Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 879/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul G. G. D. împotriva sentinței penale nr. 1096 din data de 24 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 decembrie 2015.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 1096/24.06.2015 a Judecătoriei B., în baza art. 386 Cod de procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d cod Penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod Penal în infracțiunile de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. d și infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 193 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod Penal.
În baza art. 233, art. 234 al. 1 lit. d Cod Penal cu aplic. 77 lit. d Cod Penal s-a dispus condamnarea inculpatului G. G.-D., fiul A. și M., ns. la data de 21.04.1958 în ., dom. în com. Hălchiu, .. 706, jud. B., CI . nr._ CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 al. 1, 2 Cod Penal se aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 3 ani.
În baza art. 91 Cod Penal se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 Cod Penal se obligă inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență
În baza art. 93 alin. 3 Cod Penal, inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile la Primăria .> Se atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta.
În baza art. 68 al. 1 lit. b Cod Penal, pedeapsa complementară aplicată se execută de la data rămânerii definitive a prezentei.
Se constată că inculpatul a fost reținut în data de 09.10.2014 și arestat preventiv în cauză în perioada 10.10._14.
Se constată că persoana vătămată . IND SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 397 Cod de Procedură penală, se admite acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență B. și se obligă inculpatul la plata sumei de 4117,84 lei.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 se dispune recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.
În baza art. 274 al. 1 Cod de Procedură Penală se obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1700 lei.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod Penal se confiscă cei 3 saci de rafie aflați în camera de corpuri delicte.
În baza art. 162 alin. 5 Cod procedură penală, se restituie succesorilor numitului L. I. o coadă din lemn de unealtă agricolă cu lungimea de cca. 1 m aflată în camera de corpuri delicte, la finalizarea procesului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 09.10.2014, în jurul orei 06,00, inculpatul G. G. D. s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ la stâna pe care o deținea de unde a luat laptele și pe cei doi martori, S. Siviu și C. O.. Inculpatul s-a deplasat apoi, împreună cu cei doi martori, la un teren agricol aparținând . IND SRL pentru a lua 14 saci de rafie ce fuseseră încărcați cu porumb în seara precedentă de către cei doi martori, ca urmare a solicitării inculpatului. Întrucât persoana vătămată L. I. a sesizat că i s-a sustras în zilele precedente porumb de pe terenul său, s-a hotărât ca în acea dimineață să stea la pândă împreună cu martorul I. R. pentru a vedea cine sustrage porumbul. Ca atare, la momentul la care inculpatul a coborât din mașină și a început să încarce sacii cu porumb, persoana vătămată L. I. împreună cu martorul I. R. au ieșit din locul în care stăteau la pândă și au cerut explicații inculpatului cu privire la porumbul din saci. Întrucât persoana vătămată L. I. anunțase poliția înainte de apariția inculpatului cu privire la faptul că a găsit pe terenul său 14 saci cu porumb, l-a trimis pe martorul I. R. să aștepte organele de poliție la drumul principal. Martorii C. O. și S. S. A., văzând pe persoana vătămată, s-au speriat și au fugit prin lanul de porumb, spre casa inculpatului. Persoana vătămată L. I. s-a îmbrâncit cu inculpatul însă acesta din urmă a reușit să o îndepărteze după care s-a urcat în mașină și a plecat spre casă. Persoana vătămată, ca urmare a efortului fizic și a stării de enervare, a suferit un accident vascular cerebral, fiind găsită de martorul Igant R. în stare de inconștiență, decedând la data de 13.10.2014.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarația inculpatului din faza de urmărire penală (f. 89 și urm. dup). Acesta a recunoscut faptul că a oprit la terenul persoanei vătămate în timp ce se întorcea de la stână, plasându-se astfel la locul comiterii faptei. Cu toate acestea, inculpatul a negat faptul că i-ar fi pus pe cei doi martori, respectiv S. S. și C. O. să sustragă porumb și să îl încarce în sac, susținând că a oprit ca urmare a semnelor făcute de persoana vătămată. Deși a negat faptul că a sustras porumb de pe terenul persoanei vătămate, inculpatul a recunoscut totuși că s-a îmbrâncit cu aceasta, însă ca urmare a faptului că persoana vătămată a vrut să îl lovească cu bațul. Și în cursul judecății, inculpatul a oferit aceeași variantă de comitere a faptei (f. 77 dosar instanță). Cu toate acestea, instanța de fond reține că declarația inculpatului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
Referitor la furtul comis în dauna peroanei vătămate, instanța de fond a avut în vedere declarația martorului I. R. (f. 111 dosar urmărire penală) a arătat că, împreună cu persoana vătămată L. I. a găsit pe margine terenului aparținând acesteia un număr de 14 saci din rafie încărcați cu porumb. La fața locului a apărut inculpatul împreună cu martorii S. S. și C. O. și împreună au început să încarce porumbul în mașină. Același martor a arătat că până la plecarea lui către drumul principal pentru a aștepta poliția, inculpatul s-a îmbrâncit cu persoana vătămată iar când s-a întors inculpatul nu mai era iar persoana vătămată era căzută la pământ, având sânge în jur. Deși acest martor și-a modificat parțial declarația în faza de judecată (f. 112 dosar instanță) instanța de fond a reținut la conturarea situației de fapt varianta pe care martorul a relatat-o în cursul urmării penale. Astfel, deși în cursul judecății martorul a declarat că între inculpat și persoana vătămată nu au existat îmbrânceli în timpul cât el a stat la fața locului, instanța de fond apreciază că oricum acest aspect nu modifică modul în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului, de vreme ce martorul a susținut atât în faza de urmărire cât și în faza de judecată că inculpatul împreună cu cei doi martori au încărcat sacii cu porumb în mașină. Instanța de fond apreciază că între declarațiile date în cele două faze procesuale există doar diferențe de nuanță, elementele care nu coincid neprezentând relevanță sub aspectul conturării situației de fapt și sunt explicabile prin timpul scurs de la comiterea faptei.
De asemenea, varianta inculpatului este contrazisă și de declarațiile martorilor C. O. (f. 96 dup) și S. S. (f. 104 dup). Astfel, martorul C. O. a arătat că a pus porumb în saci, din terenul persoanei vătămate la îndemnul inculpatului, urmând ca a doua zi să vină să ia sacii, lucru care s-a și întâmplat. Și martorul S. A. a relatat faptul că inculpatul i-a cerut lui și fratelui său (martorul C. O.) să ia porumb de pe terenul aparținând lui L. I., fiind surprinși de acesta în momentul în care, împreună cu inculpatul, încărcau porumbul în saci. Instanța de fond a avut în vedere și declarațiile celor doi martori din cursul judecății (f. 156 d.i., 157 d.i.), necorelările dintre declarațiile oferite în cele două faze ale procesului penal nefiind de natură a pune sub semnul îndoielii sinceritatea martorilor. Astfel, cu privire la martorul C. O., deși acesta a declarat în faza de urmărire penală că la momentul la care persoana vătămată a ieșit din locul în care stătea ascunsă, încărcase 6 saci pentru ca în fața instanței să declare că încărcase 8, instanța de fond apreciază că aceste detalii nu privesc aspecte esențiale și nici nu sunt suficiente pentru a pune la îndoială sinceritatea martorului, în lipsa altor date care să sugereze așa ceva. De asemenea, cu privire la martorul S. S. (f. 157 d.i.) instanța de fond apreciază, de asemenea, că neconcordanțele dintre declarațiile succesive nu vizează elemente ce țin de elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie de care este acuzat inculpatul și sunt explicabile prin durata de timp între momentul luării primei declarații și cel al audierii martorului în fața instanței (detaliile estompându-se în timp), de modul în care martorul a trecut prin filtrul personal întâmplările la care a asistat. Atât timp cât martorul a susținut și în faza de urmărire penală și în fața instanței că a fost pus de către inculpat să sustragă porumb, pe care l-a încărcat în saci pentru ca ulterior acei saci să fie încărcați în mașina inculpatului, lucru care s-a și întâmplat, nu mai are nicio relevanță faptul că o dată martorul a declarat că a mai sustras anterior porumb iar altă dată că nu a mai facut acest lucru ori faptul că a recunoscut-o sau nu pe persoana vătămată după voce.
S-a reținut că toate aceste declarații se coroborează cu mențiunile cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 22 dosar urmărire penală) cf. căruia la fața locului au fost găsiți 8 saci cu porumb și de asemenea în cultura de porumb se observă un culoar, porumbul fiind recoltat, pe jos regăsindu-se știuleți și frunze.
Referitor la prezența leziunilor pe corpul persoanei vătămate, instanța de fond a avut în vedere concluziile examenului medico-legal (f. 66 dup) din care reiese că persoana vătămată prezenta leziuni traumatice ce ar fi putut rezulta din lovirea cu corpuri dure. Astfel, chiar dacă inculpatul a arătat că nu a lovit-o pe persoana vătămată dar că este posibil ca acest lucru să se fi petrecut la momentul la care s-a urcat în mașină, instanța de fond reține că acțiunea violentă a inculpatului a existat și s-a concretizat (cf. variantei acestuia) în lovirea persoanei vătămate cu ușa autovehiculului, în încercarea sa de a scăpa, aspect ce se subsumează acțiunii violente din conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Față de toate aceste mijloace de probă, instanța de fond reține că s-a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil comiterea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie calificată reținută în sarcina sa.
Deși apărătorul inculpatului a susținut că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată în infracțiunile de furt și lovire și alte violențe, instanța de fond reține că această cerere este neîntemeiată. Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă și, astfel cum este definită de Codul penal, presupune furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe dar și furtul urmat de întrebuințarea de violențe pentru ca făptuitorul să își asigure scăparea, după cum este cazul de față. Astfel, relativ la furt, contrar susținerilor aprătorului inculpatului, există suficiente probe pentru a se dovedi sustragerea porumbului aparținând persoanei vătămate, martorii audiați în cauză confirmând că o parte din sacii cu porumb au fost încărcați în mașina inculpatului (conform teoriei apropriațiunii, furtul fiind deja consumat la acest moment), dar și pentru a dovedi violențele comise asupra persoanei vătămate (chiar dacă leziunile au fost superficiale), recunoscute chiar de către inculpat, care a admis că e posibil să îi fi prin mâna persoanei vătămate în ușa autovehiculului în timp ce încerca să fugă. Teza probatorie pe care apărătorul inculpatului a încercat să o dovedească prin audierea martorilor Ș. D. E., F. A. și V. B., respectiv înscenarea furtului de către persoana vătămată nu se confirmă. Astfel, nu prezintă nicio relevanță faptul că cei doi martori, S. S. și C. O. au venit cu bani la stână deși nu aveau de unde să îi ia, fiind simple speculații aspectele conform cărora cei doi ar fi primit bani de la persoana vătămată pentru a declara în sensul în care au făcut-o (că au fost puși de inculpat să fure), care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. De asemenea, existența unor conflicte anterioare între persoana vătămată și inculpat nu este suficientă nici măcar pentru inducerea unui dubiu asupra existenței cu adevărat furtului.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciind că în cauză tâlhăria s-a comis în varianta furtului urmat de violențe pentru a asigura scăparea inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G. G. D. care, la data de 09.10.2014, în jurul orelor 06,30, a fost surprins de persoana vătămată L. I. în timp ce sustrăgea porumb de pe terenul acesteia și, pentru a-și asigura scăparea, a îmbrâncit-o pe persoana vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d cu aplicarea art. 77 lit. d Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că există acțiunea mijloc – folosirea de violențe fizice în vederea asigurării scăpării, precum și acțiunea scop – însușirea unui bun – porumbul aparținând persoanei vătămate, producându-se și rezultatul prevăzut de lege atât sub forma vătămării fizice a persoanei vătămate, cât și sub aspectul diminuării patrimoniului acesteia, între acțiuni și rezultate existând un raport de cauzalitate directă. De asemenea, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv deposedarea persoanei vătămate de un bun care îi aparținea, urmată de împosedarea sa cu acel bun.
Instanța de fond a reținut comiterea faptei în formă calificată, prevăzută de art. 234 lit. d, respectiv în timpul nopții, având în vedere că în luna octombrie, la ora 06,30, este întuneric. De asemenea, s-a reținut forma agravată reprezentată de comiterea faptei de un infractor major dacă a fost comisă împreună cu un minor, de vreme ce la acel moment martorul S. S. A. era minor, inculpatul cunoscând acest aspect, chiar dacă minorul nu a fost tras la răspundere penală.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G. G. D. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii, instanța de fond a reținut că urmarea produsă prin acțiunea inculpatului – numărul de zile de ingrijiri medicale nu este foarte gravă (7-8 zile de îngrijiri medicale). Totodată, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, în sensul că a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată, insă nu în modalitatea reținută de instanță, ci invocând o stare de provocare din partea acesteia. Tot în favoarea inculpatului, instanța a reținut că acesta nu a mai avut conflicte cu legea penală, cât și fptul că este integrat în societate, desfășurând o activitate lucrativă, toate aceste aspecte justificând aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare.
Sub aspectul individualizării executării acestei pedepse, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92 Cod penal.
Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat, și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și, raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, instanța de fond consideră că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni însă este necesară supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.
Întrucât legea sancționează infracțiunea de tâlhărie calificată cu interzicerea exercitării unor drepturi, în baza art. 67 al. 1, 2 Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 3 ani.
Pentru aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani conform art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 404 al. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei .> Instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
Instanța a constatatat că inculpatul a fost reținut în data de 09.10.2014 și arestat preventiv în cauză în perioada 10.10._14.
Pe latură civilă, a constatat că persoana vătămată . IND SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 397 Cod de Procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență B. și s-a obligat inculpatul la plata sumei de 4117,84 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate persoanei vătămate L. I.. Pentru aceasta, instanța de fond reține că inculpatul este în culpă, chiar dacă persoana vătămată a fost tratată pentru urmările accidentului vascular cerebral suferit (și nu doar pentru leziunile produse ca urmare a agresiunii inculpatului), de vreme ce s-a reținut că starea de enervare ca urmare a conflictului cu inculpatul au avut un rol favorizator și declanșator al accidentului vascular cerebral suferit.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. G. D. caresolicită, în temeiul art. 421 alin.2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, și rejudecând, în principal, în baza art. 336 Cod procedură penală, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d Cod penal reținută în sarcina inculpatului, în două infracțiuni, respectiv în tentativă la infracțiunea de furt prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal.
Raportat la infracțiunea de tentativă de furt solicită, în baza art. 16 lit. c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, având în vedere faptul că nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea, iar în ceea ce privește infracțiunea de lovire, de asemenea, solicită achitarea inculpatului, în baza art. 16 lit. b Cod procedură penală, dat fiind faptul că infracțiunea nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
Dacă instanța nu va îmbrățișa cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost prezentată și va analiza situația așa cum a fost reținută prin actul de sesizare, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată, solicită achitarea inculpatului, în baza art. 16 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că fapta nu există.
S-a reținut ca stare de fapt în sarcina inculpatului, că la data de 9 octombrie 2014 în jurul orelor 06,30 a fost surprins de victima L. I. și martorul I. R., în timp ce sustrăgea, ajutat de suspecții, la acel moment, C. O. și S. S. A., mai mulți saci de porumb, iar pentru a-și asigura scăparea l-a îmbrâncit pe L. I. provocându-i acele leziuni care sunt identificate în certificatul medico-legal.
Însă, starea de fapt este cu totul alta și s-a demonstrat, fără nici un fel de dubiu, în fața instanței de fond, această stare conflictuală între inculpatul G. G. D. și victimă trena de mai mulți ani. Au fost audiați mai mulți martori care au confirmat aceste aspecte. Acest animozități au pornit practic de la niște terenuri care erau învecinate pe care le-au avut în posesie și, respectiv în proprietate, atât inculpatul, cât și victima. Erau niște terenuri agricole pentru care L. având și acel abator din B., a declarat la APIA că îi aparțin, pe o simplă declarație de la cetățeni ca să ridice acea subvenție de la statul român. A fost aceste discuții pe parcursul mai multor ani, pentru că G. G. D. avea terenuri terenuri învecinate cu acesta și erau aceste lupte oarbe pentru aceste subvenții. S-au amenințat reciproc că-și fac declarații pe la DNA că i-au bani care sunt nejustificați. Ulterior, inculpatul G. a cumpărat acel teren despre care se face vorbire că ar fi furt și a depus în apărare contracte la dosarul cauzei, are și multe terenuri în arendă, și a cumpărat acel teren în litigiu. L. I., în continuare, s-a crezut proprietar și a spus „Nu-i nimic, că o să te aranjez eu.”, acestea sunt declarațiile martorilor audiați în cauză. Solicită a se analiza declarațiile martorilor. Această stare conflictuală a degenerat în acea zi și a făcut dovada cu martorul F., concubina inculpatului. Cu o zi înainte au fost duși cei doi, S. și cu C., să aibă grijă de animale, iar acel drum pe care a fost surprins cu saci de porumb îl făceau zilnic de aproape 15 ani de când avea stâna. Cei doi au avut suspiciuni că se fură porumb, din păcate, nu s-a dovedit de pe al cui teren erau saci de porumb sustrași, pentru că spune chiar martorul prezent ocular I. R., martorul L. I. că el a văzut sacii la marginea drumului, l-a auzit pe L. I. spunând că este porumb de pe tarlaua lui, dar nu s-a dus să verifice dacă a fost într-adevăr luat de acolo sau nu. În acel moment l-a oprit pe inculpat în timp ce se întorcea cu Dacia de la stână, i-a solicitat să deschidă în spate ușa să verifice ce are în mașină. Acesta a coborât, a deschis ușa și atunci a început acel scandal, cu injurii și amenințări între ei, care efectiv pe fondul celor vechi a degenerat în acele injurii, insulte.
Conform declarațiilor date de către martorul ocular I. R. în fața instanței de fond, acesta a precizat „Nu i-am văzut pe cei doi lovindu-se, domnul L. l-a apucat pe inculpat de haină, însă acesta nu a făcut nimic. Sunt sigur că, cât timp am stat eu acolo nu au existat îmbrânceli sau lovituri reciproce. Eu aveam în mână un băț la fel și L.. Inculpatul nu avea nimic în mână, bățul a fost ridicat într-o parte de L. …”, deși în faza de urmărire penală martorul a declarat că au existat anumite îmbrânceli. În motivarea sentinței atacate, deși se constată neconcordanțele dintre declarațiile martorului I., instanța de fond a apreciat că aceste aspecte nu modifică modul în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului, fiind doar diferențe de nuanțe. Dimpotrivă, în opinia apărării, aceste diferențe de nuanță au o foarte mare importanță raportat la infracțiunea de tâlhărie care este o infracțiune complexă, care presupune furtul urmat de violență, fie pentru a-și asigura scăparea, fie pentru păstrarea bunului.
Apelantul inculpat susține că acele lovituri care au fost constatate puteau fi provocate fie de căderea victimei în urma accidentului vascular cerebral suferit de către acesta, fie, așa cum a declarat inculpatul, poate fi de la ușa autoturismului în momentul în care inculpatul s-a speriat și s-a smucit ca să urce în mașină. Inculpatul nu a avut intenția ca să-l lovească pentru că nu era înarmat, chiar martorul ocular propus de către L. I., afirmă acest aspect. Însă singurele probe pe care se întemeiază hotărârea de condamnare sunt cele două declarații ale martorilor C. O. și S. S. A.. La un moment dat aceștia doi din urmă au fost coinculpați pentru infracțiunea de tâlhărie, ulterior la parchet, pentru că aceștia au dat niște declarații, au fost amenințați și au declarat în fața instanței de fond că ei nu au scris declarațiile, că ei nu știu să scrie, le-au fost dictate. În fața instanței au spus că au declarat în așa manieră pentru că nu au vrut să fie reținuți. Este convins că s-au făcut presiuni asupra lor, mai ales că nu au avut școlarizare și nu au avut până la acel moment cu legea, însă spune că nu se poate dovedi și revine la infracțiunea de tâlhărie în modalitatea în care solicită schimbarea de încadrare juridică în tentativă la infracțiunea de furt pentru că, în opinia apărării, infracțiunea nu s-a consumat. Sacii erau la marginea drumului, în mașina inculpatului nu s-a găsit nimic. Martorul declarară nu am văzut sacii în mașină, au auzit decât bubuituri.
Nesinceritatea martorilor S. și C., aceștia spun la un moment dat că au văzut când au existat îmbrânceli, după aceea au fugit și nu au văzut nimic. Sunt niște declarații confuzii, contradictorii, care în opinia apărării creează un mare dubiu care trebuie să-i profite inculpatului.
Din toată aceste situații, nu se poate reține vinovăția inculpatului, nu s-au făcut percheziții, nu s-a găsit la domiciliu porumbul, nu s-a găsit în mașină. Nu s-a putut dovedi de pe ce . porumbul, probă care revenea organului de urmărire penală să dovedească dincolo de orice dubiu că acel porumb era de pe tarlaua victimei L. I. pentru că nu există grănițuire.
Dincolo de aceste situații, solicită a se observa că cei doi martorii S. și C., aveau bani asupra lor. A se observa că la momentul când au fost audiați martorii, au fost întrebați dacă sunt în relații de dușmănie sau în relații de subordonare cu inculpatul, aceștia au spus că nu, însă la întrebarea care le-a fost adresată când o să fie plătiți de inculpatul G., aici face legătura de faptul că ei nu au avut bani și că au avut din altă parte.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere circumstanțele persoanele, respectiv inculpatul G. are o micro-fermă cu peste 50 de bovine, are terenuri luate în arendă, nu crede ca acesta să fi sustras acei 10-12 saci de porumb de pe câmp.
De asemenea, a se mai avea în vedere faptul că pe lângă pedeapsa aplicată de către instanța de fond, inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile la Primăria comunei Moeciu. A se observa că Primăria Moeciu este locul de naștere și nu de domiciliu. Inculpatul domiciliază în . rezultă din citativ.
Prin urmare, consideră că apelul ar trebui admis, în sensul de a se modifica aceste obligații, iar în ceea ce privește latura civilă privind constituirea de partea civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență B. solicită respingerea acesteia, pentru că nu are legătură de cauzalitate, deoarece îngrijirile medicale acordate victimei s-au datorat accidentului vascular cerebral care nu are legătură cu fapta reținută în sarcina inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul inculpatului este fondat doar sub aspectul instituției la care inculpatul trebuie să presteze munca în folosul comunității. Din probele de la dosar rezultă că inculpatul are domiciliul în com. Hălchiu, .. 706, jud. B., motiv pentru care este întemeiat ca unul din locurile în care inculpatul poate presta munca în folosul comunității să fie Primăria comunei Hălchiu. Întrucât legea prevede ca instanța să indice două locuri în care inculpatul ar putea desfășura munca în folosul comunității, urmând ca, dintre acestea două, Serviciul de Probațiune să-l aleagă pe cel la care inculpatul va presta această muncă, curtea va stabili ca cel de-al doilea loc pentru prestarea muncii în folosul comunității să fie Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare Atelierul MFC B..
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpatul G. G. D. împotriva sentinței penale nr. 1096/24.06.2015 a Judecătoriei B., care va fi desființată sub aspectul instituției la care inculpatul trebuie să presteze munca în folosul comunității.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 93 al 3 Cod penal se va stabili că instituțiile din comunitate la care inculpatul poate presta munca în folosul comunității sunt: Primăria comunei Hălchiu, județul B. și Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare - Atelierul MFC B., menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
În ce privește celelalte motive de apel ale inculpatului, prin care acesta solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie, în furt și lovire, și achitarea sa pentru aceste infracțiuni, curtea constată că acesta nu sunt întemeiate, având în vedere motivarea instanței de fond, pe care curtea și-o însușește, precum și următoarele considerente:
Întrucât din probe rezultă că lovirea victimei s-a produs în contextul în care aceasta l-a surprins pe inculpat sustrăgând niște porumb aflat în posesia victimei, nu poate fi vorba de doua infracțiuni aflate în concurs, respectiv furt și lovire, ci de infracțiunea complexă de tâlhărie. Legiuitorul a considerat că în cazul în care violențele sunt exercitate fie pentru a înlesni săvârșirea unui furt, fie pentru a asigura scăparea făptuitorului sau pentru a asigura produsul infracțiunii, există o singură infracțiune complexă, de tâlhărie, iar nu două infracțiuni de furt și lovire sau alte violențe. Or, în speță, violențele au fost exercitate de inculpat tocmai în legătură cu luarea unei cantități de porumb din posesia victimei.
Referitor la susținerile inculpatului, că nu ar exista probe că el ar fi sustras porumbul de pe terenul victimei, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit declarației martorului I. R., acesta, împreună cu victima L. I., au găsit pe terenul aflat în posesia acesteia 14 saci din rafie încărcați cu porumb. Martorul mai arată că a văzut când a venit inculpatul, însoțit de martorii S. S. și C. O., care au început să încarce porumbul în mașină, moment în care, până la plecarea lui să cheme poliția, inculpatul a început să se îmbrâncească cu victima L. I.. Martorul arată că atunci când s-a întors a găsit victima căzută la pământ, având sânge în jur. De altfel, chiar martorii S. S. și C. O., cu care inculpatul venise să sustragă porumbul respectiv, au declarat că au pus porumbul în saci, de pe terenul victimei, la cererea inculpatului, urmând ca a doua zi să vină să-l ia. Aceștia au mai declarat că au fost surprinși de victimă în timp ce încărcau sacii și că încărcaseră deja o parte din saci în autoturismul inculpatului, fapt care atestă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt, în dauna victimei. Faptul că inculpatul susține că între ei era un litigiu, cu privire la pământul respectiv, nu are nicio relevanță, întrucât inculpatul trebuia să urmeze căile legale pentru a intra în posesia pământului în litigiu sau a porumbului cultivat pe acesta. Altfel, infracțiunea de furt și de tâlhărie protejează posesia bunurilor, iar nu proprietatea acestora, putând comite infracțiunea de tâlhărie chiar și proprietarul care ia, prin violență, bunurile din posesia legitimă a unei terțe persoane. Martorii menționați anterior au arătat însă să porumbul a fost luat de pe terenul folosit de victimă, având deci reprezentarea clară că aceasta este posesoarea legitimă a porumbului, iar nu inculpatul.
Cum martorii audiați confirmă exercitarea violențelor dintre inculpat și victima L. I., care i-a surprins pe cei trei sustrăgând porumbul, iar în urma acestui incident victima a fost găsită căzută la pământ, având sânge în jur, este dovedită, dincolo de orice dubiu, și exercitarea violențelor de către inculpat. La examenul medico-legal s-a constatat că victima a suferit leziuni ce s-au produs prin lovirea cu corpuri dure, fapt care denotă de asemenea, alături de declarațiile martorilor menționați anterior, exercitarea violențelor de către inculpat.
Chiar dacă inculpatul contestă toate probele menționate anterior, susținând că martorii ar fi fost influențați de organele de urmărire, aceste aspecte nu au nicio bază, nefiind susținute de probe. Schimbările de declarații ale martorilor, așa cum a arătat și instanța de fond, nu au privit aspecte esențiale ale faptei, ci aspecte care nu înlătură existența infracțiunii de tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului. Așa cum a arătat și instanța de fond, aceste diferențe pot fi cauzate de trecerea timpului, iar ele nu privesc elemente constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Faptul că inculpatul a plecat de la locul faptei, unde a fost găsită doar victima, căzută la pământ și având sânge în jur, a făcut imposibilă găsirea asupra acestuia a bunului sustras, însă martorii oculari audiați în cauză confirmă faptul că, la sosirea victimei, inculpatul împreună cu cei doi martori, sustrăseseră deja o cantitate de porumb. Faptul că nu a fost găsit porumbul asupra inculpatului poate fi explicat prin aceea că, după ce a plecat de la locul faptei singur, inculpatul a ascuns porumbul sustras.
Circumstanțele persoanele ale inculpatului, respectiv faptul că acesta ar avea o micro-fermă cu peste 50 de bovine și terenuri luate în arendă, nu exclud posibilitatea ca acesta să sustragă porumbul respectiv, având în vedere că această situație de fapt rezultă cu certitudine din declarațiile a trei martori oculari, audiați în cauză. În consecință, în mod just a stabilit instanța de fond vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, dispunând condamnarea acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul G. G. D. împotriva sentinței penale nr. 1096/24.06.2015 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul instituției la care inculpatul trebuie să presteze munca în folosul comunității.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 93 al 3 Cod penal stabilește că instituțiile din comunitate la care inculpatul poate presta munca în folosul comunității sunt: Primăria comunei Hălchiu, județul B. și Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare - Atelierul MFC B..
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. FranguloiuCristinel G.
Grefier
D. S.
Red.CG/11.01.2016
Tehnoredact.DS/11.01.2016/2 ex./Jud.fond.D. C.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 717/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 883/2015. Curtea de... → |
|---|
