în primul rând din declarația acesteia și ale martorei V. C. C., care au susținut în mod constant că inculpații au amenințat persoana vătămată în mai multe rânduri, să îi restituie o sumă de bani, în schimbul unui autoturism pe care inculpatul C. A. l-ar fi cumpărat de la o terță persoană, prin intermediul persoanei vătămate V. C.. Faptul că suma de bani respectivă a fost solicitată de inculpați prin constrângere rezultă și din aceea că aceasta era mult mai mare decât cea achitată de inculpatul C. A., în schimbul autoturismului respectiv (justificarea inculpaților că restul ar reprezenta cheltuiala cu avocații nu a fost dovedită în nici un fel), dar și din faptul că persoana vătămată V. C. a acceptat să le dea inculpaților o sumă de bani pe care nu o datora.

Așa cum au declarat și inculpații, nu persoana vătămată V. C. le-a vândut inculpaților autoturismul care s-a dovedit a fi sustras, ci o terță persoană. Nu rezultă de nicăieri nici că persoana vătămată V. C. ar fi știut că autoturismul respectiv era furat. Or, în aceste condiții, solicitarea de către inculpați, de la persoana vătămată V. Comsin a unei sume de bani, mult mai mari decât cea plătită pentru autoturismul respectiv, s-a făcut ca urmare a constrângerii psihice, fapt care constituie infracțiunea de șantaj. În lipsa unei constrângeri fizice și psihice, persoana vătămată V. C. nu ar fi avut nici un motiv să „restituie” vreo sumă de bani inculpatului C. A., deoarece nu el a vândut autoturismul respectiv și nici nu a profitat în vreun fel de pe urma acestei operațiuni.

Inculpatul C. A. ar fi trebuit să urmeze căile legale pentru recuperarea sumei cu care a fost prejudiciat prin cumpărarea unui autoturism furat și ar fi trebuit să o facă de la persoana care l-a prejudiciat. Modul în care acesta, ajutat de inculpații C. Ș., O. C. și Dorobanț N., a ales să-și „recupereze” prejudiciul, a fost unul ilicit, care se circumscrie în mod cert elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj.

Utilizarea de către inculpați a constrângerii psihice, pentru a o determina pe persoana vătămată să le restituie o sumă de bani (pe care nici nu le-o datora) rezultă fără dubiu nu doar din declarațiile persoanei vătămate și a soției acesteia, dar și din interceptarea convorbirilor telefonice și a mijloacelor de comunicare efectuate în cauză.

Astfel, inculpatul C. A. a purtat două convorbiri telefonice cu inculpatul C. Ș., convorbiri în care este determinată și persoana vătămată să intervină și din care rezultă implicarea inculpatului C. Ș. în acțiunile de amenințare asupra părții vătămate și de pretindere a sumei de 30.000 euro de la aceasta. Relevante sunt expresiile utilizate de inculpați în cadrul convorbirilor telefonice: „No lasă că dacă nu mai crede în gloanțe în picior, îi dau eu una acum!”, „(…)deci fii atent, știi cât plătesc eu pentru tine acum, 5 ani de zile! Eu îmi plătesc 5 ani de zile din viața mea pentru tine! Când vin acasă, în 24 de ore sunt lângă voi!". Acțiunile de amenințare exercitate asupra părții vătămate în scopul remiterii de către aceasta a sumei de 30.000 euro rezultă și din convorbirea telefonică purtată între inculpații Dorobanț N. V. și C. Ș., în prezența inculpatului C. A., imediat după ce au părăsit locuința părții vătămate, în care i-a spus că au vrut să o ia de acasă pe partea vătămată, dar erau acasă soția și copilul.

În data de 05.04.2011 inculpatul C. Ș. l-a sunat pe inculpatul C. A., interesându-se dacă partea vătămată V. C. A. i-a dat banii, iar C. A. i-a răspuns nemulțumit că persoana vătămată nu-i răspunde la telefon, astfel că a doua zi vrea să facă o întrunire și să meargă la București. În data de 06.04.2011, ora 11:42:13 inculpatul C. A., conform înțelegerii din data de 05.04.2011 cu inculpatul C. Ș., i-a trimis un mesaj părții vătămate V. A. cu următorul conținut: „Ce să înțeleg frate acum? Că m-ai ars?”. Neprimind nici un răspuns, inculpatul C. A. i-a contactat pe inculpații Dorobanț N. V. și O. C. și au hotărât să meargă la București, din conținutul convorbirilor telefonice rezultând faptul că cei contactați cunoșteau scopul deplasării, respectiv vizitarea părții vătămate V. C. A., în scopul recuperării unei suma de bani de la aceasta.

Relevantă pentru modul în care au acționat inculpații este convorbirea telefonică dintre inculpații C. A. și Dorobanț N. V., din care rezultă că vor merge „brigadă”, ei doi împreună cu alți inculpați, la București. De asemenea, în data de 26.04.2011, urmare a convorbirilor telefonice purtate între partea vătămată și inculpatul C. A., acesta din urmă a discutat cu inculpatul Dorobanț N. V., care la rândul său a luat legătura cu inculpatul O. C., stabilind modalitatea în care se vor întâlni.

În sfârșit, modul în care cei patru inculpați au acționat în vederea constrângerii persoanei vătămate V. C. să le remită suma de bani solicitată rezultă din actele de constatare a infracțiunii flagrante. Astfel, în data de 27.04.2011, jurul orelor 11:15, persoana vătămată V. A. C. s-a deplasat în incinta complexului Carrefour din Brașoov și a așteptat la o masă din fața restaurantului Mc’Donalds până la ora 11.40, când au venit inculpații Dorobanț N. V. și O. C.. În acest timp, inculpatul Dorobanț R. D. a rămas în autovehiculul marca Audi A4, înmatriculat sub nr._ . Cei trei au părăsit complexul comercial și s-au îndreptat în parcarea din fața magazinului Media Galaxy din aceeași zonă, unde se afla autoturismul marca VW Passat în care se afla investigatorul „C.”. Persoana vătămată și inculpatul Dorobanț N. V. s-au urcat în autoturism în timp ce O. C. a rămas în afara acestuia pentru a supraveghea zona. În autoturism persoana vătămată i-a înmânat suma de 10.000 euro lui Dorobanț N. V., iar la scurt timp inculpații au fost imobilizați de organele de poliție.

Acest mod de acțiune rezultă din procesul-verbal întocmit în data de 27.04.2011, ora 13:25, care se coroborează cu procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „C.”, precum și cu declarațiile părții vătămate V. A. C..

Toate aceste mijloace de probă dovedesc fără dubiu atât modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat constituit de inculpații C. Ș., O. C. și C. A., la care a aderat și inculpatul Dorobanț N. V., cât și constrângerea părții vătămate V. A. C., prin amenințare și violență, să le remită inculpaților suma de 10.000 euro.

Nu poate fi primită susținerea inculpaților C. Ș. și C. A., că nu ar fi constrâns-o pe persoana vătămată să le remită vreo sumă de bani, ci aceasta s-ar fi oferit benevol să le plătească suma de 11.000 euro, dacă nu îl va găsi pe numitul P. M. care îi vânduse inculpatului C. A. autoturismul sustras, deoarece aceste susțineri sunt neverosimile și nu sunt susținute de nicio probă. Așa cum s-a arătat anterior, persoana vătămată nu avea nici un motiv să se simtă obligată să-i repare inculpatului C. A. prejudiciul rezultat din cumpărarea unui autoturism furat, decât faptul că a fost constrânsă de inculpați să facă acest lucru. Eventuala obligație „morală” a persoanei vătămate de a repara acest prejudiciu, deoarece a intermediat vânzarea respectivă, nu poate fi primită, deoarece ea nu are nicio valoare juridică. De altfel, mijloacele de probă menționate mai sus relevă fără dubiu că persoana vătămată a fost constrânsă de inculpați să remită suma de bani respectivă, fapt ce se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj.

Așa cum s-a arătat și în cazul faptei comise față de persoana vătămată B. S., specific infracțiunii de șantaj este ca făptuitorul să urmărească dobândirea folosului în mod injust, ceea ce înseamnă că cerința legii este îndeplinită chiar dacă folosul ar fi fost legitim, așa cum credeau inculpații. Din moment ce inculpații au ales constrângerea psihică, ca mijloc de reparare a prejudiciului produs prin vânzarea unui autoturism furat, ei au comis, în mod indiscutabil infracțiunea de șantaj, chiar dacă în opinia lor demersul ar fi fost unul justificat. De altfel, așa cum rezultă din convorbirile telefonice redate anterior, chiar inculpații acceptă faptul că demersul lor le poate atrage răspunderea penală.

Deși contribuția inculpatului Dorobanț N. este una mai redusă, prin faptul că acesta a acceptat să însoțească inculpații în deplasările lor la persoana vătămată acasă (unde au exercitat constrângeri psihice asupra acesteia) și să preia banii de la persoana vătămată V. C., ca să-i predea inculpaților, în condițiile în care știa că banii respectivi au fost remiși ca urmare a unei constrângeri din partea celorlalți inculpați, și nu au fost dați de persoana vătămată de bunăvoie, sunt întrunite și în cazul său elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

De asemenea, având în vedere cele menționate anterior cu privire la existența infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, de existența căruia inculpatul Dorobanț N. avea cunoștință și a acceptat să i se alăture, în sarcina acestuia se va reține și comiterea infracțiunii prevăzută la art. 367 din noul C.pen.. Inculpatul Dorobanț N. cunoștea modul organizat în care au acționat ceilalți inculpați, ca să obțină de la persoana vătămată V. C. banii prin constrângere, deoarece a participat la întâlnirile dintre inculpați și persoana vătămată și a discutat de mai multe ori cu inculpații, în legătură cu acest lucru. Acesta chiar era la curent cu faptul că inculpații acționau ca o „brigadă” și a acceptat să înlesnească obținerea sumei de bani, în modalitatea descrisă anterior. În aceste condiții, acceptarea din partea lui să intermedieze transmiterea sumei de bani respective reprezintă atât acte de participare la săvârșirea infracțiunii de șantaj, cât și acte de aderare la grupul infracțional organizat constituit de ceilalți inculpați.

În raport de toate cele reținute mai sus, Curtea constată că sunt nefondate criticile apelanților inculpați C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V..

Faptul că persoana vătămată V. Comsin nu ar fi avut un caracter moral, fiind la rândul său urmărit pentru alte fapte de natură penală, nu poate avea vreo relevanță asupra existenței infracțiunii de șantaj, reținută în sarcina inculpaților.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați, așa cum s-a arătat anterior, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse, Curtea constată că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal. Chiar în condițiile existenței unei pluralități de infracțiuni, întrucât pedeapsa rezultantă la care s-ar ajunge potrivit noului Cod penal, ar fi mai redusă decât cea stabilită potrivit legii vechi, Curtea va reține încadrarea juridică din art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal.

În ce privește participarea inculpaților M. G. C. și M. B. T., la săvârșirea infracțiunii de șantaj împotriva persoanei vătămate V. C., și implicit aderarea lor la grupul infracțional organizat constituit de ceilalți inculpați, curtea constată că în mod just a reținut instanța de fond că nu sunt probe suficiente că și acești inculpați au participat la săvârșirea acestei infracțiuni.

Situația acestora este identică cu cea a numitului Dorobanț R. D., care a fost achitat definitiv în prezenta cauză. Astfel, ca și acesta din urmă, inculpații M. G. C. și M. B. T. i-au însoțit la București pe ceilalți inculpați, însă nu au fost cu aceștia în locuința persoanei vătămate V. C., ci doar i-au așteptat la o distanță destul de mare de acest loc. Nu rezultă din nicio probă dacă acești inculpați au așteptat acolo ca să intervină în sprijinul celorlalți inculpați, în cazul în care aceștia ar fi avut probleme, sau pur și simplu au fost la București, cu treburi personale, așa cum susțin inculpații în declarațiile lor. Având în vedere că la persoana vătămată au fost inculpații C. A., O. C. și Dorobanț N., iar persoana vătămată era singură, este plauzibilă varianta că cei trei inculpați nu ar fi avut nevoie de vreun sprijin material sau moral din partea inculpaților M. G. și M. B. T., pentru săvârșirea faptei de șantaj.

Faptul că în data de 15.04.2011, ora 19:14:57, inculpatul M. B. T. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul O. C., în care inculpatul M. îl întreabă pe O. dacă au rezolvat la București, iar O. îi răspunde că s-a stabilit o altă dată și că persoana respectivă îi amână „ca pe fraieri”, nu constituie un sprijin acordat inculpaților în vederea săvârșirii infracțiunii, ci o simplă discuție între doi prieteni, în legătură cu acest aspect. De asemenea, nici simpla prezență a inculpatului M. B. atunci când ceilalți inculpați vorbeau despre modul în care inculpatul C. A. a fost prejudiciat prin cumpărarea autoturismului furat și despre modul în care acesta înțelegea să-și recupereze prejudiciul, nu poate constitui un act de ajutorare a celorlalți inculpați, pentru comiterea infracțiunii de șantaj.

La fel, prezența inculpatului M. G. C. în locuința inculpatului C. A., în momentul în care persoana vătămată a venit, singură, să discute acesta și cu ceilalți inculpați participanți la șantaj, nu constituie un act de participare la această infracțiune, de vreme ce din nicio probă nu rezultă implicarea acestuia în vreun fel în discuții sau în acțiunea de constrângere a persoanei vătămate. Acesta, ca și inculpatul M. B. T., și-a justificat prezența în locuința inculpatului C. A., în calitate de prieten al acestuia, fără să aibă vreun rol în săvârșirea infracțiunii. Nu toate persoanele care se află într-o locuință, în momentul săvârșirii unei infracțiuni, pot fi considerați participanți la aceasta, ci doar acelea care au desfășurat acte concrete de comitere sau de înlesnire a săvârșirii acesteia.

Pentru aceste motive, precum și pentru motivele invocate de instanța de fond, în motivarea soluției de achitare a inculpaților M. G. și M. B. T., curtea constată că apelul parchetului, prin care solicita condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, este nefondat.

Probele administrate în fața curții de apel nu au reușit să răstoarne concluzia la care a ajuns instanța de fond, cu privire la neparticiparea inculpaților M. B. T. și Murașan G. la săvârșirea infracțiunilor de șantaj sau de aderare la un grup infracțional organizat.

Întrucât în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se precizează nimic în legătură cu acțiunea penală formulată împotriva inculpaților C. Ș. și O. C., în vederea tragerii la răspundere penală a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și de art. 49 din Legea nr. 161/2003, curtea de apel a fost investită și cu judecarea acestei acțiuni.

Așa cum a reținut și instanța de fond, dar și instanța de apel și de recurs, pentru ceilalți participanți la aceste fapte, probele administrate în cauză nu au dovedit constituirea grupului infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de natură informatică și nici săvârșirea de către inculpații menționați a infracțiunilor de natură informatică.

S-a susținut în actul de sesizare a instanței că inculpații R. A., R. V., N. C. B., R. R. C., B. D. E. și M. S. R. i-au sprijinit pe inculpații C. Ș. și O. C., implicându-se în activități de montare a dispozitivelor pentru controlul desfășurării jocurilor electronice de tip „video multigame HOT SPOT, alături de numiții G. A. I., P. M. și P. Michael S., care au desfășurat activități de skimming.

De vreme ce pentru celelalte persoane menționate, cu excepția inculpaților C. Ș. și O. C., acțiunea penală pentru acesta infracțiuni s-a stins prin constatarea nevinovăției lor cu privire la săvârșirea faptelor imputate de parchet, motivele instanțelor care au analizat anterior acest aspect rămân valabile în totalitate, și în ceea ce privește săvârșirea de către inculpații C. Ș. și O. C. a acestor fapte.

Din probele administrate se poate reține doar că în data de 25.02.2011 inculpatul C. Ș. a câștigat suma de 12.000 lei la aparatul electronic de tip HOT SPOT, care aparținea . B. și fusese pus în funcțiune în spațiul din barul firmei inculpatului R. A., însă acest fapt nu este suficient pentru a dovedi activitatea infracțională desfășurată de inculpați, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu. Nu a fost descoperit nici un dispozitiv pe aparatul electronic, iar convorbirile telefonice dintre inculpați nu relevă acțiunile inculpaților în sensul reținut de starea de fapt din rechizitoriu, ci doar câteva indicii cu privire la legăturile dintre inculpați, la modalitatea în care inculpatul C. Ș. a revendicat câștigul și a stabilit împărțirea acestuia cu numiții R. V., R. R. C., B. D. E. și N. C. B., achitați definitiv pentru participarea la aceste fapte.

Convorbirile telefonice invocate de parchet în susținerea acestei acuzații nu indică însă montarea dispozitivului confecționat artizanal pe unul dintre aparatele electronice depuse de reprezentanții . în barul aparținând inculpatului R. A.. Or, în lipsa unor probe directe, cum ar fi identificarea dispozitivului electronic la care face referire parchetul sau declarații ale inculpaților ori martorilor în sensul descrierii acțiunilor desfășurate sau a deslușirii argoului folosit în convorbiri, convorbirile telefonice respective sunt insuficiente pentru a fi reținute ca probă cu privire la montarea dispozitivului de către inculpați.

În consecință, Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire sau de aderarea la un grup infracțional organizat și de fraudă informatică prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, reținute în sarcina inculpaților C. Ș. și O. C., fiind așadar corecte soluțiile de achitare pronunțate de prima instanță față de inculpați, cu privire la aceste infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N., Curtea va ține cont de cuantumul pedepselor prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, dar și de modul de comitere a faptelor și mobilul acestora. Așa cum s-a arătat, faptul că persoana vătămată B. S. s-a eschivat de la restituirea datoriei către inculpatul C. Ș. nu înlătură existența infracțiunii de șantaj, însă constituie un element care va fi luat în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei, deoarece inculpații s-au considerat îndreptățiți să recurgă la acțiunea de constrângere a persoanei vătămate în vederea recuperării sumei de bani respective. La fel, faptul că inculpatul C. A. s-a considerat îndreptățit să-și recupereze prejudiciul provocat prin cumpărarea unui autoturism furat, prin constrângerea persoanei vătămate V. C., constituie un element care va fi luat în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpaților, în sensul atenuării acestei răspunderi și implicit a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise.

La fel, contribuția redusă a inculpatului Dorobanț N., la săvârșirea infracțiunii de șantaj, față de persoana vătămată V. C., va fi luată în considerare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui inculpat, în sensul orientării lor spre minimul prevăzut de lege.

Inculpații C. Ș., C. A. și O. C. au desfășurat o activitate infracțională mai amplă decât inculpatul Dorobanț N., în ceea ce privește constituirea unui grup infracțional organizat, implicându-se în mod substanțial în fiecare dintre faptele comise. Acest lucru va fi reflectat și în pedeapsa mai ridicată, aplicată acestora, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 Cod penal.

De asemenea, consecințele destul de grave pe care infracțiunea de lovire și alte violențe le-a produs asupra persoanei vătămate B. S., justifică aplicarea unor pedepse mai ridicate pentru această infracțiune, inculpaților C. Ș., C. A. și O. C..

În ceea ce privește contribuția inculpatului C. A., la săvârșirea infracțiunii de șantaj, comisă asupra persoanei vătămate V. C., având în vedere că acesta este cel care s-a considerat păgubit prin cumpărare unui autoturism furat, îndemnându-i și pe ceilalți inculpați să-l ajute în acțiunea de „recuperare” a acestui prejudiciu, se impune aplicarea unei pedepse mai ridicate decât a celorlalți inculpați, pentru această infracțiune de șantaj. În plus, la individualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat, pentru infracțiunile comise, se impune a se ține cont de starea de recidivă postexecutorie în care acesta a săvârșit faptele imputate, care impune majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal.

Întrucât inculpații au săvârșit infracțiunile prin violență, fizică și psihică, curtea va dispune, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor acestora de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal. Se impune aplicarea acestor pedepse complementare pentru a evita săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni similare, fie asupra persoanelor vătămate din prezenta cauză, în scop de răzbunare, fie asupra altor persoane. Fiind interzise ca pedepse complementare, aceste drepturi vor fi interzise implicit și ca pedepse accesorii, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de P. de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. și de inculpații C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V. împotriva sentinței penal nr. 131/S/28.05.2012 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o va desființa sub aspectul legii penale mai favorabile, a pedepselor aplicate inculpaților C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V. pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestora de către prima instanță și a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, față de inculpații C. Ș., C. A. și O. C..

Rejudecând cauza în aceste limite, și ținând seama de infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și de criteriile de individualizare a pedepselor menționate anterior, în baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului C. Ș. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, în baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (cu privire la persoana vătămată B. S.), în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (cu privire la persoana vătămată V. A. C.) iar în baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Întrucât infracțiunile menționate au fost comise înainte de condamnarea inculpatului pentru vreuna dintre ele, în baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal se vor interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, drept pedeapsă accesorie, având în vedere interzicerea acestora ca pedeapsă complementară.

De asemenea, în baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului C. A., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, în baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (cu privire la persoana vătămată B. S.), în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnă aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (cu privire la persoana vătămată V. A. C.), iar în baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal se va dispune condamnă aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Întrucât faptele menționate au fost comise mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, în baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 422 Cod procedură penală se va deduce în continuare perioada în care inculpatul C. A. a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în calea de atac, de la 28.05.2012 până la 6.06.2014.

Pentru motivele arătate anterior, în baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 și art. 5 din noul Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului O. C., la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, în baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (persoana vătămată B. S.), în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (cu privire la persoana vătămată V. A. C.), iar în baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Întrucât faptele au fost comise înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

Întrucât inculpatul a comis faptele imputate mai înainte de condamnarea lui definitivă prin sentința penală nr. 97/2011 a Judecătoriei B., în baza art. 85 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 din noul Cod penal, se va anula suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare. Deși legea penală mai favorabilă stabilită în cazul inculpatului a fost noul Cod penal, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, aplicate sub imperiul vechiului Cod penal, sunt aplicabile dispozițiile legii vechi, prin derogare de la regimul aplicării în timp a legii penale mai favorabile.

Întrucât sunt incidente dispozițiile recidivei postcondamnatorii, în temeiul art. 43 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, se va adăuga la pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare, stabilită anterior, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare, urmând ca inculpatul O. C. să execute în final pedeapsa principală de 6 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În sfârșit, în baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 și art. 5 din noul Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului Dorobanț N. V., la o pedeapsă principală de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, iar în baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (cu privire la persoana vătămată V. A. C.).

Întrucât faptele au fost comise în concurs real, în baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul Dorobanț N. V. să execute pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

Întrucât faptele au fost comise în perioada liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară, în temeiul art. 104 alin. 2 din noul Cod penal și art. 43 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, se va revoca liberarea condiționată privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului Dorobanț N. V. prin sentința penală nr. 592/2004 a Tribunalului B. – definitivă prin decizia penală nr. 823/10.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și se va dispune executarea restului rămas neexecutat din această pedeapsă, de 533 de zile (1 an, 5 luni și 18 zile), alături de pedeapsa principală rezultantă, de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin prezenta, inculpatul Dorobanț N. V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 3 ani, 9 luni și 18 zile și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, drept pedeapsă accesorie, având în vedere interzicerea acestor drepturi ca pedeapsă complementară.

Având în vedere condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de la inculpații C. Ș., O. C. și C. A., a probelor biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Inculpații C. Ș., C. A. și O. C. au criticat sentința menționată și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, în ceea ce privește despăgubirile civile acordate persoanei vătămate B. S., cu titlu de daune morale. Având în vedere natura infracțiunilor comise de inculpați asupra acestei persoane vătămate, modul de comitere a acestora, precum și consecințele produse asupra acestei persoane vătămate, curtea va menține hotărârea instanței de fond sub acest aspect. Cuantumul daunelor morale, de_ de euro, în lei la data plății, nu este unul exagerat, având în vedere suferințele fizice și psihice la care persoana vătămată a fost supusă de către cei trei inculpați. Așa cum a reținut și instanța de fond, suferințele provocate persoanei vătămate sunt de lungă durată, având în vedere temerea acesteia de represaliile inculpaților și îngrijirile medicale pe care a fost nevoită să le suporte, pentru leziunea provocată de inculpați la degetul de la mână.

Întrucât instanța a descris anterior modul concret de comitere a faptei inculpaților, precum și consecințele produse asupra persoanei vătămate, rezultate din actele medico-legale depuse la dosar, prejudiciul produs este unul cert, fiind dovedit în cauză. Întinderea prejudiciului rezultă din gravitatea acestor consecințe, rezultate din suferințele fizice provocate și din suferințele psihice produse persoanei vătămate.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpații M. B. T. și M. G. C., în cuantum de câte 400 de lei pentru fiecare, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. și de inculpații C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V. împotriva sentinței penale nr. 131/S/28.05.2012 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul legii penale mai favorabile, a pedepselor aplicate inculpaților C. Ș., C. A., O. C. și Dorobanț N. V. pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestora de către prima instanță și a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, față de inculpații C. Ș., C. A. și O. C..

Rejudecând în aceste limite,

În baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune condamnarea inculpatului C. Ș. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (persoana vătămată B. S.).

În baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, drept pedeapsă accesorie.

În baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, dispune condamnarea inculpatului C. A., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (persoana vătămată B. S.).

În baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, drept pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 422 Cod procedură penală deduce în continuare perioada în care inculpatul C. A. a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în calea de atac, de la 28.05.2012 până la 6.06.2014.

În baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 și art. 5 din noul Cod penal, dispune condamnarea inculpatului O. C., la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a) noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (persoana vătămată B. S.).

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (persoana vătămată V. A. C.).

În baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În baza art. 85 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 din noul Cod penal, anulează suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare.

În temeiul art. 43 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, adaugă la pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare, stabilită anterior, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 97/18.01.2011 a Judecătoriei B. – definitivă la data de 31.01.2011, prin nerecurare, urmând ca inculpatul O. C. să execute în final pedeapsa principală de 6 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victimele B. S. și V. A. C. sau cu membrii de familie ai acestora, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal, drept pedeapsă accesorie.

În baza art. 367 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 1 și art. 5 din noul Cod penal, dispune condamnarea inculpatului Dorobanț N. V., la o pedeapsă principală de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul Dorobanț N. V. să execute pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În temeiul art. 104 alin. 2 din noul Cod penal și art. 43 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, revocă liberarea condiționată privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului Dorobanț N. V. prin sentința penală nr. 592/2004 a Tribunalului B. – definitivă prin decizia penală nr. 823/10.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și dispune executarea restului rămas neexecutat din această pedeapsă, de 533 de zile (1 an, 5 luni și 18 zile), alături de pedeapsa principală rezultantă, de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin prezenta, inculpatul Dorobanț N. V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 3 ani, 9 luni și 18 zile și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și de a comunica cu victima V. A. C. sau cu membrii de familie ai acesteia, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) și lit. n) din noul Cod penal.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpații C. Ș., O. C. și C. A., a probelor biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 3.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. G. A. C. M.

Grefier

D. S.

Red.CG/03.03.2015

Tehnoredact.DS/04.03.2015/2 ex.

Jud.fond. B. B..

← Influenţarea declaraţiilor. Art.272 NCP. Sentința nr....		Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 58/2015. Curtea de... →

Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel BRAŞOV