Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 674/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.674/ApDOSAR NR._
Ședința publică din 14 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
PREȘEDINTE S. F.
Judecător C. G.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul M. I. împotriva sentinței penale nr. 149 din 09.06.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 01 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 octombrie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 102/S din 05.04.2013 a Tribunalului B., în baza art. 459 al. 5 cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M. I., fiul lui A. și M., născut la 26.07.1977, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C., cu privire la sentința penală nr. 102/S/05.04.2013 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 79/. a Curții de Apel B..
Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., la 28.04.2015, condamnatul M. I. fiul lui A. și M. născut la 26.07.1977 CNP_ a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 102/S/05.-04.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr.79/. a Curții de Apel B., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității.
În motivarea cererii au fost invocate dispozițiile art. 453 al. 1 lit. a) Cod procedură penală, arătându-se că au fost descoperite probe noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Condamnatul a arătat că nu el este cel care i-a făcut cunoștință victimei cu D. D. C. așa cum s-a reținut de instanță, cei doi aflându-se în relații de serviciu în cursul anului 2005. Condamnatul a mai arătat că probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească au fost greșit interpretate și că în sarcina sa poate fi reținută cel mult infracțiunea de favorizare a infractorului, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în favorizare a infractorului.
Instanța a dat curs prevederilor art. 456 al. 4 Cod procedură penală, punând în vedere condamnatului, prin adresă scrisă să completeze cererea și să indice motivele de revizuire și probele în dovedirea cazului de revizuire invocat.
Condamnatul nu s-a conformat solicitării instanței.
Au fost efectuate verificări în sistemul ECRIS și au fost identificate alte două cereri de revizuire formulate de același condamnat, care au format obiectul dosarelor penale nr._ și respectiv_ ale Tribunalului B..
Analizând în principiu cererea de revizuire tribunalul a reținut că revizuentul M. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 102/S/05.-04.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr.79/. a Curții de Apel B. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 al. 1, al. 21 lit. a și c Cod penal anterior, cu aplicarea art. 71, 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal anterior.
În sarcina acestuia s-a reținut că în data de 18 octombrie 2012, pe timp de zi, l-a ajutat pe inculpatul D. D. C. să comită fapta de tâlhărie (autorul a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav, aspect care nu a fost anticipat de inculpatul M. I.) prin furnizare de informații despre victime (în sensul că i-a comunicat numele acestora, profesia, boala de care suferă bătrânii, adresa, pentru a-i facilita autorului abordarea victimelor, precum și împrejurarea că bătrânii dețin bani în casă, fiind după încasarea pensiilor), prin planificarea faptei împreună cu autorul și însoțirea acestuia din urmă la locul faptei, iar ulterior săvârșirii infracțiunii l-a ajutat pe autor să vândă la amanet bijuteriile provenite din săvârșirea faptei penale, primind o parte din banii obținuți.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia este posibilă corectarea erorilor judiciare intervenite pe parcursul soluționării în fond a cauzelor. De esența unei cereri de revizuire este redeschiderea procedurilor în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice dacă se constată incidența vreunuia dintre cazurile expres li limitativ prevăzute de art. 453 cod procedură penală.
Potrivit art. 453 Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 459 al. 3 Cod procedură penală, instanța sesizată cu judecarea unei cereri de revizuire examinează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, verificând dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Din motivarea cererii de revizuire rezultă că revizuentul condamnat M. I. critică interpretarea probatoriului, încadrarea juridică a faptelor dată de instanța de fond, și invocă cu titlul de împrejurare nouă faptul că autorul faptei ar fi cunoscut victima anterior comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav.
Tribunalul a constatat că aspectele învederate de revizuent nu constituie împrejurări noi, întrucât acesta nu a recunoscut nici în faza de urmărire penală și nici în faza cercetării judecătorești că ar fi furnizat autorului informații despre victimă. Pe de altă parte în sarcina sa a fost reținut sprijinul acordat autorului în mai multe modalități, nu doar sub forma comunicării de informații, reținându-se inclusiv faptul că la momentul comiterii faptei s-a aflat în apropierea locului faptei având asupra sa un rucsac în care se afla o funie, ce ar fi putut fi folosită la imobilizarea victimelor, o oglindă, mai multe șurubelnițe. Prin urmare, chiar dacă s-ar dovedi faptul că victima și autorul s-ar fi cunoscut anterior, acest aspect nu ar modifica concluziile privind existența faptei reținute în sarcina lui M. I. sau a vinovăției cu care a acționat, or, potrivit art. 453 al. 4 Cod procedură penală cazul de revizuire de la alineatul 1 litera a) constituie motiv de revizuire numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Pe calea revizuirii nu se poate realiza nici reinterpretarea materialului probator și nici schimbarea încadrării juridice, aceste aspecte constituind chestiuni intrate în puterea lucrului judecat. De altfel, inculpatul M. I. a cerut instanței de fond să dispună schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în tăinuire, cererea fiind respinsă. Greșita interpretare a probelor a fost invocată și în cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului penal nr._ al tribunalului B., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 256/S/18.09.2014
Revizuentul nu a indicat nici un mijloc de probă pe baza căruia să se stabilească elemente de fapt noi, care să nu fi fost avute în vedere de instanță la momentul pronunțării sentinței.
Față de cele expuse, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, în baza art. 459 al. 5 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul M. I.. Acesta solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate. A se constata că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.459 Cod procedură penală privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art.453 alin.1 lit.a și c Cod procedură penală, având în vedere că în fața primei instanțe declarațiile martorilor P. și P., sunt mincinoase și că nu corespund adevărului. Apreciază că, cele două declarații, dacă ar fi înlăturate din probatoriu, situația și starea de fapt s-ar schimba și inculpatul nu ar mai fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul revizuientului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
În primul rând cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru că, așa cum a reținut și instanța de fond, revizuentul a mai formulat anterior două astfel de cereri, în dosarele penale nr._ și respectiv_ ale Tribunalului B.. Or, formularea unor cereri de revizuire, de către aceeași persoană și împotriva aceleiași hotărâri, atrage inadmisibilitatea cererilor de revizuire ulterioare.
În al doilea rând, pentru a putea fi admisă în principiu o cerere de revizuire trebuie ca aceasta să se întemeieze pe unul din motivele de revizuire de la art. 453 Cod procedură penală, potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În mod just a reținut instanța de fond că cererea revizuientului M. I. nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, revizuientul urmărind în realitate o reexaminare a cauzei sale, prin reevaluarea mijloacelor de probă de la dosar. De altfel, în cererea de revizuire inculpatul susține că ar trebui schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat definitiv, fapt inadmisibil în procedura de revizuire inițiată de condamnat.
Reexaminarea materialului probator, care a fost examinat de instanțele de judecată la momentul pronunțării hotărârilor de condamnare, nu poate face obiectul unei revizuiri, motiv pentru care, în mod just instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a condamnatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de revizuientul condamnat M. I. împotriva sentinței penale nr. 149/S/09.06.2015 a Tribunalului B., pe care o menține.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă revizuientul condamnat la plata sumei de 300 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. F. C. G.
GREFIER
N. B.
Red.CG/02.11.2015
Dact.BN/12.11.2015/ex.2
Jud.fond.D.R.R.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 691/2015.... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
