Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 883/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 883/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1778 din data de 09 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 decembrie 2015.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 1778/09.10.2015 a Judecătoriei B., în baza art. 396 alin. 3 Cod de procedură penală raportat la art. 80 Cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul B. D., fiul lui A. și A., născut la data de 16.07.1962 în F., jud. B., domiciliat în F., ..20, ., jud. B., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit.b și d Cod penal, iar în baza art. 81 Cod penal s-a aplicat inculpatului un avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 17.04.2014, inculpatul B. D. s-a deplasat în cartierul Avantgarden 3, administrat de ., pentru a colecta fier vechi, ocazie cu care a observat un cort de mari dimensiuni acoperit cu o prelată de culoare albă. În noaptea de 17-18.04.2015, în timp ce se deplasa prin același cartier, inculpatul a observat prin geamul cortului mai sus menționat că în interior se aflau mai multe utilaje pentru întreținerea gazonului, astfel că s-a hotărât să sustragă un astfel de utilaj pentru a-l valorifica. Cu ajutorul unui briceag inculpatul a tăiat prelata cortului iar din interior a sustras un utilaj de aerat gazonul și o roabă. În timp ce se deplasa către piața de vechituri din municipiul B., inculpatul a fost surprins de un echipaj de poliție, bunurile sustrase fiind restituite părții civile ..
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere procesul verbal aflat la fila 11 din dosarul de urmărire penală în conformitate cu care la data de 18.04.2014, în jurul orei 03,20 un echipaj al poliției l-a identificat pe inculpat în apropierea imobilului cu nr.5 de pe . municipiul B., în timp ce transporta într-o roabă de culoare argintie cu cadrul metalic de culoare verde o motocositoare de culoare roșu cu negru. În cadrul aceluiași proces verbal s-a menționat că în momentul în care a fost întrebat în legătură cu proveniența bunurilor acesta a arătat că a sustras bunurile respective și a descris modalitatea în care a procedat pentru sustragerea acestora.
Constatările din procesul verbal se coroborează cu declarația inculpatului din faza de urmărire penală, când a recunoscut că a sustras bunurile mai sus menționate, cu declarațiile martorilor D. B. D. și C. M., angajați ai . care au constatat lipsa bunurilor și faptul că prelata cortului unde acestea erau depozitate era tăiată dar și cu procesul verbal întocmit la momentul predării-primirii bunurilor sustrase către reprezentantul . B..
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care, în data de 18.04.2014, în jurul orei 03,30, a sustras prin tăierea unui cort o roabă și un utilaj motorizat de întreținut spații verzi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal.
Astfel latura obiectiva a infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de luare a roabei și a utilajului de aerat gazonul aparținând persoanei vătămate . din posesia acesteia fără consimțământul său. Prin urmare bunurile menționate mai sus au fost scoase din sfera de stăpânire a persoanei vătămate și au trecut în sfera de stăpânire a inculpatului fără ca acest lucru sa se realizeze cu acordul persoanei vătămate.
În ceea ce privește latura subiectiva, instanța de fond constată ca inculpatul a acționat cu intenție directa ca forma a vinovăției, el realizând ca ia bunul din posesia persoanei vătămate fără consimțământul acesteia și vrea sa săvârșească fapta, punând-o pe persoana vătămată în imposibilitate de a-si exercita drepturile asupra acestor bunuri și cauzându-i astfel o paguba. De asemenea sub aspectul laturii subiective, instanța constata îndeplinita si cerința speciala a legii referitoare la scopul luării bunului, acela al însușirii pe nedrept, aspect ce rezulta din modalitatea de săvârșire a faptei precum și din faptul ca inculpatul intenționa să înstrăineze bunurile respective. Forma calificată a infracțiunii este justificată de faptul că infracțiunea a fost săvârșită pe timpul nopții, în jurul orei 03,30 și prin efracție astfel cum s-a reținut în situația de fapt mai sus prezentată.
Pe de altă parte, instanța de fond reține că în concepția Noului Cod penal, în situația în care se reține săvârșirea unei infracțiuni de o persoană, instanța nu pronunță automat o soluție de condamnare, legea prevăzând și posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
În speță, în opinia instanței, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 al. 1 și 2 Noul Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Astfel, nu există nici unul dintre cazurile prevăzute de alineatul 2 care fac inaplicabilă o astfel de soluție, nefiind pronunțată anterior o condamnare față de inculpat sau o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani anterior comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală în cadrul căreia a dat declarații de recunoaștere a faptei și nu există date din care să rezulte că acesta s-a sustras de la judecată și nici nu a încercat în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului. În același timp este îndeplinită și condiția ca pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunea săvârșită să nu fie mai mare de 5 ani închisoare, maximul legal pentru art. 229 alin. 1 Cod penal fiind de 5 ani închisoare.
Cu privire la condițiile prevăzute la alineatul 1 instanța de fond reține că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă raportat la criteriile prevăzute de lege, respectiv natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit. Astfel, se constată că inculpatul a sustras bunuri pe care a încercat să le valorifice ca și fier vechi, fiind surprins imediat după săvârșirea faptei când bunurile au fost restituite persoanei vătămate. În legătură cu valoarea bunurilor sustrase, instanța de fond constată că mențiunile din rechizitoriu referitoare la acest aspect sunt reținute pe baza declarației reprezentantului persoanei vătămate fără a exista vreo dovadă în acest sens.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv ca în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, s-a avut în vedere faptul că inculpatul este o persoană fără antecedente penale și are o vârstă la care riscul de recidivă este unul scăzut. De asemenea, se constată că inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptei și a colaborat cu organele judiciare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei. Pe cale de consecință, raportat la circumstanțele de ordin personal, instanța consideră că aplicarea unei pedepse nu este necesară pentru atingerea scopului de reeducare a inculpatului și, dimpotrivă, prin consecințele negative pe care le atrage statutul de persoană condamnată, ar putea influența negativ integrarea sa în societate.
Față de toate acestea, instanța de fond consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 al. 1 și 2 Noul Cod penal astfel că în baza art. 396 al. 3 Noul Cod procedură penală a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal.
În baza art. 81 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea avertismentului, atrăgându-i atenția cu privire la faptul că renunțarea la aplicarea pedepsei s-a făcut în considerarea circumstanțelor reale și personale analizate mai sus însă încălcarea legii în viitor, chiar și în condiții similare celor de sus, va atrage aplicarea unei pedepse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B.. În apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1778 din data de 09 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria B., se apreciază că soluția este nelegală pentru că nu s-a constatat prin hotărârea pronunțată că inculpatul a fost reținut 24 de ore. Soluția instanței de fond este netemeinică, raportat la renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere faptul că inculpatul a mai săvârșit o faptă penală concurentă cu cea dedusă judecății și în raport de aceasta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 lit. b Cod penal, prin care se arată că se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, or se apreciază inoportună o astfel de sancțiune și raportat la modalitatea de comitere, pe timp de noapte, prin efracție.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelul parchetului este întemeiat doar în ceea ce privește omisiunea constatării că inculpatul a fost reținut la data de 18.04.2014. Astfel, așa cum rezultă din ordonanța parchetului din data de 18.04.2014, inculpatul B. D. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 18.04.2014 și până în data de 19.04.2014, ora 11,50.
Cum instanța de fond trebuia să se pronunțe cu privire la această măsură preventivă, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1778/09.10.2015 a Judecătoriei B., care va fi desființată sub aspectul omisiunii constatării reținerii inculpatului. Rejudecând în aceste limite, se va constata că inculpatul B. D. a fost reținut în data de 18.04.2014, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
În ce privește susținerea parchetului că în cauză nu se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, deoarece prin sentința penală nr. 1064/19.06.2015 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Condiția prevăzută de art. 80 alin. 2 lit. a din Codul penal pentru renunțarea la aplicarea pedepsei, ca inculpatul să nu fi suferit anterior vreo condamnare, se referă la perioada anterioară săvârșirii infracțiunii supuse judecății, nu la perioada anterioară pronunțării hotărârii de renunțare la aplicarea pedepsei. Altfel, dacă s-ar accepta punctul de vedere al parchetului, potrivit căruia această condiție se referă la perioada anterioară pronunțării hotărârii, ar însemna ca aplicarea unei instituții de drept cum este cea a renunțării la aplicarea pedepsei să depindă se factori aleatorii, cum ar fi rapiditatea cu care s-a desfășurat procesul penal. Or, Curtea Constituțională a statuat în mod repetat că o astfel de soluție, în care aplicarea unei instituții de drept penal (de ex. grațierea) ar depinde de data pronunțării hotărârii penale, contravine Constituției. Din acest motiv, curtea apreciază că singura interpretare posibilă a condiției de la art. 80 alin. 2 lit. a Cod penal este aceea că această condiție se referă la necondamnarea inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii.
În ce privește temeinicia soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, curtea constată că, în mod corect a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune această măsură, având în vedere gravitatea redusă a faptei comise de inculpat, precum și modul și mijloacele de comitere și persoana inculpatului. Astfel, instanța a apreciat în mod corect că în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului. Astfel, s-a reținut întemeiat că trebuie avute în vedere faptul că inculpatul este o persoană fără antecedente penale și are o vârstă la care riscul de recidivă este unul scăzut. Faptul că acesta a săvârșit infracțiunea de furt pe fondul lipsurilor materiale, impune aplicarea unei modalități de individualizare mai ușoare, întrucât nu se poate reține o agravare a răspunderii penale.
La adoptarea soluției de renunțare la aplicarea pedepsei trebuie ținut cont și de faptul că inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptei și a colaborat cu organele judiciare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, fapt care atrage reținerea unui grad redus de pericol social concret a faptei săvârșite.
Față de toate acestea, în mod just a reținut instanța de fond că aplicarea unei pedepse nu este necesară pentru atingerea scopului de reeducare a inculpatului și, dimpotrivă, prin consecințele negative pe care le atrage statutul de persoană condamnată, ar putea influența negativ integrarea sa în societate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1778/09.10.2015 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul omisiunii constatării reținerii inculpatului.
Rejudecând în aceste limite,
Constată că inculpatul B. D. a fost reținut în data de 18.04.2014.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. FranguloiuCristinel G.
Grefier
D. S.
Red.CG/11.01.2016
Tehnoredact.DS/11.01.2016/2 ex./Jud.fond. L. B. - conform cu originalul -
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 879/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 868/2015. Curtea de... → |
|---|
