Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 157/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată FJC12:
Președinte – C. E.
Grefier - A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. la data de 09 decembrie 2015 în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata inculpată G. S. C., în stare de arest preventiv (deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor) asistată de către apărătorul desemnat din oficiu – avocat P. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verifică identitatea intimatei inculpate G. S. C., cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebați fiind de către instanță, atât reprezentantul Ministerului Public, cât și apărătorul intimatei inculpate precizează că nu au alte cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B., desființarea încheierii de ședință din data de 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., iar în cadrul rejudecării menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpată.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea din data de 09.12.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Deși în motivarea încheierii contestate s-a reținut perioada îndelungată petrecută de către inculpată în stare de arest preventiv (din ianuarie 2015), reprezentantul Ministerului Public consideră că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil, iar în raport de natura infracțiunilor deduse judecății (trafic de minori) se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulate.
Având cuvântul, apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată solicită instanței respingerea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B. și pe cale de consecință menținerea încheierii de ședință din data de 09.12.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., ca fiind legală și temeinică.
Astfel, apărătorul intimatei inculpate consideră că, în mod temeinic, instanța de fond a constatat că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere perioada de 11 luni de zile petrecută de aceasta în stare de arest preventiv, precum și starea de sănătate precară a inculpatei.
În mod corect, instanța de fond a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatei (fără antecedente penale), de atitudinea sinceră a acesteia (inculpata urmând procedura simplificată), precum și de diminuarea riscului ca inculpata să poată influența buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în prezent încheiată.
Față de aceste considerente, apărătorul intimatei inculpate solicită instanței respingerea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Având ultimul cuvânt, intimata inculpată solicită respingerea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B. și menținerea încheierii de ședință din data de 09.12.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, având în vedere că nu are antecedente penale, starea sa de sănătate este precară, are doi copii minori aflați în centrul de plasament și a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față:
I. Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 15, a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce o privește pe inculpata G. S.-C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată și, ulterior, menținută în raport cu prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Tribunalul specializat a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale conturează suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea faptelor pentru care inculpate este judecată, avându-se în vedere, în principal, declarațiile date în cursul urmăririi penale de către cele două victime minore – G. L. (inclusiv declarația dată de către aceasta în fața instanței, la termenul precedent) și A. A., declarațiile martorilor Apetraoe G. F., N. E., C. R., G. L. și F. I. R., coroborate cu aspecte din declarațiile celor doi inculpați și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în condițiile legii. De altfel, tribunalul are în vedere și faptul că la termenul din 04.06.2015, coinculpatul C. a recunoscut integral săvârșirea faptelor care i se impută, optând pentru procedura simplificată reglementată de art.374 al.4 și art.375 Cod procedură penală. De asemenea, tribunalul constată că respectiva suspiciune rezonabilă nu a fost înlăturată prin declarațiile martorilor audiați până la acest moment al cercetării judecătorești. În acest context, tribunalul reamintește că prin chiar jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a afirmat că probele care pot justifica luarea sau menținerea unei măsuri preventive față de o persoană cercetată penal nu trebuie să fie neapărat similare celor ce pot eventual conduce la o soluție de condamnare la finalul procesului penal sau fie și la simpla trimitere în judecată, fiind suficient ca primele să contureze o simplă bănuială rezonabilă, respectiv să fie în măsură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut comite faptele pentru care a fost cercetată, cerință care este îndeplinită în cauză. De asemenea, tribunalul a constatat că, în procedura sumară a măsurilor preventive, nu se analizează exhaustiv probatoriul administrat în cauză, operațiune juridică care are loc la finalul procesului penal, ci doar se reține existența sau nu a bănuielii rezonabile menționate în cele de mai sus.
În al doilea rând, tribunalul a reținut că, în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor imputate inculpaților prin sentința sus-menționată a Judecătoriei B., este în mod evident îndeplinită în continuare cerința pragului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate, impusă de dispozițiile art.223 al.2 Cod procedură penală. Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut și prin încheierea din 13.05.2015, rămasă definitivă ca urmare a respingerii contestațiilor formulate de inculpați de către Curtea de Apel B., se constată că nu prezintă relevanță că mandatele de arestare preventivă au fost emise în cauză de către Judecătoria B. și cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunii de „proxenetism”, atât timp cât, în raport cu încadrarea juridică reținută la acel moment în cauză, competența materială revenea instanței inferioare, iar cerințele arestării preventive sunt în continuare îndeplinite în cauză, în raport cu noua încadrare juridică, sens în care sunt și prevederile art.50 al.2 Cod procedură penală.
Totodată, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și, ulterior, menținută cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a dreptului la apărare al inculpatei, neintervenind elemente noi care să atragă nelegalitatea acesteia. Ca urmare, s-a constatat legalitatea măsurii preventive în cauză.
Cu toate acestea, astfel cum a arătat și prin încheierile anterioare, reanalizând celelalte cerințe impuse de art.223 al.2 Cod procedură penală și văzând prevederile și art.242 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că, la acest moment procesual, în raport cu perioada semnificativă de timp petrecută deja de inculpată în stare de arest, lipsa antecedentelor penale ale acesteia și starea precară de sănătate, ținând seama și de diminuarea riscului ca inculpata să poată influența buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în prezent încheiată, luând în considerare și că inculpata poate fi supusă unor măsuri de supraveghere sub imperiul unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, tribunalul a apreciat că se impune înlocuirea stării de arest preventiv a inculpatei cu o măsură preventivă mai ușoară. În acest context, tribunalul a constatat că una dintre persoanele vătămate a fost audiată nemijlocit în instanță, în timp ce cealaltă presupusă victimă este plecată din țară, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatei la acest moment procesual nu ar mai putea avea un efect intimidant asupra acestora. Pe de altă parte, măsurile preventive neavând o latură punitivă, trebuie evitat ca măsura arestării să se transforme practic într-o pedeapsă anticipată, în condițiile în care, în opinia tribunalului, aceasta nu mai apare ca fiind singura măsură adecvată la acest moment în cauză.
Prin urmare, constatând îndeplinite cerințele art.211 și următoarele Cod procedură penală și apreciind că procesul penal se poate desfășura în continuare și cu inculpata în stare de libertate, în condițiile în care s-ar institui o formă de control al conduitei acesteia și i s-ar limita inculpatei libertatea de mișcare și posibilitatea de a intra în contact cu celelalte persoane implicate în cauză – elemente de natură a asigura buna desfășurare în continuare a procesului penal, care nu comportă o singură fază procesuală –, prima instanță a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile, în raport cu prevederile art.215 ind.1 al.7 Cod procedură penală.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Criticile aduse au vizat aspecte de netemeinicie, susținându-se că, deși prima instanță s-a raportat la perioada îndelungată petrecută de către inculpată în stare de arest preventiv (din ianuarie 2015), în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil, iar în raport de natura infracțiunilor deduse judecății (trafic de minori) se impune menținerea măsurii arestării preventive.
III. Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, Curtea va admite contestația parchetului, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor care reglementează în materie, respectiv art.242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1.
Tribunalul specializat, la adoptarea soluției de înlocuire a măsurii preventive, a avut în vedere perioada semnificativă de timp petrecută deja de inculpată în stare de arest, lipsa antecedentelor penale ale acesteia și starea precară de sănătate, ținând seama și de diminuarea riscului ca inculpata să poată influența buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în prezent încheiată, luând în considerare și că inculpata poate fi supusă unor măsuri de supraveghere sub imperiul unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi.
Curtea reține că, potrivit art.202 alin.(1) Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
În ceea ce privește temeinicia acuzațiilor formulate se constată că, atât prin încheierile anterioare asupra măsurilor preventive, cât și prin cea care face obiectul prezentei verificări în contestație, s-a statuat asupra suficienței probelor pentru a reține suspiciunea rezonabilă a participării inculpaților la activitatea ilicit penală ce li se impută. În actuala procedură, apărarea nu a furnizat nicio probă aptă a răsturna această concluzie.
Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Principiul proporționalității – hotărârea Ambruszkiwicz contra Poloniei – impune ca, atunci când se ia o măsură preventivă, să se aibă în vedere, în principal, necesitatea realizării unui just echilibru între imperativul de apărare a interesului public într-o societate democratică și importanța respectării dreptului fundamental la libertate al oricărei persoane.
Curtea reține că măsura preventivă luată față de inculpată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acesteia.
Totodată, măsura preventivă este, în continuare, necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor de care este acuzată intimata-inculpată, circumstanțele reale în care se presupune că aceasta a desfășurat activitatea ilicită obiect al prezentei judecăți, perioada de timp în care se presupune că inculpata a desfășurat activitatea de natură penală ce i se impută, vârsta persoanelor vătămate și starea de vulnerabilitate a acestora, consecințele presupuselor fapte asupra persoanelor vătămate în contextul în care gravitatea fenomenului infracțional al traficului de persoane, amploarea și caracterul său transfrontalier au determinat eforturi comune de combatere a acestuia din partea statelor membre UE care au dus la adoptarea Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 05 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului și, totodată, că de la data luării măsurii nu s-a depășit un termen rezonabil, complexitatea cauzei și faptul că nu au fost identificate perioade de stagnare a procedurilor justificând pe deplin menținerea măsurii, Curtea reține, contrar primei instanțe, că nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, aceasta fiind proporțională cu gravitatea faptelor, urmând a fi menținută.
În lumina celor de mai sus, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admisă contestația formulată de parchet, încheierea contestată va fi desființată sub aspectul înlocuirii măsurii preventive, iar în cadrul rejudecării în aceste limite, în baza art.362 Cod procedură penală raportat la art.208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, se va dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei G. S.-C..
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B. împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe care o desființează sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce o privește pe inculpata G. S.-C..
I. Rejudecând în aceste limite,
În baza art.362 Cod procedură penală raportat la art.208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatei G. S.-C..
II. Menține restul dispozițiilor.
În baza art.272 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2015.
Președinte Grefier
C. E. A. I. P.
Red.C.E/19.01.2016
Dact.A.I.P/20.01.2016/4 exemplare
Red.jud fond A.I./09.12.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 894/2015. Curtea de... → |
|---|
