Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-04-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.283/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 16 aprilie 2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată A 2:

Președinte – M. D. - judecător

Judecător – R. C. D.

- Grefier – C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. C. A., împotriva sentinței penale nr.2484/S din data de 20 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 08 aprilie 2015 iar apoi pentru data de 16 aprilie 2015, când,

CURTEA

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin sentința penală nr.2484/20.10.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. C. A., astfel cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, din infracțiunile de:

1) Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969;

2) Refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. a Cod penal din 1969;

3) Sfidarea organelor judiciare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 272 ind 1 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 40 alin. 1 Cod penal din 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de

1) Conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal,

2) Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal,

3) Ultraj (două fapte), fapte prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal

toate faptele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul C. C. A. la pedeapsa de 9 luni (nouă luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și interzicerea dreptului de a conduce vehicule în accepțiunea prevăzută de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 republicată, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 83 Cod penal din 1969 a dispus revocarea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012.

În temeiul art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul C. C. A., la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii constând în refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice,

I. 3. În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul C. C. A., la pedeapsa de 6 luni (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (persoană vătămată D. B.).

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul C. C. A., la pedeapsa de 6 luni (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (persoană vătămată B. D.).

În temeiul art. 43 alin.2 Cod penal, raportat la art.38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul pedepselor aplicate în cauză, respectiv două pedepse a câte 6 luni închisoare și o pedeapsă de 9 luni închisoare, urmând ca în final să fie stabilită pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, la care a adăugat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 11 luni (doi ani și unsprezece luni) închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 2 Cod penal a cumulat pedepsele complementare aplicate în cauză și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și interzicerea dreptului de a conduce vehicule în accepțiunea prevăzută de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 republicată, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal a interzis ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și interzicerea dreptului de a conduce vehicule în accepțiunea prevăzută de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 republicată,din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa de 2 ani și 11 luni aplicată inculpatului C. C. A., perioada reținerii din data de 04.10.2013 până la data de 05.10.2013.

În temeiul art. 404 alin. 6 Cod procedură penală a dispus înștiințarea persoanelor vătămate B. D. și D. B. cu privire la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, precum și înștiințarea acestora în cazul în care se va dispune punerea în libertate a inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani și 11 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.

Pe latura civilă a cauzei, în temeiul art. 19 raportat la 397 Cod procedură penală, a luat act de faptul că persoanele vătămate B. D. și D. B. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut următoarele.

Prin rechizitoriul nr._/P/2013 întocmit la data de 20.11.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.12.2013 sub dosar nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. C. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate anterior.:

În actul de sesizare s-a reținut că la data de 04.10.2013, în jurul orei 18:30, inculpatul C. C. A. a condus autoturismul marca Opel Astra C., cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul B., unde a fost oprit de organele de poliție.

Devenind recalcitrant și agresiv, inculpatul a refuzat să coboare din mașină, fiind scos cu forța de către agenții de poliție. În continuare, inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest, adoptând o atitudine de refuz și cu privire la invitația organelor de poliție în sensul de a se deplasa la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., pentru a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În timpul în care a fost condus la secția de poliție, după ce în prealabil a fost imobilizat cu cătușe, inculpatul a proferat injurii și cuvinte jignitoare la adresa agenților de poliție pe care i-a scuipat.

Cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că la data producerii evenimentelor mai sus descrise, inculpatul C. C. A. avea permisul de conducere anulat ca urmare a unei condamnări definitive la pedeapsa cu închisoarea aplicată pentru comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu mijloace de probă, administrate în fază de urmărire penală, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 13 dosar urmărire penală), proces verbal de constatare a infracțiunii din data de 04.10.2013 (fila 12 dosar urmărire penală), rapoarte întocmite la data de 04.10.2013 de către agenții de poliție B. D., D. B., Negura I. și Macelaroiu L. (filele 14-19 dosar urmărire penală, fila 20, fila 21 dosar urmărire penală), raport întocmit la data de 04.10.2013 din care reiese faptul că inculpatul a condus având permisul de conducere anulat (fila 22 dosar urmărire penală), proces verbal de identificare a inculpatului (fila 23 dosar urmărire penală), proces verbal de intrare la sediul poliței (fila 25 dosar urmărire penală), proces verbal de folosire a forței și a mijloacelor din dotare (fila 26 dosar urmărire penală), adresa nr. SPCRPCIV nr._/18.10.2013 (fila 46 dosar urmărire penală), declarații inculpat C. C.-A. (filele 27-33, 51 dosar urmărire penală), declarații martori N. N. și C. C. (filele 34-38 dosar urmărire penală, filele 39-41 dosar urmărire penală).

Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză, prin ordonanța organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi B., din data de 04.10.2013, s-a dispus măsura reținerii inculpatului C. C. A., pentru o durată de 24 de ore.

Prin încheierea nr. 111/2013 din data de 05.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._/197/2013 a fost modificată încheierea nr.139/05.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., prin care a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C. C. A.. În consecință, față de inculpat a fost luată măsura preventivă constând în obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B., pentru o durată de 30 de zile, măsura expirând la data de 03.11.2013.

Referitor la poziția procesuală adoptată de inculpatul C. C. A. pe parcursul desfășurării urmăririi penale, acesta nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, susținând că a fost agresat de către agentul de poliție D. B..

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată la data de 05.05.2014, s-a dispus începerea judecății, constatându-se legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 al parchetului de pe lângă Judecătoria B. ( filele 26-27 dosar instanță).

La dosarul cauzei, a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului C. C. A. (fila 21, fila 39 dosar instanță).

Pe parcursul cercetării judecătorești instanța, față de prevederile curprinse în art. 349 raportat la art. 374 Cod procedură penală, la termenul din data de 16.06.2014, a dispus efectuarea cercetării judecătorești încuviințând, pentru inculpatul C. C. A., proba testimonială constând în audierea agenților de poliție Negura I. și Măcelăroiu L. ( filele 41-42).

La același termen, din oficiu, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de persoane vătămate, a agenților de poliție B. D. și D. B..

La termenul din data de 15.09.2014, din oficiu, instanța a dispus audierea în calitate de martor, a numitului N. N. ( filele 76-77).

Probatoriile încuviințate în cauză au fost administrate după cum urmează.

La termenul de judecată din data de 01.09.2014, instanța a procedat la audierea inculpatului C. C. A., declarația acestuia consemnată în condițiile art. 378 Cod procedură penală, fiind redată la fila 60-61 din dosar.

La termenul din data de 01.09.2014, instanța a procedat la audierea persoanei vătămate B. D. N., declarația acestuia consemnată în condițiile art. 380 Cod procedură penală, fiind redată la fila 58 din dosar ( declarația aflată la fila 57 a fost completată prin mențiunea că inculpatul fiind condus către autospecială a manifestat un comportament agresiv în sensul că a lovit scaunul adresând cuvinte jignitoare și amenințătoare).

La termenul din data de 01.09.2014, instanța a procedat la audierea persoanei vătămate D. B. D., declarația acestuia consemnată în condițiile art. 380 Cod procedură penală, fiind redată la fila 59 din dosar.

La termenul de judecată din data de 01.09.2014, instanța a procedat la audierea martorului Măcălăroiu N. L., declarația acestuia consemnată în condițiile art. 381 Cod procedură penală, fiind redată la fila 56 din dosar.

La termenul de judecată din data de 29.09.2014, instanța a procedat la audierea martorului N. N., declarația acestuia consemnată în condițiile art. 381 Cod procedură penală, fiind redată la fila 81-82 din dosar.

Pe latura civilă a cauzei, persoanele vătămate D. B. și B. D. nu s-au constituit părți civile.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 04.10.2013, inculpatul C. C. A. a condus autoturismul proprietate personală marca Opel Astra C., cu nr. de înmatriculare_, pe .. 8 din municipiul B., unde a fost oprit de către un echipaj de poliție din cadrul Postului de Poliție T.F. Brasov.

Inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat să colaboreze cu organele de poliție, adoptând o atitudine agresivă, concretizată prin întrebuințarea unor injurii și insulte la adresa agenților de poliție B. D. și D. B..

Fiind invitat să coboare din autoturism în vederea efectuării controlului corporal, inculpatul a refuzat și întrucât acesta a încercat să închidă ușa autoturismului, agenții de poliție aflați la fața locului au intervenit, inculpatul fiind scos cu forța din autoturism.

În continuare, inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest aflat în dotarea agenților de poliție rutieră Măcelăroiu L. și Negura I., a căror intervenția la fața locului a fost solicitată de către agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție T.F. Brasov.

Totodată, inculpatul a refuzat să însoțească organele de poliție la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., pentru a fi supus recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Adoptând o atitudine agresivă și continuând să profereze injurii și cuvinte jignitoare la adresa organelor de poliție, inculpatul a fost imobilizat cu cătușe și condus la sediul Biroului Județean de Poliție Transporturi B..

În timpul în care inculpatul s-a aflat în autospeciala organelor de poliție, acesta a avut o manifestare violentă.

În urma verificărilor efectuate în baza de date, s-a constatat faptul că la data de 04.10.2013, inculpatul a condus pe drumurile publice, deși avea dreptul de a conduce anulat, în urma condamnării sale definitive dispusă prin sentința penală nr. 619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză.

Astfel, prezența inculpatului C. C. A. la volanul autoturismului marca Opel Astra C., cu nr. de înmatriculare_, se probează prin conținutul procesului verbal de constatare a infracțiunii, încheiat la data de 04.10.2013 de către agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție T.F. Brasov-Triaj, respectiv T.F. B.-Călători ( fila 12 dosar urmărire penală).

Din conținutul mijlocului de probă analizat, se desprinde faptul că agenții de poliție D. B. și B. D., fiind sesizați de către numita C. C. cu privire la faptul că fostul său soț, în persoana inculpatului C. C., a sosit cu mașina la adresa de domiciliu situată în municipiul B., .. 26, s-au deplasat la fața locului.

Aspectele mai sus menționate se coroborează cu declarația formulată în fază de urmărire penală de numita C. C., care fiind audiată în calitate de martor a arătat faptul că la data de 04.10.2013 inculpatul, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat cu autoturismul marca Opel Astra C., cu nr. de înmatriculare_, la adresa de domiciliu situată în municipiul B., .. 26, cu intenția de a-și vizita fiul minor și de a pleca împreună cu acesta în zona cartierului Steagu ( filele 39-41 dosar urmărire penală).

Observând faptul că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice și cunoscând că acesta avea dreptul de a conduce anulat, numita C. C. a luat legătura cu organele de poliție.

Deplasându-se la fața locului, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție TF B., au putut observa circulând dinspre zona transformatorului electric nr. 2 înspre zona magazinului alimentar G."s & Pappa Reale un autoturism marca Opel Astra, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_ .

În continuare, organele de cercetare penală au procedat la oprirea în trafic a autoturismului menționat, prilej cu care au putut constata faptul că la volan se află numitul C. C. A., acesta precizând faptul că nu deține asupra sa documentele de identitate și documentele autoturismului.

Totodată, cu prilejul menționat inculpatul a precizat faptul că nu a consumat băuturi alcoolice și fiind invitat să coboare din autoturism în vederea efectuării controlului corporal a tras ușa mașinii, încercând să plece.

Această reacție a determinat intervenția lucrătorilor de poliție, care au deschis imediat ușa autoturismului în care se afla inculpatul, trăgându-l afară și imobilizându-l.

In urma acestui gest inculpatul a devenit agresiv, exprimând injurii și amenințări la adresa agenților de poliție D. B. și B. D.. În aceste condiții, inculpatul a fost condus la mașina organelor de poliție și fiind introdus pe bancheta din spate, acesta a continuat să aibă o manifestare violentă, lovind cu picioarele scaunele mașinii, continuând să profereze injurii și amenințări.

Încercând să-l imobilizeze, inculpatul i-a scuipat și lovit cu picioarele pe cei doi agenți de poliție. În momentul în care s-a încercat scoaterea inculpatului din autospeciala organelor de poliție, acesta s-a lovit cu capul de pragul ușii.

Din conținutul raportului nr._ întocmit la data de 04.10.2013, se desprinde faptul că pentru imobilizarea inculpatului s-a întrebuințat forța fizică, acesta fiind încătușat (fil. 26 dup). Din analiza aceluiași mijloc de probă, se constată faptul că, inculpatul prezenta leziuni la arcada dreaptă, iar cu ocazia imobilizării și introducerii în autospeciala echipajului de poliție, s-a lovit în zona arcadei dreapta.

Împrejurările mai sus redate sunt susținute și prin conținutul rapoartelor întocmite la data de 04.10.2013 de către agenții de poliție B. D. și D. B., care fiind audiați pe parcursul judecății, în calitate de persoane vătămate, au subliniat reacția violentă a inculpatului C. C. A., precum și cuvintele amenințătoare exprimate de acesta ( filele 14-19 dosar urmărire penală, filele 57-59 dosar instanță).

Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, la fața locului a fost solicitată și intervenția unui echipaj de poliție rutieră. Echipajul de poliție, compus din agenții de poliție N. C. și Măcelăroiu L., i-a solicitat inculpatului să sufle în aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat categoric poziție menținută și cu privire la solicitarea formulată acestuia de a se prezenta la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., pentru a fi supus recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că i-a fost adus la cunoștință faptul că aceste aspecte constituie fapte de natură să atragă răspunderea sa penală.

Aceste împrejurări sunt susținute prin conținutul raportului întocmit la data de 04.10.2013 de către agentul de poliție rutieră Măcelăroiu L., care fiind audiat pe parcursul cercetării judecătorești a declarat faptul că inculpatul, aflat pe bancheta din spate a mașinii autospeciale aparținând echipajului de poliție, a refuzat să sufle în aparatul etilotest, cu toate că prezenta halena alcoolică (fila 21 dosar urmărire penală, fila 56 dosar instanță). Din analiza acelorași mijloace de probă, se confirmă și refuzul inculpatului de a însoți echipajul de poliție la unitatea spitalicească competentă în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Situația de fapt mai sus expusă este confirmată și prin conținutul declarației formulată de martorul N. N., care fiind audiat în fază de urmărire penală, a declarat faptul că organele de poliție au oprit în zona străzii T. Triaj un autoturism de culoare alb, care circula cu viteză redusă, persoana aflată la volan în persoana inculpatului C. C.-A., aflat sub influența băuturilor alcoolice, manifestând o atitudine sfidătoare la adresa agenților de poliție D. B. și B. D. ( filele 34-36 dosar urmărire penală). Declarațiile martorului au fost menținute și pe parcursul cercetării judecătorești, acesta oferind detalii cu privire la atitudinea inculpatului după momentul imobilizării sale de către agenții de poliție, menționând faptul că inculpatul a exprimat injurii și amenințări la adresa agenților de poliție, zbătându-se și lovindu-se cu capul de pragul ușii mașinii echipajului de poliție ( filele 81-82 dosar instanță).

După ce au fost luate măsuri privind încunoștințarea numitei C. C. cu privire la faptul că autoturismul fostului său soț a fost oprit în zona străzii T. Triaj, inculpatul a fost condus la sediul Biroului Județean de Poliție Transporturi B., pentru continuarea cercetărilor.

Fiind efectuate verificări în baza de date, s-a constatat faptul că la data de 04.10.2013, inculpatul a condus pe drumurile publice deși avea dreptul de a conduce anulat, în urma condamnării sale definitive dispusă prin sentința penală nr. 619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012. Prin sentința penală menționată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică care depășește limita legală.

Sub aspectul poziției procesuale a inculpatului C. C. A., care a declarat faptul că la data de 04.10.2013 a fost interpelat de agenții de poliție din cadrul postului de poliție TF B. Călători în timp ce se afla în autoturismul proprietate personală împreună cu fiul său, fiind scos din mașină și încătușat pentru motivul că nu deținea actele de identificare asupra sa, se constată faptul că acestea sunt infirmate pe baza materialului probator administrat în cauză ( filele 28-29 dosar urmărire penală, filele 31-33 dosar urmărire penală).

În acest sens, de reținut este că toate probele analizate în cauză au relevat faptul că, inculpatul a fost oprit de către organele de cercetare penale în urma solicitării formulată de fosta sa soție, numita C. C., care observând intenția inculpatului de a se deplasa împreună cu fiul lor minor, cu autoturismul proprietate personală marca Opel, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, a sesizat organele de poliție pentru a lua măsuri cu privire la acest aspect.

Referitor la susținerile inculpatului privitor la faptul că a fost scos cu forța de agenții de poliție din interiorul autoturismului, materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că acest gest a fost justificat de atitudinea inculpatului, care fiind recalcitrant și agresiv a refuzat să colaboreze cu organele de poliție.

În privința agresiunilor la care inculpatul susține că a fost supus de către agentul de poliție D. B., concluziile formulate în conținutul certificatului medico-legal nr. 2739/E/07.10.2013, care au indicat faptul că acesta a prezentat leziuni care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale și care pot data din 04.10.2013, sunt justificate prin aspecte redate în conținutul raportului de utilizare a forței nr._ întocmit la data de 04.10.2013, se precum și prin conținutul desprins din declarațiile formulate de martorul N. N. ( fila 71 dosar instanță, fila 26 dosar urmărire penală, filele 81-82 dosar instanță).

În acest sens, se constată faptul că urmele de violență pe care le-a prezentat inculpatul, s-au produs în urma atitudinii sale, care fiind introdus în autospeciala organelor de poliție, s-a zbătut lovind cu picioarele scaunele, și lovindu-se cu în zona frunții și a arcadei de stâlpul de la portiera mașinii de poliție.

De altfel, sub aspectul analizat, instanța a constatat ca fiind respectate în mod corespunzător și exigențele desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că organele de cercetare penală au consemnat în scris, la momentul reținerii inculpatului, toate informațiile apte să permită clarificarea circumstanțelor cauzei precum și a leziunilor suferite de inculpat (cauza T. vs România 24 februarie 2009).

Sub aspectul faptei constând în conducerea pe drumurile publice din municipiul B. cunoscând că permisul de conducere este anulat, susținerile inculpatului privitoare la faptul că în momentul la care a fost abordat de către agenții de poliție autoturismul era staționat, se impun a fi privite din perspectiva ansamblului probator administrat în cauză, care a relevat faptul că, autoturismul a fost oprit de către lucrătorii de poliție în dreptul străzii T. Triaj, după ce au fost anunțați cu privire la faptul că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la adresa din .. 26, de unde intenționa să conducă spre zona Steagu.

Cu privire la refuzul de a se supune recoltării de probe biologice, se constată faptul că inculpatul a formulat declarații contradictorii. Astfel, pe parcursul urmăririi penale inculpatul a indicat faptul că nu a dorit să-i fie recoltate probe biologice, întrucât nu i-a fost precizat motivul acestei solicitări, iar în fază de cercetare judecătorească a declarat faptul că nu i s-a solicitat să sufle în aparatul etilotest pentru a se proceda la verificarea alcoolemiei sale ( fila 33 dosar urmărire penală, fila 60 verso dosar instanță).

În analiza probelor administrate în cauză, instanța a avut în vedere prevederile cuprinse în art. 103 alin. 1 Cod procedură penală, potrivit cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege, fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel, prima instanță a reținut că faptele inculpatului C. C. A., care la data de 04.10.2013, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul B., având permisul de conducere anulat, refuzând să se supună recoltării de probe biologice și exprimând cuvinte jignitoare și amenințătoare la adresa agenților de poliție B. D. și D. B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

1) Conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal,

2) Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal,

3) Ultraj (două fapte), fapte prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, toate faptele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Pentru o mai bună înțelegere a soluțiilor pronunțate în cauză, instanța a analizat separat infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cu referiri efectuate atât cu privire la încadrarea juridică oferită acestora, cât și la structura obiectivă și subiectivă a faptelor analizate.

Sub aspectul încadrării juridice stabilită pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, instanța a menționat următoarele precizări, analizate din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate.

Potrivit art. 5 alin.1 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:

a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.

Sub acest aspect, instanța reține faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise la data de 04.10.2013, iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.04.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.

b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă

Referitor la aspectul analizat, instanța reține faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C. C. A. prin actul de sesizare al instanței se regăsesc incriminate și în actuala reglementare. Cu privire la acest aspect, de reținut este faptul că în actuala legislație faptele reținute în sarcina inculpatului se regăsesc în conținutul infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și ultraj (două fapte), fapte prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.

c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă

În legătură cu această cerință, instanța a constatat faptul că vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de încriminare, cauzelor care înlătură răspunderea penală sau a modalității de executare a pedepsei.

Cu privire la acest aspect, instanța reține modificarea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea constând în refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Astfel, dacă în vechea reglementare prevederile cuprinse în art. 87 alin.5 instituiau limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, actualele prevederi cuprinse în art. 337 Cod penal instituie pentru aceeași faptă limite de pedeapsă cuprinse între 1 și 5 ani închisoare.

Această împrejurare este de natură să fundamenteze opinia potrivit căreia, încadrarea juridică stabilită conform noilor prevederi legale are un caracter mai favorabil cu privire la situația inculpatului C. C. A.. În conturarea acestei opinii, instanța a reținut faptul că deși, regulile instituite conform prevederilor cuprinse în art. 38-39 Cod penal privind modul de sancționare al concursului de infracțiuni are un caracter mai sever comparativ celui instituit prin dispozițiile art. 34 Cod penal din 1969, aplicarea unor pedepse conform limitelor instituie prin noua reglementare orientate spre minimul special, va determina stabilirea unei pedepse rezultante inferioară limitei speciale de 2 ani închisoare, astfel cum această limită este instituită pentru infracțiunea încriminată prin dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.

Mai mult, sub aspectul tratamentului sancționator al stării de recidivă postcondamnatorie, întrucât faptele din prezenta cauză au fost comise pe durata termenului de încercare al pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 619/28.03.2012, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012, se poate constata faptul că acesta generează aceleași consecințe juridice în ambele reglementări, respectiv adăugarea pedepselor din prezenta cauză la pedeapsa anterior aplicată și neexecutată.

Motivele care au determinat orientarea instanței în vederea aplicării unor pedepse îndreptate spre minimul special vor fi expuse în cuprinsul prezentei cu ocazia analizei privind individualizarea pedepselor care se vor stabili în cauză.

Sub aspectul laturii obiective al infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, instanța a constatat faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului C. C. A., care la data de 04.10.2013 a condus autoturismul marca Opel C. pe raza municipiului B., deși cunoștea faptul că permisul de conducere i-a fost anulat în urma condamnării definitive la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la aspectul analizat, instanța reține faptul că potrivit art. 20 din OUG nr. 195/2002 „pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule (…) conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător”.

Potrivit art. 114 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată anularea permisului de conducere se dispune în cazul în care ( …) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1) și (2), art. 90 alin. (1) și la art. 92 alin. (3) din actul normativ menționat.

Cu privire la incidența art. 116 din OUG nr. 195/_ potrivit cărora persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a trecut un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că la data de 04.10.2013, inculpatul avea în continuare permisul de conducere anulat, nefiind îndeplinite cerințele mai sus expuse pentru înlăturarea consecințelor juridice produse în urma condamnării sale definitive, sub aspectul analizat.

Întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) pct. 1 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice cunoscând faptul că permisul de conducere i-a fost anulat, a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii constând în refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că deși, inculpatul prezenta halena alcoolică la momentul opririi sale în trafic, acesta a refuzat să sufle în aparatul etilotest, menținându-și aceeași atitudine de refuz și cu privire la invitația lansată de echipajul de poliție rutieră, în sensul de a se prezenta la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., pentru a fi supus recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) pct. 1 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice cu toate că i-a fost adus la cunoștință faptul că aceste aspecte constituie fapte de natură să atragă răspunderea sa penală, inculpatul acceptând posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor de ultraj comise în dauna agenților de poliție D. B. și B. D., elementul material constând în exprimarea unor cuvinte amenințătoare la adresa persoanelor vătămate, însoțite de injurii și de lovirea agentului de poliție D. B., a fost dovedit pe baza materialului probator administrat în cauză, care a relevat atitudinea recalcitrantă și agresivă, pe care inculpatul a manifestat-o cu prilejul opririi sale în trafic de către echipajul de poliție din cadrul Postului de Poliție TF B..

Atitudinea inculpatului s-a manifestat în mod nemijlocit, în intervalul de timp în care cei doi agenți de poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Urmarea imediată a constat în instituirea unei stări de pericol sub aspectul ocrotirii valorilor sociale privind respectul datorat autorității, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) pct. 1 lit. a Cod penal. Astfel, inculpatul a adoptat o atitudine sfidătoare la adresa agenților de poliție concretizată prin exprimarea unor cuvinte jignitoare și amenințătoare, deși a putut conștientiza că prin faptele sale se instituie o stare de pericol cu privire la modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către agenții de poliție B. D. și D. B..

Întrucât faptele analizate în prezenta cauză au fost comise de către același inculpat, prin acte materiale distincte, înainte de condamnarea definitivă pentru una dintre ele, instanța a constatat incidența prevederilor art. 38 lit. a Cod penal, privitoare la pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real.

Sub aspectul stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile analizate în prezenta cauză, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu intenție pe durata termenului de încercare stabilit în urma condamnării sale definitive la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, conform sentinței penale nr.619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru faptele reținute în sarcina sa, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.

Instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptelor analizate este unul ridicat, acestea fiind comise în timp ce inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, și în prezența fiului său minor.

În concret, periculozitatea faptelor este relevată prin starea de pericol instituită cu privire la valorile sociale privind siguranța pe drumurile publice, dar și cu privire la respectul datorat autorității. În acest sens, de remarcat este atitudinea inculpatului, care a manifestat un comportament agresiv la adresa echipajului de poliție sosit la fața locului, fapt care a condus la imobilizarea și reținerea sa.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a reținut faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, iar pe parcursul procedurilor desfășurate în cauză acesta nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Cu toate acestea, instanța a reținut faptul că inculpatul a manifestat o conduită procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate termenele de judecată stabilite în cauză. Totodată, se observă faptul că inculpatul este o persoană integrată în societate, acesta fiind angajat la data săvârșirii faptelor, precum și în prezent, în cadrul Sucursalei Regionala SNCFR B., în funcția de șef district căi ferate.

Față de toate cele mai sus arătate, și având în vedere faptul că tratamentul sancționator aplicat cu privire la faptele analizate în prezenta cauză va fi agravat ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin penală nr. 619/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012, instanța a apreciat faptul că se impune condamnarea inculpatului și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special.

În consecință, Judecătoria B. a dispus conform celor menționate anterior.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal inculpatul C. C. A. care a criticat hotărârea atacată sub aspect de legalitate și temeinicie.

Astfel, în fața Curții de Apel acesta a invocat, prin apărător, nu se poate reține vinovăția penală pentru faptele comise, în condițiile în care există numeroase suspiciuni privitor la presupusele infracțiuni reținute. S-a solicitat a se constata că atitudinea violentă (dacă a avut loc) s-a manifestat doar față de agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție Transporturi Feroviare și nu și față de agenții din cadrul Poliției Rutiere, astfel încât se ridică numeroase semne de întrebare.

În cursul soluționării căii de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum și principiile enunțate de Codul de procedură penală în art.417 și art.418, Curtea de Apel reține următoarele.

În primul rând se remarcă faptul că judecătorul de fond a realizat o amplă cercetare judecătorească, procedând totodată în hotărârea atacată la o analiză detaliată a întregului material probatoriu administrat prin coroborarea tuturor probelor depuse la dosar în cursul urmăririi penale și în fața instanței.

În raport de probele existente, Judecătoria B. a reținut în mod corect starea de fapt, aceasta constând, în esență, în aceea că la data de 04.10.2013, în jurul orei 18:30, inculpatul C. C. A. a condus autoturismul marca Opel Astra C., cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, pe . municipiul B., unde a fost oprit de organele de poliție.

Devenind recalcitrant și agresiv, acesta a refuzat să coboare din mașină, fiind scos cu forța de către agenții de poliție, refuzând să sufle în aparatul etilotest, adoptând totodată o atitudine de refuz și cu privire la invitația organelor de poliție în sensul de a se deplasa la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., pentru a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Față de starea de fapt reținută, Judecătoria B. a încadrat corespunzător infracțiunile comise de către inculpat în dispozițiile art. 335 alin. 2 Cod penal, art. 337 Cod penal și două fapte prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal.

Vinovăția penală a inculpatului rezultă în mod evident din declarațiile martorilor audiați în cauză (C. C., N. N., Măcelăroiu L., N. I. de la filele 56, 94 dosar instanță și 20, 21, 34-41 din dosarul de urmărire penală), precum și din depozițiile constante ale lucrătorilor de poliție D. B. și B. D. (părți vătămate) de la filele 57, 59 din dosarul de fond, aceste probe evidențiind indubitabil acțiunea de conducere pe drumurile publice de către inculpat a autoturismului, fapta de opunere la recoltarea probelor biologice și de a fi testat cu aparatul alcooltest, precum și atitudinea agresivă manifestată față de agenții de poliție menționați anterior.

Pe de altă parte, Judecătoria B. a identificat în mod corect legea penală mai favorabilă, în raport de modificările legislative intervenite între data comiterii faptelor și până la soluționarea cauzei, acest principiu fiind aplicat în mod global, în conformitate cu Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.

Astfel, având în vedere regimul sancționator cuprins atât în Codul penal din 1969, cât și în Codul penal actual, s-a constatat că noile dispoziții cu caracter penal sunt mai favorabile inculpatului, motiv pentru care judecătorul fondului a apreciat corespunzător că dispozițiile intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014 reprezintă lege penală mai favorabilă, conform art.5 Cod penal.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că prima instanță a aplicat în mod corespunzător criteriile generale prevăzute de art.74 din Codul penal, dând eficiență elementelor care rezultă din modalitatea concretă de derulare a faptelor, celor care caracterizează persoana inculpatului, precum și gradului de afectare a relațiilor sociale apărate de legea penală.

De asemenea, comiterea prezentelor infracțiuni în stare de recidivă imprimă acțiunilor infracționale ale inculpatului un caracter grav, motiv pentru care regimul sancționator (reflectat atât în cuantumul pedepsei, cât și în modalitatea de executare) a fost corect stabilit de către prima instanță.

În raport de scopul preventiv educativ al pedepsei (menționat în art.3 din Legea nr.254/2013) Curtea consideră, în egală măsură cu cele stabilite de prima instanță, că singura modalitate de executare aptă a contribui la realizarea prevenției generale și speciale este cea a detenției.

În acest sens, susținerile inculpatului C. C. A. din fața instanței de apel nu se reflectă în materialul probatoriu existent la dosar, astfel încât calea de atac promovată urmează a fi respinsă ca nefondată, hotărârea primei instanțe fiind la adăpost de orice critică.

Corelativ soluției ce va fi dispusă, în conformitate cu art.275 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, RESPINGE apelul formulat de inculpatul C. C. A. împotriva sentinței penale nr.2484 din 20 octombrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._ /2014, pe care o menține.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei se include în cheltuielile judiciare.

În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul C. C. A. la 400 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2015.

Președinte,Judecător,

M. DarabanăRăzvan C. D.

Grefier,

C. G.

Red.R.C.D./22.04.2015

Dact.C.Gh./24.04.2015

2 ex.

Jud fond/C. T.

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 674/2015. Curtea de Apel...		Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 176/2015.... →

Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BRAŞOV