Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 831/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-11-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 831/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul I. T. M. împotriva sentinței penale nr. 1512 din data de 02 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 27 noiembrie 2015.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 1512/02.09.2015 a Judecătoriei B., în baza art. 396 alin.1, 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul D. M. M. I., fiul lui I. și S., născut la 09.04.1986, in S., jud.Brasov, cu domiciliul în S., ., jud B., posesor C.I . nr._, CNP_ a unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată ..
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în data de 06.02.2015 și arestat preventiv în perioada 30.04._15.
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal si cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului I. T. M., fiul lui S. P. și M. G., născut la data de 13.10.1994 în B., jud. B., domiciliat în Brasov, ., jud. B., ffl. B.,., jud. B., legitimat cu CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din10.09.2014 ).
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. T. M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din17.09.2014 ).
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 270/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare.
În baza art. 89 alin.1 Cod penal, s-a anulat amânarea aplicării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 270/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 554/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare.
În baza art. 97 alin.1 Cod penal, s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispusă prin sentința penală nr. 554/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare..
În baza art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele sus enumerate (8 luni închisoare și 7 luni închisoare), aplicând pedeapsa cea mai grea (1 an închisoare), la care adaugă un spor de 9 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an închisoare, 7 luni închisoare, 8 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni, durata reținerii din data de 01.02.2015 și din data de 06.09.2015.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 25 alin.5 cu referire la art. 16 alin.1 lit.g Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă . raport de inculpatul D. M. M. I..
În baza art. 19 și art.25 alin. 1, art. 404 alin.1 Cod procedură penală și art.1349, 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă . sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, sectorul 1 și s-a obligat inculpatul Ioană T. M. la plata către partea civilă a sumei de 605 lei reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 10.09.2014, în intervalul orar 15.00 – 16.00, inculpatul I. T. M., însoțit de inculpatul D.-M. M.-I., profitând de neatenția angajaților din cadrul magazinului V. România situat în mun. B., ..1, au sustras 2 telefoane mobile marca V., prin demontarea capacului spate al telefoanelor pe care era aplicat un sistem antifurt, expuse la vânzare pe panoul de prezentare din interiorul magazinului, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 1.537 lei.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută, este susținută de probatoriul administrat în cauză care confirmă atât modalitatea de operare cât și actele materiale de sustragere. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul I. T. (fila 36 – 37 dup) a declarat „în data de 10.09.2014, în jurul orei 15:00, m-am deplasat împreună cu D. M. în centrul vechi al orașului, am intrat într-un magazin V. și întrucât în magazin erau mulți clienți ne-am hotărât să furăm telefoane de pe panoul de expunere, profitând astfel de aglomerația din magazin, personalul neputând să supravegheze cu atenție telefoanele expuse. Ne-am uitat la telefoane și am constatat că două telefoane sunt mai ușor de sustras prin demontarea sistemului antifurt. Împreună cu D. M. am demontat fiecare câte un telefon prin înlăturarea sistemului anti fur, respectiv am demontat firul sistemului de pe capacul spate și încărcătorul telefonului. În același timp am desfăcut capacul spate al telefonului. După ce am demontat sistemul antifurt, ne-am mai plimbat puțin prin magazin pentru a vedea dacă nu am fost observați de angajații magazinului. După câteva minute, după ce ne-am asigurat,ne-am întors la telefoanele desfăcute, eu am luat un telefon în mână și l-am introdus în buzunarul pantalonilor după care am plecat. Cu M. m-am întâlnit imediat pe .-a spus că a luat și el un telefon demontat. Telefoanele sustrase erau ambele marca V., fiind sustrase fără capacul spate. Eu am vândut telefonul sustras cu suma de 300-400 lei unei persoana necunoscute din târgul R.. M. nu știu ce a făcut cu telefonul.” Declarația a fost menținută de inculpat și în cursul judecății. De asemenea, inculpatul D. M. M. I. (fila 42 dup) a precizat că „mă aflam împreună cu I. S. și I. T. pestr Republicii, ne deplasam dinspre Piața Sfatului spre Modarom. Când am trecut prin dreptul magazinului V. din . comun acord eu și I. T. ne-am hotărât să intrăm în magazin să încercăm să sustragem câte un telefon mobil în magazin ne-am uitat la mai multe telefoane și am hotărât să sustragem câte un telefon marca V.. I. T. mi-a arătat cum se îndepărtează capacul spate pe care este montat sistemul de siguranță. Așa am procedat și am desfăcut capacul telefonului, am lăsat pentru puțin telefonul la loc, uitându-ne dacă angajații sunt atenți la noi, iar când am observat că aceștia nu erau atenți am luat fiecare telefonul căruia anterior îi desfăcusem capacul și am ieșit în grabă din magazin. Cunosc că I. T. a sunat un prieten și a vândut telefonul în aceeași zi. Eu am reușit să îl vând după aproximativ două luni cu suma de 200 lei.”
Declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați se coroborează atât cu înregistrările surprinse de camerele de supraveghere ale magazinului V. situat pe ..1 cât și cu declarațiile martorului I. S.-I., fratele inculpatului I. T.-M. care a arătat că i-a însoțit pe cei doi în ziua comiterii furtului, însă i-a așteptat pe o bancă în afara magazinului, aflând abia după comiterea faptei, când s-au reîntâlnit cu toții pe . cei doi inculpați sustrăseseră fiecare câte un telefon mobil din magazinul V. (fila 44 dosar urmărire penală).
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că la data de 17.09.2014, în intervalul orar 18.20 – 19.00, inculpatul I. T.-M., profitând de neatenția angajaților, a sustras un telefon mobil Alcatel C7POP, prin demontarea capacului spate al telefonului pe care era aplicat un sistem antifurt, telefonul fiind expus la vânzare pe panoul de prezentare din interiorul magazinului V. România situat în mun.B., ., valoarea prejudiciului cauzat fiind de aprox. 605 lei.
Situația de fapt reținută rezultă din ansamblul probatoriu administrat în cauză. Cu prioritate instanța are în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului care a precizat „în data de 17.09.2015, în jurul orelor 18:00, m-am deplasat la magazinul V. din apropierea Modarom cu intenția de a sustrage telefoane mobile. În magazin nu era nici un client și era doar o singură angajată. M-am uitat la telefoanele expuse spre vânzare și am ales un telefon marca Alcatel la care era mai ușor de demontat sistemul de alarmă. Am desfăcut firul sistemului antifurt și capacul spate al telefonului după care profitând de neatenția angajatei am luat telefonul mobil pe care l-am introdus într-un pliant luat din interiorul magazinului cu scopul de a-l ascunde. Telefonul l-am vândut cu suma de 300-400 lei la târgul de pe platforma R..”
Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu înregistrările video surprinse de sistemul de supraveghere montat în interiorul magazinului V. s-a constatat că furtul a fost comis un tânăr, în vârstă de aprox. 20-22 ani, constituție corpolentă, față ovală, păr tuns scurt, fără breton, autorul acesta prezentând asemănări sub aspectul trăsăturilor anatomice generale și individuale cu numitul I. T. M., dom. în mun. S., ., CNP_. (fila48-49, f.52-63). De asmenea, modul similar de operare al inculpatului întărește convingerea instanței cu privire la faptul că autor este inculpatul I. T.. Spre aceeași concluzie converg și investigațiile efectuate în cursul urmăririi din cuprinsul cărora a reieșit că I. T. M. comite în zona centrală a municipiului B. furturi din societăți comerciale, acesta profitând de neatenția angajaților și a aglomerației din interiorul magazinelor, bunurile sustrase fiind valorificate la diverse persoane pentru a-și asigura traiul zilnic.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului I. T.-M. care, la data de 10.09.2014, în intervalul orar 15:00-16:00, prin demontarea capacelor spate pe care era aplicat sistemul antifurt, împreună cu inculpatul D.-M. M.-I. au sustras 2 telefoane mobile expuse la vânzare în magazinul V. România situat în B., ..1, iar la data de 17.09.2014, în intervalul orar 18.20 – 19.00 prin același mod de operare a sustras un telefon mobil Alcatel C7POP expus la vânzare în magazinul V. România situat în mun. B., ., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „furt calificat” prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d Cod penal (fapta din 10.09.2014) și „furt calificat” prevăzută de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d Cod penal (fapta din 17.09.2014) ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului D.-M. M.-I. care la data de 10.09.2014, în intervalul orar 15.00 – 16.00, împreună cu inculpatul I. T.-M., profitând de neatenția angajaților au sustras 2 telefoane mobile marca V., prin demontarea capacului spate al telefoanelor pe care era aplicat un sistem antifurt, expuse la vânzare pe panoul de prezentare din interiorul magazinului V. România situat în mun.B., ..1, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”furt calificat” prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
Astfel, analizând ambele fapte, din punct de vedere al laturii obiective, s-a reținut că elementul material s-a exteriorizat prin acțiuni de luare, care se compun din activitatea de deposedare ce presupune scoaterea bunului din sfera de dispoziție a posesorului legitim, corelată cu activitatea de imposedare, ce presupune trecerea bunului în stăpânirea făptuitorului, toate aceste acțiuni având loc fără drept, fără consimțământul celui care le deține și în scopul însușirii pe nedrept. Obiectul material al infracțiunii îl constituie numai bunuri mobile, iar prejudiciul cauzat persoanei vătămate . constituie urmarea imediată a infracțiunii, față de care se stabilește și legătura de cauzalitate.
În analiza conținutului calificat al faptelor stabilite în sarcina inculpaților, instanța a reținut că ambele infracțiuni au fost săvârșite prin efracție, respectiv prin înlăturarea violentă a dispozitivului de siguranță ce se interpune între făptuitor și bunul ce se urmărește a fi sustras. Astfel, inculpații încercând să sustragă telefoanele mobile prin smulgerea firului de siguranță din dispozitivul antifurt și prin îndepărtarea capacului din spate al telefonului.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța de fond reține că pentru configurarea poziției psihice a făptuitorilor, acțiunea de luare a unui bun mobil trebuie să se realizeze cu scopul însușirii pe nedrept, intenția fiind astfel calificată prin scop. Instanța constată că inculpații au comis cele 2 fapte de furt calificat cu intenție directă, în sensul art.16 alin.3 lit.a Cod penal, luarea bunurilor din patrimoniul persoanei vătămate în scopul însușirii fără drept a unor bunuri.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. M. M. I., instanța de fond constată că la dosarul cauzei s-a depus declarația notarială de împăcare cu persoana vătămată . (fila 90 d.i.), inculpatul însuși făcând o declarație de împăcare cu persoana vătămată (fila 108 d.i.). Ambele manifestări de voință respectă prevederile art. 159 Cod penal. Totodată, instanța de fond are în vedere dispozițiile art. 231 alin.2 Cod penal care stabilesc că “în cazul faptelor de la art. 228, art. 229 alin.1, împăcarea înlătură răspunderea penală”.
Față de toate acestea, instanța de fond apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a lua act de împăcarea părților și, pe cale de consecință, în baza art. 396 alin. 1, 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.1 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal ca urmare a împăcării inculpatului D. M. M. I. cu persoana vătămată ..
În continuare, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost reținut în data de 06.02.2015 și s-a aflat sub control judiciar începând cu 07.02.2015 până în data de 30.04.2015. De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 30.04.2015 – 02.07.2015.
În ceea ce îl privește pe inculpatul I. T. M., instanța de fond apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză operează răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunile comise.
Având în vedere cele expuse și luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de fond a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Totodată, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală, vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat (fila 152 dosar instanță).
În concret, s-a reținut cu prioritate că în fața instanței de judecată inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere, ceea ce dovedește stăruința depusă de acesta pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii. Instanța de fond a luat considerare aceste aspecte dar a învederat că aceste împrejurări nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin.2 Cod penal, cu atât mai mult cu cât atitudinea sinceră și de recunoaștere a inculpatului a fost deja valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, aceeași împrejurare neputând dobândi o dublă valență juridică.
Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța de fond reține din înscrisurile în circumstanțiere (fila 230) faptul cǎ acesta are vârsta de 20 ani, nu este căsătorit, are 8 clase, nu are o ocupație, iar din fișa de cazier rezultă că acesta mai figurează înregistrat cu antecedente penale care nu atrag recidiva.
Contrabalansând, cu privire la infracțiunile de furt calificat reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat precum și un procent semnificativ al contribuției inculpatului I. T., el fiind cel care i-a arătat și inculpatului D. M. cum se poate demonta sistemul anti furt al telefoanelor mobile. Instanța de fond reține că inculpatul s-a raliat cu ușurință la adoptarea rezoluției infracționale, iar modul de operare vădește îndrăzneala inculpatului care a acționat atât profitând de aglomerația din magazinul persoanei vătămate cât și atunci când în magazin se afla doar vânzătoarea. Împrejurarea reliefează dexteritatea inculpatului precum și modul în care, fără efort, se adaptează oricărui context cu scopul declarat de a sustrage bunuri. Din lucrările efectuate în cursul urmăririi penale dar și din declarația inculpatului, instanța de fond și-a format convingerea și a unei specializări infracționale a inculpatului „nu mai rețin exact cred că în toamna anului 2014, când m-am deplasat singur în magazinul Other de pe . o geacă bărbătească de pe umeraș, am urmărit când angajata nu erau atente și am forțat sistemul de siguranță montată pe geacă. L-am forțat cu ambele mâini, am reușit să îl îndepărtez după care am introdus geaca într-un ghiozdan pe care îl aveam asupra mea.” Se observă că pentru inculpat câștigarea traiului zilnic prin mijloace oneste nu constituie o opțiune și nici o preocupare. În loc să își revizuiască comportamentul și să înțeleagă că existența trebuie câștigată doar prin muncă și mijloace oneste, inculpatul persistă în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului. De asemenea, anturajul inculpatului și preocupările acestuia recomandă o pedeapsă cu executare efectivă (declarația de la fila 35 dosar urmărire penală) „cu banii obținuți cumpăram ocazional canabis (…) am cumpărat de mai multe ori, atât pentru mine cât și pentru diferite cunoștințe ale mele.”
Punând în balanță toate aceste aspecte, instanța de fond i-a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele două fapte o pedeapsă cu închisoarea de 1 an cu executare efectivă.
În continuare, din fișa de cazier a inculpatului precum și din cuprinsul sentințelor penale cu care inculpatul figurează înregistrat, instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 270/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare.
Întrucât cu privire la pedeapsa stabilită de 8 luni s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, în baza art. 89 alin.1 Cod penal, instanța a dispus anularea amânarea aplicării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 270/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare.
De asemenea, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 554/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare. Întrucât cu privire la pedeapsa de 7 luni închisoare, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, în baza art. 97 alin.1 Cod penal, instanța va anula suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 554/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2014, definitivă prin neapelare..
În continuare, având în vedere că toate cele 4 infracțiuni sunt concurente, fiind săvârșite de inculpat înainte de rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta (1 an închisoare și 1 an închisoare) cu pedepsele sus enumerate (8 luni închisoare și 7 luni închisoare), aplicând pedeapsa cea mai grea (1 an închisoare), la care adaugă un spor de 9 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an închisoare, 7 luni închisoare, 8 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de 1 an și 9 luni închisoare.
Pentru considerentele avute în vedere mai sus, instanța de fond a apreciat că în ceea ce îl privește pe inculpatul I. T. M. se impune executarea efectivă a pedepsei, fiind imperativă reeducarea acestuia.
În baza art.72 alin.1 Cod penal, întrucât inculpatul a fost reținut în prezenta cauză, instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni, durata reținerii din data de 01.02.2015 și din data de 06.09.2015.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri se impun în continuare, supravegherea inculpatului fiind în continuare necesară.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în temeiul art. 25 alin.5 cu referire la art. 16 alin.1 lit.g Cod procedură penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă . raport de inculpatul D. M. M. I., în raport de care a intervenit împăcarea.
În continuare, în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în raport de inculpatul I. T., instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată . arătat (fila 80 dup) că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 605 lei pentru fapta săvârșită de inculpat în data de 17.09.2014, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras și nerecuperat. Instanța reține că . constituit parte civilă și cu privire la prejudiciul cauzat prin fapta săvârșită de ambii inculpați în data de 10.09.2014, respectiv cu suma de 1537 lei, aceasta fiind achitată integral de inculpatul D. M. M. I., după cum rezultă din declarația notarială dată de partea civilă (fila 90 dosar instanță).
Instanța de fond reține că potrivit art. 1349 alin. (1) Cod civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, alin. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.” Potrivit art. 1357 alin. (1) cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, alin. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.
Cu privire la fapta din 10.09.2014, instanța de fond apreciază că prejudiciul a fost integral achitat de inculpatul D. M. astfel că, deși la producerea acestui prejudiciu și-a adus contribuția și inculpatul I. T., instanța nu îl va obliga și pe acesta din urmă la plata către partea civilă a părții din prejudiciu care îi corespunde întrucât s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile care și-ar vedea prejudiciul reparat de două ori.
Sub aspectul celei de-a doua fapte, instanța de fond apreciază că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului I. T.. Instanța reține că materialul probator administrat în cauză, a dovedit existența faptei ilicite a inculpatului și a vinovăției lui. Prin urmare, analizând probatoriul administrat prin raportare la soluția pe latură penală a cauzei și la criteriile și elementele care au stat la baza acesteia, instanța constată că partea civilă a suferit prejudiciul material indicat. Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul material produs este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză.
În consecință, în baza art. 19 și art. 25 alin. 1, art. 404 alin.1 Cod procedură penală și art.1349, 1357 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă . sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, sectorul 1 și a dispus obligarea inculpatului Ioană T. M. la plata către partea civilă a sumei de 605 lei reprezentând despăgubiri civile.
Sub aspectul cheltuielile judiciare, având în vedere că în cauză urmează să se pronunțe o soluție de condamnare pentru inculpatul I. T. și de încetare a procesului penal pentru inculpatul D. M. M. I. ca urmare a împăcării intervenită între acesta și persoana vătămată, în baza art. 275 alin.1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul D. M. M. I. la plata sumei de 500 lei și persoana vătămată . plata sumei de 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Totodată, în baza art. 274 al.1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul I. T. M. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I. T. M., care a solicitat, prin apărător, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond. Acesta susține să se aibă în vedere faptul că a fost cooperant cu organele judiciare și a spus adevărul.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul inculpatului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
În cauză instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului I. T. M. pentru cele două infracțiuni de furt calificat, pentru care s-a dispus condamnarea.
Instanța de fond arată că a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat precum și că rezultă un procent semnificativ al contribuției inculpatului I. T., el fiind cel care i-a arătat și inculpatului D. M. cum se poate demonta sistemul anti furt al telefoanelor mobile. De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că modul de operare al inculpatului vădește îndrăzneala acestuia, care a acționat atât profitând de aglomerația din magazinul persoanei vătămate cât și atunci când în magazin se afla doar vânzătoarea. Din lucrările efectuate în cursul urmăririi penale dar și din declarația inculpatului, instanța de fond a reținut în mod corect că rezultă o specializare infracțională a inculpatului, fapt care impune aplicarea unor pedepse corespunzătoare acestei gravități a răspunderii penale. De asemenea, instanța de fond a reținut că anturajul inculpatului și preocupările acestuia recomandă o pedeapsă cu executare efectivă, având în vedere că acesta a declarat că cu banii obținuți din furt cumpăra canabis. Or, toate aceste aspecte sunt de natură să conducă la concluzia că faptele inculpatului sunt unele grave, care necesită aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat.
Chiar dacă inculpatul a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoașterii învinuirii, acest aspect nu este de natură să diminueze răspunderea penală a inculpatului în asemenea măsură încât că impună reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Așa cum s-a arătat, modul de acțiune al inculpatului și felul în care acesta a înțeles să-și câștige mijloacele bănești din furt, folosind apoi banii sustrași pentru cumpărarea drogurilor, constituie elemente agravante, care impun menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond. În plus, inculpatul a săvârșit infracțiunile suspuse judecății în concurs cu alte două infracțiuni, pentru care acesta a fost condamnat definitiv, în mod corect dispunându-se anularea modalităților de executare neprivative de libertate ale acestor pedepse și contopirea lor cu pedepsele aplicate prin sentința apelată.
În urma contopirii a rezultat o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, în urma contopirii celor două pedepse de câte 1 an închisoare, aplicate în prezenta cauză, cu pedepsele de 8 luni și respectiv 7 luni închisoare, aplicate prin sentințe definitive pentru infracțiuni concurente. Cum sporul de pedeapsă prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal este unul fix, de o treime din totalul celorlalte pedepse ce au făcut obiectul contopirii, cuantumul sporului și al pedepsei rezultante nu poate fi pus în discuție, acesta fiind cel rezultat din calculul matematic efectuat de instanța de fond.
De asemenea, având în vedere multitudinea de fapte comise de inculpat, precum și motivația comiterii acestora și lipsa preocupărilor inculpatului pentru repararea prejudiciului și înlăturarea consecințelor faptelor sale, în mod corect s-a apreciat că inculpatul nu poate fi reeducat decât prin executarea pedepsei rezultante aplicate în urma contopirii.
Pentru aceste motive, curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat, urmând a fi menținută sentința instanței de fond.
Având în vedere că față de inculpat a fost dispusă măsura controlului judiciar, în temeiul art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală se va constata încetată de drept această măsură preventivă, prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul I. T. M., împotriva sentinței penale nr. 1512/02.09.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 241 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală constată încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul I. T. M. în prezenta cauză.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. FranguloiuCristinel G.
Grefier
D. S.
Red.CG/11.01.2016
Tehnoredact.DS/11.01.2016/2 ex./Jud.fond.M. T. - conform cu originalul -
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 147/2015.... | Influenţarea declaraţiilor. Art.272 NCP. Sentința nr.... → |
|---|
