Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 526/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 29961/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 526/Ap. Dosar nr._
Ședința publică din data de 2 iulie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A5:
Președinte: M. Ș. - judecător
Judecător: A. C. M.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 654 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 iulie 2015, când,
CURTEA DE APEL B.
Prin sentința penală nr. 654 din 15.04.2015 a Judecătoriei B. în temeiul art. 114 alin.1 Noul Cod penal raportat la art. 115 lit.b Noul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului M. M. măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233 Noul Cod penal cu aplicarea art. 113 Noul Cod penal (fapta din data de 27.08.2014, persoană vătămată L. V.).
În baza art. 121 alin. 1 lit.a și e Noul Cod penal, i s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta și să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională.
Punerea în executare a măsurii educative dispusă față de inculpat s-a dispus să fie realizată prin aplicarea prevederilor art. 511 Noul Cod procedură penală, prin citarea sa și a reprezentantului legal.
În temeiul art. 67 alin. 2 din Legea nr. 253/2013, supravegherea și îndrumarea inculpatului în executarea măsurii educative a supravegherii s-a dispus să fie realizată de către mama acestuia, M. L. P. precum și de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii, constând în prelungirea măsurii educative sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă.
S-a constatat că, fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare conform sentinței penale nr. 1827/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013, definitivă prin decizia penală nr. 82/05.02.2015 a Curții de Apel B..
În temeiul art. 22 alin1 din Legea nr. 187/2012, s-a menținut măsura constând în suspendarea executării pedepsei în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1827/04.07.2014, definitivă la data de 05.02.2015.
S-a luat act de faptul că, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză începând cu data de 28.08.2014 și până la data de 02.09.2014, ulterior, în privința sa fiind dispusă măsura arestului la domiciliu începând cu data de 20.02.2015.
În temeiul art. 399 alin. 1 Noul Cod procedură penal raportat la art.242 alin.3 Noul Cod procedură penală, s-a respins cererea formulată de Poliția Municipiului S. având ca obiect înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive.
În temeiul art. 399 alin. 1 Noul Cod procedură penală, s-a menținut măsura preventivă constând în arest la domiciliu dispusă față de inculpatul M. M. conform deciziei penale nr. 7/FJ/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Pe latura civilă a cauzei, în temeiul art. 19 alin. 3 Noul Cod procedură penală raportat la art. 397 Noul Cod procedură penală, s-a luat act de faptul că acțiunea civilă nu a fost exercitată în numele persoanei vătămate L. V. de cătrereprezentantul său legal, precum nici de către P. de pe lângă Judecătoria B., prin reprezentant legal.
În raport de împrejurarea privitoare la faptul că, acțiunea civilă nu a fost promovată în cauză, s-a constatat inaplicabilitatea prevederilor art. 249 alin. 7 Noul Cod procedură penală, privitoare la caracterul obligatoriu al măsurilor asiguratorii în privința faptelor care au condus la prejudicierea persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exercițiu sau având capacitate de exercițiu restrânsă.
Față de soluția pronunțată pe latura penală a cauzei, s-a constatat inaplicabilitatea prevederilor cuprinse în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008.
În temeiul art. 274 alin. 1 Noul Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la data de 27.08.2014, în jurul orelor 12:00, inculpatul M. M. s-a apropiat de persoana vătămată L. V., care se afla în zona ghenei de gunoi amplasată pe bulevardul Ș. Cel M. din mun. B. alături de fratele său, sustrăgându-i telefon mobil marca Nokia, pe care victima îl purta într-o husă prinsă de cureaua pantalonilor.
Inculpatul a refuzat să-i restituie victimei telefonul mobil sustras, aplicându-i acesteia o lovitură cu piciorul în partea dorsală.
În urma actelor de cercetare efectuate în cauză și a indicațiilor oferite de inculpatul M. M., telefonul mobil marca Nokia, sustras din posesia persoanei vătămate L. V., a fost depistat și ridicat în zona verde amenajată în spatele imobilului nr.5, situat pe . de către organele de cercetare penală.
Reținând vinovăția inculpatului minor, instanța de fond i-a aplicat acestuia măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Instanța de fond a constat că, fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare conform sentinței penale nr. 1827/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013, definitivă prin decizia penală nr. 82/05.02.2015 a Curții de Apel B..
În privința măsurii constând în suspendarea sub supraveghere a pedepsei în cuantum de 1 an și 6 luni aplicată în baza sentinței penale nr. nr._/197/2013, instanța a constatat sub un prim aspect împrejurarea potrivit căreia în conținutul prevederilor cuprinse în art. 113-134 Noul Cod penal, privind regimul răspunderii penale a minorilor, nu se regăsesc dispoziții care să reglementeze situația similară speței dedusă soluționării, privind modul de contopire al pedepselor aplicate în baza vechilor dispoziții penale pentru fapte comise în perioada minorității cu măsurile educative dispuse în baza noilor prevederi penale.
Cu privire la acest aspect, de remarcat este faptul că, prevederile cuprinse în art. 130 Noul Cod penal care reglementează situația descoperirii, ulterioare, a unei infracțiuni săvârșită în timpul minorității, dispoziții care fac o trimitere la corespunzătoare la prevederile cuprinse în art. 129 Noul Cod penal, reglementează situațiile juridice ivite după . noului Cod penal, când infracțiune din minorat este descoperită în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate.
Instanța s-a raportat la prevederile cuprinse în capitolul IV din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, capitol ce cuprinde dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor.
Relevante pentru situația juridică analizată sunt prevederile cuprinse în art. 22 alin. 1 și 2 din actul normativ precizat, dispoziții potrivit cărora, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal.
În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
Potrivit art. 22 alin. 4 din Legii nr. 187/2012, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:
a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;
b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
Rămâne, astfel, nereglementată, situația în care în decursul termenului de încercare al suspendării condiționate sau sub supraveghere se descoperă o infracțiune concurentă, comisă în perioada minorității care, prin raportare la regulile generale ale concursului de infracțiuni, este lipsită de aptitudinea juridică de a determina revocarea măsurii constând în suspendarea pedepsei închisorii aplicată în baza vechiului Cod Penal.
Aplicarea prin analogie a prevederilor cuprinse în art. 22 alin.2 și 4 din Legea nr. 187/2012, inclusiv pentru situația în care în termenul de încercare al suspendării condiționate se descoperă o infracțiune concurentă, care, în condițiile de sancționare instituite prin prevederile cuprinse în vechiul cod penal, ar fi determinat anularea măsurii constând în suspendarea condiționată sau sub supraveghe a pedepsei închisorii dacă instanța s-ar fi orientat spre o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea ulterior descoperită, respectiv menținerea măsurii și aplicarea unei măsuri educative în contextul în care s-ar fi apreciat că pentru infracțiunea descoperită ulterior nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, este de natură să încalce principiul previzibilității legii penale. În dezvoltarea acestei opinii, instanța a constatat faptul că, principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative, care trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că textul actelor normative trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat, fără să fie justificată aplicarea prin analogie a unor dispoziții similare celor incidente în cauza penală suspusă analizei.
Instanța a reținut incidența art. 22 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și a dispus menținerea măsurii constând în suspendarea executării pedepsei în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1827/04.07.2014, definitivă la data de 05.02.2015, apreciind că această dispoziție nu este incompatibilă cu soluția stabilită în cauză, constând în aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate pentru infracțiunea analizată.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a constatat că, la data comiterii faptei, respectiv 27.08.2014, persoana vătămată L. V., născută la data de 07.03.2000, nu împlinise vârsta de 14 ani, fiind minoră.
Instanța de fond a constatat faptul că, în privința persoanelor vătămate minore acțiunea civilă nu mai poate fi exercitată din oficiu, spre deosebire de prevederile cuprinse în vechea reglementare, impunându-se existența unei manifestări de voință expresă în sensul analizat, exprimată de către persoanele abilitate legal prin prevederile art. 19 alin. 3 Noul Cod procedură penală.
Întrucât, în cauză, acțiunea civilă nu a fost formulată în numele minorului L. V., instanța a constatat imposibilitatea angajării răspunderii inculpatului pe latura civilă a cauzei. În raport de această împrejurare, s-a constatat ineficiența juridică, în speța analizată, a prevederilor cuprinse în art. 249 alin. 7 Noul Cod procedură penală, privitoare la caracterul obligatoriu al măsurilor asiguratorii în privința faptelor care au condus la prejudicierea persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exercițiu sau având capacitate de exercițiu restrânsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o sub aspectul greșitei mențineri a suspendării executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1827 din 04.07.2014 a Judecătoriei B., întrucât instanța trebuia să dispună anularea acestei suspendări și a aplica art. 129 Cod penal
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefundat pentru următoarele motive:
Fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
Prin sentința penală nr. 1827 din 04.07.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 82 din 05.02.2015 a Curții de Apel B. inculpatul minor a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu.
Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, în temeiul dispozițiilor art. 1101 alin. 1 raportat la art. 110 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Instanța de fond în mod corect a reținut că infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința de mai sus sunt concurente cu infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății, însă contrar opiniei instanței de fond, Curtea apreciază că nu se pot menține în același timp pedeapsa închisorii, chiar și neprivativă de libertate, aplicată inculpatului minor și o măsură educativă, atâta timp cât dispozițiile Noului Cod penal, cu privire la inculpații minori, prevăd aplicarea pentru aceștia numai a măsurilor educative, privative au neprivative de libertate, iar nu pedepse cu închisoarea.
Astfel, potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012 „Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.
Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”, astfel că instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 trebuia să dispună anularea suspendării executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată inculpatului.
De asemenea, aplicând dispozițiile art. 129 din Noul Cod penal, privind pluralitatea de infracțiuni în cazul inculpaților minori, conform alin. 1 „În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74”, instanța de fond trebuia să aplice inculpatului o singură măsură educativă pentru toate infracțiunile concurente, respectiv pentru: tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal din cauza dedusă judecății, furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (3 acte materiale), violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 si 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (3 acte materiale), ambele din sentința penală nr. 1827/04.07.2014 a Judecătoriei B..
Având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite de inculpatul minor, primele vizând patrimoniul persoanei și domiciliul persoanelor fizice, pentru ca în cauza dedusă judecății infracțiunea comisă de inculpat să vizeze o infracțiune contra patrimoniului săvârșită cu violență, Curtea apreciază că măsura educativă prin care se poate realiza reeducarea inculpatului și prevenția comiterii unor alte fapte penale se poate face numai prin aplicarea inculpatului minor a unei măsuri educative privative de libertate, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 124 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 127 Cod penal se va deduce din măsura educativă privativă de libertate reținerea și arestarea preventivă a inculpatului din data de 28.08.2014 și până la data de 02.09.2014, precum și măsura arestului la domiciliu începând cu data de 20.02.2015 și până la data de 27.05.2015 și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de parchet, cu privire la latura penală.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 654 din 15.04.2015 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul laturii penale și rejudecând cauza:
Constată că, fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. M., fiul lui I. și L. P., născut la data de 26.09.1998, în municipiul S., județul B., domiciliat în municipiul S., ., județul B., CNP_, cetățean roman, studii: 5 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare conform sentinței penale nr. 1827/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013, definitivă prin decizia penală nr. 82/05.02.2015 a Curții de Apel B..
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1827/04.07.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 82/05.02.2015 a Curții de Apel B..
În baza art. 129 Cod penal aplică inculpatului M. M. o singură măsură educativă pentru săvârșirea infracțiunilor de: tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal din cauza dedusă judecății, furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,g,i Cp. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1969 (3 acte materiale), violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 si 2 Cp. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1969 (3 acte materiale), ambele din sentința penală nr. 1827/04.07.2014 a Judecătoriei B..
În baza art. 124 Cod penal aplică inculpatului M. M. măsura educativă a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 124 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 127 Cod penal deduce din măsura educativă privativă de libertate reținerea și arestarea preventivă a inculpatului din data de 28.08.2014 și până la data de 02.09.2014, precum și măsura arestului la domiciliu începând cu data de 20.02.2015 și până la data de 27.05.2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pt. M. Ș. A. C. M. aflată în concediu de odihnă,
semnează, vicepreședinte,
E. B.
GREFIER
A. O.
Red.ACM/20.07.2015
tehnoredact.AO/21.07.2015/5 ex.
jud.fond C. T.
- pentru conformitate -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
