Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 147/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-11-2015
Descărcați atașamentul inițial
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
Decizia penală nr. 147/c DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată C2:
Președinte - M. D. - judecător
- Grefier - A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. N. –
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT –
Serviciul Teritorial C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul U. C. împotriva sentinței penale nr. 29 din 23 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față a avut loc în ședința publică din data de 18.11.2015 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 25 noiembrie 2015.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29 din data de 23.09.2015 Tribunalul C. a hotărât următoarele:
A respins ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul – condamnat U. C. privind executarea măsurii de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 47 din 17.11.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 178/..2015 a Curții de Apel B..
A obligat contestatorul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: prin contestația la executare înregistrată sub nr._, condamnatul U. C. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței penale în sensul că, măsura confiscării extinse pentru suma de 22.610 lei nu vizează patrimoniul său, banii fiind dobândiți de K. Ungvari Zsombor. În motivarea contestației, condamnatul U. C. a arătat că, prin sentința penală nr. 47 din 17 noiembrie 2014 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 178 din 6 martie 2015 a Curții de Apel B., a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 și s-a dispus confiscarea din posesia sa a cantităților de droguri, pe care le-a vândut unui colaborator al poliției, precum și a sumelor de bani pe care le-a obținut de la acesta în schimbul drogurilor. Totodată, pentru că s-a reținut în sarcina sa că ar fi cumpărat droguri și de la coinculpatul K. Ungvari Zsombor, cu prețul de 2.800 lei, această sumă a fost confiscată de la K., deși, vădit eronat, procurorul ceruse ca banii să fie confiscați de la el. În continuare, condamnatul a arătat că, pentru că s-au găsit dovezi ale unor trimiteri de bani dinspre el către K., anterioare faptelor penale ce au făcut obiectul cauzei, suspicionându-se că a trimis acești bani lui K., pentru ca el să-i procure droguri, în baza dispoziției legale privind confiscarea extinsă, respectiv art. 118/2 din vechiul Cod penal, s-a dispus confiscarea din patrimoniul său a sumei de bani trimisă de el lui K.. Condamnatul a susținut că apare ca nefiind lămurită această situație a confiscării, pentru că, pe de o parte, dispoziția este contra lui, iar pe de altă parte, s-a reținut chiar de către instanță că banii nu sunt în patrimoniul său, nu el i-a dobândit, ci au ajuns în patrimoniul lui K., motiv pentru care a solicitat admiterea contestației la executare și în consecință lămurirea dispoziției instanței de judecată, în sensul ca măsura confiscării extinse pentru suma totală de 22.610 lei nu vizează patrimoniul său, banii fiind dobândiți de K. Ungvari Zsombor.
În drept, condamnatul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 574 și art. 598 al. 1 lit. c Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 47 din 17 noiembrie 2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul U. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a șase infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse.
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 17 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor), s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul U. C. a următoarelor cantități de droguri: 0,4 gr amfetamină, predată la IGPR – Direcția cazier Judiciar S. și Evidență Operativă cu dovada . nr._/06.11.2013; 0,89 gr amfetamină predată la IGPR – Direcția Cazier Judiciar S. și Evidență Operativă cu dovada . nr._/06.11.2013; 2,54 gr cannabis predată la IGPR – Direcția Cazier Judiciar S. și Evidență Operativă cu dovada . nr._/06.11.2013; 88,31 gr cannabis și 10 gr cannabis ( contraprobă ) predată la IGPR – Direcția Cazier Judiciar S. și Evidență Operativă cu dovada . nr._/06.11.2013, precum și a sumei de 650 lei obținută din vânzarea drogurilor către colaboratorul „ E.”.
Totodată, în baza art. 17 al. 2 din Legea 143/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor), s-a dispus confiscarea specială de la coinculpatul K. Ungvari Zsombor a sumei de 2.800 lei, obținută din vânzarea drogurilor către coinculpatul U. C.. De asemenea, în baza art. 118/2 din vechiul Cod penal, s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul U. C. a sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din camera folosită în exclusivitate de către acesta și a sumei de bani identificată asupra inculpatului cu prilejul prinderii în flagrant, respectiv suma de 4.528 lei, precum și a sumei totale de 22.610 lei, reprezentând sumele de bani trimise inculpatului K. Ungvari Zsombor, la datele de 18.07.2013, 16.08.2013, 10.09.2013, 19.09.2013 și 20.09.2013, prin virament și cele trimise la datele de 22.05.2014, 04.09.2014 și 19.06.2014, prin intermediul serviciului Western Union, destinate a fi folosite pentru cumpărarea de droguri.
Cu privire la măsurile de siguranță dispuse în această cauză, în considerentele sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform procesului-verbal din data de 18.10.2013, întocmit cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului U. C., au fost ridicate următoarele sume de bani: 4390 lei, 150 euro și 28 leva. Așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare din 18.10.2013, cu ocazia controlului corporal al inculpatului U. C., efectuat la momentul flagrantului, asupra acestuia a fost identificată suma de 138 de lei, care a fost ridicată de către organele de anchetă. Prin ordonanța procurorului din data de 28. 10. 2013, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra sumelor de 4.528 lei, 150 euro și 28 leva, ridicate în data de 18.10.2013 de la inculpatul U. C..
Prin ordonanța procurorului din 22.10.2013, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra autoturismului marca VW P. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea inculpatului U. C..
Astfel, potrivit art. 17 al. 2 din Legea 143/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor se confiscă.
În temeiul acestei dispoziții legale, pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a dispus confiscarea specială de la inculpați a sumelor de bani obținute din vânzarea drogurilor, respectiv, de la inculpatul U. C. a sumei de 650 lei, obținută din vânzarea drogurilor către colaboratorul „ E.”, iar de la inculpatul K. Ungvari Zsombor a sumei de 2.800 lei, obținută din vânzarea drogurilor către coinculpatul U. C.. Având în vedere temeiul juridic indicat de procuror, în susținerea cererii de confiscare a sumelor de bani trimise de inculpatul U. C., coinculpatului K. Ungvari Zsombor, prin virament bancar și serviciului Western Union, respectiv art. 112 al. 1 lit. b din Noul Cod penal, instanța de fond a considerat necesară a analiza, în prealabil, distincția dintre măsura de siguranță a confiscării extinse și măsura de siguranță privind confiscarea specială.
În acest sens, s-a reținut că măsura de siguranță privind confiscarea extinsă se aplică altor bunuri decât cele ce fac obiectul confiscării speciale, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea anumitor infracțiuni, dintre cele expres prevăzute de lege, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare. Mai exact, dacă valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit, atunci intervine confiscarea extinsă, spre deosebire de confiscarea specială, care vizează strict bunurile dobândite prin infracțiunea sau infracțiunile pentru care persoana în cauză este condamnată. În raport de activitatea infracțională probată în cauză, instanța de fond a reținut că suma de 22.610 lei propusă a fi confiscată, în temeiul art. 112 al. 1 lit. b Cod penal nu vizează strict bunurile dobândite prin infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, prin urmare, a apreciat că această dispoziție legală nu este aplicabilă în cauză.
În continuare, instanța de fond a analizat dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118/2 Cod penal, astfel cum au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 691 din 22 septembrie 2014, prin care Curtea Constituțională a stabilit că, dispozițiile art. 118/2 al. 2 lit. a din Codul penal anterior sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal.
În considerentele acestei decizii, în vederea stabilirii standardului de probă, Curtea Constituțională a reținut că nu trebuie plecat de la premisa că prezumția dobândirii licite a averii poate fi răsturnată doar prin probe, respectiv prin probarea faptului că bunurile în cauză provin din comiterea de infracțiuni. Dacă aceasta ar fi abordarea, confiscarea extinsă ar fi lipsită de orice rațiune de a exista, căci dacă se ajunge la probarea fiecărui act infracțional din care provin anumite bunuri, se va ajunge și la condamnarea autorului pentru aceste acte, și deci la confiscarea specială a bunurilor astfel obținute, nemaigăsindu-și utilitatea măsura confiscării extinse. Prin urmare, o prezumție legală relativă poate fi răsturnată nu doar prin probe, ci și prin prezumții simple, fapt statuat și în doctrină. De altfel, prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, instanța de contencios constituțional a statuat că prezumția instituită de alin. (8) al art. 44 din Constituție nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii, ceea ce înseamnă că această prezumție nu este una absolută.
Curtea a reținut că, dacă s-ar accepta teza caracterului absolut al prezumției dobândirii licite a averii, contrar prevederilor constituționale, s-ar ajunge la negarea intereselor legitime ale societății în ansamblu, căreia statul este ținut să îi acorde ocrotire, cu consecința ruperii echilibrului ce trebuie să existe între interesul general al societății și interesele legitime ale fiecărei persoane. De asemenea, Curtea observă că măsura confiscării extinse se poate dispune în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni grave, susceptibile să procure și să genereze foloase materiale ilicite, infracțiuni a căror săvârșire reprezintă scopul grupurilor infracționale organizate și care se înscriu în fenomenul criminalității organizate. În acest context, absolutizarea prezumției dobândirii licite a averii ar presupune o veritabilă "probatio diabolica" în sarcina organelor judiciare.
Curtea a mai reținut că folosirea de prezumții în cadrul procedurilor de confiscare este recunoscută și la nivelul instanței de la Strasbourg, dar ea trebuie să fie însoțită de anumite garanții, ce vin să protejeze drepturile apărării. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că fiecare sistem juridic recunoaște prezumțiile de fapt sau de drept. Convenția în mod evident nu interzice astfel de prezumții, în principiu. Cu toate acestea, dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor presupune existența unei garanții judiciare eficiente (Decizia din 5 iulie 2001, pronunțată în Cauza Arcuri împotriva Italiei). Astfel, din jurisprudența europeană (Hotărârea din 23 septembrie 2008, pronunțată în Cauza Grayson și Barnham împotriva Regatului Unit, paragraful 45; Hotărârea din 5 iulie 2001, pronunțată în Cauza Phillips împotriva Regatului Unit, paragrafele 42 și 43; Decizia din 5 iulie 2001, pronunțată în Cauza Arcuri împotriva Italiei; Decizia din 27 iunie 2002, pronunțată în Cauza Butler împotriva Regatului Unit) se desprinde necesitatea existenței următoarelor garanții: evaluarea trebuie făcută de către o instanță în cadrul unei proceduri judiciare, ce include o audiere publică; apărarea trebuie să aibă acces la dosarul cauzei/comunicarea în avans a argumentelor acuzării; persoanele în cauză trebuie să aibă posibilitatea să administreze probe, să ridice obiecțiile și să prezinte dovezile (fie ele mărturii documentare sau verbale) pe care le consideră necesare; prezumțiile pe care acuzarea se bazează să nu fie absolute, astfel încât ele să poată fi răsturnate de inculpat.
Curtea a mai constat că dispozițiile privind confiscarea extinsă, introduse în legislația română prin Legea nr. 63/2012, reglementează garanțiile relevate în jurisprudența curții europene. Astfel, măsura confiscării extinse este dispusă de către o instanță judecătorească, pe baza convingerii proprii că bunurile supuse confiscării provin din activități infracționale, formate în urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, în cadrul căreia persoanele în cauză au acces la dosar și la argumentele acuzării și au posibilitatea să propună probe și să prezinte dovezile pe care le consideră necesare.
Valorificând și cele reținute de inițiatorul proiectului de lege în expunerea de motive, potrivit cărora procurorul trebuie să probeze că „o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârșirea anumitor infracțiuni” și că, „din acel moment, judecătorul poate prezuma că bunurile dobândite sunt rezultatul unor activități infracționale, desfășurate de persoana condamnată, în cursul unei perioade anterioare condamnării, care este considerabilă, rezonabilă pentru instanță”, instanța de fond a reținut că, prin dispozițiile art. 118/2 Cod penal, legiuitorul a creat o prezumție judiciară relativă, în sensul că bunurile dobândite de o persoană care a săvârșit, o anumită perioadă de timp, o anumită categorie de infracțiuni, și a căror valoare depășește în mod vădit veniturile dovedite ca fiind licit dobândite în acea perioadă, provin din acele activități infracționale. Această prezumție, fiind relativă, poate fi combătută cu orice probă, sub acest aspect sarcina probei revenind persoanei condamnate de săvârșirea infracțiunilor în cauză.
Pe baza acestor argumente, instanța de fond a constatat că în cauză, inculpatul U. C. nu a făcut dovada legitimității surselor sumelor de bani pentru care s-a solicitat confiscarea. Astfel, a reținut că inculpatul nu a desfășurat activități lucrative licite, din probele administrate în cauză rezultând că acesta nu figurează ca angajat în baza de date a Inspectoratului Teritorial de Muncă C., nu are calitatea de administrator sau asociat la nici o societate comercială, reținând că sumele de 4.390 lei și 150 euro, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare au fost identificate în dormitorul folosit exclusiv de către inculpat, în condițiile în care la data efectuării percheziției domiciliare, tatăl său, martorul U. Janos, nu se afla în țară, iar inculpatul nu avea nici o calitate în firma administrată de martor, astfel că nu putea în mod legal să gestioneze banii firmei, având în vedere și faptul că sumele de bani pe care inculpatul le primea lunar de la tatăl său erau folosite pentru întreținerea sa de zi cu zi, față de care instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea măsurii de siguranță a confiscării extinse cu privire la sumele de bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și la momentul prinderii în flagrant, precum și a sumelor de bani trimise coinculpatului K. Ungvari Zsombor, destinate a fi folosite achiziționării de droguri.
În consecință, în baza art. 118/2 Cod penal., instanța de fond a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul U. C. a sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din camera folosită în exclusivitate de către acesta și a sumei de bani identificată asupra inculpatului cu prilejul prinderii în flagrant și anume suma de 4.528 lei și 150 euro, precum și a sumei totale de 22.610 lei, reprezentând sumele de bani trimise inculpatului K. Ungvari Zsombor la datele de 18.07.2013, 16.08.2013, 10.09.2013, 19.09.2013 și 20.09.2013 prin virament, respectiv cele trimise la datele de 22.05.2014, 04.09.2014 și 19.06.2014 prin intermediul serviciului Western Union, destinate a fi folosite pentru cumpărarea de droguri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C. și inculpații U. C. și K. Ungvari Zsonbor.
Referitor la măsura confiscării extinse, luate de instanța de fond, inculpatul U. C. a susținut că nu s-a făcut dovada că își procura venituri din vânzarea de droguri și că nu există dubii cu privire la proveniența sumei cu care și-a cumpărat autovehiculul, neputându-se confisca ceea ce s-a stabilit că a ajuns la K.. Prin decizia penală nr. 178/. 2015 a Curții de Apel B. aceste critici formulate de inculpat au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește sumele de bani ridicate de la inculpatul U. C. cu ocazia percheziției domiciliare, dar și la sumele de bani trimise de inculpatul U. C. prin virament bancar sau prin Western Union inculpatului K.-Ungvari Zsombor, în perioada mai - iunie 2013 și iulie - septembrie 2013, curtea a reținut că, în mod temeinic și legal prima instanță a dispus confiscarea extinsă.
Astfel, a reținut că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada faptului că sumele de bani trimise de inculpatul U. C. erau destinate comercializării drogurilor, că acestea nu aveau cum să provină din activități licite ale inculpatului, având în vedere, pe de o parte, sumele considerabile trimise în raport cu veniturile licite ale acestuia, destinate întreținerii sale (din declarația martorului U. Janos, aflată la filele 13-14 vol. II dosar instanță rezultă că inculpatul primea lunar de la tatăl său, pentru munca prestată la atelier, 1000-1500 lei), iar pe de altă parte, activitatea infracțională de ansamblu desfășurată de inculpatul U. C., depășește cadrul faptelor reținute în sarcina sa de către instanță. De asemenea, sumele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite în dormitorul folosit în mod exclusiv de inculpat, în contextul în care, chiar în aceeași zi, acesta a fost prins în flagrant având asupra sa cantitatea de 98,62 gr cannabis trimisă de inculpatul K. Ungvari Zsombor, iar corespondența dintre cei doi inculpați, în perioada mai-octombrie 2013, precum și sumele de bani trimise de inculpatul U. C., relevă tocmai amploarea activității infracționale desfășurate de către acest inculpat. Prin urmare, chiar dacă nu au existat suficiente probe pentru a evidenția în mod detaliat acțiunile inculpaților, împrejurarea că probele prezentate mai sus au relevat o activitate infracțională de ansamblu, este de natură a constitui drept fundament pentru aplicarea măsurii de siguranță a confiscării extinse.
Apoi, curtea a reținut că, sumele de 4.528 lei și 150 euro au fost găsite în dormitorul inculpatului și asupra sa, cu ocazia percheziției domiciliare și a prinderii în flagrant, astfel că a reținut că, în mod întemeiat, prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada legitimității acestor sume, în condițiile în care tatăl său, administratorul firmei, nu se afla în țară, iar inculpatul U. C. nu avea nicio calitate în firmă, deci nu putea gestiona banii acesteia, iar veniturile pe care le primea lunar inculpatul de la tatăl său erau mult mai mici. Astfel, s-a reținut că, în mod justificat, pe baza ansamblului materialului probator, care relevă activitatea infracțională a inculpatului U. C. și care are o amploare mai mare decât cea reținută pentru fiecare faptă, pentru care a fost trimis în judecat, instanța și-a format convingerea că sumele găsite asupra inculpatului și în dormitorul acestuia, provin din activități infracționale având ca obiect traficul de droguri.
De asemenea, curtea a mai reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelantul inculpat U. C. cu privire la confiscarea extinsă a sumei de 22.160 lei, pentru care parchetul a indicat un alt temei de drept, respectiv cel prevăzut de art. 112 lit. b Cod penal, referitor la confiscarea specială, iar nu cel referitor la confiscarea extinsă (art. 112/1 Cod penal).
Astfel, a reținut că, chiar dacă prima instanță a dispus confiscarea extinsă, iar nu confiscarea specială, așa cum o ceruse parchetul cu privire la suma de 22.160 lei, nu s-a încălcat dreptul de apărare al inculpatului, în condițiile în care confiscarea extinsă este tot o măsură de siguranță, iar măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte penale. Suma de 22.160 lei a fost indicată de către parchet în concluziile formulate în scris și oral în data de 3.11.2014, fiind supusă dezbaterii contradictorii a părților. Pe de altă parte, curtea a reținut că, confiscarea extinsă fusese oricum cerută de către parchet cu privire la sumele de bani găsite la domiciliul inculpatului, prin rechizitoriu, astfel încât inculpatul și-a construit apărarea și cu privire la această solicitare. Or, dacă cu privire la aceste sume de bani, mult mai mici decât cea trimisă de inculpatul U. C. inculpatului K. Ungvari Zsombor, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 118/2 alin. 2 Cod penal din 1968, este evident că și cu privire la suma de 22.160 lei sunt îndeplinite aceleași condiții legale.
Curtea a mai reținut că, inculpatul U. C. a încercat să demonstreze că sumele pe care le-a trimis inculpatului K. Ungvari Zsombor au constituit împrumuturi, pentru ca acesta să achiziționeze diverse bunuri (instrumente muzicale, închiriere spații), însă mijloacele de probă administrate relevă faptul că sumele trimise de inculpatul U. C., totalizând 22.160 lei, erau destinate achiziționării de droguri și nu constituiau împrumuturi, relevante în acest sens fiind convorbirile purtate de cei doi inculpați, dar și de către fiecare dintre ei cu alte persoane, și sumele mari de bani trimise într-o perioada scurtă de timp (4 luni), în contextul în care veniturile lunare ale inculpatului U. C., pentru activitatea prestată la service-ul tatălui său, erau de 1000-1500 lei și erau destinate întreținerii sale.
Verificând sentința penală contestată, prin prisma motivelor invocate în contestația la executare formulată de condamnatul U. C., s-a constatat că aceasta este nefondată și urmează a o respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 598 al. 1 lit. c Cod procedură penală „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare” părțile interesate pot formula contestație la executare.
Analizând cuprinsul sentinței penale nr. 47 din 17 noiembrie 2014 a Tribunalului C., instanța de executare a constatat că nu există contradicții sau nelămuriri cu privire la măsura de siguranță privind confiscarea extinsă a sumei de 22.610 lei, dispusă față de inculpatul U. C., instanța de fond a reținut, pe de o parte, că această sumă nu provine din activități licite ale inculpatului U. C., iar pe de altă parte, că acesta a fost destinată achiziționării de droguri de către inculpat și nicidecum nu a reținut că aceasta s-ar găsi în patrimoniul lui K. Ungvari Zsombor.
De altfel, motivele invocate în prezenta contestație au fost invocate și în apel, fiind apreciate și de către instanța de control judiciar ca fiind neîntemeiate. Prin urmare, chiar dacă nu au existat suficiente probe pentru a evidenția în mod detaliat acțiunile inculpaților, împrejurarea că probele prezentate mai sus au relevat o activitate infracțională de ansamblu, este de natură a constitui drept fundament pentru aplicarea măsurii de siguranță a confiscării extinse, cum de altfel a reținut atât instanța de fond cât și instanța de apel. În consecință, s-a constatat că nu există nici o contradicție sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul prevăzut de lege contestație, petentul U. C.,criticând-o pentru netemeinicie, în susținerea contestației, invocând următoarele:
Măsura confiscării extinse dispusă de către Tribunalul C. prin sentința penală nr. 47/2014 a Tribunalului C., cu privire la suma de 22.610 lei de la inculpatul U. C. nu este legală și temeinică și nu se poate proceda la punerea ei în executare. În acest sens, s-a arătat de către contestator că, nu s-a făcut dovada că anterior comiterii infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin sentința anterior arătată, sumele de bani cu privire la care s-a dispus confiscarea extinsă ar proveni din activități infracționale. Simpla comparație între veniturile licite ale persoanei și nivelul veniturilor reale ale persoanei nu poate conduce la aplicarea dispozițiilor legale care reglementează confiscarea extinsă. Contestatorul a formulat critici și cu privire la modul de redactare a dispozițiilor legale care reglementează confiscarea extinsă.
O altă critică formulată de către contestator a fost aceea că în actul de sesizare al instanței, prin care el a fost trimis în judecată, dar și pin concluziile orale puse de P. la dezbaterile în fond a cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr. 47/2014 a Tribunalului C., s-a solicitat confiscarea specială de la inculpat cu privire la suma de_ lei, inculpatul, aflându-se în imposibilitatea de a formula concluzii cu privire la confiscarea extinsă referitoare la suma mai sus-arătată.
S-a mai arătat că, în mod greșit s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul U. C. a sumei de bani arătată mai sus, de vreme ce acești bani au fost dați de către inculpat unei alte persoane, care este cunoscută, iar această din urmă persoană, i-ar fi folosit la achiziționarea de droguri.
În lipsa sumei de confiscat în patrimoniul inculpatului se va proceda treptat de către organele fiscale la poprirea veniturilor viitoare ale inculpatului, aspect care ar contraveni scopului măsurilor de siguranță, respectiv al înlăturării unei stări de pericol care ar putea determina comiterea din nou de fapte penale.
În continuare în motivele de contestație, contestatorul a făcut trimitere la natura și scopul măsurii de siguranță a confiscării.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, instanța de control judiciar constată că această cale de atac este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
În analiza prezentei contestații la executare promovată de către contestatorul U. C. instanța de control judiciar trebuie să pornească de la natura acestei căi de atac. În actuala reglementare contestația la executare vizează modalitatea de executare a hotărârilor penale. Prin această cale de atac nu se poate schimba sau modifica o hotărâre judecătorească care a căpătat autoritate de lucru judecat, din punctul de vedere al fondului soluției. Contestația la executare este doar un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare a hotărârilor penale definitive, în conformitate cu legea, fără ca prin această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Legiuitorul a reglementat limitativ cazurile de contestație la executare, printre acestea numărându-se și cel invocat de către contestator, respectiv, cel prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c cod procedură penală, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
În fapt, motivul de contestație la executare a constat în aceea că, contestatorul nu este lămurit cu privire la confiscarea extinsă a sumei de 22.160 lei, care s-a dispus prin sentința penală nr. 47 din data de 17.11.2014 a Tribunalului C. definitivă prin decizia penală nr.178/2015 a Curții de Apel B..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin sentința mai sus arătată s-a dispus în temeiul art. 118 ind. 2 Cod penal din 1969 confiscarea extinsă, printre altele, a sumei totale de 22.610 lei, reprezentând sumele de bani trimise de către inculpatul U. C. către coinculpatul K. Ungvari Zsombor la datele de 18.07.2013, 16.08.2013, 10.09.2013,19.09.2013, 20.09.2013, prin virament, respectiv cele trimise la datele de 22.05.2014,04.09.2014 și 19.06.2014 prin intermediul Serviciului Western Union destinate a fi folosite pentru cumpărarea de droguri. Prin sentința nr.47/2014 a Tribunalului C. s-a dispus confiscarea de la inculpat a mai multor sume de bani, dar având în vedere că prezenta contestație la executare vizează doar suma de_ lei, instanța va face referire doar la această sumă.
În considerentele sentinței penale nr. 47/2014, Tribunalul C. a motivat de ce se impune această confiscare extinsă cu privire la suma de 22.610 lei și a arătat atât în considerente, cât și în dispozitiv ce reprezintă această sumă.
Prin decizia penală nr. 178/2015, Curtea de Apel B. a menținut această dispoziție a primei instanțe de confiscare specială a respectivei sume. La fila 26 din această din urmă decizie, instanța de apel a arătat în considerente, ce reprezintă această sumă, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială.
Prin urmare, nu există nicio nelămurire cu privire la ce sumă trebuie confiscată de la inculpat și în baza cărui temei de drept, motiv pentru care Curtea apreciază ca nefondată contestația la executare, așa cum în mod judicios a stabilit și prima instanță.
Din punctul de vedere al punerii în executare al sentinței penale nr. 47/2014 a Tribunalului C., Curtea constată că nu există nicio nelămurire, nici un impediment, aspectele fiind foarte clare, în sensul că, de la inculpatul U. C. trebuie confiscată în baza dispozițiilor legale care reglementează confiscarea extinsă suma de 22.610 lei, atât prima instanță, cât și cea de control judiciar, arătând de unde provine această sumă, cui a fost destinată.
Apărările contestatorului, în prezenta cale de atac, vizează fondul măsurii de siguranță a confiscării speciale dispusă cu privire la suma mai sus arătată, în acest sens amintind câteva dintre acestea: condițiile în care se poate dispune măsura confiscării speciale, probele pe care instanța de judecată chemată să se pronunțe asupra unei confiscări extinse trebuie să le facă cu privire la sumele de bani ce trebuie supuse confiscării extinse ( în acest sens, memoriul scris de contestație de la fila 10 și următoarele). Totodată inculpatul a arătat că în mod greșit s-a dispus confiscarea extinsă a respectivei sume de bani, de vreme ce aceste sume nu mai sunt în posesia contestatorului U. C., ci acesta la rândul său le-a trimis, celuilalt coinculpat, la datele mai - sus arătate, pentru cumpărarea de droguri.
Instanța investită cu prezenta cale de atac a contestației, nu va putea răspunde tuturor acestor critici formulate de contestator, deoarece prin aceasta s-ar intra pe fondul cauzei care a fost judecat definitiv și a dobândit autoritate de lucru judecat. În acest sens, fiind sentința penală nr. 47/2014 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 178/2015 a Curții de Apel B.. Așa cum am arătat mai sus, pe cale contestației la executare nu se poate aduce atingere principiului autorității de lucru judecat, astfel că instanța învestită cu contestația la executare declarată în cauză nu se poate pronunța în sensul că respectiva confiscare specială este sau nu temeinică.
Și la fila 12 din memoriul scris de contestație, contestatorul face tot o analiză de fond a căii promovate, respectiv, analizează îndeplinirea cerințelor reglementate de legiuitor, pentru a se putea dispune confiscarea extinsă.
În calea de atac a apelului asupra fondului cauzei, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 178/2015, în încheierea de dezbateri asupra fondului cauzei, fila 84, rezultă cu claritate că inculpatul U. C., la acel moment, a criticat pe fondul cauzei, măsura confiscării extinse cu privire la suma de 22.610 lei. Prin urmare, s-a supus dezbaterii părților și analizei instanței de judecată, la momentul soluționării pe fond a cauzei, măsura confiscării extinse la care s-a făcut referire în prezenta cale de atac, inculpatul beneficiind și din acest punct de vedere de respectarea dreptului la un proces echitabil. Este așadar nefundat motivul invocat în prezenta cale de atac, în sensul că inculpatul nu a avut posibilitatea de a se apără cu privire la această măsură de siguranță a confiscării extinse.
Trimiterile pe care contestatorul le-a făcut cu privire la existența unor texte legale care permit, în cazul altor măsuri de siguranță, precum tratamentul medical sau internarea medicală, să se dispună revocarea măsurii de siguranță nu prezintă relevanță în cauză, dată fiind natura diferită a celor două măsuri de siguranță. Tratamentul medical sau internarea medicală, pot suferi modificări, în faza de executare, după ce au fost puse în executare, tocmai pentru că se referă la starea de sănătate a unei persoane, executarea acestor două măsuri de siguranță, presupunând prin esența lor o întindere în timp. În situația confiscării extinse sau speciale, executarea acesteia nu presupune o întindere în timp. În cazul măsurilor de siguranță cu caracter medicale invocate, revocarea nu operează pentru că măsura mde siguranță a fost dispusă nelegal, ci pentru că datorită executării parțiale a acestora starea de sănătate a condamnatului s-a îmbunătățit, aceste aspecte nefiind aplicabile în cazul măsurii confiscării extinse criticată de către contestatorul U. C..
În cazul în care, ar fi existat o nelămurire cu privire la confiscarea extinsă a sumei de bani invocată de către contestator, aceasta ar fi putut fi remediată, în baza dispozițiilor art. 598 lit. c Cod procedură penală, nefiind nevoie de invocarea unor dispoziții din legislația europeană, întrucât remediul pentru nelămuriri cu privire la punerea în executare a hotărârilor penale, îl regăsim chiar în legislația internă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că nu s-a identificat nicio nelămurire, în sensul dispozițiilor art. 598 lit. c cod procedură penală, cu privire la confiscarea extinsă de la inculpatul U. C. a sumei de_ lei. Potrivit sentinței penale nr. 47/2014 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 178/2015 a Curții de Apel B., de la inculpatul U. C., se va confisca, printre altele, în baza dispozițiilor art. 118 ind. 2 Cod penal din 1969 suma totală de 22.610 lei. Ceea ce reprezintă această sumă a fost arătat în titlul executoriu, respectiv în sentința penală nr. 47/2014 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 178/2015 a Curții de Apel B., iar legalitatea și temeinicia acestei măsuri de siguranță aplicate și intrată în puterea de lucru judecat, nu poate fi analizată, pentru toate considerentele pe care le-am arătat mai sus, pe calea contestației la executare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația declarată de către contestatorul U. C. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 23.09.2015 a Tribunalului C., pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de către contestatorul U. C. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 23.09.2015 a Tribunalului C., pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.
PREȘEDINTE,
M. D.
GREFIER,
A. O.
Red. M.D./04.12.2015
Tehnored. A.O./07.12.2015/4 exemplare
Jud. fond: M. E.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 831/2015. Curtea de... → |
|---|
